Sunteți pe pagina 1din 114

Curs 1

Partea I

Multimi. Functii. Relatii.


Grafuri
I.1
I.1.1

Multimi
Notiuni introductive

Conceptul de multime este fundamental n Matematica si indispensabil n


Computer Science. Acest concept abstractizeaza ideea de a grupa mpreuna
obiecte si de a le vedea ca o entitate de sine statatoare.
Intuitiv, vom spune ca o multime este o colectie de obiecte distincte,
numite elementele multimii1 .
Deci o multime este formata din obiecte, numite elementele multimii respective. Elementele unei multimi pot fi de orice natura: numere, persoane,
litere ale alfabetului, sau chiar alte multimi, etc. Doua elemente ale aceleiasi
multimi pot fi doar egale sau diferite (momentan nu ne intereseaza decat ca
elemente ale multimii, fara orice alta structura).
Prin conventie, vom nota multimile cu majuscule: A, B, C etc., iar elementele acestora cu litere mici: x, y, etc.
Ca exemple, sa cosideram multimea studentilor admisi la sectia Calculatoare n 2010, multimea culorilor curcubeului, multimea literelor alfabetului
latin, etc. Dintre multimile importante n matematica, pe care le-am ntalnit
deja n liceu, mentionam urmatoarele:
multimea numerelor naturale N = {0, 1, 2, . . .}.
1

Aceasta a fost definitia utilizat


a de matematicianul G. Cantor (1845-1918), fondatorul
Teoriei multimilor.

2
multimea numerelor ntregi2 Z = {0, 1, 2, . . .}.
multimea numerelor rationale Q = { ab | a, b Z, b 6= 0}.
multimea numerelor reale R.
Notiunile de multime si de element sunt legate prin relatia de apartenenta :
daca A este o multime si x un obiect al multimii, spunem ca x apartine lui A
si scriem x A3 . In cazul n care obiectul x nu este un element al multimii
A vom nota x
/ A. De exemplu, 1 apartine multimii {1, 2, alb, {3, 4}}, dar
3 si 4 nu apartin; elementele multimii sunt numerele 1, 2, sirul de caractere
alb si multimea {3, 4}.
O multime poate fi specificata prin listarea tuturor elementelor sale ntre
acolade, cum ar fi multimea cifrelor pare {0, 2, 4, 6, 8}. De remarcat ca
ordinea n care apar elementele multimii ntr-o asemenea scriere nu conteaza, n sensul ca {8, 2, 4, 0, 6} este aceeasi multime ca mai sus. De asemenea, repetitia elementelor este irelevanta: {a, b, b} si {a, b} reprezinta aceeasi
multime (vom vorbi n Cursul 2 despre multiseturi, multimi n care repetitiile
sunt permise).
Convenim ca exista o unica4 multime fara elemente, numita multimea vida
si notata sau {}. Nu se disting diferite multimi vide dupanatura diferita
a elementelor a caror absenta o avem n vedere. De exemplu, multimea
solutiilor naturale ale ecuatiei 2x + 1 = 0, multimea punctelor comune unei
perechi de drepte paralele sau multimea punctelor din plan ale caror coordonate satisfac ecuatia x2 + y 2 + 1 = 0 reprezinta una si aceeasi multime
vida. O multime poate fi vida (nu contine nici un obiect) sau nu; daca nu
este vida, putem gasi cel putin un obiect care sa-i apartina.
Insa descrierea multimilor prin listarea elementelor ntre acolade nu este
ntotdeauna eficienta; exemple ar fi multimea numerelor rationale sau
multimea numerelor reale; n acest caz se prefera descrierea multimii prin
precizarea unei proprietati P , comune tuturor elementelor sale. Scriem astfel:
A = {x B | P (x)}
De exemplu, multimea { 21 , 2} poate fi descrisa prin {x R | 2x2 5x+2 = 0};
multimea punctelor de pe cercul unitate prin {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1}, iar
2

Notatia provine din limba germana, de la cuvantul zahlen(numere).


Simbolul , utilizat pentru a indica relatia de apartenenta, a fost introdus de
matematicianul italian G. Peano (1858-1932) n 1888 si provine din litera  (epsilon) a
alfabetului grec.
4
Dou
a multimi sunt egale dac
a au aceleasi elemente. Daca ar exista doua multimi vide
si ar fi diferite, atunci ar exista cel putin un obiect care ar apartine uneia si nu si celeilalte,
fals.
3

3
multimea numerelor ntregi pare prin {x | x = 2k, k Z}.
Dar atentie: nu orice proprietate poate conduce la o multime! Pentru a
vedea aceasta, este suficient sa consideram M multimea tuturor multimilor
care nu se contin pe ele nsele ca elemente: M = {A | A multime si A
/ A}.
Dar cum poate o multime sa se contina pe sine nsasi? De exemplu, multimea
tuturor notiunilor abstracte este la randul sau o notiune abstracta. Mult
mai usor este sa gasim exemple de multimi care nu se contin, cum ar fi
multimea numerelor naturale, multimea literelor alfabetului, multimea vida
(cum multimea vida nu are nici un element, n particular rezulta ca nu se
contine nici pe sine). Deci am mpartit astfel multimile n doua: multimile
care se contin pe sine nsasi si cele care nu. Apare n mod natural ntrebarea:
dar multimea M se contine pe sine ca element? Daca raspunsul este afirmativ, atunci M este un element al sau. Dar elementele lui M sunt exact
multimile care nu se contin pe sine nsasi, deci M
/ M , contradictie. Deci
M nu se contine pe sine nsasi. Insa atunci prin definitie, M este un element
al sau, fals. Am ajuns astfel la un paradox 5 , generat de presupunerea ca M
este o multime6 . In teoria naiva a multimilor, situatia de mai sus nu este
permisa si nu vom considera asemenea cazuri n cadrul acestui curs.
Acest tip de paradox a condus la un studiu amanuntit al fundamentelor teoriei multimilor.
A. N. Whitehead si B. Russell, n lucrarea Principia Mathematica, au dezvoltat o teorie a
multimilor bazata pe o ierarhie, ale caror nivele le-au numit tipuri 7 . Astfel, cel mai de jos nivel
(tip) contine doar elemente individuale. Orice alt tip contine doar multimi ale caror elemente
provin doar din nivelul imediat inferior. Se obtine astfel o ierarhie a tipurilor T0 , T1 , . . . , Tk , . . .,
unde T0 este nivelul minim ce contine doar elemente, iar Tk+1 este tipul ale carui multimi au
elementele in Tk . Deci n aceasta teorie, o multime se regaseste exact ntr-un singur tip Tk ,
unde k 1. In consecinta, putem spune ca A
/ A pentru orice multime construita astfel:
daca A este o multime de tipul Tk+1 , elementele lui A sunt de tipul Tk . Daca presupunem
A A, am obtine ca si A este de tipul Tk , deci s-ar regasi simultan n tipurile Tk si Tk+1 ,
imposibil, caci fiecare multime apartine exact unui singur tip. Paradoxul lui Russel nu poate
avea loc n aceasta teorie a tipurilor: cum A
/ A pentru orice multime A, definitia lui M
devine {A | A este o multime }, adica M contine toate multimile. Dar M nu poate fi o
multime n teoria tipurilor, deoarece contine multimi de tipuri diferite. Pentru ca M sa fie
o multime n acceptiunea teoriei tipurilor, ar trebui sa contina doar multimi de acelasi tip.
De exemplu, constructia M = {A | A este o multime de tipul TK } este perfect valabila si
/ M , dar aceasta nu mai reprezinta
defineste o multime de tipul Tk+1 . In particular, rezulta M
o contradictie.

In Computer Science, se ntalneste uneori si o a treia varianta de specifi5

Paradox celebru din 1901, datorat matematicianului si filosofului britanic B. Russel


(1872-1970), fondatorul teoriei tipurilor din Computer Science.
6
Dar aceasta nu nseamn
a c
a nu exista multimi avand drept elemente alte multimi - de
exemplu multimea p
artilor.
7
In Computer Science, teoria tipurilor este fundamentala n constructia algoritmilor de
verificare formal
a a limbajelor de programare.

4
care a unei multimi, prin recursivitate. Vom da numai un exemplu n acest
sens: fie A multimea numerelor naturale pare mai mari decat 3; atunci A
poate fi descrisa astfel:
(i) 4 A.
(ii) Daca x A, atunci x + 2 A.
(iii) Nici un alt element nu apartine lui A.
O multime este complet determinata de elementele sale. Aceasta nseamna
ca doua multimi sunt egale cand au exact aceleasi elemente:
A = B (x A x B)
Putem merge mai departe n compararea a doua multimi, si anume vom
spune ca o multime A este inclusa ntr-o multime B si scriem A B daca
orice element al multimii A este si element al multimii B:
A B (x A = x B)
Rezulta ca A * B (x A si x
/ B). De exemplu, avem incluziunile
N Z sau Q R, dar Q * Z. Multimea vida este inclusa n orice alta
multime (de ce?). Se verifica imediat urmatoarele proprietati ale relatiei de
incluziune:
A A pentru orice multime A (reflexivitate)
A B si B C = A C pentru orice multimi A, B, C (tranzitivitate)
Submultimile unei multimi date A formeaza la randul lor o multime,
numita multimea partilor lui A si notata P(A) sau 2A (vom justifica aceasta
notatie exponentiala cand vom discuta despre functii). In particular, aceasta
contine multimea vida si multimea A nsasi (deci este nevida). De exemplu,
P({a, b}) = {, {a}, {b}, {a, b}}. Observati ca P() = {} (a nu se confunda
cu multimea vida!), iar P(P()) = {, {}}.
Exercitiul I.1.1.1. Aratati ca doua multimi A si B sunt egale daca si numai
daca A B si B A.

I.1.2

Operatii elementare cu multimi

In continuare vom presupune fixata o multime universala M , n sensul ca


toate multimile cu care vom lucra n aceasta sectiune vor fi incluse n M .

5
Reuniunea multimilor A si B este multimea acelor elemente (din M ) ce
apartin fie lui A, fie lui B (sau amandorura):
A B = {x M | x A sau x B}
Intersectia multimilor A si B este multimea acelor elemente (din M ) ce
apartin atat A cat si lui B:
A B = {x M | x A si x B}
Daca A B = , spunem ca A si B sunt disjuncte.
Atat reuniunea cat si intersectia pot fi reprezentate sugestiv cu ajutorul
diagramelor Venn8 , ca n Figurile 1 si 2:

Figura 1: A B

Figura 2: A B

Mai general, se poate defini reuniunea unei familii arbitrare nevide F de


multimi (F P)(M )), prin
x A A F, x A
AF

respectiv intersectia prin


x A A F, x A
AF

Daca F = , prin conventie, vom considera multimea vida drept reuniune si


multimea universala M drept intersectie.
Complementara unei multimi A M este multimea acelor elemente din
M care nu sunt n A:
Ac = {x | x
/ A}
Complementara unei multimi este reprezentata n Figura 3 printr-o diagrama
Venn.
Propriet
ati algebrice ale operatiilor cu multimi:
8

J. Venn(1834 1923), matematician britanic.

Figura 3: Ac
Asociativitate
A (B C) = (A B) C
A (B C) = (A B) C
Comutativitate
AB =BA
AB =BA
Idempotent
a
AA=A
AA=A
Absorbtie
A (A B) = A
A (A B) = A
Modularitate
Daca A C, atunci A (B C) = (A B) C
Distributivitate
A (B C) = (A B) (A C)
A (B C) = (A B) (A C)
Multimea vid
a sau legea contradictiei
A=A
A=
Multimea universal
a sau legea tertului exclus
AM =M
AM =A

7
Complementaritate
A Ac = M
A Ac =
Involutie
(Ac )c = A
Legile lui de Morgan
(A B)c = Ac B c
(A B)c = Ac B c
De exemplu, sa demonstram una din cele doua proprietati de absorbtie: daca
x A (A B), atunci n particular x A. Reciproc, daca x A, atunci
x A B, deci si x A (A B).
De remarcat ca n afara proprietatii de modularitate, toate celelalte apar
n perechi; de fapt, exista o dualitate n sensul ca orice identitate n care
apar operatiile de intersectie si reuniune ramane adevarata daca si sunt
interschimbate. Acest fapt este datorat legilor lui de Morgan si proprietatii de
involutie. Pentru exemplificare, sa aratam a doua lege de absorbtie, plecand
de la prima (pe care am demonstrat-o anterior):
A (A B) =
=
=
=

((A (A B))c )c
(Ac (Ac B c ))c
(Ac )c
A

Operatiile de reuniune si intersectie amintesc de adunarea si nmultirea


numerelor ntregi, iar complementara unei multimi de opusul unui numar n
raport cu adunarea, cu toate ca nu satisfac chiar toate aceleasi proprietati
(de exemplu, A A = A pentru orice multime A, n timp ce a + a = a
doar pentru a = 0). Totusi, asa cum adunarea si nmultirea determina o
structura algebrica (de inel comutativ) pe Z, la fel se ntampla si cu P(M ),
mpreuna cu operatiile , , ()c . O multime nzestrata cu doua operatii binare
si o operatie unara satisfacand proprietatile de mai sus se numeste algebra
booleana 9 . Deci, multimea partilor (P(M ), , , ()c ) este o algebra booleana.
Asupra algebrelor booleene, cu mai multe detalii si exemple, vom reveni n
cursurile urmatoare. Un caz particular important se obtine daca multimea
M contine doar un singur element:
9

Studiul algebric al multimii p


artilor si legatura acesteia cu rationamentele logice au
fost initiate de matematicianul britanic G. Boole (1815-1864)

8
Exemplul I.1.2.1. Fie M = {a}. Atunci P(M ) = {, {a}}. Daca notam
cu 0 si {a} cu 1, atunci tablele operatiilor de reuniune, intersectie si complementara vor fi:
0 1
0 1
()c
0 0 1
0 0 0
0 1
1 1 1
1 0 1
1 0
Remarcam ca acestea coincid cu tabelele de adevar din calculul propozitional,
unde n loc de reuniune avem disjunctia ( sau ), intersectia este nlocuita
de conjunctie ( si ), iar complementara devine negatie (). Scrieti tabla
de adevar pentru implicatie si determinati operatia cu (sub)multimi corespunzatoare. (Indicatie: Ac B). Scrieti si tabla operatiei diferenta simetrica. Puteti identifica corespondentul din calculul propozitional?
Identitatile ntre multimi, n care apar operatii elementare de tipul reuniune, intersectie, complement, pot fi verificate si cu ajutorul tablelor de adevar
privind apartenenta: de exemplu, sa aratam prima lege a lui de Morgan:
A B
0 0
0 1
1 0
1 1

I.1.3

AB
0
1
1
1

(A B)c
1
0
0
0

Ac
1
1
0
0

Bc
1
0
1
0

Ac B c
1
0
0
0

Produs cartezian

Intuitiv, o pereche ordonata de obiecte este o colectie formata cu doua


obiecte astfel ncat unul dintre acestea este desemnat prima componenta iar
celalalt a doua (ultima) componenta. Proprietatea fundamentala ce sta la
baza notiunii de pereche ordonata este aceea de egalitate: doua perechi ordonate sunt egale daca si numai daca primele componente, respectiv ultimele
componente coincid.
Fiind date doua obiecte x si y, se numeste pereche ordonata a obiectelor
x si y multimea notata (x, y)10 si definita prin
(x, y) = {{x}, {x, y}}
Daca x 6= y, atunci (x, y) este o multime cu doua elemente: o multime
cu un element {x} si o multime cu doua elemente (o pereche neordonata)
{x, y}. Prima componenta a perechii (x, y) se obtine din din {x}, iar a doua
componenta din {x, y} \ {x}. In cazul x = y, atunci {x, y} = {x, x} = {x}
10

Kuratowski, 1921.

