Prof.

Hoffmann-Bronţ Viorica Cornelia

Liceul Tehnologic Special nr.1 Oradea
Clasa a XII-a B
 Este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre
circumferința și diametrul oricărui cerc într-un spațiu euclidian; este aceeași
valoare ca și raportul dintre aria unui cerc și pătratul razei sale. Simbolul π a
fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în
1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notația
zecimală obișnuită.π este una dintre cele mai importante constante din
matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte
științe implică folosirea lui π.π este un număr irațional, adică valoarea sa nu
poate fi exprimată exact sub formă de fracție m/n, cu m și n întregi. De
aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit și nu începe nici să se repete.
Numărul este și trancendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un
șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali,
sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui
fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii și un rezultat
semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea.De-a
lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina
π cu mai multă precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a
intrat și în cultura nematematică.Litera grecească π, scrisă pi în alfabetul
latin, a fost adoptată de la cuvântul grecesc „περίμετρος”, perimetros (în
română: perimetru), mai întâi de William Jones în 1707; notația a fost
popularizată apoi de Leonhard Euler în 1737.
 Trigonometrie π radiani = 180 grade
 Aria cercului = π × aria pătratului umbrit
 Altfel, π poate fi definit și ca raportul dintre aria (A) unui cerc și aria
unui pătrat cu latura egală cu raza cercului:
 Circumferinţa = π × diametru
 Numele literei grecești π este pi, scriere utilizată în unele situații în care
nu este disponibil simbolul grecesc, sau în care utilizarea sa ar fi
problematică. π corespunde literei române (latine) p. Nu se notează cu
literă mare (Π) nici măcar la început de propoziție.
 Constanta se numește „π” deoarece este prima literă a cuvintelor
grecești περιφέρεια (perifereia = periferie) și περίμετρος (perimetros =
perimetru), probabil cu referire la utilizarea sa în formula de calcul a
circumferinței (sau a perimetrului) unui cerc. π este caracterul Unicode
U+03C0 („Litera grecească mică pi”).
 Definiție În geometria plană euclidiană, π este definit ca raportul
dintre circumferința unui cerc și diametrul
În geometria plană euclidiană, π este definit ca raportul dintre

circumferința unui cerc și diametrul

Trigonometric avem...
 (sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul)
sau și cu φ (phi minuscul), care se citesc "fi", este primul
număr irațional descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal
cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
 Euclid l-a denumit pe Φ ca fiind simpla împărțire a unui segment de
dreaptă în ceea ce el a numit "medie" și "extremă rație". Iată cuvintele
lui: "Spunem că un segment de dreaptă a fost împărțit în medie și
extremă rație atunci când segmentul întreg se raportează la segmentul
mai mare precum se raportează segmentul cel mare la cel mai mic".
 Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului
de aur, considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută.
 Secţiunea de Aur a segmentului a+b din desen este realizată atunci când
raportul dintre a+b şi a este egal cu raportul dintre a şi b. În această
ilustraţie a este numit "extremă raţie", iar b este numit "medie".

Raportul de aur este un număr irațional, și poate fi calculat din ecuația:

