FRUMUSEȚEA CA PROPORȚIE ȘI

ARMONIE.

NUMERELE LUI FIBONACCI SI

PROPORȚIA DE AUR.
COROIU OANA 836/GE, GE-FR
FLITER PATRICIA 837/GE, GE-FR
CRISTESCU ALICE 852/GE, GE-NO
FRUMUSEȚEA CA PROPORȚIE ȘI ARMONIE. IDIOMUL CLASIC
GRECESC (SAU DESPRE CANON).
Tema Frumuseții a fost elaborată pe de-o
parte de Socrate și de Platon.

 XENOPOHON „MEMORABILIA XENOPHON” 

este o colecție de dialoguri socratice ale lui Xenofont (un elev al lui
Socrate): "Frumusețea ideală, care se exteriorizează prin naturalețea sa;

Frumusețea spirituală, oglindirea sufletului prin evidențierea ochilor;

Frumusețea utilă, cât de operantă este frumusețea în sine."
 PLATON
Frumusețea ca armonie și ca proporție a
părților.

Platon considera că există două concepții mari: Frumusețea ca

armonie și ca proporție a părților. Iar acest concept provine de la
Pitagora:
acesta considera că toate fenomenele sunt datorate regularității
aritmetice și geometrice

tot ce există este efemer, doar numerele sunt eterne

afirmă că la baza tuturor obiectelor, fenomenelor este numărul =>

lucrurile există, deoarece ordinea lor este oglindită și reprezintă în
totalitate existența frumuseții
 Platon consideră Frumusețea o existența autonomă, aparte altor elemente,

o strălucire unică
Frumusețea ca strălucire care este reflectată în Phaidos

considera trupul o peșteră întunecată ce ține în sclavie sufletul

viziunea mizată pe simțuri trebuie substituită de o viziune intelectuală care
necesită învățarea artei filozofice

ARMONIA ȘI PROPORȚIA
primii pitagoreici privesc frumosul, armonia, ca fiind reprezentate prin:
linia dreaptă, numărul impar și pătratul

Heraclit credea în armonia exhaustivă: ,Armonia nu reprezintă absența, ci

echilibrul contrastelor.’’ (Pitagoreici preiau aceste idealuri)

Heraclit: Două polarități trecând printr-un conflict ajung într-o stare de

împlinire și așa dă naștere un nou ideal care este transpus pe planul vizual.

Desfășurarea acestei idei, justifică simetria într-o vedere mai deschisă și

devine o orientare a Frumosului in Grecia clasică
În secolul VI, artiștilor li se impunea să reproducă acea frumusețe
imponderabilă despre care au relatat poeții:

ce trebuie urmat sunt simetria și proporționarea părților

artistii respecta simetria în legătură cu ochii, buzele, sânii,

membrele superioare și inferioare, lăsând la o parte faptul că
această exagerare de punctualitate provoacă rigiditate și
artificialitate
 CANONUL LUI POLICLET
Policlet în secolul IV. realizează o sculptură care devine călăuză,
supranumită „Canonul”:
are in vedere un echilibru proporționat și simetric dar care nu
este bazat pe echilibrul dintre două părți asemănătoare

Canonul egiptean era diferit de cel grecesc, deoarece ei

foloseau un sistem reticular cu pătrățele egale prin care reușeau
să obțină măsuri exacte

in Canonul lui Policlet nu se mai regăsesc măsuri fixe, astfel că

dimensiunile se vor raporta între ele și alcătuiesc un echilibru
NUMERELE LUI FIBONACCI ȘI PROPORȚIA DE AUR
NUMĂRUL DIVIN AL UNIVERSULUI

Ce sunt numerele lui Fibonacci ?

Prezența proporției de aur în natură

Prezența proporției de aur în artă
 NUMERELE LUI FIBONACCI ȘI
PROPORȚIA DE AUR
„Matematica este muzica raţiunii.”
JAMES J. SYLVESTER

Există un raport unic care poate fi folosit pentru a descrie

proporțiile tuturor lucrurilor, de la cele mai mici elemente de
construcție din natură, cum ar fi atomii, până la cele mai avansate
modele din univers, corpurile cerești.