9
si (x, y) = {{x}, {x, y}} = {{x}, {x}} = {{x}} si cele dou ua componente
coincid. Deci ambele componente pot fi unic determinate pornind de la
multimea (x, y). Mai precis, are loc urmatorul rezultat:
Propozitia I.1.3.1. (x, y) = (x0 , y 0 ) daca si numai daca x = x0 si y = y 0 .
Demonstratie. Daca x = x0 si y = y 0 , atunci clar (x, y) = {{x}, {x, y}} =
{{x0 }, {x0 , y 0 }} = (x0 , y 0 ).
Implicatia inversa este nsa un pic mai laborioasa. Sa presupunem deci
ca {{x}, {x, y}} = {{x0 }, {x0 , y 0 }}. Daca x 6= y, atunci neaparat {x} = {x0 }
si {x, y} = {x0 , y 0 } (multimea cu doua elemente {x, y} nu poate fi egala cu
{x0 }, o multime cu un singur element). Din {x} = {x0 } rezulta x = x0 ; apoi,
{x, y} = {x0 , y 0 } si x = x0 implica y = y 0 .
Daca x = y, atunci (x, y) = {{x}, {x, x}} = {{x}} = (x0 , y 0 ), de unde
{x} = {x0 } = {x0 , y 0 }. Din acest sir de egalitati rezulta x = x0 = y 0 , deci vom
avea si x = x0 si y = y 0 .
Exercitiul I.1.3.2. Aratati ca (x, y) P(P({x, y})).
Daca A si B sunt doua multimi, multimea
A B = {(a, b) | a A si b B}
se va numi produsul cartezian al multimilor A si B.
Prin conventie, produsul cartezian al oricarei multimi cu multimea vida
este multimea vida: A = A = .
Daca A, B, C sunt trei multimi, vom defini produsul lor cartezian prin
egalitatea: A B C = (A B) C. Elementul ((x, y), z) din A B C l
vom nota mai simplu prin (x, y, z). Mai general, daca A1 , A2 , . . . , An (n 3)
sunt multimi, punem A1 A2 . . .An = ((. . . ((A1 A2 )A3 ). . .)An ). In
cazul n care toate multimile din produs coincid, ca n AA, notam produsul
prin A2 , A A A prin A3 , etc. Asemenea produse sunt familiare din
geometria analitica: un punct pe o dreapta poate fi identificat cu un numar
real; punctele planului sunt unic determinate de perechi de coordonate, adica
de elemente din R2 , etc. Prin conventie, produsul cartezian al unei familii
vide de multimi este o multime cu un singur element, n timp ce produsul
cartezian al unei familii continand o singura multime este chiar multimea
respectiva.

I.1.4

Multiseturi

In matematica, notiunea de multiset 11 este o generalizare a notiunii de


multime, n sensul ca daca pentru multimi, repetitia elementelor nu este luata
11

Sau bag, n limba englez


a. Termenul multiset a aparut n anii 70, desi multiseturile
au fost utilizate nc
a din secolul XIX.

10
n considerare, ntr-un multiset un element poate avea duplicate. Ideea de
plecare este urmatoarea: fie M o multime (universala). Atunci am vazut
ca o multime A M poate fi specificata prin enumerarea elementelor sale,
printr-o proprietate satisfacuta de elementele sale A = {x M | P (x)}, sau
prin functia sa caracteristica (vezi Curs 2)
(
1, x A
A : M {0, 1}, A (x) =
0, x
/A
n sensul ca valoarea 1 indica apartenenta la multimea A. Daca multimea
{0, 1} este nlocuita cu multimea numerelor naturale N, se obtine notiunea
de multiset. Formal, un multiset A este o pereche (M, A ), unde M este
o multime nevida si A : M N este o functie cu valori n multimea
numerelor naturale. Multimea M este baza multisetului, multimea
supp(A) = {x M | A (x) > 0}
se numeste multimea suport a multisetului, iar pentru x M , numarul A (x)
este numit multiplicitatea lui x n multisetul A.
Altfel formulat, un multiset A n M este o multime de perechi
{(x, A (x)) | x M si A (x) N}, unde A (x) indica numarul de aparitii
(de repetari ale lui x n A.
Un exemplu de multiset des ntalnit n teoria clasica a probabilitatilor este
urna cu bile de mai multe culori. Aici multimea M este multimea culorilor
bilelor din urna, iar functia m indica cate bile de fiecare culoare se gasesc n
urna.
Un alt exemplu, poate cel mai simplu si natural din punct de vedere
matematic, este multisetul factorilor primi ai unui numar natural nenul
n 2. Multimea suport M este multimea numerelor prime (sau multimea
divizorilor primi ai lui n, daca nu dorim si multiplicitatea zero), iar functia
m indica puterea la care acesti factori primi apar n descompunerea lui N .
De exemplu, 120 se descompune n 120 = 23 31 51 , care conduce la multisetul
{2, 2, 2, 3, 5}.
In clasele de liceu, rezolvarea ecuatiilor polinomiale conduce la multiseturi de solutii, n care fiecare radacina apare de un numar de ori egal cu
multiplicitatea sa.
In continuare, vom presupune ca toate multiseturile vor avea aceeasi
multime baza M .
Fie A un multiset. Spunem ca x M apartine multisetului A daca
A (x) > 0 si scriem x A . Doua multiseturi A si B cu aceeasi multime baza
M sunt egale daca A (x) = B (x) pentru orice x M . In particular, rezulta
ca si multimile suport vor fi egale supp(A) = supp(B).

11
Exercitiul I.1.4.1. Este adevarat si reciproc? Dati un exemplu.
Observatia I.1.4.2. Sa consideram urmatoarele exemple, vazute ca
Multimi:
{a, b, c, c} = {c, a, b, c} = {a, b, c}
Multiseturi:
{a, b, c, c} = {c, a, b, c} =
6 {a, b, c}
Deci ntr-un multiset nu conteaza ordinea, dar sunt permise repetitiile.
Fie A si B doua multiseturi. Spunem ca A este un submultiset al lui B,
A B, daca A (x) B (x) pentru orice x M . Daca A B, atunci si
supp(A) supp(B), dar nu si invers.
Vom numi multiset vid (cu baza M ) multisetul dat de functia de multiplicitate (x) = 0, x M .
Notiunile de intersectie, reuniune, diferenta, produs cartezian si cardinalitate a unui multiset se obtin prin generalizarea celor pentru multimi. Astfel,
(i) AB este multisetul definit prin AB (x) = max(A (x), B (x)). Aceasta
nseamna ca pentru un obiect x M , reuniunea multiseturilor va
contine pe x cu o multiplicitate egala cu cea mai mare dintre multiplicitatile cu care x apare n A sau n B. De exemplu, daca A =
{2, 3, 4, 4} si B = {1, 4, 3, 3}, atunci A B = {1, 2, 3, 3, 4, 4}. Sa remarcam ca A, B A B.
(ii) Similar, A B va fi definit prin AB (x) = min(A (x), B (x)). In
particular, au loc relatiile A B A si A B B.
(iii) A \ B este multisetul cu functia de multiplicitate A\B (x) = A (x)
AB (x). De remarcat de exempplu ca (A \ B) B = nu mai
ramane neaparat adevarata: pentru A = {1, 1, 1, 1, 2, 2, 2, 2, 2} si B =
{1, 1, 2, 2, 2}, atunci A \ B = {1, 1, 2, 2} B.

I.1.5

Multimi fuzzy

Pe langa multiseturi, o alta generalizare a multimilor o constituie multimile


fuzzy 12 .
12

Multimile fuzzy (vagi, n terminologia utilizata n unele lucrari romanesti) au fost


introduse de matematicianul de origine azerbaigiana L. A. Zadeh (n. 1921) n anii 60 n
corelare cu teoria logicii nuantate a lui Lukasiewicz, n care propozitiile nu sunt pe de-a
ntregul adev
arate sau pe de-a ntregul false.

12
O multime fuzzy este o multime fara o limita definita clar. Poate contine
elemente doar cu un grad partial de apartenenta.
O multime clasica este un recipient care include sau exclude total orice
element dat. De exemplu, multimea zilelor saptamanii este {luni, marti,
miercuri, joi, vineri, sambata, duminica}. Dar week-end-ul este un exemplu
de multime fuzzy: putem afirma fara nici o urma de ndoiala ca sambata este
o zi a week-endului, dar ca vineri este o zi de week-end n proportie de 0.7
(n cea mai mare parte da, dar nu n totalitate), iar duminica este o zi de
week-end cu ponderea de 0.95 (da, dar nu la fel de mult ca sambata).
O multime fuzzy A este o pereche (M, A ), unde M este o multime nevida
si A : M [0, 1] este o functie cu valori n intervalul nchis [0, 1]. Multimea
M este baza multimii fuzzy, iar multimea
supp(A) = {x M | A (x) > 0}
se numeste multimea suport a multimii fuzzy, pentru x M , numarul real
A (x) este numit ponderea lui x n multimea fuzzy A.
Fiecare element din multimea (universala) M are un anumit grad de
apartenenta, cuprins ntre 0 si 1, ntr-o multime fuzzy data A. O multime
fuzzy A este specificata prin listarea elementelor din baza, mpreuna cu ponderea acestora (elementele de pondere 0 de obicei nu se mai scriu).
Ca pentru multimi si multiseturi, putem considera operatii cu multimi
fuzzy; de exemplu, complementara unei multimi fuzzy A este multimea fuzzy
Ac , n care gradul de apartenenta al unui element x este 1 A (x). Reuniunea a doua multimi fuzzy AB (x) = max (A (x), B (x), iar intersectia
AB (x) = min (A (x), B (x)).

Curs 2

I.2
I.2.1

Functii
Notiuni introductive

Asemeni multimilor, functiile sunt o notiune indispensabila atat n Matematica cat si n Computer Science. In acest Curs vom reaminti si aprofunda principalele concepte referitoare la functii1 , cu exemple ce apar n
solutionarea unor probleme de Informatica teoretica si practica2 .
Fie A, B doua multimi nevide. Reamintim ca o functie f cu domeniul A
si codomeniul B este o corespondenta prin care se asociaza oricarui element
x din A un singur element din B, numit valoarea sau imaginea functiei n
x si notat f (x). In scrierea f (x), x se numeste argumentul functiei. Se mai
spune ca f este definita pe A cu valori n B si scriem f : A B sau
f
A B. Reamintim ca imaginea functiei f , notata Imf , este submultimea
lui B formata cu toate elementele de forma f (x), unde x A. Scrierea uzuala
f (x) (sau f x, cand nu este pericol de confuzie) se spune ca este n notatie
prefix, ca n sin x; exista totusi situatii cand argumentul functiei apare primul
x f (notatie infix ), cum ar fi functia factorial n!.
O functie poate fi privita echivalent ca un triplet (A, B, f ), unde A si
B sunt multimi (nevide) iar f este o submultime (nevida!) a produsului
cartezian A B ce satisface urmatoarele:
Pentru orice x A, exista y B astfel ncat (x, y) f ;
Daca (x, y) f si (x, y 0 ) f , atunci y = y 0 .
1

Matematicianul si filosoful german G. Leibniz (1646 - 1716) este cel care a introdus
termenul de functie n 1692. Tot lui i se datoreaza, printre multe altele, si sistemul
numeric binar, logica simbolic
a si analiza matematica.
2
Acestea vor fi utile la materiile din anii urmatori: de exemplu, la cursul de Paradigme
de Programare din anul II, unde vor fi puse bazele calcului Lambda - calculul Lambda este
v
azut drept contextul teoretic n Computer Science al descrierii si evaluarii functiilor. Desi
este mai mult o abstractie matematica decat un limbaj de programare, calculul lambda
formeaz
a baza aproape tuturor limbajelor de programare functionale din prezent.

