CUM A APARUT VIATA

PE PAMANT?

Dumitru George
Yilmaz Melik Andrei
 CUPRINS
1. Preistorie
1.1. Paleolitic
1.2. Mezolitic
1.3. Neolitic
2. Antichitate
2.1. Dezvoltarea agriculturii și domesticirea animalelor
2.2. Epoca bronzului
2.3. Meșteșugurile
2.4. Apariția religiei și calendarului
2.5. Apariția scrisului
3. Epoca clasică
4. Evul mediu
5. Renașterea
6. Epoca industrială
7. Epoca modernă
 1. Preistorie
• La începuturile timpului, pe o planetǎ
albastrǎ dintr-un sistem solar , Pământul
nostru, singura planetǎ cunoscutǎ care
poate întreține atmosfera și apa lichidǎ,
s-au format condițiile necesare apariției
vieții. La 4 miliarde de ani de la
formarea acestei planete, o specie unicǎ
a luat naștere. Acum 10 milioane de ani,
formarea lanțurilor muntoase au
perturbat tiparele meteorologice,
provocând o rǎcire sistematicǎ a
planetei, ceea ce avea să devină o
situație favorabila pentru apariția
aceste noii specii care va domina planeta.
Acum 7 milioane de ani, strǎmoșii noștri,
primatele, trǎiau în liniște, in copaci, la
tropice, în junglele dese africane.
 1.1. Paleolitic
• În perioada paleoliticului, oamenii au
• Hominizi aprinzând focul
trăit în grupuri ca vânători și culegători
nomazi. Acum 800.000 de ani, într-o
noapte furtunoasǎ din Africa , un fulger
lovește un copac ce îl incendiazǎ sub
ochii înspǎimântați ai hominizilor din
specia Homo erectus (care aveau o talie
de peste 1,50 m și un volum cranian de
1000 cm3 în medie).Treptat, vor învǎța
sǎ-l stǎpâneascǎ, învǎțând tehnici de
aprindere a focului prin izbirea rocilor
de silex cu alte obiecte ascuțite.
Stǎpânind focul, oamenii stǎpâneau
planeta. Folosind focul pentru gǎtit, e ca
și cum ar fi avut un stomac extern
pentru a descompune alimentele,
eliberând mai multe calorii și obținând
mai multă energie, ceea ce va produce o
mărire a creierului. Focul nu era numai o
sursǎ de încălzire și o modalitate pentru
gătit, dar și o armǎ ce îi apǎra de
prǎdǎtori și va deschide calea spre noi
tehnologii de confecționare a unor arme
și mai puternice.
 1.2. Mezolitic
• Mezoliticul este caracterizat prin
• Venus de Willendorf-statueta feminina ce
dateaza din anii 20 000 i.e.n., se
presupune a fi una dintre primele
manifestatii religioase pre-mitologice de
adorare a unei zeite-mame a fecunditatii
si fertilitatii
apariția uneltelor de piatră mai fin
prelucrate și de dimensiuni mai mici
(vârfuri de lance, de săgeți),
denumite microliți, prezente în
majoritatea regiunilor. De
asemenea, s-au mai descoperit
unelte de pescuit, topoare de piatră
și obiecte de lemn (canoe, arcuri cu
săgeți) dovedind existența unor
tehnologii mai avansate în zone ca:
Africa, cele asociate culturii
aziliene, ca apoi sa se răspândească
în Europa, prin intermediul culturii
ibero-maurusiene și Palestina
(cultura Kebaran). Nu este exclusă
posibilitatea unor invenții și
descoperiri independente în cadrul
acestor societăți aflate în plină
dezvoltare.
1.3. Neolitic
• Neoliticul, această "nouă epocă a pietrei",
care a debutat acum 12.000 de ani, a fost
o perioadă de dezvoltare a tehnologiilor și
a societăților primitive aflată la sfârșitul
Epocii pietrei. Începutul acestei perioade
este marcat de instituirea modului de viață
sedentar, introducerea creșterii
animalelor, a agriculturii și apariția
prelucrării metalelor. Cea mai importantă
schimbare comparativ cu perioadele
precedente este apariția agriculturii.
Cultivarea grâului a adus un nou aliment de
bazǎ în viețile oamenilor: pâinea. În zonele
în care s-a introdus cultivarea plantelor se
produc mari schimbări economice și
sociale: are loc un proces de
sedentarizare, așezările cresc ca urmare a
nevoii de forță de muncă pentru cultivarea
terenurilor, locuințele devin mult mai
solide și cresc, uneori, în dimensiuni.
2. Antichitate
• Revoluția nelolitică a condus la schimbări majore
cu consecințe importante. Este vorba, în primul
rând, de creșterea demografică, datorată
evoluției agriculturii. Populațiile tot mai dense s-
au organizat în state. Pornind din stadiul de
vânǎtori și culegǎtori de fructe și semințe,
oamenii au învǎțat, treptat, să cultive plante și să
crească animale domestice. În urmǎtoarele 3
milenii au apǎrut principalele îndeletniciri, precum
olǎritul, navigația, mineritul, construcțiile,
prelucrarea cuprului, cusutul și făurirea armelor.
Primele orașe complexe au fost construite, nu mai
devreme de 3000 î.en., pe malurile râurilor, în
Egipt, Mesopotamia, India și China. Civilizația
luase ființǎ. Cele mai timpurii comunități de
agricultori cunoscute au fost întemeiate în
Mesopotamia, la întretǎierea drumurilor dintre
Europa și Asia prin anii 7000-8000 î.en.
Comunitǎțile și satele de agricultori s-au
rǎspandit în sud-estul Europei prin 6000 î.en.
2.1. Dezvoltarea agriculturii și
domesticirea animalelor

• O etapă importantă în evoluția agriculturii o

constituie apariția și dezvoltarea irigațiilor și
utilizarea forței de muncă specializate
la Sumerieni prin 5.500 î.en. Agricultorii din
Semiluna Fertilǎ săpau șanțuri prin care apa
ajungea pânǎ la culturi.
• Creșterea animalelor pare să fi avut loc la
aproximativ în același timp cu inventarea
agriculturii. Câinele a fost cel mai vechi animal
domesticit, crescut pentru a ajuta la vânătoare.
2.2. Epoca bronzului

• Primele dovezi de utilizare a bronzului apar 1.300 de ani

mai târziu, sub forma unei tije de bronz gasite intr-o
piramida, datând din 3700 î.en.. Bronzul a apărut în Asia
mult mai târziu, în jurul anului 1500 î.en., și în America
încă mai târziu, între 100-200 . În Eurasia, sculele
de bronz și de cupru capătă o largă utilizare în perioada
anilor 3.000 î.en.
• Civilizațiile epocii bronzului din zona Mării Egee au creat
o rețea comercială la mare distanță. Această rețea
exporta cositor și cărbune în Cipru, unde era minat cuprul
și aliat cu cositorul pentru a produce bronzul. Obiectele
din bronz erau apoi exportate peste tot, încurajând
comerțul. Analiza izotopică a cositorului din unele obiecte
din bronz din zona mediteraneeană a arătat că acesta
provenea din surse îndepărtate precum Marea Britanie.
2.3. Meșteșugurile
• Cele mai vechi obiecte de ceramica cuprind căni și
recipiente pentru lichide sau boabe, precum și
vase de gătit, boluri, farfurii, pahare etc. Primul
tip de ceramică descoperita a fost din lut, datând
de 9.000 de ani, fiind poroasǎ. Ceramica este
extrem de durabilă și rămâne utilizată la scară
largă si în prezent.
• De-a lungul istoriei antice, arcurile și săgețile au
fost utilizate în vânătoare și război. Utilizarea
timpurie ale acestora se pierde în negura timpului,
dar, probabil, datează din epoca paleoliticului
(care s-a încheiat în urmă cu vreo 14.000 de ani)
sau chiar mai devreme (arheologii au descoperit
puncte de piatră în Africa ce dateaza de acum
60000 ani, care ar fi putut fi vârfuri de săgeată).
Practic, fiecare cultură timpurie utiliza arcul , cu
excepția australienilor aborigeni . Arcul a fost
utilizat cel mai des în război de egipteni și
asirieni . Grecii antici și egipteni ofereau grade
pentru arcasi.
