Genul liric

Genul liric conține totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă gândurile, ideile,
sentimentele, trăirile în mod direct prin intermediul limbajului artistic.

Tipuri de lirism:
1. Lirismul subiectiv- monolog lirirc confesiv/ monolog liric adresat- poetul se identifică cu EUL
LIRIC;
Exemple:
(1)„Daţi-mi un trup,

voi munţilor,

mărilor,

daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia

în plin!”- L. Blaga- „Dați-mi un trup voi munților”(monolog liric adresat/ mărci subiectivitate: vb și pron pers 1+ 2, subst
în vocativ, exclamații retorice)

(2) „Stam singur în cavou… și era vânt…”- G. Bacovia- „Plumb”- (monolog liric confesiv/ mărci subiectivitate: vb pers 1
sg+ pct de suspensie)

2. Lirismul subiectiv impersonal- apare doar persoana a III-a, există o singură voce lirică;
Exemple:
„Copacii albi, copacii negri

Stau goi în parcul solitar

Decor de doliu funerar ...

Copacii albi, copacii negri.”- G. Bacovia- „Decor” (apar elemente ale subiectivității: punctele de suspensie)

3. Lirismul obiectiv- îmbină liricul cu epicul și dramaticul, fiind prezentă, în special, persoana a
III-a/ eul liric își asumă o ipostază diferită, fiind înlocuit de alte prezențe lirice/ tipuri de
lirism obiectiv:

- Lirica măștilor- alegoria cu măști- poetul își exprimă ideile sub o identitate străină
Exemplu: în „Luceafărul”, toate vocile lirice ale poemului (Luceafărul, Cătălin/a, Demiurgul) sunt
ipostaze ale poetului (geniul/omul muritor/ creatorul)
- Lirica rolurilor- poetul se identifică cu un personaj și exprimă sentimente și gânduri care nu
sunt propriu-zis ale sale
Exemplu:
„Las ochii, mamă, las să plângă!

Tu-n leagăn tot cu mâna stângă

Mi-ai dat să sug de-aceea sânt

Nătângă!”- G. Coșbuc- „Dușmancele”- poetul joacă rolul unei fete sărace care se plânge mamei ei
 - Lirica gnomică- meditație pe teme filosofice, în care poetul folosește persoana a III-a pentru a
da maxime și sentințe filosofice cu caracter general valabil.
Exemple:
„Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate”- M. Eminescu, „Glossă”

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice:

Ideea poetică (tema)= o sinteză lirică prin care o realitate cunoscută este transpusă într-un univers
imaginar.
Pentru a proiecta realitatea într-un univers poetic propriu, scriitorul se folosește de limbajul expresiv
realizat prin intermediul mijloacelor artistice (figuri de stil și imagini artistice).
În poezia „…” ideea centrală se subordonează temei…. În acest sens, în text pot fi identificate cuvinte
care fac parte din câmpul lexical al ….
Motive/ simboluri/ repetiții/ enumerații/ metafore/ epitete/ comparații/ puncte de suspensie/ imagini
auditive-tactile-olfactive
Titlul
Așadar, în textul „…” scriitorul se folosește de limbajul plastic pentru…

Prezintă caracterul romantic/ simbolist/ modernist/ expresionist/ tradiționalist al poeziei/

Prezintă, prin două trăsături, faptul că poezia aparține curentului romantic/ simbolist/
modernist/ expresionist/ tradiționalist:

Definiția curentului
Textul „…”, de X aparține curentului Y, abordând tema… care e specifică… În acest sens, în text pot
fi identificate cuvinte care fac parte din câmpul lexical al ….
O altă trăsătură prezentă în text este…
De asemenea, specific curentului Y este…
Nu în ultimul rând, o altă caracteristică Y este…
Așadar, textul are caracter Y.