CC-Matematica 2

In particular, de aici rezulta ca functiile cu domeniu A si codomeniu B


formeaza o multime, notata B A , inclusa n P(A B).
De exemplu, orice program cu intrari si iesiri poate fi privit ca o functie
I O, unde I este multimea intrarilor valide pentru acel program, iar O
este multimea iesirilor posibile.
Domeniul si codomeniul unei functii sunt adeseori specificate explicit n limbajele de programare. De exemplu, n Java avem asertiunea int floor (float real){. . .}, iar n Pascal
function floor (x: real): integer. Amandoua fac referire la functia floor (parte
ntreaga) si precizeaza ca domeniul acesteia este multimea numerelor reale, iar codomeniul
multimea ntregilor.

Doua functii sunt egale daca si numai daca au acelasi domeniu, acelasi
codomeniu si aceeasi regula de corespondenta. De exemplu, functiile
f : R R, f (x) = x2 si g : R [0, ), g(x) = x2 nu coincid, chiar daca
sunt date prin aceeasi formula si au aceeasi imagine, ntrucat codomeniile
sunt diferite.
Pentru orice multime nevida A, exista o functie speciala, numita functia
identitate si notata 1A : A A, care duce fiecare element din A n el nsusi,
adica 1A (x) = x, x A.
Pana acum am considerat functii pentru care atat domeniul cat si codomeniul erau nevide. Convenim ca pentru orice multime A exista o singura
functie de la multimea vida la A, notata !A : A. Intuitiv, aceasta
functie nu face nimic, ntrucat multimea vida nu are elemente si deci nu
avem ce corespondenta sa stabilim De asemenea, vom conveni ca nu exista
nici o functie cu codomeniul vid, exceptie facand functia identica a multimii
vide.
Exercitiul I.2.1.1. Fie A si B doua multimi, cu B nevida. Aratati ca exista
cel putin o functie A B; altfel spus, ca multimea B A este nevida.
Este util de retinut ca doua functii cu acelasi domeniu ce iau valori
numerice (de exemplu n R), pot fi adunate sau nmultite punctual, prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x), respectiv (f g)(x) = f (x)g(x).
Daca domeniul de definitie al unei functii este un produs cartezian de
multimi, spunem ca functia are argument multiplu: de exemplu, adunarea
numerelor naturale este o functie binara (primeste doua argumente):
add : N N N, add(m, n) = m + n.
Incluziunea si restrictia. Fie A o multime si X o submultime a sa. Atunci
functia X : X A, X (x) = x se numeste functia de incluziune a lui X
n A. A nu se confunda cu functia identica a multimii X, 1X : X X,
deoarece nu au acelasi codomeniu! Uneori se mai noteaza si prin X , A, fara
a mai specifica numele functiei. Vom ntalni ulterior n functia de incluziune,

CC-Matematica 2

unde vom vedea ca joaca un rol important n construc tia substructurilor


algebrice. Daca f : A B este o functie si X A, numim restrictia lui f
la X functia notata f |X : X B si data de f |X (x) = f (x), pentru orice
x X.
Exemplul I.2.1.2. (i) Functia factorial. Atat domeniul cat si codomeniul functiei factorial sunt multimea numerelor naturale, iar legea de
corespondenta este n 7 n! = 1 2 . . . n pentru n 1 si 0 7 0! = 1.
Functia factorial poate fi definita si recursiv, prin
(
1,
daca n = 0
n! =
(n 1)! n, daca n 1
combinatorica, n! este numarul de permutari distincte ale unei
In
analiza matematica, functia factorial poate
multimi cu n elemente. In
fi extinsa la toate numerele reale pozitive, obtinandu-se astfel functia
Gamma a lui Euler,
Z
(x) =
tx1 et dt
0

(ii) Functia binomiala N N N, data de


  ( n(n1)...(nk+1)
pentru k n
n
k!
=
k
0
n caz contrar
k

Se mai ntalne
 ste si sub notatia Cn , dar doar pentru k n. In combin
natorica, k reprezinta numarul de submultimi cu k elemente dintr-o
multime cu n elemente.

(iii) Functia parte ntreaga. Partea ntreaga [x] a unui numar real x este
ntregul cel mai mare ce nu depaseste pe x. Din definitie, avem [x] Z
si [x] x < [x] + 1. Diferenta {x} = x [x] se numeste partea
fractionara a numarului x; {x} [0, 1) si {} : R [0, 1), x 7 {x}
este o functie periodica cu perioada 1.
(iv) Permutari ciclice. Fie n = {0, 1, 2, . . . , n 1} si : n n functia
data de
0 7 1, 1 7 2, 2 7 3, . . . , n 2 7 n 1, n 1 7 0
Aceasta duce fiecare k n n succesorul sau k + 1, mai putin pe n 1,
caruia i se asociaza imaginea 0.

CC-Matematica 2

(v) Cel mai mare divizor comun. Fiind date doua numere ntregi nenule
m si n, cel mai mare divizor comun al acestora, notat (m, n), este cel
mai mare numar (natural) care le divide pe amandoua. De exemplu, cel
mai mare divizor comun al numerelor 12 si 18 este 6, iar cel mai mare
divizor comun al numerelor 36 si 56 este 4. Reamintim urmatoarele
proprietati:
(a) (m, n) = (n, m) = (m, n).
(b) (m, n) = (n, m nq) pentru orice q Z.
(c) (m, n) = d ()k, l Z astfel ncat km + ln = d.
(d) d|mn si (d, m) = 1 implica d|n.
Cel mai mare divizor comun apare astfel ca o functie cu doua argumente, cmmdc : Z Z Z .
(vi) Functia caracteristica. Consideram o multime universala M , care va
contine toate multimile cu care vom lucra. Pentru A M , functia
caracteristica asociata multimii A este A : M {0, 1},
(
1, daca x A
A (x) =
0, daca x
/A
Reamintim ca am introdus notatia exponentiala pentru multimea
functiilor cu domeniu si codomeniu dat; astfel, putem scrie A 2M
(I.2.1.6.(v)), pentru orice A M . Mai mult chiar, corespondenta A 7
A defineste o functie P(M ) 2M , ce asociaza fiecarei submultimi
A functia sa caracteristica A . Vom reveni ulterior asupra acesteia.
Currying3 . Sa presupunem ca lucram cu o functie al carui domeniu este
un produs cartezian, f : A B C, adica cu o functie de mai multe
variabile sau cu argument multiplu. Daca fixam primul argument x A,
putem construi o functie fx : B C prin fx (y) = f (x, y). Deci obtinem o
functie A C B , x 7 fx , adica un element din (C B )A . Am stabilit astfel o
corespondenta numita curry ntre multimea functiilor C AB de la produsul
cartezian A B n C, si multimea functiilor (C B )A , definita prin
curry : C AB (C B )A
3

Aceast
a tehnic
a a fost introdusa de M. Schonfinkel dupa numele matematicianului si
logicianului Haskell B. Curry; ea a aparut datorita faptului ca -calculul are numai functii
de un singur argument. O functie avand mai multe argumente se exprima, cu ajutorul
acestei tehnici, ca o functie av
and un singur argument si care ia valori tot functii.

CC-Matematica 2

curry(f )(x) = fx sau echivalent f 7 (x 7 fx )


Aceasta corespondenta transforma deci functiile de mai multe argumente n
functii ce primesc argumentele pe rand (succesiv).

I.2.2

Compunerea functiilor.

Fie f : A B si g : B C doua functii. Definim compunerea lui g


cu f ca fiind functia g f : A C, data de regula de corespondenta
(g f )(x) = g(f (x))
Prin utilizarea diagramelor Venn, putem vizualiza un exemplu de compunere
a functiilor:

Figura 1: g f
Trebuie sa subliniem ca nu oricare doua functii f si g pot fi compuse;
pentru aceasta, codomeniul lui f trebuie sa coincida cu domeniul lui g. In
acest caz, relatia dintre cele trei functii, f , g, si g f , poate fi vizualizata cu
ajutorul diagramei de mai jos:
f

/B
@@
@@
g
gf @@ 

A@

Intuitiv, putem ajunge de la A la C n doua moduri, cu acelasi rezultat: fie


n doi pasi, mai ntai aplicand f apoi g, fie ntr-un singur pas cu functia g f .
Exemplul I.2.2.1. De exemplu, daca f : A B este o functie si X A,
atunci restrictia lui f la X este o functie compusa: f |X = f X . Un alt

CC-Matematica 2

exemplu de functie compusa se obtine astfel: pentru o functie f : A B,


notam prin f : A Imf functia avand acelasi domeniu A si aceeasi regula
de corespondenta, f(x) = f (x). Atunci functia de la care am plecat se poate
scrie ca o compunere astfel: f = Imf f.
Propozitia I.2.2.2. Operatia de compunere a functiilor are urmatoarele proprietati:
(i) Este asociativa:
(h g) f = h (g f )
f

pentru orice trei functii A B C D.


(ii) Este invarianta la compunerea cu functia identitate:
f 1A = f si 1B f = f
f

pentru orice functie A B.


De retinut nsa ca ordinea n care se efectueaza compunerea g f este importanta: mai ntai f , apoi g. Nu ntotdeauna putem efectua compunerea
n orice ordine: pentru aceasta, ar trebui ca domeniul lui f sa coincida cu
codomeniul lui g si invers, ca domeniul lui g sa coincida cu codomeniul lui
f . Totusi, nici n acesta situatie nu putem avea neaparat g f = f g: fie
de exemplu functiile f, g : N N, f (x) = 3x + 1, g(x) = 3x + 2. Atunci
(g f )(x) = g(f (x)) = 3f (x) + 2 = 9x + 5, n timp ce (f g)(x) = f (g(x)) =
3g(x) + 1 = 9x + 7.
Exemplul I.2.2.3. Fie A, B doua multimi si A B produsul cartezian
al acestora. Consideram functiile outA : A B A, outA (x, y) = x si
outB : A B B, outB (x, y) = y. Acestea se numesc proiectii: fiecarei
perechi ordonate i asociem prima, respectiv a doua componenta. Fie acum
C o multime, mpreuna cu doua functii f : C A si g : C B. Aratati
ca exista o unica functie h : C A B astfel ncat outA h = f si
outB h = g, ca n diagrama de mai jos:
C GG
GG g
ww
w
GG
ww
h
GG
w
w
G

{wwoutA
outB #
o
/B
AB
f

CC-Matematica 2

I.2.3

Functii injective, surjective, bijective

O functie f : A B se numeste injectiva, daca pentru orice x 6= x0 ,


unde x, x0 A, rezulta f (x) 6= f (x0 ) n B. Altfel spus, o functie injectiva
este o functie care duce obiecte diferite din domeniu n imagini diferite din
codomeniu. Echivalent, daca functia duce doua obiecte n aceeasi imagine,
atunci obiectele coincid:
f (x) = f (x0 ) = x = x0
De exemplu, functia de incluziune este ntotdeauna injectiva.
O functie f : A B se numeste surjectiva, cand imaginea sa coincide
cu codomeniul, Imf = B, adica pentru orice y B, exista x A astfel ncat
f (x) = y. De exemplu, fiecarei functii f : A B i putem asocia o functie
surjectiva, si anume f (Exemplul I.2.2.1), prin restrictia codomeniului la
imaginea functiei.
Exercitiul I.2.3.1. Aratati ca orice functie f : A B se poate descompune sub forma f = g h, unde g este o functie injectiva si h este o functie
surjectiva.
In sfarsit, spunem ca o functie este bijectiva daca este simultan injectiva si
surjectiva. Cel mai simplu exemplu de functie bijectiva este functia identitate
a unei multimi, 1A : A A, 1A (x) = x (demonstrati!). De retinut nsa ca
o functie injectiva nu este neaparat surjectiva sau invers.
Exercitiul I.2.3.2. Fie f : A B si g : B C doua functii. Aratati
ca:
(i) Daca f si g sunt injective, atunci si g f este injectiva.
(ii) Daca g f este injectiva, atunci f este injectiva. Dati un exemplu n
care g f este injectiva, dar g nu este.
(iii) Daca f si g sunt surjective, atunci si g f este surjectiva.
(iv) Daca g f este surjectiva, atunci g este surjectiva. Dati un exemplu n
care g f este surjectiva, dar f nu este.
(v) Daca f si g sunt bijective, atunci si g f este bijectiva.
(vi) Daca g f este bijectiva, atunci f este injectiva si g este surjectiva.
Dati un exemplu n care g f este bijectiva, dar f si g nu sunt.
Exercitiul I.2.3.3. Fie f : A B o functie. Aratati ca urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:

CC-Matematica 2

(i) f este injectiva.


(ii) Pentru orice functii g, h : C A astfel ncat f g = f h, rezulta
g = h.
Exercitiul I.2.3.4. Fie f : A B o functie. Aratati ca urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiva.
(ii) Pentru orice functii g, h : B C astfel ncat g f = h f , rezulta
g = h.
Exemplul I.2.3.5. Nu exista nici o functie surjectiva f : A P(A),

pentru orice multime A. Intr-adev


ar, daca o asemenea functie exista, fie
W = {x A | x
/ f (x)} A}. Cum f este surjectiva, putem gasi x A cu
f (x) = W . Daca x W , rezulta x
/ f (x) = W , fals. Deci x
/ W = f (x),
adica x W , contradictie. De remarcat nsa ca o surjectie g : P(A) A
poate fi construita ntotdeauna, daca A este nevida; de exemplu, fie x0 A
fixat si functia g definita astfel: g({x}) = x si g(X) = x0 pentru submultimi
X A care contin mai mult de un element sau sunt vide.

I.2.4

Functii inversabile. Functia invers


a

Fie A, B doua multimi nevide si functiile f : A B, g : B A.


