ILUMINISMUL

Este un curent ideologic și cultural, apărut în Franța secolului al XVIII-lea (secolul

luminilor), extins apoi în întreaga Europă.

Are ca idee fundamentală emanciparea popoarelor prin cultură. Punctul de plecare al

acesteia îl reprezintă Revoluția din 1688, din Anglia, când parlamentul votează Declarația
drepturilor omului.

Trăsături:

→ caracterul antifeudal și antidespotic; se cerea anularea privilegiilor feudale, drepturi

sociale și politice egale pentru întregul popor.

Acesta îsi are originea în lucrarea lui Jean Jacques Rousseau: „Contractul social”. Potrivit
lui, societatea s-a constituit pe baza unei înțelegeri prin care fiecare dintre membrii săi a
cedat, în favoarea comunității, o parte din libertatea absolută de care dispunea inițial, în așa
fel încât între oameni să domnească egalitatea. De asemenea, relațiile dintre popor și
monarhie se bazează tot pe un contract, pe care masele au dreptul sa-l denunțe dacă
monarhul nu-l respectă, îngrădind libertatea.

→ idealul politic al iluministilor îl constiutia "monarhul luminat", care îsi guvernează cu

înțelepciune supușii, garantându-le drepturi și înfăptuind reforme;

→ spiritul raționalist și materialist (încrederea în puterea rațiunii)

→ caracter anticlerical și laic  - eliberarea spiritului de prejudecăți sau superstiții; asemenea

umaniștilor, caută să elibereze individul de sub puterea bisericii, a clerului;

→ propune accesul poporului la educație și emanciparea lui prin cultură; ideile pedagogice

iluministe sunt concentrate în lucrarea „Emile” de J.-J- Rousseau.

Iluminismul românesc:

→ s-a manifestat între 1750 și 1840, cu mai puțină intensitate în Țara Românească și

Moldova, dar în mod sistematic și unitar în Transilvania.

→ mișcarea iluministă cunoscută sub numele de Școala Ardeleană urmărea obținerea

libertății și a egalității în drepturi politice și sociale a românilor din Transilvania cu celelalte
națiuni privilegiate;

→ originea acestei discriminări este un pact politic -Unio trium nationum, Uniunea celor trei
natiuni - prin care sașii, secuii și maghiarii erau considerați locuitori de drept ai Transilvaniei,
în timp ce românii erau "tolerați".
→ pe plan politic, ideea iluministă a contractului social fundamentează revendicările pe care
reprezentanții Școlii Ardelene le-au redactat în memoriul numit Supplex Libellus
Valachorum Transilvaniae, adresat împaratului Leopold al  II-lea în 1771; cererea a fost
respinsă.

→ pe plan cultural, contribuția Școlii Ardelene s-a îndreptat spre studiul istoriei și al
limbii    române; au existat două direcții de activitate:

a. emanciparea poporului prin cultură - se înființează peste 300 de școli în limba

română, se scriu abecedare, aritmetici;
b. direcția erudită - se referă la tratatele de istorie, filologie, teologie ale celor patru
corifei ai Școlii Ardelene: Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-
Deleanu. Aceștia au continuat ideile cronicarilor privind originea latină, continuitatea
și unitatea etnică a poporului român.