2.4. Apariția religiei
și calendarului
• Multi istorici plasează apariția religiei
în perioada neoliticului.Primele
credințe religioase constau în adorația
Mamei-Zeiță, a Tatălui-Cer, precum și
a Soarelui și Lunii ca zeități.Apar
altare care se dezvolta în așezăminte
de tip templu, la care se asociaza o
multitudine de preoți și preotese și
persoane cu alte funcții
sacerdotale.Tipică pentru perioada
neoliticului este adorarea zeităților
antropomorfe. Religiile indigene din
Africa erau bazate pe credința comună
în forțele naturii și ale strămoșilor
tribului.
2.5. Apariția scrisului
• Primele dovezi de scriere sunt tăblițele din jurul
orașului Uruk din anul 3200 î.Hr.; acestea sunt
mici bucăți de argilă, aproximativ
dreptunghiulare, care au gravate pe ele imagini
simplificate de animale, plante, unelte - numite
„pictograme” - precum și semne abstracte mult
mai numeroase care au fost interpretate ca
numere. Folosirea pictogramelor a fost prima
încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era
o utilizare destul de limitată, cu pictogramele se
puteau reprezenta obiecte concrete dar nu se
putea reda articularea propoziției. Pentru că
acest cod era știut doar de cel care cunoștea
semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au
putut fi complet descifrate. În 300 de ani,
Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor
(nereușit încă de alte civilizații): semnul în loc să
indice un obiect, a început să reprezinte un sunet,
ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să
exprime limba cu relațiile existente între cuvinte.
În cele din urmă semnele au ajuns să aibă
aspectul de cui, cuneo, de unde derivă denumirea
de cuneiforme. Cuneiformele erau scrise pe
tăblițe de lut, pe care simbolurile erau trasate cu
un fel de stilus format dintr-un tub de trestie.
3. Epoca Clasică
• Civilizațiile clasice au prosperat și au stabilit multe cǎi de
dezvoltare și modele de urmat pentru mai târziu. Însǎ nu
după mult timp ele au fost expuse atacurilor unor triburi
de nomazi numiți barbari, iar prețul plătit pentru a le
înfrunta a fost ridicat. În jurul anului 450, mǎrețele
imperii s-au prǎbușit.
• Europa a vǎzut rǎsǎritul a douǎ civilizații mărețe, întâi
Grecia, apoi Roma. Alte culturi, ca cea a celților, au fost
copleșite și absorbite. În perioada 400-300 î.en., Grecia
clasicǎ domina Mediterana.Descoperirile grecilor au
constituit baza cunoștințelor actuale de biologie,
matematica, fizica, literatura, filosofie și politicǎ. Dar
orașele-stat independente din Grecia se luptau între ele cu
regularitate, ceea ce a dus , în final, la declinul lor. Între
timp, în Italia, cetatea Romei adoptă obiceiurile grecilor,
extinzandu-se și întǎrindu-se pânǎ când a crescut un
imperiu vast, care prin anul 100, se întindea din Arabia
pânǎ în Scoția. O datǎ cu cuceririle, Roma a rǎspândit pe
teritoriile sale o nouǎ religie-creștinismul. Totuși, în jurul
secolelor IV-V, aceasta mare civilizație a început sǎ se
dezintegreze.
 Evul Mediu
• În secolele V-VI, Europa încearcă sǎ-și caute
drumul în perioada Evului Mediu Întunecat dupǎ
colapsul Imperiului Roman de Apus. Imperiul
Bizantin, care a continuat sǎ se menținǎ ca o
moștenire a civilizației romane, a adoptat o culturǎ
greacǎ și constituia un nucleu de stabilitate pentru
creștinism în timp ce Imperiul Sasanid ajunsese la
întinderea maximǎ. În India, Imperiul Gupta s-a
prǎbușit, iar influențele hinduiste și budiste s-au
extins în sud-estul Asiei.
 Renașterea
• Europenii s-au desprins de Evul mediu și au început să călătorească pe alte continente.