Spunem ca g este inversa la stanga pentru f (sau ca f este inversa la dreapta
pentru g) daca g f = 1A . Daca g f = 1A si f g = 1B , vom spune ca f
este inversabila si ca g este inversa lui f . Prin simetrie, rezulta ca n acest
caz si g este inversabila, cu inversa f .
Teorema I.2.4.1. Fie f : A B o functie. Atunci:
(i) f este inversabila la stanga f este injectiva.
(ii) f este inversabila la dreapta f este surjectiva.
(iii) f este inversabila la stanga si la dreapta f este bijectiva.
Demonstratie. (i) Fie f inversabila la stanga, cu inversa g, si x, x0 A
astfel ncat f (x) = f (x0 ). Atunci
x = 1A (x) = g(f (x)) = g(f (x0 )) = 1A (x0 ) = x0
Deci pentru f (x) = f (x0 ) avem x = x0 , de unde rezulta ca f este injectiva.
Reciproc, sa presupunem ca f este o injectie. Vom construi o functie g :

CC-Matematica 2

B A inversa la stanga pentru f . Alegem x0 A si l consideram fixat si


definim g prin
(
x
daca exista x A astfel ncat y = f (x)
g(y) =
x0 n caz contrar
Injectivitatea lui f ne asigura ca g este bine definita: daca pentru y B ar
exista x, x0 A cu y = f (x) = f (x0 ), atunci x = x0 . Rezulta (g f )(x) =
g(f (x)) = x pentru orice x A. Deci g f = 1A , adica f este inversabila la
stanga.
(ii) Daca f este inversabila la dreapta cu inversa h : B A, atunci
pentru orice y B avem y = 1B = f (h(y)), deci y este imaginea prin f
a elementului x = h(y) din A. Rezulta f surjectie. Invers, daca f este
surjectiva, orice y B este imaginea a cel putin un element x A. Alegem
cate un asemenea element xy cu f (xy ) = y pentru y B si construim functia
h : B A prin h(y) = xy . Atunci f (h(y)) = f (xy ) = y, deci f h = 1B .
De remarcat ca inversa la stanga (respectiv dreapta), daca exista, nu este
neaparat unica! De exemplu, fie f : {1, 2, 3} {1, 2, 3, 4, 5}, data prin
1 7 2, 2 7 3, 3 7 4
Rezulta imediat ca f e o injectie. Fie functiile g1 , g2 : {1, 2, 3, 4, 5}
{1, 2, 3}, definite prin g1 (1) = 1, g1 (2) = 1, g1 (3) = 2, g1 (4) = 3, g1 (5) = 3,
respectiv g1 (1) = 2, g1 (2) = 1, g1 (3) = 2, g1 (4) = 3, g1 (5) = 2. Atunci g1
si g2 sunt inverse la stanga pentru f , dupa cum se poate observa efectuand
compunerea, dar g1 6= g2 .
Existenta unei inverse la stanga sau la dreapta pentru o functie nu garanteaza si unicitatea acesteia. Dar, daca exista simultan ambele, atunci:
Propozitia I.2.4.2. O functie f este bijectiva daca si numai daca este inversabila la stanga (cu inversa la stanga g) si inversabila la dreapta (cu in aceasta situatie, cele doua inverse coincid, g = h.
versa la dreapta h). In
Demonstratie. Prima afirmatie este consecinta imediata a Teoremei precedente, daca tinem cont ca o functie bijectiva este o functie injectiva si surjectiva n acelasi timp. Apoi avem
g = g 1B = g (f h) = (g f ) h = 1A h = h
de unde rezulta ca cele doua inverse coincid.

CC-Matematica 2

10

Inversa comuna la stanga si la dreapta a unei functii bijective se noteaza


cu f 1 ; n particular f 1 este de asemenea bijectiva, cu inversa (f 1 )1 = f .
A nu se confunda functia f 1 cu functia f1 , care asociaza fiecarui element
1
din domeniul de definitie valoarea f (x)
(aceasta din urma avand sens doar
pentru functiile pentru care f (x) este un numar real nenul).

I.2.5

Functii partiale.

In Computer Science, exista cazuri cand un program intra ntr-o bucla sau
returneaza mesaj de eroare, la introducerea unui input incorect. Similar, n
matematica ne-am ntalnit adesea cu functii definite
numai pe o submultime
a multimii numerelor reale, cum ar fi f rac1x, x, sau arcsin x. Pentru a
putea studia aceste situatii, introducem notiunea de functie partiala.
Fiind date doua multimi A si B, o functie partiala de la A la B este o
functie f : X A B, avand domeniul o submultime a lui A si codomeniul B. Vom spune ca pentru elementele din A care nu apartin domeniului
de definitie X, functia f nu este definita. Cand X = A, se mai spune ca f
este o functie totala.
Compunerea functiilor partiale. Fie f : X A B si g : Y
B C doua functii partiale. Definim compunerea g f ca fiind o functie
partiala A C, astfel: pentru x A, daca f (x) e definit si f (x) Y ,
prin (g f )(x) = g(f (x)); n caz contrar. spunem ca g f (x) nu este definit.
Compunerea functiilor partiale este asociativa, cu element neutru functia
identitate.
Exercitiul I.2.5.1. Aratati ca o functie partiala f : X A B poate fi
vazuta ca o functie totala f : A B {}, unde este un element ce nu
apartine lui B, iar
(
f (x) daca x X
f(x) =

x
/X

Curs 3

I.3
I.3.1

Relatii binare
Definitii; matricea asociat
a unei relatii

Definitia I.3.1.1. Fie X si Y doua multimi. O relatie binara R ntre X


si Y este o submultime a produsului cartezian R X Y (X se numeste
domeniul relatiei si Y codomeniul).
Pentru (x, y) R mai scriem si xRy. Daca X = Y spunem ca R este o
relatie pe multimea X.
Multimea relatiilor ntre X si Y este Rel(X, Y ) = P(X Y ) (n particular,
daca |X| = m si |Y | = n, atunci |Rel(X, Y )| = 2mn ).
Exemplul I.3.1.2. (i) Fie X multimea studentilor din seria CC , Y multimea
literelor din alfabetul latin si relatia R data prin xRy litera y Y
se gaseste n numele de familie al studentului x X.
(ii) Fie X o multime nevida. Pe X putem defini ntotdeauna trei relatii,
numite canonice, dupa cum urmeaza:
- relatia vida.
X X - relatia universala.
EX = {(x, x)|x X} - relatia de egalitate.
(iii) Fie f : X Y o functie, atunci Gf = {(x, f (x)) | x X}
X Y este o relatie (graficul functiei f ). La fel, daca f : A X
Y este o functie partiala, putem construi relatia asociata prin Gf =
acest sens, putem spune
{(x, f (x)) | x A} A Y X Y . In
ca functiile partiale generalizeaza functiile, iar relatiile generalizeaza
functiile partiale.
(iv) Pe multimea numerelor reale R consideram relatia xRy x2 + y 2 =
4. Atunci perechea (x, y) este n relatia R daca si numai daca punctul
de coordonate (x, y) apartine cercului cu centrul n origine si raza 2.
1

CC-Matematica 2

Fie X, Y doua multimi finite, cu X = {x1 , x2 , ..., xm } si Y = {y1 , y2 , ..., yn }.


Fiecarei relatii R X Y i putem asocia o matrice MR = (aij )i=1,m,j=1,n ,
unde
(
1 , daca xi Ryj
aij =
0 , n caz contrar
De exemplu, pentru cele trei relatii canonice pe o multime X finita cu n
elemente,
se

verifica usor ca matricile asociate sunt M = 0n , MXX =


1 ... 1
..
.. si M = I . De asemenea, daca f : X Y este o functie,
.
EX
n
.
1 ... 1
atunci matricea asociata relatiei Rf va contine pe fiecare linie o singura
valoare 1 (corespunzatoare elementului y = f (x)) si restul 0.
Exemplul I.3.1.3. Fie X = {1, 2, 3, 4},
Y
0
1
Atunci matricea asociata va fi MR =
0
0

I.3.2

= {1,
2, 3} si xRy 3 | 2xy.
1 0
0 0
.
0 1
1 0

Operatii cu relatii

Fie R, R0 X Y . Cum relatiile sunt submultimi ale produsului cartezian,


au sens notiunile de reuniune, intersectie si complementara, si anume:
(i) Reuniunea x(R R0 )y xRy sau xR0 y.
(ii) Intersectia x(R R0 )y xRy si xR0 y.
(iii) Complementara xRc y x 6 R y
Corespunzator vom avea si operatii cu matricile asociate (pentru multimi
X, Y finite!), cu observatia ca toate calculele se fac n B = ({0, 1}, , , )
In plus fata de operatiile mentionate mai sus, putem asocia fiecarei relatii
R relatia opusa Rop Y X, definita prin yRop x xRy. (Ce se poate
spune daca R si Rop sunt functii?)
Compunerea relatiilor. Fie R X Y , R0 Y Z. Definim compunerea relatiilor R si R0 prin x(R0 R)z y Y, astfel ncat xRy si yR0 z.
Pentru multimi finite, compunerea relatiilor revine la nmultirea matricilor
asociate (tot n B).
Propriet
ati ale compunerii relatiilor

CC-Matematica 2

(i) Compunerea relatiilor este asociativa: daca R X Y , R0 Y Z,


R00 Z U , atunci (R00 R0 ) R = R00 (R0 R).
(ii) Compunerea cu relatia de egalitate: daca R X Y si EX , respectiv
EY sunt relatiile de egalitate pe multimile X si Y , atunci R EX =
EY R = R.
(iii) (R0 R)op = (R0 )op Rop .
Propozitia I.3.2.1. Multimea relatiilor pe X formeaza un monoid (cu involutie)
(Rel(X), , EX , ()op ).
Propriet
ati ale relatiilor. Fie R o relatie pe o multime X. Spunem ca
R este:
(i) Reflexiva, daca xRx, x X.
(ii) Simetrica, daca xRy yRx, x, y X.
(iii) Antisimetrica, daca xRy, yRx = x = y.
(iv) Tranzitiva, daca xRy, yRz = xRz.
Exemplul I.3.2.2. (i) Pe X = P(M ), relatia de incluziune R = este
reflexiva, antisimetrica si tranzitiva.
(ii) Pentru orice multime X, relatia R = {(x, y) | x 6= y} este simetrica,
dar nu reflexiva sau tranzitiva.
Observatia I.3.2.3.
EX R = R.

(i) R reflexiva EX R EX R = EX

(ii) R simetrica R = Rop .


(iii) R antisimetrica R Rop EX .
(iv) R tranzitiva R2 R.
Exercitiul I.3.2.4.

(i) R simetrica = Rc simetrica.

(ii) Fie X o multime cu n elemente. Cate relatii reflexive / simetrice /


antisimetrice / de echivalenta exista pe multimea X?

CC-Matematica 2

I.3.3

Relatii de ordine

Definitia I.3.3.1. Fie X o multime. O relatie R se numeste relatie de


ordine pe X daca este reflexiva, antisimetrica si tranzitiva. Perechea (X, R)
se numeste multime partial ordonata (poset).
In continuare, vom nota relatia de ordine cu n loc de R.
Exemplul I.3.3.2. (i) Relatia de egalitate EX este o relatie de ordine pe
orice multime X.
(ii) Multimea numerelor reale cu relatia de ordine uzuala (R, ), multimea
numerelor naturale nenule cu relatia de divizibilitate (N , |), multimea
partilor unei multimi cu relatia de incluziune (P(M ), ) sunt exemple
de poseturi pe care le-am ntalnit nca din liceu.
Fie (X, ) si (Y, ) doua poseturi. O functie f : X Y se numeste
morfism de poseturi daca pentru orice x, x0 X cu x x0 , avem f (x) f (x0 )
(deci un morfism de poseturi este o functie care pastreaza relatia de ordine;
este o functie monotona). Spunem ca doua poseturi (X, ) si (Y, ) sunt
izomorfe daca exista doua morfisme f : X Y , g : Y X astfel ncat
f g = 1Y , g f = 1X . In particular, rezulta f, g bijective si g = f 1 .
Exercitiul I.3.3.3. Daca f : X Y este un morfism de poseturi bijectiv,
rezulta ca si inversa sa f 1 este un morfism de poseturi?
Fie (X, ) un poset. Atunci exista mai multe relatii asociate relatiei de
ordine pe X: x y (opusa relatiei initiale), x = y, x < y (definita prin
x y si x 6= y), x > y (opusa relatiei precedente), sau chiar relatia x,y
incomparabile (formal, aceasta este complementara reuniunii relatiilor ,
, =, <, >). Pe langa acestea vom introduce acum o noua relatie, relatia de
acoperire:
Definitia I.3.3.4. Fie (X, ) un poset si x, y X, x 6= y. Spunem ca x este
acoperit de y daca nu exista nici un element z X astfel ncat x < z < y.
Vom nota n acest caz x y si vom spune ca x este predecesorul lui y,
respectiv ca y este succesorul lui x.
De exemplu, pentru posetul numerelor naturale cu relatia uzuala de ordine, avem x y x + 1 = y.
Relatia de acoperire astfel definita nu este reflexiva, simetrica, antisimetrica sau tranzitiva, dar are o proprietate mult mai importanta: determina n
mod unic relatia de ordine pe multimi finite, dupa cum urmeaza:

CC-Matematica 2

Propozitia I.3.3.5. Fie (X, ) un poset finit si x, y X astfel ncat x < y.


