Conceptul de număr

Dezvoltarea conceptului de număr este o parte importantă a istoriei noastre. Acesta este unul
dintre conceptele matematice de bază care vă permite să exprimați rezultatele unei măsurători
sau unui cont. Conceptul de număr servește ca punct de plecare pentru o mulțime de teorii
matematice. Este, de asemenea, folosit în mecanică, fizică, chimie, astronomie și multe alte
științe. În plus, în viața de zi cu zi ne folosim în mod constant numere. Noţiunea de număr
natural este fundamentală în matematică având o deosebită importanţă practică. Istoric ea s-a
constituie treptat, fiind una din cele mai vechi noţiuni.
O noțiune fundamentală poate fi pregătită sau introdusă pe un nivel inferior de educație
urmând ca și înțelegerea și asimilarea completă să fie realizate într-o altă etapă a sistemului.
Reforma învățământului românesc este necesară pentru a facilita munca de învățare,
prevenind fenomenul de suprasolicitare. Impactul reformei în ceea ce privește curricula duce
la separarea informaționalismului și a predării directe și explicite a intelectului.
Activitățile instructiv-educative din învățământul preșcolar includ, printre alte categorii de
activități de educație științifică și activități matematice. În grupa mare, obiectivele
matematice vizează aprofundarea și îmbogățirea cunoștințelor matematice ale copiilor cu
ajutorul mulțimilor.
Fiecare disciplină educațională trebuie să construiască în structurile cunoașterii, ceea ce se
apropie de logica acelei discipline. Matematica școlară se bazează pe logica internă a
matematicii, dar este construită ținând cont de particularitățile psihice ale elevilor.
La o vârstă şcolară mică, copilul se află în stadiul operaţiilor concrete, ceea ce se aplică
obiectivelor cu care copilul acţionează efectiv. Formarea notiunilor matematice se realizeaza
prin ridicarea treptata la abstract, la niveluri succesive. Relația dintre concret și logică este
direcția de esențializare a realității. În acest proces, ele trebuie valorificate pe surse intuitive:
experiența empirică a copiilor.
Studiul matematicii își propune să ofere studenților la nivelul lor de explicație științifică a
noțiunilor matematice. Există o strânsă legătură între conținutul și denumirea noțiunilor, care
trebuie observată și în formarea ideilor matematice. Școlarii mici sunt instruiți în rezolvarea
sarcinilor de relaționare dintre cunoscut și necunoscut, care au o sferă logică similară.
Mulţimi cu tot atâtea elemente
(mulţimi echipotente sau de aceeaşi putere)

Mulțimea fetițelor prezentate în clasă (F) și mulțimea H a uniformelor cu care sunt îmbrăcate,
sunt mulțimi ,,cu tot atâtea” elemente. Într-adevăr este suficient a face să corespundă fiecărei
fetițe prezentate în clasă, uniforma pe care o poartă, pentru a obține o corespondență ,,unu la
unu” între aceste mulțimi, lucru sugerat prin figura de mai jos.
Mulţimi cu mai multe sau mai puţine elemente ca o mulţime

Mulţimea F a fetiţelor prezente în sala de clasă nu are tot atâtea elemente ca mulţimea H’ a
uniformelor cu care acestea sunt îmbrăcate. Există însă în F o submulţime F’ care poate fi
pusă în corespondenţă ,,unu la unu” cu mulţimea H’. Este suficient să alcătuim o mulţime F’
din toate fetiţele din mulţimea F, care sunt îmbrăcate în uniformă. Aceeaşi regulă de
corespondenţă realizează o corespondenţă ,,unu la unu” de la F’ Ia H’, figura următoare.

Partiţia determinată de relaţia

„....are tot atâtea elemente ca ….”

Fie M ,,universul” tuturor mulţimilor. Întrucât expresia de legătură ,,... are tot atâtea elemente
ca…”, notată prin “~” determină o relaţie de echivalenţă în M, ea va defini opartiţie a
mulţimii M în clase de echivalenţă, în raport cu „ ~ “. Procedeul obţinerii din M aclaselor de
mulţimi echivalente este sugerată cu uşurinţă pe cale intuitivă, că, prin acest
procedeu, ,,aşezarea” în aceeaşi clasă a tuturor mulţimilor, care au tot atâtea elemente cu o
mulţime dată, nu se termină niciodată, existând la ,,nesfârșit” astfel de mulţimi. Mulţimea M
este sugerată în figura următoare, care conţine reprezentări simbolice prin figuri ale
mulţimilor ce constituie elementele lui M. Formarea claselor de mulţimi şi mulţimea cât MI-
sunt sugerate în figura 12.

Număr natural. Număr transfinit

Numim NUMĂR NATURAL, cardinalul unei mulţimi finite.

Noţiunea de număr, ca formă de manifestare la o anumită mulţime a proprietăţii numerice, se
întâlneşte atât la mulţimile finite, cât şi la cele infinite.
Numim NUMĂR TRANSFINIT, proprietatea numerică ce caracterizează o mulţime infinită
Numărul natural ,,unu”

Practica dovedeşte că până la vârsta de trei ani, fiecare copil normal poate déjà recunoaşte din
mai multe mulţimi date, pe acela cu un singur element.
Numim ,,UNU” şi notăm 1 numărul elementelor mulţimii A.
A= 1
Evident tot ,,unu” va fi şi numărul elementelor oricărei mulţimi ce ,,are tot atâtea elemente”
ca A. Acest fapt este
sugerat în figura alăturată.

Numărul natural ,,doi”

Să luăm de exemplu, mulţimea dulapurilor din sala de clasă, A ={a} şi mulţimea tablelor din
aceeaşi sală de clasă pe care o notăm cu U, iar singurul ei element cu b, adică U = {b}.
Formăm mulţimea B = A ∪ U= {a, b}, care are drept elemente dulapul şi table (fig. 14 dă o
reprezentare simbolică prin figuri a alcătuirii mulţimii B.
Figura 15 pune în evidenţă
faptul că proprietatea
numerică a mulţimii B
obţinute nu este exprimată tot de
numărul ,,unu” deoarece A ~ B.

Compararea numerelor natural

N= {O, 1,2,3,4, 5, ... } exprimă, după cum am văzut, numărul de elemente ale unei mulţimi
oarecare dintr-o infinitate de mulţimi, iar 0 exprimă numărul de elemente ale mulţimii vide.
Oricare ar fi s şi p din N, există posibilitatea alegerii cel puţin a câte unei mulţimi S şi P,
astfel ca S = s şi P = p. Prin urmare, pot fi aplicate cele spuse referitor la compararea
numerelor, găsindu-se una, şi numai una din alternative: s<p, s =p, s>p.
În caz concret s = 2 şi p = 4, găsim 2 < 4 (figura dată) .
Este suficient să observăm că din două numere naturale oarecare, acela va fi mai mare care,
în şirul natural al numerelor ocupă un loc situat mai la dreapta, şi invers de exemplu, vom
spune că 2 este mai mic decât 4, scriind 2< 4, pentru că 2 ocupă în şirul natural un loc situat
la stânga locului pe care îl ocupă 4.

Numărarea

Numărul nu este un cuvânt, nici un semn grafic, ci o proprietate obiectivă a unei mulţimi,
proprietate pe care mulţimea o păstrează, indiferent dacă noi o exprimăm sau nu printr-un
cuvânt, sau dacă i-am acordat ori nu un nume şi un simbol.
Numărarea nu este altceva decât un proces de punere în corespondenţă, unu la unu a unei
mulţimi, zise ,,de numărat” cu o anumită submulţime de numere naturale, de forma {1, 2, 3, 4
... n} , în care se păstrează această ordine a elementelor.

Orice mulţime a lui N de forma {1 , 2, 3, 4, 5, ... n} are n elemente.

Să aflăm câte elemente are mulţimea P = {l, 2}.
Avem deci P = B = 2.
Numărul elementelor mulţimii P = {l , 2} este submulţime a lui n de forma 1,2, ... n având
elementele în ordine crescătoare, este exprimat chiar de ultimul element, 2.
Procedând analog cu alte mulţimi de numere naturale de felul lui P, de exemplu: R = {l, 2,
3}; S = {1, 2, 3, 4},
Se constată (figura 27 şi figura 28) că numărul elementelor fiecărei mulţimi de acest fel este
exprimat de ultimul său element.
R ~ C deci R = C =3; S ~ D deci S
=D = 4.

Fiecare număr natural exprimă

numărul de numere naturale
existente în şirul natural al
numerelor până la el inclusiv,
exceptându-l pe 0.