 Constanta matematică e este singurul număr real cu proprietatea că
valoarea derivatei f (x) = ex în punctul x = 0 este exact 1. Funcția ex
este numită funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural,
sau logaritm în baza e.
 e este singurul număr cu proprietatea că valoarea derivatei f (x) = ex
în punctul x = 0 este exact 1. Numărul e este uneori numit și
numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler,
sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian
John Napier, care a introdus logaritmii (e nu trebuie confundat cu γ,
constanta Euler-Mascheroni, și ea numită uneori constanta lui Euler).
 Deoarece e este un număr transcendent, și deci irațional, valoarea sa
nu poate fi dată cu un număr finit de zecimale (nici măcar cu
perioadă). O valoare aproximativă, cu 20 de zecimale exacte, este
e≈2,71828 18284 59045 23536
e este singurul număr cu proprietatea că valoarea derivatei f (x)
= ex (linia albastră) în punctul x = 0 este exact 1. Pentru
comparaţie sunt arătate funcţiile 2x (linia punctată) şi 4x (linia
întreruptă); ele nu sunt tangente la linia de pantă 1 (linia roșie).
 Prima referință la această constantă a fost publicată în 1618
într-un tabel dintr-o anexă a unei lucrări despre logaritmi,
scrisă de John Napier. Totuși, aici nu era referită constanta
însăși, ci doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei.
Se presupune că acel tabel a fost alcătuit de William
Oughtred. "Descoperirea" consantei însăși îi este atribuită lui
Jacob Bernoulli, care a încercat să găsească valoareaei
 Prima utilizare cunoscută a constantei, notată cu b, a fost în
corespondența dintre Gottfried Leibniz și Christiaan Huygens în
1690 și 1691. Leonhard Euler a început să folosească litera e în
notația ei în 1727, iar prima utilizare a lui e într-o publicație a
fost în Mechanica lui Euler (1736). Deși în anii care au urmat
unii cercetători au folosit litera c, e era mai des utilizat și în
cele din urmă a devenit notația consacrată.
 Nu se cunosc exact motivele care au stat în spatele alegerii
literei e, dar ar putea fi că este prima literă a cuvântului
exponențial. O altă posibilitate ar fi că Euler a folosit-o pentru
că era prima vocală după a, pe care el o folosea deja pentru
un alt număr, dar motivul pentru care el folosea vocale în
notații este necunoscut. Nu este probabil ca Euler să fi ales e
pentru că este inițiala numelui său, deoarece el era un om
modest care avea grijă să acorde credit muncii altora.
 Numarul 0 mi se pare cel mai misterios din toate punctele
de vedere. E singurul numar care poate fi plus si minus in
acelasi timp. Altfel auzeam ca 0 nu este considerat un
numar normal. Nici nu intra in componenta numaratoarei.
Acum eu nu stiu ce sa cred dar 0 mi se pare un numar al
infinitului si nu 8. Voua nu vi se pare interesant? Fara zero
chiar ar fi totul diferit plus ca nu ar exista ceva care sa
insemne nimic.
 Mari matematicieni
Pitagora (n. circa. 580 î.Hr. - d. circa. 495 î.Hr.) a fost un filozof și
matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului,
care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. A fost și
conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale
nu s-au păstrat. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a
tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi
deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați.Pitagora a fost un
mare educator și învățător al spiritului grecesc și se spune că a fost și un
atlet puternic, așa cum stătea bine atunci poeților, filosofilor (de exemplu,
Platon însuși) și comandanților militari etc.Pitagora era ionian, originar din
insula Samos, dar a emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a întemeiat
școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice.Pitagora
pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși
destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus,
precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate
stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii
ulteriori. Celebrele texte "pitagoriciene" Versurile de aur ale lui Pitagora și
Legile morale și politice ale lui Pitagora, existente și în traduceri românești,
aparțin unei epoci ulterioare.
Pitagora
 George Ferdinand Ludwig Philipp Cantor

 (3 martie 1854 – 6 ianuarie 1918) a fost un matematician german. El a

devenit faimos datorită teoriei sale despre mulțimi, ce a devenit o teorie
fundamentală în matematică. Cantor a stabilit importanța
corespondenței unu la unu între mulțimi, definind mulțimile infinite și
cele bine-ordonate și dovedind totodată că numerele reale sunt “mult
mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor
implică existența unei “infinități de infinități”. El a definit numerele
cardinale și cele ordinale și aritmetica lor. Opera lui Cantor era de un
mare interes filosofic, lucru de care el era foarte conștient.
 Teoria lui Cantor privind numerele transfinite a fost de la început privită
ca așa de intuitiv contrară – și chiar șocantă – încât a întâmpinat
rezistență din partea matematicienilor contemporani, precum Leopold
Kronecker, Henri Poincaré, iar mai târziu Hermann Weyl și Luitzen
Egbertus Jan Brouwer, în timp ce Ludwig Wittgenstein a ridicat obiecții
filosofice. Câțiva teologi creștini (mai exct neo-scolasticii) au văzut
opera lui Cantor ca o provocare la unicitatea infinității absolute a naturii
lui Dumnezeu, etichetând cu prima ocazie teoria numerelor transfinite
cu panteismul.
Criticile dure au fost acoperite însă de considerațiile internaționale. În 1904
Societatea regală din Londra i-a acordat lui Cantor Medalia Silvestru, cea
mai mare onoare ce o putea oferi. Astăzi, majoritatea matematicienilor, care
nu sunt nici constructiviști, nici finiști acceptă opera lui Cantor privind
mulțimile transfinite și aritmetica, recunoscându-le ca o schimbare de
paradigmă

 Cantor s-a născut în 1845 în vestul coloniei Sankt Petersburg din Rusia. George,
cel mai mare din cei șase frați, era un violonist eminent, moștenind de la părinții
săi considerabile talente muzicale și artistice. Tatăl lui Cantor a fost membrul
Bursei de valori din Sankt Petersburg; când s-a îmbolnăvit familia s-a mutat în
Germania, în 1856, mai întîi la Wiesbad, apoi la Frankfurt, căutând ierni mai
blînde decât cele din Sankt Petersburg. În 1860, Cantor a absolvit cu distincții
școala reală din Darmstadt; calificările sale excepționale în matematică, cu
precădere în trigonometrie, au fost remarcate. În 1862 Cantor a intrat la
Institutul politehnic federal din Zurich. După ce a primit o moștenire
substanțială după moartea tatălui din 1863, Cantor s-a mutata cu studiile la
Universitatea din Berlin, luând parte la cursurile lui Kronecker, Karl
Weierstrass și Ernst Kummer. A petrecut vara anului 1866 la Universitatea din
Gottingen, pe atunci un foarte important centru de cercetare matematică. În
1867 Berlin l-a numit doctor în folosofie pentru teza în teoria numerelor, De
aequationibus secundi gradus indeterminati.
George Ferdinand Ludwig Philipp Cantor
Arhimede din Siracuza