Atunci exista cel putin un lant (finit) x = x0 < x1 .... < xn = y astfel ncat
xi1 xi , i = 1, n.
Demonstratie. Prin inductie dupa numarul de elemente al multimii
{z X | x < z < y} (cum X este o multime finita, rezulta ca si multimea
{z X | x < z < y} X va fi finita). Daca n = 0, nu exista z astfel ncat x < z < y, deci x y si luam x = x0 < x1 = y. Sa presupunem afirmatia adevarata pentru orice doua elemente x, y pentru care
exista cel mult n elemente z cu x < z < y. Fie acum x, y X cu
|{z X | x < z < y}| = n + 1 si fixam a X un astfel de element
(deci x < a < y). Atunci {w X | x < w < a} are cel mult n elemente
(este inclusa strict n {a | x < a < y}, pentru ca a < y); analog si multimea
{t X | a < t < y}. Rezulta din ipoteza de inductie ca exista doua lanturi
x = x0 < . . . < xn = a si a = y0 < . . . < yn = y n care xi1 xi , i = 1, n
si yj1 yj , j = 1, n. Deci x = x0 < . . . < xn = a = y0 < . . . < yn = y
verifica cerinta problemei. Conform inductiei matematice, rezulta afirmatia
adevarata pentru orice n 0.
Observatia I.3.3.6. Din Propozitia precedenta rezulta ca relatia de acoperire
determina n mod unic relatie de ordine pe un poset finit: x y daca si numai
daca x = y sau exista un lant finit x = x0 ... xn = y.
Cu ajutorul relatiei de acoperire, putem reprezenta un poset finit printrun graf orientat n care nodurile sunt elementele posetului; ntre doua noduri
x si y exista un arc x y daca si numai daca x y. Atunci x y daca
exista un drum ce ncepe n x si se termina n y. Aceasta reprezentare a
posetului se numeste diagrama Hasse. De exemplu, diagrama Hasse asociata
posetului (P(0, 1, 2), ) este:
{0, 1, 2}
J

9
tt
tt
t
tt
tt

{0,O 1}eJ

e J
JJ
JJ
JJ
J

{0, 2}eJ

9
JJ
JJ tttt
J
tt J
tt JJJ
tt

(I.3.1)

{1,O 2}

9
JJ
JJ tttt
J
tt J
tt JJJ
tt

{2}
{1}
O
KKK
s9
s
s
KKK
s
KKK
sss
s
s
KK
sss

{0} eK

Definitia I.3.3.7. Fie (X, ) un poset. Un element x X se numeste

CC-Matematica 2

(i) Minim (sau cel mai mic element) daca pentru orice y X, x y.
(ii) Maxim (sau cel mai mare element) daca pentru orice y X, x y.
(iii) Element minimal daca nu exista y X astfel ncat y x.
(iv) Element maximal daca nu exista y X astfel ncat y x.
Minimul sau maximul nu exista neaparat, dar daca exista, sunt unice: sa
presupunem ca exista doua minime x1 si x2 ntr-un poset (X, ). Cum x1
este minim, rezulta x1 y, y X. In particular, x1 x2 . Analog avem
x2 x1 , deci x1 = x2 . La fel rezulta si unicitatea maximului. De exemplu,
orice interval deschis (a, b), vazut ca poset mpreuna cu relatia de ordine
uzuala, nu are minim si nici maxim.
De asemenea, ntr-un poset (X, ) elementele minimale sau maximale
pot sa existe sau nu: daca relatia de oridne este egalitatea EX , atunci toate
elementele sunt minimale si maximale. In posetul (P(M ) \ {, M }, ), elemente minimale sunt toate submultimile cu un singur element, iar elemente
maximale sunt complementarele acestora. Rezulta ca elementele minimale
(maximale) nu sunt neaparat unice. Pe de alta parte, (Z, ) nu are nici
elemente minimale nici maximale. Daca ntr-un poset exista minim (respectiv maxim), atunci acesta este si element minimal (respectiv maximal), dar
reciproc este fals (de ce?).
Propozitia I.3.3.8. Fie (X, ) un poset finit nevid. Atunci exista cel putin
un element minimal n X (respectiv maximal).
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca nu exista nici un element
minimal. Fie atunci x0 X (care exista pentru ca X este nevida). Cum
x0 nu este minimal, exista x1 < x0 . Conform presupunerii facute, nici x1 nu
este minimal, deci exista x2 < x1 < x0 , etc. Obtinem astfel un lant infinit
... < x2 < x1 < x0 de elemente distincte din X. Dar X este o multime
finita, contradictie. Deci presupunerea facuta este falsa si exista elemente
minimale. Pentru cele maximale, rationamentul decurge analog.
Definitia I.3.3.9. Spunem ca un poset (X, ) este o multime total ordonata
daca pentru orice x, y X, x y sau y x.
Exercitiul I.3.3.10. Cum arata diagrama Hasse asociata unei multimi total
ordonate finite?
Exemplul I.3.3.11.
nevida.

(i) (X, EX ) nu este total ordonata, pentru orice X

CC-Matematica 2

(ii) (R, ) este total ordonata.


(iii) (P(M ), ) nu este total ordonata.
Reamintim ca pentru R1 , R2 relatii pe multimea X, R1 R2 daca si
numai daca xR1 y implica xR2 y, x, y X.
Propozitia I.3.3.12 (Sortare topologica). Fie (X, ) un poset finit nevid.
Atunci exista R o relatie de ordine totala pe X care extinde relatia initiala,
adica R.
Demonstratie. Fie x0 X un element minimal (care exista conform
Propozitiei precedente. Atunci (X \ {x0 }, ) ramane un poset finit. Daca
este vid, am terminat. Posetul contine doar un singur element, comparabil cu el nsusi (orice relatie de ordine este reflexiva). In caz contrar,
exista x1 X \ {x0 } un element minimal. Continuam procedeul. Fie
X \ {x0 , x1 } = , caz n care ne oprim, fie gasim un element minimal x2
n X \ {x0 }, etc. Cum X este finita, dupa un numar finit de pasi am epuizat
toate elementele multimii X si ne oprim. Am obtinut astfel o enumerare a
tuturor elementelor; fie relatia corespunzatoare, x0 x1 , x1 x2 , etc. si
luam relatia de ordine R a carei relatie de acoperire este exact . Atunci R
este relatie de ordine totala prin constructie.
Dacax y, atunci y e ales ca element minimal dupa ce l-am ales deja pe
x (altfel y nu ar mai fi minimal). Rezulta deci xRy, deci relatia R extinde
relatia initiala de ordine.
Exemplul I.3.3.13. Fie posetul (P({0, 1, 2}), ), cu diagrama Hasse din
(I.3.1). Aplicand algoritmul de mai sus, obtinem ordinea totala astfel:
(i) Multimea vida este minim, deci si element mimimal.
(ii) Dupa ndepartarea multimii vide, raman trei elemente minimale: {0},
{1}, {2}. Alegem de exemplu pe {0}.
multimea ramasa, alegem dintre elementele minimale {1}si {2} pe
(iii) In
{1}, de exemplu, urmand ca la pasul urmator sa luam pe {2}.
(iv) Am ramas doar cu multimile cu doua sau trei elemente. Elemente
minimale sunt acum {0, 1}, {0, 2}, {1, 2}. Reluam operatia de extragere
a elementelor minimale ca mai sus.
(v) Ultimul element ramas este {0, 1, 2}.
Am obtinut astfel ordinea totala {0} {1} {2} {0, 1} {0, 2}
{1, 2} {0, 1, 2}, care contine si relatia de incluziune initiala.

CC-Matematica 2

I.3.4

Relatii de echivalent
a si partitii

Definitia I.3.4.1. Fie X multime nevida. O relatie R pe multimea X se


numeste relatie de echivalenta daca este reflexiva, simetrica si tranzitiva.
Exemplul I.3.4.2. (i) Relatia de egalitate pe orice multime X este o relatie
de echivalenta (de fapt, este cea mai mica relatie de echivalenta: oricare
alta relatie de echivalenta R este n particular reflexiva, deci EX R).
(ii) Fie X multimea punctelor din plan si O un punct fixat. Spunem ca
doua puncte P si P 0 sunt n relatia R1 , respectiv R2 , daca dreptele OP
si OP 0 coincid, respectiv daca segmentele OP si OP 0 au lungimi egale.
Atunci R1 si R2 sunt relatii de echivalenta.
Definitia I.3.4.3. O partitie a multimii X este o familie de submultimi
(Xi )iI (unde I este o multime de indici) astfel ncat:
(i) Xi Xj = i 6= j;
(ii) iI Xi = X
Fiecarei partitii (Xi )iI a multimii X i putem asocia o relatie R, prin
xRy i I, x, y Xi . Atunci R este clar reflexiva si simetrica. Studiem
tranzitivitatea: fie x, y, z X astfel ncat xRy si yRz. Rezulta ca exista i I
pentru care x, y Xi si j I cu y, z Xj . Dar daca i 6= j, Xi Xj = ,
de unde obligatoriu i = j si x, y, z Xi . Deci relatia astfel construita este o
relatie de echivalenta.
Invers, sa plecam cu R relatie de echivalenta pe X. Pentru x X, notam
[x]R = {y X|xRy} X. [x]R se numeste clasa de echivalenta a elementului
x.
Propozitia I.3.4.4. Cu notatiile de mai sus, au loc urmatoarele:
(i) xX [x]R = X
(ii) xRy [x]R = [y]R [x]R [y]R 6= .
particular, rezulta ca familia ([x]R )xX formeaza o partitie a multimii X.
In
Demonstratie. Avem xX [x]R = X pentru ca x [x]R , x X.
Fie acum x, y X cu xRy si z [x]R . Atunci zRx; dar xRy, de unde zRy,
adica z [y]R . Rezulta [x]R [y]R ; analog [y]R [x]R , de unde [x]R = [y]R .
Invers, daca [x]R = [y]R , atunci din x [x]R = [y]R rezulta yRx si prin
simetrie xRy. Sa aratam acum echivalenta xRy [x]R [y]R 6= . Daca
xRy, atunci x [y]R ; dar x [x]R , de unde x [x]R [y]R . Reciproc, fie
z [x]R [y]R . Rezulta xRz si yRz, de unde prin tranzitivitate xRy.

CC-Matematica 2

Consecinta I.3.4.5. Multimea relatiilor de echivalenta pe o multime X este


n bijectie cu multimea partitiilor multimii X.
Demonstratie. Am vazut ca fiecarei partitii i corespunde o relatie de
echivalenta si invers, fiecarei relatii de echivalenta i corespunde o partitie.
Vom arata acum ca aceste corespondente sunt inverse una celeilalte.
Fie (Xi )iI o partitie si R relatia de echivalenta asociata. Aceasta determina partitia ([x]R )xX . Vrem sa aratam ca cele doua partitii coincid.
Fie deci Xi o multime din partitie si x Xi fixat. Atunci [x]R Xi din
constructia relatiei de echivalenta si reciproc, daca y Xi , cum x Xi ,
rezulta yRx, deci y [x]R . Am obtinut astfel Xi = [x]R .
Invers, fie acum R o relatie de echivalenta si partitia ([x]R )xX asociata.
relatia de echivalenta determinata de acesta partitie: xRy

Notam cu R
z X, x, y [z]R . Dar din tranzitivitate rezulta xRy. Invers, daca xRy,
si cele doua relatii de echivalenta coincid.
atunci x, y [x]R , deci xRy
Vom nota X/R = {[x]R | x X} multimea claselor de echivalenta; X/R
se numeste multimea factor asociata relatiei R. Multimea factor X/R este o
submultime a multimii partilor P(X). Functia R : X P(X), R (x) =
[x]R are imaginea Imf = X/R;
functia surjectiva asociata
X X/R, x 7 [x]R se numeste surjectia canonica si o vom nota tot
cu R .
Exercitiul I.3.4.6. Cand R : X X/R e bijectiva?
Exercitiul I.3.4.7. Determinati multimile factor pentru fiecare dintre relatiile
de echivalenta din Exemplul I.3.4.2.
Exemplul I.3.4.8. Fie f : X Y o functie. Definim relatia nucleu
asociata functiei f prin xRf x0 f (x) = f (x0 ). Rezulta imediat ca Rf este
o relatie de echivalenta (daca f este injectiva, atunci Rf = EX ). Obtinem
urmatoarea diagrama:
X
R

X/R

YO
i

Imf

n care i este functia de incluziune.


Construim o functie f : X/R Imf prin f([x]R ) = f (x); atunci f e
bine definita si injectiva, caci din [x]R = [x0 ]R rezulta xRf x0 , adica f (x) =
f (x0 ). Mai mult, f este si surjectiva: fie y Imf . Atunci y = f (x), x X
si luam y = f (x) = f([x]R ).
Se verifica imediat ca f = i f R . Am scris astfel functia f ca o
compunere dintre o functie injectiva, una bijectiva si una surjectiva.

Curs 4

I.4

Grafuri

I.4.1

Grafuri orientate

Definitia I.4.1.1. Un graf orientat este un tuplu G = (N, A, : A


N N ), unde N si A sunt multimi, numite multimea nodurilor, respectiv
multimea arcelor, iar este o functie care asociaza fiecarui arc a A o

pereche ordonata de noduri (a) = (p, q), numite extremitatile arcului a. In


acest caz, vom nota p a / q si spunem ca a este un arc de la nodul p la
nodul q.
Un arc pentru care extremitatile coincid se va numi bucla sau ciclu. Un
graf simplu este un graf fara bucle pentru care exista cel mult un arc ntre
oricare doua noduri (n particular, este injectiva).
Exemplul I.4.1.2. Dintre grafurile orientate cu patru noduri reprezentate
mai jos, doar primele trei sunt simple:
O
o

/
@@
@@
@@


_@

6


Definitia I.4.1.3. Spunem ca doua grafuri orientate G = (N, A, ) si G0 =


(N 0 , A0 , 0 ) sunt izomorfe daca exista doua functii bijective f : N N 0 ,

g : A A0 astfel ncat ntre nodurile p, q N din graful G exista un arc

g(a)
/ f (q) n G0 .
p a / q daca si numai daca exista arcul f (p)
Cu alte cuvinte, diagrama de mai jos
A

N N

A0

f f

N0 N0

CC-Matematica 2

comuta, adica 0 g(a) = (f f )(a) pentru orice a A.