Șirul lui Fibonacci este o secvență de numere în care fiecare

număr se obține din suma precedentelor două din șir. Astfel,
primele zece numere ale șirului lui Fibonacci sunt: 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21,
34, 55. Șirul Fibonacci în matematică, se referă la explicațiile
metafizice ale codurilor din universul nostru.
Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numărare al naturii,
un mod de măsurare al Divinității.

Raportul este derivat dintr-o formulă matematică indiană antică pe care societatea
occidentală a numit-o după Leonardo Fibonacci, care a introdus conceptul în Europa.

Scoica numită Nautil crește în spirală., iar spiralele respectă regula de aur, respectiv,
raportul dintre diametrul unei spirale și cea următoare este egal cu Pi, numărul de aur.

Numărul de aur este 1,618. Dacă

vom împărți două numere succesive,
din șirul lui Fibonacci, vom obține
numărul de aur. Natura este creată
după o ordine care rămâne un
mister. Niciodată nu vom găsi o
margaretă care va avea 14, 22, sau
56 de petale.
Numărul Φ (phi) a fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a
primit numele de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de

Aur".

Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr.

de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv

formalizat.

Concepția pitagoreică despre lume se baza pe o extremă față de

arithmos - adică proprietățile intrinseci ale numerelor întregi și ale

fracțiilor lor - și presupusul lor rol în cosmos. Înțelegerea faptului că

există numere care precum Φ se repetă la infinit fără a prezenta nici o
repetiție sau regularitate a pricinuit o adevărată criză filozofică.

Pitagoreicii erau neîndoielnic convinși că existența unor numere precum

Φ era atât de înfricoșătoare încât ea trebuia să reprezinte un fel de
eroare cosmică, o informație care ar trebui suprimată și ținută secret.
 PROPORȚIA DE AUR ÎN NATURĂ
Secvenţa Fibonacci apare în structurile biologice, cum ar fi dispunerea ramurilor copacilor,
aşezarea frunzelor în jurul tulpinii plantelor, spiralele cochiliilor, aranjamentul unui con de

brad, desfăşurarea ramurilor unei ferigi, aspectul unui ananas, etc. Toate acestea pot fi

înţelese ca expresie a unor constrângeri algebrice specifice sistemelor libere.

Se spune deseori că aranjamentele florale asemănătoare florii soarelui au 55 de spirale într-o

direcţie şi 89 în cealaltă (55 şi 89 sunt numere adiacente din şirul lui Fibonacci), lucru valabil
pentru inflorescenţele din stratul exterior şi care sunt cele mai vizibile.

Dacă se priveşte o plantă de sus în jos se observă că frunzele sale sunt astfel dispuse încât
cele de deasupra nu le obturează pe cele de dedesubt. În acest fel fiecare frunză primeşte
suficientă lumină solară şi permite apei de ploaie să alunece către tulpină şi să fie dirijată

spre rădăcină.
PROPORȚIA DE AUR ÎN ARTĂ

„Girl with a Pearl Earring” „Omul Vitruvian” „Mona Lisa (Gioconda)”

Johannes Vermeer Leonardo da Vinci Leonardo da Vinci
PROPORȚIA DE AUR ÎN ARTĂ

„Facerea lui Adam” „Nașterea lui Venus”

Michelangelo Buonarroti Sandro Botticelli
CĂRȚI
BIBLIOGRAFIE
Matila C. Ghyka - „Estetică și teoria artei” , EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI
ENCICLOPEDICĂ , BUCUREȘTI 1981

Matila C. Ghyka - „Estetică și teoria artei” , EDITURA UNIVERS

ENCICLOPEDIC, BUCUREȘTI 1998

ARTICOLE
https://www.quickanddirtytips.com/articles/what-is-the-golden-

ratio-and-how-is-it-related-to-the-fibonacci-sequence/
http://vasileteodor.ro/articol/numerele-lui-fibonacci-si-proportia-
de-aur

https://www.markmitchellpaintings.com/blog/the-fibonacci-
sequence-in-artistic-
composition/#:~:text=Artists%20recognised%20that%20the%20Fibon

acci,to%20the%20picture%20is%20achieved.
 VĂ MULȚUMIM
PENTRU ATENȚIE !