 Arhimede Gânditorul by Fetti (1620) Născut c. 287

î.Hr.Siracuza, SiciliaMagna Graecia Decedat c. 212
î.Hr. (aged around 75)
 Siracuza Rezidență Siracuza, Sicilia Naționalitate
Greacă Domeniu Matematică, Fizică, Inginerie,
Astronomie, Invenții Cunoscut pentru Principiul lui
Arhimede, Șurubul lui Arhimede, Hidrostatica, Legea
pârghiilor, Calcul infinitezimal modificăArhimede din
Siracuza (în greacă Αρχιμήδης Arhimedes; n. aprox.
287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d.
212 î.Hr.) a fost un învățat al lumii antice. Realizările
sale se înscriu în numeroase domenii științifice:
matematică, fizică, astronomie, inginerie și filozofie.
Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac
Newton au fost cei mai mari oameni de știință din
întreaga istorie a civilizației umane. Se cunosc puține
detalii despre viața lui, dar este considerat drept
unul din principalii oameni de știință din antichitate
 Arhimede din Siracuza
 .Printre altele a pus bazele hidrostaticii și a explicat legea pârghiilor. I s-au
atribuit proiectele unor noi invenții, inclusiv al unor mașini de asalt, precum și
șurubul fără sfârșit. Experimente moderne au arătat că Arhimede a proiectat
mașini capabile să scoată corăbiile din apă și să le dea foc folosind un sistem de
oglinzi.Arhimede este în general considerat a fi unul din cei mai mari
matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor.El a
folosit metoda epuizării complete pentru a calcula aria unui arc de parabolă prin
sumarea unei serii infinite, precum și calculul aproximativ al numărului π cu o
acuratețe remarcabilă pentru acele timpuri.De asemenea a definit spirala care-i
poartă numele, formule de calcul a volumelor și al suprafețelor corpurilor de
revoluție, precum și un sistem ingenios de exprimare a numerelor foarte mari.
Arhimede a murit în timpul asediului Siracuzei, când a fost ucis de un soldat
roman, în ciuda ordinului primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerară a
mormântului a fost sculptată o sferă în interiorul cilindrului circumscris,
lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a demonstrat că raportul dintre
aria sferei și a cilindrului circumscris este egal cu raportul volumelor
corpurilor, având valoarea 2/3. Față de invențiile sale, scrierile matematice
ale lui Arhimede au fost puțin cunoscute în antichitate. Matematicienii din
Alexandria îl cunoșteau și l-au citat, dar prima compilație cuprinzătoare
despre el nu a fost dată până în jurul anului 530 d.Hr. de Isidore din Milet,
în timp ce comentriile lui Eutocius din Ascalon din secolul VI d.Hr. au
deschis larg porțile cunoașterii lucrărilor lui Arhimede. Câteva copii ale
lucrărilor lui Arhimede care au supraviețuit până în Evul Mediu, au fost o
sursă de inspirație pentru oamenii de știință din timpul Renașterii, iar
descoperirea în 1906 a unor lucrări necunoscute ale lui Arhimede, au oferit
noi perspective de înțelegere a modului în care a obținut rezultatele
matematice.
Arhimede din Siracuza
Leonhard Euler,
 Notații matematice
 În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a
popularizat câteva convenții de notare. El a introdus
noțiunea de funcție și a fost primul care a notat f(x)
pentru aplicarea funcției f elementului x. De
asemenea, el a introdus notația modernă pentru
funcțiile trigonometrice, litera e pentru baza
logaritmului natural (cunoscut în prezent drept
numărul lui Euler), litera grecească ∑ (sigma) pentru
sumă și litera i pentru unitatea imaginară. Folosirea
literei grecești ∏ (pi) pentru raportul dintre
circumferința unui cerc si diametrul său a fost de
asemenea popularizată de Euler, chiar dacă ideea nu
a pornit de la el.
Leonhard Euler,
 Analiza matematică
 Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în
matematică în secolul al XVIII-lea, iar matematicienii din familia
Bernoulli, prieteni de familie ai lui Euler, au fost printre cei
responsabili pentru progresul în acest domeniu. Datorită influenței
lor, calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui
Euler. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de
standardele moderne ale matematicii, ideile sale au condus la mari
progrese. Astfel, el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică
pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri - exprimarea unor
funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni - ca de
exemplu:
Leonhard Euler