In particular, doua grafuri orientate finite (cu numar finit de noduri
si arce) izomorfe au acelasi numar de noduri (respectiv arce). Insa reciproca este falsa. Pentru a putea da un contraexemplu, introducem mai ntai
notiunea de grad (intern/extern) pentru un graf orientat finit:
(i) Gradul intern al unui nod p N este numarul arcelor care intra n p,
grd+ (p) = |{a A | (a) = (q, p), unde q N }|;
(ii) Gradul extern al unui nod p N este numarul arcelor care ies din p,
grd (p) = |{a A | (a) = (p, q), unde q N }|
Este usor de vazut ca daca doua grafuri sunt izomorfe, atunci nodurile
corespunzatoare vor avea acelasi grad intern, respectiv extern.
Sa consideram acum urmatoarele grafuri:

G : 1

G0 : 1
3

/ 2
~?
~
~
~~
~
~

/ 2

/ 4

/ 3
@@
@@
@@
@

/ 4

/ 5

/ 7

/ 8

/ 5

/ 6

/ 7

/ 8

Se vede imediat ca cele doua grafuri au acelasi numar de noduri si de arce.


In tabelele de mai jos avem situatia gradelor interne si externe ale nodurilor
din fiecare graf:
nod
grd+ grd
nod
grd+ grd
1
0
1
1,3
0
1

1
2
2
1
G: 2
G: 2
3,4,6,7 1
1
4,5,6,7 1
1
5,8
1
0
8
1
0
Cum n primul graf apare un nod cu gradul extern 2 iar n al doilea graf nu
exista un asemenea nod, rezulta ca cele doua grafuri sunt neizomorfe, desi
au acelasi numar de noduri si de arce.
Exercitiul I.4.1.4. Aratati ca n orice graf orientat finit are loc relatia
X
X
grad+ (p) =
grad (p) = |A|
pN

pN

CC-Matematica 2

I.4.2

Grafuri orientate si relatii

Fie G = (N, A, ) un graf orientat. Acestuia i putem asocia o relatie


binara pe multimea nodurilor N , prin
q a A, (a) = (p, q)
pR
G

Reciproc, fiecarei relatii binare R pe N i corespunde un graf orientat simplu

G R = (N, AR , R ), unde AR = {(p, q) N N | pRq} si R : A N N


este functia de incluziune R (p, q) = (p, q).

relat
Observatia I.4.2.1. Fie G un graf orientat simplu si R
ia asociata.
G

, G (R
Atunci graful orientat asociat relatiei R
) este izomorf cu graful de
G
G
la care s-a plecat. Invers, fiind data o relatie R pe o multime N , acesteia

i corespunde un graf orientat simplu G R ca mai sus, iar relatia asociata

grafului R(
este tocmai relatia de la care s-a plecat. Rezulta ca pentru
G R)
orice multime N , exista o corespondenta bijectiva ntre multimea relatiilor
binare pe N si multimea claselor de echivalenta a grafurilor orientate avand
multimea nodurilor N , n raport cu relatia de izomorfism.

I.4.3

Grafuri neorientate

Definitia I.4.3.1. Un graf orientat este un tuplu G = (N, A, ), unde N si


A sunt multimi, numite multimea nodurilor, respectiv multimea arcelor, iar
este o functie care asociaza fiecarui arc a A o pereche neordonata de
noduri, numite extremitatile arcului a.
Un graf n-complet este un graf neorientat cu n noduri pentru care exista
un arc ntre oricare doua noduri distincte sale (deci un graf complet va avea
n(n1)
arce).
2
Exemplul I.4.3.2.

(i) Un graf complet cu 4 noduri:

/ @

//@@
~~
// @@@
~~
~
// @ ~~ 
// 
//

// 
/ 

(ii) Cubul unitar n-dimensional poate fi vizualizat ca un graf neorientat


(este complet?) cu 2n noduri, n care multimea nodurilor (reprezentate n coordonate carteziene) coincide cu multimea secventelor binare

4
de lungime n. Atunci ntre doua noduri exista o muchie doar daca
secventele binare corespunzatoare difera exact pe o pozitie. Mai jos am
reprezentat cazul n = 3:
001



101

011



111

000



100

010



110

Exercitiul I.4.3.3. Aratati ca graful de mai sus este izomorf cu graful


?
??
?











?
??
?


Fiecarui graf neorientat G = (N, A, ) i putem asocia urmatoarele relatii:


(i) Relatia de incidenta ntre A si N : aRG p p este o extermitate a
arcului a;
eG q
(ii) Relatia de adiacenta (doar pentru grafuri simple) pe N : pR
e
arc a A cu extremitatile p, q; RG este o relatie simetrica.

Partea II

Structuri algebrice
II.1
II.1.1

Operatii
Notiuni introductive

Definitia II.1.1.1. Fie A o multime.


o : Am A, unde m N.

O operatie pe A este o functie

Am notat Am = A
. . A} , pentru m 1. Pentru m = 0, vom conveni
| .{z
m

ca A0 sa fie o multime cu un singur element. m se numeste aritatea operatiei;


pentru m = 2 spunem ca operatia este binara. Exemple de operatii binare

5
sunt adunarea sau nmultirea numerelor naturale. O operatie de aritate m =
1 se numeste operatie unara: ridicarea la patrat a numrelor reale, opusul
unui numar reale , negatia sunt exemple de operatii unare. O operatie de
aritate m = 0 se mai spune si operatie nulara sau o constanta (o funtie de la
o multime cu un singur element ntr-o multime nevida A este acelasi lucru
ca un element din A).
Daca A este o multime finita, A = {x1 ...xn }, pentru reprezentarea operatiilor
se folosesc tablele operatiilor. De exemplu, pentru operatii unare scriem
x1 . . .
xj
. . . xn
x1
x1 o(x1 )
..
..
.
.
..
..
, iar pentru operatii binare
.
.
xi
. . . o(xi , xj ) . . .
xn o(xn )
..
..
.
.
xn
Definitia II.1.1.2. Vom numi algebra1 o multime A, mpreuna cu o familie
de operatii pe A (posibil de aritati diferite), (A, (oi )iI ).
Pentru o multime A pe care exista o operatie o : Am A, o submultime
X A se numeste nchisa la operatia o daca pentru orice x1 , ...xm X,
o(x1 , ..., xm ) X (n liceu: parte stabila).
Observatia II.1.1.3. Daca X1 , X2 A sunt nchise la operatia o, atunci

i X1 X2 este nchisa la o. Intr-adev


ar, fie x1 , . . . , xm X1 X2 . Atunci
x1 , . . . , xm Xi nchisa i = 1, 2, deci = o(x1 , . . . , xm ) Xi , i = 1, 2.
Rezulta o(x1 , . . . , xm ) X1 X2 .
O subalgebra B a unei algebre (A, (oi )iI ) este o submultime B A
nchisa la toate operatiile oi , i I.

II.1.2

Propriet
atile operatiilor binare

Fie A o algebra, cu o : A A A operatie binara pe A. Vom nota


o(x, y) = x y, pentru x, y A.
Spunem ca operatia o este:
(i) Asociativa, daca (x y) z = x (y z), pentru orice x, y, z A.
Daca operatia este asociativa, atunci
In particular, putem defini recursiv puteri, prin: x1 = x, xn+1 = xn x,
pentru n N, unde x A.
1

Termen originar din limba araba, secolul IX.

6
Exercitiul II.1.2.1. Aratati ca pentru orice x A, avem xm+n =
xm xn , xmn = (xm )n , m, n N.
(ii) Comutativa, daca x y = y x, pentru orice x, y A.
(iii) Idempotenta, daca x x = x, pentru orice x A.
Exemplul II.1.2.2. Reuniunea si intersectia pe P(M ) sunt operatii asociative, comutative si idempotente.
Elemente speciale. Reamintim ca o operatie nulara pe o multime nevida
A este complet specificata printr-o constanta (un element) din A. Daca n
plus A este o algebra cu o operatie binara o : A A A, o(x, y) = x y,
atunci constanta se numeste:
(i) Element neutru (notat e A), daca e x = x e = x, x A.
Elementul neutru, daca exista, este unic: daca e1 , e2 A sunt elemente
neutre, atunci e1 = e1 e2 = e2 , deci e1 = e2 . Multimea numerelor naturale cu operatia de adunare admite elementul neutru numarul natural
0. Dar sunt si algebre cu operatie binara pentru care nu exista element
neutru, cum ar fi (N, ).
(ii) Element zero (element absorbant) si notat 0 A, daca 0 x = x 0 =
0, x A.
Elementul zero, daca exista, este unic: daca 01 si 02 sunt elemente zero,
atunci 01 = 02 01 = 02 . De exemplu, multimea vida este element zero
pentru operatia de intersectie pe multimea A = P(M ). Un alt exemplu
se obtine pentru A = {0, 1, . . . , n} si operatia x y = max(x, y). Atunci
n este element zero pentru ca max(x, n) = n, x A.
Fie acum A o algebra cu o operatie binara notata ca mai sus, asociativa
si pentru care exista elementul neutru e A. Fie x A. Spunem ca x este
inversabil la stanga (dreapta) daca exista un element xs A (xd A) astfel
ncat xs x = e (x xd = e). xs (respectiv xd ) se numeste inversul la stanga
(la dreapta) al lui x Elementul x se numeste inversabil daca este inversabil la
stanga si la dreapta si xs = xd ; vom nota atunci cu x1 inversul elementului
x.
Observatia II.1.2.3. Inversul unui element x, daca exista, este unic (fals
pentru invers doar la stanga sau doar la dreapta). Sa presupunem ca exista
1
x1
1 , x2 inverse pentru x. Atunci
1
1
1
1
1
1
1
x1
1 = x1 e = x1 (x x2 ) = (x1 x) x2 = e x2 = x2
1
deci x1
1 = x2 .

II.2
II.2.1

Monoizi
Definitie. Propriet
ati

Fie (A, o : A A A) o algebra cu o operatie binara. Spunem ca A


este:
(i) Semigrup, daca operatia este asociativa.
(ii) Monoid, daca operatia este asociativa si admite element neutru.
(iii) Grup, daca operatia este asociativa, admite element neutru si orice
element din A este inversabil n raport cu operatia data.
Exemplul II.2.1.1. Exemple de monoizi:
(i) Multimea numerelor naturale mpreuna cu operatia de adunare (N, +, 0).
(ii) Multimea partilor cu operatia de reuniune (P(X), , ) sau cu cea de
intersectie (P(X), , X).
(iii) Multimea functiilor X X, cu compunerea functiilor (X X , , 1X ).
(iv) Multimea relatiilor binare pe o multime X, mpreuna cu compunerea
relatiilor si cu relatia de egalitate ca element neutru formeaza un monoid
(Rel(X), , E).
Definitia II.2.1.2. Fie (M, , eM ) si (N, , eN ) doi monoizi. Un morfism de
monoizi este o functie f : M N astfel ncat
f (x y) = f (x) f (y), x, y M

si f (eM ) = eN

Un izomorfism de monoizi este un morfism bijectiv.


Fie (M, , e) un monoid. Am definit anterior puterile unui element x M
prin recursivitate x1 = x, xn+1 = xn x; prin conventie vom considera x0 = e.
Un monoid este ciclic daca exista un element x M astfel ncat M = {xn |
n N} (spunem ca M este generat de x). Orice monoid ciclic este comutativ
(caci xn xm = xm xn = xn+m ). De exemplu, (N, +, 0) este un monoid ciclic,
generat de 1.

8
Propozitia II.2.1.3. Orice monoid ciclic infinit e izomorf cu N. Orice
monoid ciclic finit de ordin n (numarul de elemente din monoid) e de forma
e

/ ...

/ xm
FF
u:
u
FF
uu
FF
u
u
FF
u
uu
#

xm+1

xm+k1
O

..

..

unde m + k = n, m > 0 si xn = xm .
Demonstratie. Fie (M, , e) monoid ciclic cu generatorul x. Atunci M =
{e, x, x2 , . . .}. Daca elementele lui A sunt distincte doua cate doua, functia
f : M N, xn 7 n este un izomorfism de monoizi. In caz contrar,
fie n N minim astfel ncat exista m N, m < n cu xm = xn . Atunci
M = {e, x, x2 , . . . , xn1 } si pentru i, j N avem xi xj = xi+jnmk unde
k N este cel mai mic numar natural astfel ncat k > i + j n, altfel k =
0.
Universalitate. Din teorema precedenta rezulta ca (N, +, 0) este un monoid
cu proprietati speciale: pentru orice monoid (M, , e) si pentru orice x M
(sau echivalent pentru orice functie 1 M ), functia N M , n 7 xn este
un morfism de monoizi. Spunem ca N este monoidul liber cu un generator.
Vom generaliza aceasta situatie n sectiunea urmatoare

II.2.2

Monoid liber. Alfabet. Limbaj

Definitia II.2.2.1. Fie A o multime. Numim monoidul liber generat de A


un monoid (M, , e) pentru care exista o functie : A M cu urmatoarea
proprietate: pentru orice monoid (N, , e) si pentru orice functie f : A N ,
exista un unic morfism de monoizi f : M N astfel ncat f = f , ca
n diagrama de mai jos:

/M
|
|
||
f
|| f
|
 ~|

9
Constructia monoidului liber. Fie A o multime, deocamdata nevida
(adesea finita in Computer Science). Elementele lui A le vom numi simboluri
(sau litere, sau caractere). Multimea A se va numi alfabet. Un string (sau
cuvant sau lista) din A este un element din An , n 1, care va fi scris
= a1 a2 . . . an (fara paranteze sau virgula), si vom nota prin | | = n
lungimea string-ului. Convenim ca exista un unic string vid, notat , de
lungime |  |= 0. Daca un string contine pe toate pozitiile sale acelasi
. . a}.
caracter a
. . a}, vom nota an = a
| .{z
| .{z
n ori

n ori

Multimea tuturor string-urilor peste alfabetul A se va nota A . Deci A


= {} A A2 . . . = n0 An . De exemplu, daua A = {a}, atunci A =
|{z}
A0

{, a, aa, aaa, . . .}, iar daca A = {a, b}, atunci A = {, a, b, aa, ab, ba, bb, . . .}.
Convenim ca pentru A = sa luam A = {}.
Propozitia II.2.2.2. Daca A este un alfabet finit, atunci A este o multime
numarabila.
Demonstratie. Fie A = {x1 , . . . , xn } si definim functia f : A N prin
(
i1 + (n + 1)i2 + (n + 1)2 i3 + . . . daca = xi1 . . . xik A
f () =
0
daca = 
Cum i1 . . . ik {1, . . . , n}, fiecarui string i va corespunde un unic numar
natural a carui scriere n baza (n + 1) este i1 . . . ik . Rezulta f injectiva. Cum
A este o multime infinita (contine de exemplu toate stringurile formate doar
cu simbolul x1 ), obtinem ca A este numarabila.
Fie acum , A , = a1 . . . am si = b1 . . . bn . Definim operatia de
concatenare a string-urilor si prin:
= a1 . . . am b1 . . . bn
Convenim ca pentru concatenarea cu stringul vid sa punem
==
In particular, rezulta | |=| | + | |, , A .
Se observa usor ca operatia de concatenare este asociativa () = ()
si necomutativa (pentru | A |> 1), cu string-ul vid drept element neutru.
Deci (A , , ) este un monoid. Mai mult, pe A putem defini operatia
unara de involutie R = an . . . a1 , daca = a1 . . . an . Atunci (R )R = ,
( )R = R R si R = .

