UMANISMUL

1. Sens larg - curent cultural apărut în timpul Renașterii (secolele XIV-XVI), mai întâi în
Italia, apoi extins la nivelul întegii Europe, care pune în centrul lumii omul și
afirmarea liberă a personalității sale.

2. Sens restrâns - studiul specializat al umanioarelor, adică al limbilor clasice, greaca si

latina, precum și al literaturii și filozofiei Antichității.

Condiții istorice ale apariției și dezvoltării umanismului:

 → inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg - 1448 (favorizează accesul la cultură)

→ descoperirea  Americii de către Cristofor Columb - 1492

→apariția teoriei heliocentrice (situarea Soarelui în centrul universului) a lui Nicolas

Copernic, infirmând teoria geocentrică, propusă de Biserică.

→ dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului;

Trăsături ale umanismului european:

→ accentuează ideea că omul este o ființă rațională, liberă, demnă și perfectibilă, capabilă
să decidă între ce e bine și ce e rau (liberul arbitru);

→ alegerea creațiilor antice drept modele și surse de inspirație;

→  idealul uman este cel al omului universal (uomo universale), armonios, fizic și intelectual,
pasionat de toate formele de cunoaștere, individ cu o vastă cultură;

→ disciplinele care trebuiau studiate au fost: retorica, poetica, istoria, filozofia, morala,

educația fizică;

→ armonia dintre om și natură; natura înteleasa ca model al artei;

→ prin aceste idei, umanismul (Renașterea) se opune dogmatismului și fanatismului

medieval; anticlericarism; Reforma lui Martin Luther (1517);

→se generalizează conceptul de mecenat - protecția acordată artiștilor și savanților de către

regi sau mari seniori;

Umanismul românesc

→ în țările române s-a manifestat mai târziu decât pe plan european, mai precis în secolele
XVI-VIII; curentul a pătruns prin scrierile în limba slavonă, apoi greacă si latină;
 Trăsături:

→ umaniștii români reprezintă tipul curteanului: sunt domnitori sau boieri care s-au străduit
să edifice o cultură românească; s-a format la școlile de la Liov (Polonia), Padova (Italia),
Constantinopol (Turcia).

→ eforturile s-au concretizat în: dezvoltarea tipografiilor (diaconul Coresi) și a tipăriturilor

în limba română; dezvoltarea istoriografiei, a picturii, întemeierea bibliotecilor la mănăstiri
sau curți domnești, apariția unui stil în arhitectură - stilul brâncovenesc;

→ manifesta preocupare pentru istoria neamului (cronici) și originea latină a poporului și a

limbii române;

→ argumentează în scrierile lor romanitatea poporului si latinitatea limbii, ideea continuității

elementului roman în Dacia;

→ susțin rolul educativ al cunoașterii istoriei, cercetează critic  izvoarele istorice, manifestă

interes pentru cultura antică și occidentală.