,,Balta-Alba” de Vasile Alecsandri

Balta Alba, povestire scrisă de Vasile Alecsandri, prezintă călătoria

unui francez pe teritoriul Valahiei. Motivul acestei călătorii este spiritul de
aventură, curiozitate și dorința de cunoaștere a călătorului. Această calătorie
este cea dintâi făcută de francez în Orinent. Călătorul ne povestește și ne
descrie fiecare detaliu în parte al călătoriei sale. Odată ajuns în Brăila, el
aude de ,,o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro
câțiva ani, și care se numea Balta-Albă" . Curios din fire, dorește a ajunge în
locul respectiv, crezând că Balta-Albă este numele unui târg. În drumul său
spre minunatul loc, călătorul are mici surprize, în afara faptului că nici nu
pornește bine la drum și cade din căruță și se lovește, după ceva timp de
mers, una dintre roțile căruței cedează, răsturnându-se, îl lasă lat în mijlocul
drumul pe francez și șchiop pe unul dintre cai. După un timp ajunge într-un
sat unde este lăsat în drum. Înconjurat de ,,un escadron de câini", plimbându-
se timp de o oră prin sat căutându-și singur un loc unde să-și petrecă
noaptea, deodată trece pe lângă el o căruță și, auzind convorbirea dintre
oamenii aflați în aceasta, își dă seama că sunt francezi. Aceștia îl ajută să-și
găsească un loc de dormit, iar a doua zi dimineață pleacă spre minunata
baltă. Odată ajuns acolo, hotărăște să facă o baie în Balta-Albă, după care se
reîntâlnește cu compatrioții săi și se duc la balul din Balta-Albă unde se
ospatează. După două ore pornește spre Galați.
Tema povestirii o constituie imaginea Valahiei din secolul al XIX-lea,
realizată prin contradicţia stridentă dintre aspectele primitive şi cele de
civilizaţie avansată, viziune năucitoare pentru vizitatorul european.
Naraţiunea este la persoana I pe parcursul întregii povestiri, începutul
fiind relatat, la persoana a III-a, de vocea auctorială (naratorul se confundă
cu autorul), în ipostaza unui tânăr valah, iar întâmplările propriu-zise sunt
istorisite de naratorul-personaj, adică turistul francez. Modalitatea narativă
se remarcă, aşadar, prin prezenţa mărcilor formale ale naratorului subiectiv,
de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, până la substituirea lui de
către personaj. Perspectiva temporală este continuă şi limitată, evenimentele
sunt povestite cronologic şi se desfăşoară în numai 24 de ore. Perspectiva
spaţială reflectă un spaţiu real, staţiunea balneară Balta-Albă şi un spaţiu
imaginar închis, al bulversării şi perplexităţii din conştiinţa protagonistului.
Comicul povestirii este construit prin contrastul dintre aparenţă şi
esenţă, dintre ceea ce protagonistul nădăjduieşte să găsească în Valahia şi
ceea ce există în realitate: „sperarea de a mânca un biftec la tractir şi mai
ales dulcea sperare de a mă odihni o noapte întreagă pe un pat elastic”, dar
nu există restaurant în sat, iar patul era din lemn, fără saltea, fără aşternut; în
loc de sălbatici sau canibali întâlneşte un surugiu ciudat şi morocănos dar şi
tineri cu maniere şi toalete elegante care vorbesc limba franceză impecabil;
nu există hotel, dar sunt două „marchande de mode”; iar faptul că femeile şi
bărbaţii se scăldau la un loc în baltă nu ştie dacă ţine de primitivism sau de
cea mai avansată civilizaţie.
Se remarcă în cursul povestirii şi o serie de figuri de stil: hiperbole
(străjerul îi pare un „urieş îngrozitor, care căta la mine, pare că ar fi vroit să
mă înghită dintr-o îmbucătură”); personificări („toate planetele se uita cu
ochii strălucitori la mine şi asista la epizodul voiajului meu”; „roţile râdea
scârţâind de mine”); comparaţii („bodogănind din gură ca un urs supărat”).
Pot spune că Balta-Albă este un jurnal de călătorie, practic personajul
principal, francezul își descrie gândurile și trăirile în Valahia. Acest loc
pentru el este unul străin, care îl determină să creadaă că este un loc plin de
sălbăticie, dar, totodată, un loc minunat care îi stârnește interesul de
cunoaștere: ,,În adevăr, Valahia este o țară plină de minuni".