10
Teorema II.2.2.3. (A , , ) este monoidul liber generat de multimea A.
Demonstratie. Fara demonstratie.
Exercitiul II.2.2.4. Functia care asociaza fiecarui string lungimea sa, A
N, || e morfism de monoizi. Indicati cum poate fi construit acest
morfism de monoizi folosind Definitia II.2.2.1 si Teorema II.2.2.3.
Limbaje si operatii cu limbaje. O submultime L A se numeste
limbaj. Deci multimea limbajelor peste alfabetul A este P(A). Daca A este
un alfabet finit, am vazut ca A este o multime numarabila, deci P(A ) va
fi nenumarabila.
Cum limbajele sunt submultimi ale monoidului stringurilor A , putem
efectua cu acestea toate operatiile specifice multimilor, si anume reuniunea,
intersectia, complementara. Pe langa acestea, introducem urmatoarele operatii:
(i) Concatenarea limbajelor: daca L1 , L2 A , atunci
L1 L2 = { | L1 , L2 }
De exemplu, daca A = {a, b} si luam limbajele L1 = {, a, a2 , . . .} si
L2 = {b}, atunci L1 L2 = {b, ab, a2 b, . . .}.
Concatenarea limbajelor este o operatie asociativa, necomutativa, pentru care
L {} = {} L = L
L=L=
Exercitiul II.2.2.5. Aratati ca operatia de concatenare a limbajelor
este distributiva peste reuniune, dar nu si peste intersectie (Indicatie:
considerati A = {a, b, c}, L1 = {a, ab}, L2 = {b}, L3 = {}).
(ii) Inchiderea (nchiderea Kleene): daca L A , atunci
L = {} L L L L L L . . .
In particular, = {}. Inchiderea Kleene verifica urmatoarele
proprietati:
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)
(f)

L L
L1 L2 L1 L2
A L L = A
L L = L
(L ) = L
L = {} L L = {} L L

Curs 5

II.2.3

Actiuni ale monoizilor

Observatia II.2.3.1. Fie (M, , e) un monoid. Atunci M , mpreuna cu


operatia binara m op n = n m, m, n M , formeaza un monoid cu acelasi
element neutru e, numit monoidul opus lui M si notat M op . Daca M este
comutativ, atunci clar M op coincide cu M . Daca M este grup, atunci functia
M M op , m 7 m1 este un izomorfism de monoizi. Daca M nu este grup
si nici comutativ, atunci monoizii M si M op nu mai sunt neaparat izomorfi.
Exemplul II.2.3.2. Fie M = {e, a, b} cu operatia binara a a = a b = a,
b a = b b = b si elementul neutru e. Se verifica usor ca M este un monoid
necomutativ. Daca ar exista un izomorfism f : M M op , atunci f trebuie
sa fie bijectiva si f (e) = e. Exista numai doua cazuri posibile: f = 1M sau
f (a) = b,

f (b) = a

Dar 1M : M M op nu e morfism de monoizi. Ramane deci al doilea caz.


Din conditia f (a b) = f (a) op f (b) = f (b) f (a), rezulta b = f (a) = f (a b) =
f (b) f (a) = a b = a, fals.
Definitia II.2.3.3. Fie (M, , e) un monoid si X o multime. Spunem ca
M actioneaza pe X la dreapta (sau ca X este o M -multime) daca exista o
functie : X M X astfel ncat:
(A1 ) (x, e) = x, x X.
(A2 ) (x, m n) = ((x, m), n), x X, m, n M .
Vom nota (x, m) = x C m; spunem ca elementul m M actioneaza pe
x X prin x C m X. Relatiile (A1) - (A2) se scriu atunci:
x C e = x si x C (m n) = (x C m) C n

CC-Matematica 2

Exemplul II.2.3.4. (i) Fie (M, , e) un monoid si X o multime. Atunci


functia : XM X, (x, m) = x (deci scriem xCm = x), defineste
o actiune a lui M pe X, numita actiune triviala: prin constructie, avem
x C e = x si (x C m) C n = x C n = x = x C (m n), pentru orice
x X, m, n M .
(ii) Fie (M, , e) un monoid. Atunci operatia binara pe M determina
o actiune a monoidului pe el nsusi : M M M, (x, m) =
x m, x, m M , numita actiune regulata (deci scriem x C m = x m).
Axiomele (A1)-(A2) sunt verificate: x C e = x e = x si (x C m) C n =
(x m) n = x (m n) = x C (m n).
(iii) Fie (M, , e) monoid si X o multime pe care M actioneaza la dreapta
prin X M X, (x, m) 7 x C m. Atunci functia P(X) M
P(X), (A, m) 7 A C m = {x C m | x A}, A X, m M , defineste
o actiune a lui M pe multimea partilor lui X. Verificam:
ACe =
=
=
(A C m) C n =
=
=
=

{x C e | x A}
{x | x A}
A
{x C m | x A} C n
{(x C m) C n | x A}
{x C (m n) | x A}
A C (m n)

Exercitiul II.2.3.5. Daca (M, , e) este un monoid si X o multime pe care


M actioneaza la drepta, atunci M actioneaza si pe produsul cartezian X n =
X
. . X}, n N .
| .{z
n ori

II.2.4

Submonoizi. Morfisme de monoizi. Monoid factor

Definitia II.2.4.1. Fie (M, , e) un monoid si N M . Spunem ca N este


un submonoid daca:
(S1) e N .
(S2) m, n N = m n N .
Orice submonoid este n particular un monoid cu operatia binara indusa, dar
nu orice submultime a unui monoid care este la randul sau monoid cu operatia

CC-Matematica 2

indusa este submonoid. De exemplu, fie M = ({a, b}, , 1{a,b} ) monoidul


tuturor functiilor {a, b} {a, b} cu operatia de compunere. Luam N =
{fa }, unde fa este functia constanta n a. Atunci fa fa = fa , deci N este
monoid n raport cu compunerea, dar N nu e submonoid deoarece 1{a,b}
/ N.
Observatia II.2.4.2. Fie N M submonoid si X o multime pe care M
actioneaza la dreapta prin : X M X. Atunci restrictia lui la N ,
|XN : X N X defineste o actiune a lui N pe X.
Fie (M, , e) un monoid si X, Y M . Produsul submultimilor X, Y este
submultimea
X Y = {x y | x X, y Y }
Se obtine astfel o operatie binara pe multimea submultimilor lui M P(M );
P(M ), mpreuna cu aceasta operatie formeaza un monoid cu elementul neutru {e} si element zero . De remarcat ca daca N M este submonoid,
atunci N este element idempotent (adica N N = N ) n P(M ) (exercitiu!).
Reamintim: fie A o multime, pe care o vom numi alfabet. Un string
(de lungime n) este un element din An = A
A}, n N , scris
| {z

n ori
= a1 . . . a2 , fara paranteze sau virgula. Convenim existenta unui string
vid (de lungime 0), notat . Multimea tuturor stringurilor se va nota A
(formal, A = An , n 0, unde A0 = {}). Pe A , definim o operatie
numita concatenare prin:
= a1 . . . an b1 . . . bm
daca = a1 . . . an A , = b1 . . . bm A . De asemenea, convenim ca
 =  , A
Atunci (A , , ) devine un monoid, numit monoidul liber peste A.
Definitia II.2.4.3. Fie (M, , eM ), (N, , eN ) monoizi. O functie f : M
N se numeste morfism de monoizi daca:
(M1) f (eM ) = f (eN )
(M2) f (mm0 ) = f (m)f (m0 ), m, m0 M
Un izomorfism de monoizi este un morfism bijectiv.
Exemplul II.2.4.4. Functia l : A N, l() = || este un morfism de
monoizi, caci || = 0 si || = || + ||, , A . Daca A = {a}, atunci
l este chiar un izomorfism.

CC-Matematica 2

Observatia II.2.4.5. Fie f : M N un morfism de monoizi. Atunci


pentru orice M 0 M submonoid, f (M 0 ) N este submonoid. Reciproc,
particular,
daca N 0 N e submonoid, atunci f 1 (N 0 ) M e submonoid. In
0
daca luam M = M , obtinem ca Imf e submonoid n N .
Demonstratie. Reamintim ca f (M 0 ) = {f (m) | m M 0 } si f 1 (N 0 ) =
{m M | f (m) N 0 }. Aratam acum ca f (M 0 ) e submonoid: cum eN =
f (eM ) si eM M 0 (M este submonoid), rezulta eN f (M 0 ). Acum ,fie
m, m0 M 0 . Atunci f (m)f (m0 ) = f (m m0 ) f (M 0 ) deoarece m m0 M 0 .
Trecem la a doua afirmatie, privind f 1 (N 0 ): f (eM ) = eN N 0 , deci eM
f 0 (N 0 ). Daca m, m0 f 0 (N 0 ), atunci f (m)f (m0 ) N 0 . Dar N 0 e submonoid,
deci f (m m0 ) = f (m) f (m0 ) N 0 , adica m m0 N 0 .
Definitia II.2.4.6 (Congruenta). O relatie de echivalenta R pe monoidul
M se numeste congruenta daca
(C) mRm0 = (m n)R(m0 n) si (n m)R(n m0 ), m, m0 , n M .
Reamintim ca fiecarei relatii de echivalenta R i corespunde o partitie a
monoidului M n clase de echivalenta ([m]R )mM , unde [m]R = {n M |
mRn}. Multimea claselor de echivalenta s-a notat cu M/R si se numeste
multimea factor.
Exemplul II.2.4.7. Pe A luam relatia
R | |=| |
Este n mod evident o relatie de echivalenta; n plus, pentru orice A ,
| |=| | + | |=| | + | |=| | si analog | |=| |, deci R este o
congruenta.
Daca | |= n, atunci []R = { A | R} = An este multimea tuturor
stringurilor de lungime n.
Daca (M, , e) este un monoid si R o congruenta pe M , atunci putem defini
o operatie binara pe multimea factor M/R prin:
[m]R [m0 ]R = [m m0 ]R , m, m0 M
Aceasta definitie nu depinde de reprezentantii claselor de echivalenta: daca
[m]R = [n]R si [m0 ]R = [n0 ]R , atunci mRn si m0 Rn0 . Rezulta m m0 Rn m0
si n m0 Rn n0 , de unde m m0 Rn n0 , adica [m m0 ]R = [n n0 ]R . Mai
mult, operatia astfel definita este asociativa si admite elementul neutru [e]R
(exercitiu!), deci (M/R, , [e]R ) este un monoid. Fie R : M M/R
functia care asociaza fiecarui element clasa sa de echivalenta: R (m) = [m]R
(R se numeste surjectie canonica ). Atunci R este surjectiva (de ce?) si
morfism de monoizi: R (e) = [e]R prin constructie si R (mm0 ) = [mm0 ]R =
[m]R [m0 ]R = R (m)R (m0 ), m, m0 M .

CC-Matematica 2

Congruent
a nuclear
a. Fie f : M N o functie. Consideram relatia
mRf m0 f (m) = f (m0 ), m, m0 M . Atunci Rf este o relatie de
echivalenta, ale carei clase vor fi (f 1 (n))nImf . Daca M, N sunt monoizi si f
este morfism, atunci Rf este chiar o congruenta: fie m, m0 M astfel ncat
mRf m0 . Atunci f (m) = f (m0 ). Daca n M , avem f (m n) = f (m) f (n) =
f (m0 ) f (n) = f (m0 n), deci (m n)R(m0 n) si analog la stanga.
Sa remarcam ca daca R este o congruenta atunci congruenta asociata surjectiei
canonice R este chiar R: daca mRR m0 , atunci R (m) = R (m0 ), deci
[m]R = [m0 ]R , echivalent cu mRm0 . In consecinta, a da o congruenta R pe
un monoid M este acelasi lucru cu a da un morfism de monoizi cu domeniul
M (pornind de la congruenta R, obtinem morfismul de monoizi R ; invers,
daca f : M N este un morfism de monoizi, atunci obtinem congruenta
Rf ).
Teorema II.2.4.8. Fie f : M N un morfism de monoizi. Atunci functia
fe : M/Rf N , fe([m]Rf ) = f (m) este un morfism injectiv de monoizi cu
particular, rezulta ca exista un izomorfism de monoizi
imaginea Imf . In
M/Rf
= Imf
Demonstratie. Aratam mai ntai ca fe e bine definita si injectiva: daca
[m]Rf = [m0 ]Rf , atunci mRf m0 , de unde f (m) = f (m0 ). fe e morfism de
monoizi:
fe([m]M Rf ) = f (e) = e
si
fe([m]Rf [m0 ]Rf ) = fe([m m0 ]Rf )
= f (m m0 )
= f (m) f (m0 )
= fe([m]Rf ) fe([m0 ]Rf )
Din constructie, Imfe = Imf , deci avem izomorfismul M/Rf
= Imf .
Exemplul II.2.4.9. Fie A={a, b} si M = A . Am vazut mai devreme ca
functia l : A N, l() =| | este un morfism de monoizi (surjectiv). Fie
Rl congruenta asociata:
Rl | |=| |, , A
Atunci A /Rl
= (N ) este un izomorfism de monoizi, dat de de A 7 n
(reamintim partitia n clase de echivalenta: daca A , | |= n, atunci
[]Rl = An ), unde operatia binara pe An /Rl este (An , Am ) 7 An+m .

