NUMARUL DE AUR

V-ați întrebat vreodata ce este sectiunea de aur?

Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur),
notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul), este primul număr irațional
descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit
în cele mai surprinzătoare împrejurări.

Euclid l-a denumit pe Φ ca fiind simpla împărțire a unui segment de dreaptă în ceea ce el
a numit "medie" și "extremă rație". Iată cuvintele lui: "Spunem că un segment de dreaptă
a fost împărțit în medie și extremă rație atunci când segmentul întreg se raportează la
segmentul mai mare precum se raportează segmentul cel mare la cel mai mic".

Cu alte cuvinte, în imaginea din dreapta, dacă ,

atunci segmentul a+b a fost împărțit intr-o secțiune de aur cu
simbolul Φ (Secțiunea de aur a segmentului a+b din desen este
realizată atunci când raportul dintre a+b şi a este egal cu raportul
dintre a şi b. În această ilustrație a este numit "extremă rație", iar
b este numit "medie".)

Raportul de aur este un număr irațional care poate fi calculat din ecuația:

Care conduce la:

Această ecuație algebrică de gradul al doilea

are două soluții (rădăcini):

si

Deoarece φ este o fracție cu numitor și numărător pozitiv, φ este întotdeauna pozitiv:

Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur,

considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută.

În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca:
Numărul Φ a fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a primit numele de
"Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului
a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca
sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din
antichitate. Se spune că atunci când Hispassus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr.,
că Φ este un număr care nu este nici întreg, nici măcar raportul dintre două numere întregi
(precum fracțiile:1/2,7/6,45/90,etc., care sunt cunoscute în ansamblu drept numere
raționale), adepții faimosului matematician grec Pitagora și anume pitagoreicii au fost extrem
de șocați. Concepția pitagoreică despre lume se baza pe o extremă față de arithmos - adică
proprietățile intrinseci ale numerelor întregi și ale fracțiilor lor - și presupusul lor rol în
cosmos. Înțelegerea faptului că există numere care precum Φ se repetă la infinit fără a
prezenta nici o repetiție sau regularitate a pricinuit o adevărată criză filozofică. Unele surse
susțin chiar că pitagoreicii au sacrificat 100 de boi din cauza numărului. Totuși acest lucru
pare extrem de improbabil deoarece ei erau vegetarieni stricți. Pitagoreicii erau neîndoielnic
convinși că existența unor numere precum Φ era atât de înfricoșătoare încât ea trebuia să
reprezinte un fel de eroare cosmică, o informație care ar trebui suprimată și ținută secret.
Faptul că există numere iraționale a implicat și descoperirea incomensurabilității. În lucrarea
sa "Despre viața lui Pitagora" (cca. 300 î.Hr.) filozoful și istoricul Iambilichos, descendent al
unei familii de nobili sirieni, descrie reacția violentă cu privire la această descoperire: "Ei spun
că primul om care le-a dezvăluit natura incomensurabilității celor nedemni de a o cunoaște a
fost atât de detestat, încât nu numai că a fost exclus din asociația si modul de viață al
pitagoreicilor, ci i s-a construit și mormântul, ca și cum fostul lor coleg ar fi plecat dintre cei
vii."

De-a lungul istoriei numere de genul lui Φ au starnit controverse asupra oamenilor înca din
antichitate, pe când se conturau bazele matematicii, pâna in ziua de azi și este esențial să
învățăm despre acestea mai ales daca vrem să devenim matematicieni sau arhitecți, sau cine
știe să descoperim alte numere iraționale.

*incomensurabilitatea=imposibilitatea de a evalua din cauza măsurii prea mari