Numărul e

Constanta e (numărul lui Euler) este una de primă importanță în matematică, fiind baza

logaritmului natural (ln), precum și singurul număr real pentru care valoarea derivatei funcției
exponențiale ex  în punctul x = 0 este egală cu 1. Evident, inversa funcției exponențiale este cea
logaritmică: eln(x)  = x = ln(ex)

Numărul e se definește ca fiind limita seriei (1+1/n)n, când n tinde la infinit, adică:

Se consideră că e a fost calculat pentru prima oară de către matematicianul elvețian Jacob
Bernoulli în a doua jumătate a secolului XVII, pe când acesta studia acumularea dobânzilor succesive,
compuse (chiar limita de mai sus).

Cu aproximație de 10 zecimale, e = 2.7182818284…

De asemenea, e este un număr atât irațional (nu poate fi scris ca raport de numere întregi) cât
și transcendent (nu este rădăcina niciunei ecuații algebrice având coeficienți raționali).

Alături de 0, 1, i și π, e este cel mai important număr din matematică și, prin extensie, din
celelalte științe pentru care matematica este un instrument esențial (fizica, economia, chimia). Toate
cele cinci constante apar în faimoasa și frumoasa identitate a lui Euler: