CONFLICTUL INTERPERSONAL

Conflictul se refera la o stare de tensiune creata intr-o forma de interrelatii sau in

confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. In general, a fost definit dupa perceptia
traditionala, adica a fost limitat la forma sa violenta. Dar conflictul nu inseamna numai
violenta. Cele mai multe dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul
ca diferite grupuri isi urmaresc propriile interese si, ironic, acestea sunt in detrimentul
colectivului. Astfel, alegerile care sunt satisfacatoare din punct de vedere individual devin
amenintatoare din punct de vedere colectiv, cand ceilalti aleg la fel. Conflictul este o ciocnire,
o lupta intre motive, tendinte, interese si atitudini opuse greu de conciliat.

PREVENIRE
Conflictele sunt inevitabile in viata individului si multe dintre ele pot fi depasite prin
optiuni in favoarea unor tendinte cu semnificatie superioara. O parte dintre ele pot fi prevenite
printr-o serie de tehnici.

Spre exemplu:

 Ascultarea activa este o tehnica de conversatie folosita in trei scopuri: informare,

suport moral/consiliere/linistirea celuilalt si raspuns la atacul verbal. Cand ascultam
activ, ne centram pe celalalt, nu pe noi: ii observam emotiile si sentimentele - atenti
fiind la expresivitatea limbajului verbal si non-verbal, punem intrebari, il incurajam sa
vorbeasca si ne asiguram ca am inteles corect. Vom evita orice comportament
inhibitor sau blocant pentru celalalt.
 Prin exprimarea asertiva se aduce la cunostinta celuilalt, intr-un mod inofensiv,
impersonal, situatia care incomodeaza, efectele acesteia asupra propriei persoane si
starea care se doreste a fi obtinuta.
 Puterea este implicata in toate conflictele, dar numai un echilibru al puterilor, real sau
perceput, face posibil conflictul.
 Exista trei moduri de baza in care este utilizata puterea: metoda normativa de aplicare
a puterii (numita si persuasiune), metoda utilitara (recompensa) si metoda coercitiva
(pedeapsa). In conflict, puterea poate fi utlizata voluntar sau inconstient, evident sau
implicit, ea nu poate fi echilibrata, ci doar asigura anumite sanse la intrarea in conflict.
Puterea partilor creste in paralel, ea nu este o cantitate fixa care se redistribuie.
 Stima de sine poate fi stimulata prin: intaririle pozitive, crearea si/sau valorificarea
sanselor de succes, folosirea metalimbajului in evaluarile negative, complimentarea.
 Complianta este o forma a influentei sociale definita drept modificarea atitudinilor si
comportamentelor tintei ca raspuns la dorinta agentului de schimbare. Se obtine prin
comunicare persuasiva, dar si prin tehnici de manipulare a cadrului interactional.
 REZOLVARE

Conflictele pot fi rezolvate prin doua metode, si anume metoda victorie-victorie si metoda
negocierii.

 Metoda victorie-victorie face parte din categoria abordarilor constructive, cooperante,

conducand la lichidarea definitiva a conflictului gratie satisfacerii integrate a nevoilor
de baza a ambelor parti. Ea este principiul universal pentru rezolvarea conflictelor.
Metoda parcurge etapele: formularea problemei, identificarea partilor implicate,
cunoasterea nevoilor reale, gasirea punctelor de intalnire a nevoilor, generarea de
solutii posibile (brainstorming), cooperarea, transformarea adversarului in partener
pentru alegerea unei solutii acceptate ca definitive de ambele parti.
 Negocierea este o discutie intre parti pentru rezolvarea unei probleme comune. Ea
poate fi de trei feluri: informala (cotidiana, procedurala), episodica (prescurtata si
secventiala) si formala (se foloseste in multe forme de rezolvare a conflictelor).

Tipuri de negociere:
Negociere conflictuala si cooperanta, personala, comerciala sau politica, intre doua
persoane sau “n” persoane, directa sau prin intermediari, deschisa-secreta, verbala-scrisa,
individuala-in echipa etc.

Conflictele interpersonale apar in special in stadiile-cheie ale relatiilor: initierea,

mentinerea, schimbarea si incheierea. Initierea desemneaza stabilirea relatiei, a regulilor si
asumarea rolurilor.

Mentinerea se refera la procesul prin care relatia exista si se face fata presiunilor externe si
interne.

Schimbarea apare ca reactie la presiunile interne sau externe, este cauza cea mai
importanta a conflictului, in special cand schimbarile nu sunt discutate si acceptate impreuna.

Desi, deseori relatiile se incheie ca rezultat al conflictului, adesea conflictul este cauzat de
procesul incheierii in sine, prin “moartea naturala” a relatiei (rutina, uzura).

Conflictul, cand este rezolvat eficient, poate sa intareasca si sa stabilizeze relatia sau poate
duce la o noua relatie, pozitiva.