În 1461, marinarii, negustorii și coloniștii europeni au plecat în căutare de noi rute spre
Extremul Orient și ajung în America, unde aveau să întemeieze primele colonii . În
Europa, orașe că Florența și Amsterdam se aflau la apogeu, dezvoltându-se noi afaceri.
Spania, inițial fragmentată în regate mai mici, după Reconquista, a devenit un regat
unitar urmând să se dezvolte de pe urmă descoperirii Americii într-un glorios imperiu
colonial. Pe lângă noi resurse din ținuturile descoperite, se aduceau și idei noi. Apare și
o nouă religie-protestantismul care va caută să răstoarne vechea autoritate catolică.
Conflictele religioase aveau să ducă la devastatorul război de 30 de ani și la războiul
civil din Anglia. Dar conducătorii au devenit mai bogați și patroni ai artelor. Mulți
oameni s-au mutat la oraș, iar gradul de alfabetizare a crescut. În Asia, China trimite
expediții năvale în India, Arabia și Africa, însă împărații Ming au interzis contactul cu
alte continente și au intrat în izolaționism. În Asia de Sud-Est și India, europenii au
întemeiat agenții comerciale și porturi. Rușii au coloniat Siberia, mogulii au cucerit
India. Otomanii au atins apogeul în cuceriri, devenind forță dominantă în Orientul
Mijlociu, dar s-au ciocnit cu safavizii persani. În Africa, triburile africane au devenit
națiuni. În urmă venirii coloniștilor, continentul a devenit o sursă pentru aur și pentru
slăvi. În urmă contactului cu europenii, civilizațiile din Mexic și America de Sud au fost
devastate, milioane de băștinași murind în urmă conflictelor și bolilor. Spaniolii și
portughezii au creat primele imperii coloniale, construind plantații, mine și orașe, unde
îi forțau pe sclavii africani să le muncească. În America de Nord, cultură din bazinul
Mississippi a intrat în declin, iar civilizațiile de pueblo au trecut la apogeu. Australia și
insulele polineziene se aflau încă în izolare, dar aveau să fie explorate de europeni.
 Epoca industrială
• Europenii au fondat primele colonii în America de Nord
în Virginia și Quebec. Prin 1700, coloniile au devenit stabile, iar populația
era în creștere. Au avut loc înfruntări armate dintre nativi și coloniști.
Nativii au fost deposedați de pământ și măcelăriți. Omul alb avea să
traverseze continentul, ajungând și în vestul continentului. Secolul al
XVIII-lea a fost martorul apariției SUA și Canadei. Revoluția din
anii 1780 a avut drept cauze nemulțumirile guvernării coloniale britanice și
asta a dus la apariția primului stat cu adevărat democratic , guvernat
constituțional. Orașele americane, comerțul și cultură au prins formă, au
luat amploare și au prosperat. După Războiul Civil, SUA avea să se extindă
spre vest spre California și sud spre Texas, "vestul sălbatic" fiind deschis
de căi ferate. dar extinderea va culmina cu multe conflicte sângeroase cu
nativii americani. În sud, pe plantațiile de bumbac și tutun, încă munceau
sclavii, alimentând apetitul Europei. America de Sud a fost ocupată de
portughezi și de spanioli, numărul și dimensiunile plantatilor, minelor și
orașelor creșteau, iar guvernele coloniale erau neîndurătoare, iar misionarii
subminau și distrugeau civilizațiile băștinașilor.
 Epoca modernă
• Anul 1905(Annus mirabilis) - anul miraculos al lui Albert
Einstein, când se dezvoltă teoria relativității, bazată pe
principiul relativității și principiul invariabilității vitezei
luminii. Numai viteza luminii este constantă în orice sistem
de referință. Apare pentru prima data celebra sa formulă: .
("Echivalența masă-energie")
• Astfel, începe „secolul vitezei”, dar și un secol al Apocalipsei
în care rǎzboiul, foametea, bolile și moartea au devastat
omenirea în primele cinci decenii, caracterizate însǎ și
printr-un salt tehnologic enorm.
Bibliografie:
1. ULTIMELE TAINE ALE LUMII
2. Google.ro
3. Descopera lumea.ro
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_lumii