CC-Matematica 2

Reamintim ca pentru orice alfabet A, monoidul A are urmatoarea proprietate : pentru orice monoid M si pentru orice functie f : A M ,
exista un unic morfism de monoizi f : A M care extinde pe f (adica
f (a) = f (a), a A), si anume:
f () = eM
f () = f (a1 ) . . . f (an ), daca = a1 ...an A
Fie acum X o multime si : XA X o actiune a monoidului stringurilor
pe X. Cum A A , prin restrictie se obtine o functie A : X A X.
Reciproc, orice functie A : X A X determina o actiune a monoidului
A pe X, prin functia : X A X, definita recursiv astfel:
(x, ) = x
(x, a) = A ((x, ), a), A , a A
Atunci functia astfel definita verifica n mod clar (A1). Verificam si (A2)
(x, ) = ((x, ), ), prin inductie dupa | |: daca | |= 0, adica = ,
atunci
((x, ), ) =
=
=
=

((x, ), )
(x, )
(x, )
(x, )

Presupunem acum afirmatia adevarata pentru stringuri de lungime mai mica


sau egala cu n si fie A , | |= n + 1. Atunci putem scrie = a, cu
A , | | n, a A si avem
(x, ) =
=
=
=
=

II.2.5

(x, a)
A ((x, ), a)
A (((x, ), ), a)
((x, ), a)
((x, ), )

Automate

Definitia II.2.5.1. Un automat determinist finit (DFA) este un tuplu A =


(X, A, I, F, ), unde
(i) X este o multime finita, numita multimea starilor;

CC-Matematica 2

(ii) A este un alfabet finit;


(iii) I X este o submultime numita multimea starilor initiale, iar F X
multimea starilor finale;
(iv) : X A X este o functie numita functia de tranzitie.
Din observatia precedenta rezulta ca un DFA peste un alfabet A este de
fapt o multime peste care actioneaza monoidul stringurilor A , mpreuna
cu doua submultimi bine determinate (submultimile starilor de intrare si de
iesire).
Definitia II.2.5.2. Un automat nedeterminist finit (NDFA) este un tuplu
A = (X, A, I, F, E) ca mai sus, cu diferenta ca n loc de o functie de tranzitie
: X A X, avem o relatie E X A X.
a

Daca (x, a, y) E sau (x, a) = y, vom nota x y si vom spune ca


automatul a trecut din starea x n starea y la primirea input-ului a.
Sa remarcam ca o relatie E X A X este echivalenta cu o functie
: X A P(X), unde (x, a) = {y X | (x, a, y) E} (si reciproc,
pentru orice functie : X A P(X), obtinem o relatie E prin (x, a, y)
E y (x, a)). Putem extinde o asemenea functie la multimea partilor
prin P(X) A P(X), (X 0 , a) 7 {y X | x X 0 , y (x, a)}, unde
X 0 X. In particular, fiecarui NDFA A = (X, A, I, F, E) i corespunde un
DFA prin Det(A) = (P(X), A, I, F, ), unde I = {I} P(X), F = {X 0
X | X 0 F 6= } si ca mai sus. De asemenea, sa remarcam ca si un NDFA
corespunde unei actiuni a monoidului stringurilor A , numai ca de aceasta
data multimea pe care se actioneaza este P(X) si nu X.
In continuare, vom reprezenta automatele (NDFA sau DFA) prin grafuri
orientate, astfel: nodurile grafului vor fi starile din X, iar ntre doua noduri
x si y exista un arc cu eticheta a A (x, a, y) E (sau (x, a) = y).
Starile finale, respectiv initiale vor fi marcate prin sageti care ies, respectiv
intra din noduri.
Exemplul II.2.5.3. Fie A = (X = {1, 2, 3}, A = {a, b}, I = {1}, F =
{2}, ), unde : X A X e data in tabelul urmator:
A
a
1 1
X
2 3
3 2

b
2
3
3

CC-Matematica 2

Atunci automatul va avea reprezentarea


a

>=<
/ ?89:;
1

* 89:;
?>=<
/ 89:;
2 j a ?>=<
3
a,b

Un drum n automatul A este o secventa finita de stari consecutive ntre


a1
/ x1 a2 / . . . an / xn . Spunem c
a stringul =
care exista tranzitii, x0
a1 ...an este asociat drumului. Prin conventie, pentru orice stare x X
consideram un drum vid cu stringul asociat . Spunem ca un string =
a1 . . . an este acceptat de automatul A daca exista un drum cu x0 I stare
initiala si xn F stare finala. In particular, stringul vid este acceptat daca
exista o stare initiala care este si finala. Multimea stringurilor acceptate de
un automat A se numeste limbajul acceptat de automatul A si se va nota cu
L(A).
Exemplul II.2.5.4.

(i) Un automat care accepta limbajul {an b | n N}


a


/()*+
/ .-,

.-,
//()*+
/

(ii) Un automat care accepta limbajul vid.

.-,
//()*+

(iii) Un automat care accepta limbajul format din stringul vid


//()*+
.-,

(iv) Un automat care accepta toate stringurile peste alfabetul {a, b}


a,b


.-,
//()*+
/

(v) Un automat care accepta doar stringul = a1 ....an


.-, a1 //()*+
.-, a1 /
//()*+

...

an

//()*+
.-,

Spunem ca doua automate sunt echivalente daca accepta acelasi limbaj.


Propozitia II.2.5.5. Orice NDFA este echivalent cu un DFA.

Curs 6

II.2.6

Automate-continuare

Teorema II.2.6.1. Orice automat finit nedeterminist este echivalent cu un


automat finit determinist.
Demonstratie. Fie A = (X, A, I, F, E) un automat nedeterminist, unde:
X este multimea starilor;
A este alfabetul input-urilor;
I X este multimea starilor initiale;
F X este multimea starilor finale (acceptoare);
E X A X este relatia de tranzitie.
Construim un automat determinist astfel: Det(A) = (P(X), A, I, F, ),
unde:
I = {I} P(X);
F = {X 0 X | X 0 F 6= };
: P(X) A P(X), (X 0 , a) = {y X | x X 0 , (x, a, y) E}.
Trebuie sa aratam ca cele doua automate accepta acelasi limbaj. Fie A
un string acceptat de A. Daca = , atunci x X stare initiala si finala.
Deci I F 6= , adica I I F este stare initiala si finala n automatul
Det(A). Rezulta ca  este acceptat de Det(A). Reciproc, daca  este acceptat
de Det(A), starea initiala I n Det(A) este si finala, adica I F 6= . Rezulta
ca exista x I F stare initiala si finala n A, de unde  este string acceptat
de A.
Fie acum = a1 . . . an . Atunci: este acceptat de A x1 , . . . , xn X
astfel ncat (x0 , a1 , x1 ), (x1 , a2 , x2 ), . . ., (xn1 , an , xn ) E si x0 I, xn F
a
a
an
(altfel scris: x0 1 x1 2 . . .
xn ).
1

CC-Matematica 2

Fie atunci n Det(A) urmatoarea secventa de stari, definita recursiv:



X0 = I
Xk+1 = (Xk , ak+1 ), pentru k = 0, n 1
Prin constructie, aceasta secventa de stari X0 , . . . , Xn X admite tranzitiile:
a

n
Xn
X0 1 X1 2 . . .

si X0 = I e stare initiala. Ramane de vazut ca Xn e stare finala. Pentru


aceasta, vom arata prin inductie dupa k = 0, n 1 ca xk Xk . Pentru
k = 0, avem x0 I = X0 . Presupunem x0 X0 , . . . , xk Xk si aratam
xk+1 Xk+1 : cum (xk , ak+1 , xk+1 ) E si xk Xk din ipoteza inductiva,
rezulta xk+1 (Xk , ak+1 ) = Xk+1 .
Deci pentru orice k = 0, n 1, xk Xk ; n particular xn Xn ; dar
xn F , de unde Xn F 6= si Xn e stare finala n Det(A).
Rezulta ca stringul = a1 . . . an e acceptat de Det(A). Reciproc, daca
= a1 . . . an e acceptat de Det(A), atunci exista o secventa de stari n
Det(A),
a
a
an
X0 1 X1 2 . . .
Xn
unde X0 = I, Xn F si Xk+1 = (Xk , ak ), k = 0, n 1.
De remarcat ca prin constructia functiei de tranzitie , toate starile
X0 , . . . , Xn sunt nevide. Fie atunci xn Xn F (Xn e stare finala); cum
Xn = (Xn1 , an ), rezulta ca exista xn1 Xn1 cu
an
(xn1 , an , xn ) E(xn1
xn ).
Analog construim xn2 Xn2 , . . . , x0 X0 = I cu (xn2 , an1 , xn1 )
E, . . . , (x0 , a1 , x1 ) E.
a
a
an
Am obtinut deci x0 1 x1 2 . . .
xn n A si x0 I, xn F .
Rezulta ca = a1 . . . an e acceptat de A.
practica, se poate eficientiza determinizarea unui
Observatia II.2.6.2. In
automat nedeterminist cu n stari astfel: n loc de P(X) pentru multimea
starilor n Det(A) se considera doar multimea acelor submultimi pentru care
exista o secventa de tranzitii pornind de la I (vezi exemplul urmator).
Observatia II.2.6.3. Din teorema rezulta ca orice automat finit este echivalent cu un automat cu o singura stare de intrare; n continuare toate automatele vor avea doar o singura stare de intrare.
Exemplul II.2.6.4. Determinizati urmatorul NDFA:
0


?>=<
?>=<
?>=<
/ 89:;
p 0,1 / 89:;
q 0,1 / 89:;
r


CC-Matematica 2

Avem X = {p, q, r}, A = {0, 1}, I = {p}, F = {q}, de unde rezultan


particular ca P(X) are 8 elemente. Functia de tranzitie : P(X) A
P(X) este descrisa n tabelul urmator:
0

{p,q}
{r}

{p,q,r}
{p,q}
{r}
{p,q,r}

{p}
{q}
{r}
{p,q}
{p,r}
{q,r}
{p,q,r}

{q}
{r}
{r}
{q,r}
{q,r}
{r}
{q,r}

coloana din stanga a tabelului, am indicat cu o sageata starea de


In
intrare si cu o sageata orientata invers starile finale. Automatul determinist asociat va fi:
O
@ABC
/ GFED
{p}


HIJK
/ ONML
{p,q,r}
xx
xx
x
1
1
xx

 {xxx 1
@ABC
GFED
ONML
HIJK
/
{q}
{q,r}
z
z
z
0,1 zzz
0,1
z
 z} z
0
89:;
@ABC
GFED
/?>=<
{r}

U
T
0

HIJK
/ ONML
{p,q}

0,1

Nu am mai reprezentat starea {p, r} pentru ca nu este accesibila (nu exista


nicio secventa de tranzitie de la starea de intrare {p} care sa conduca la
{p, r}).

II.2.7

Limbaje rationale

Definitia II.2.7.1. Fie A un alfabet. Atunci


(i) ,  si orice a A sunt expresii regulate, numite expresii regulate
primitive.
(ii) Daca r1 si r2 sunt expresii regulate, la fel sunt r1 + r2 , r1 r2 , r1 si (r1 ).

CC-Matematica 2

(iii) Un string este o expresie regulata daca poate fi obtinut din expresii regulate primitive n urma unui numar finit de aplicari ale regulii precedente.
Exemplul II.2.7.2. Fie A = {0, 1}. Atunci , , 0, 1, 0 + 1, 0 1, 0 + 0 1, (0 +
(0 1)) sunt expresii regulate. Dar (0 + 1 1+) nu este o expresie regulata.
Definitia II.2.7.3. Limbajul rational este limbajul asociat unei expresii regulate r, notat L(r), dupa regulile urmatoare:
(i) L() = , L() = {}, L(a) = {a}, a A.
(ii) L(r1 + r2 ) = L(r1 ) L(r2 ), L(r1 r2 ) = L(r1 ) L(r2 ), L((r1 )) = L(r1 ),
L(r1 ) = L(r1 ) , r1 , r2 expresii regulate.
Exemplul II.2.7.4. L(0 (0+1)) = L(0 )L(0+1) = L(0) (L(0)L(1)) =
{0} ({0} {1}) = {0} {0, 1} = {, 0, 00, . . .}.
Teorema II.2.7.5. Fie L A un limbaj rational. Atunci exista un automat
finit determinist care accepta L.
Nu vom da demonstratia acestei teoreme, ci un algoritm pentru constructia
unui automat determinist (nu este unic!) pentru o expresie regulata data.
(i) Pentru fiecare dintre limbajele asociate expresiilor regulate , , a, unde
a A, am construit n cursul trecut cate un automat nedeterminist care
accepta acest limbaj. Prin determinizare, rezulta:
(a) Automat care accepta L() = :

.-, determinizare
//()*+
=

.-,
//()*+
Y
a,aA

(b) Automat care accepta L() = {} :


.-,
//()*+

/ determinizare
=

.-,a,aA//()*+
.-,
//()*+
Y


(c) Automat care accepta L(a) = {a} :


/()*+
.-,
/ .-, a //()*+

/ determinizare
=

a,aA

.-, a /.-,
()*+
//()*+
/



b,b6=a
 b,bA


/.-,
()*+
Y
bbA

CC-Matematica 2

(ii) Presupunem ca am construit deja automate deterministe pentru L(r1 )


si L(r2 ) cu r1 si r2 expresii regulate; fie acestea A1 = (X1 , A, x1 , F1 , 1 )
si A2 = (X2 , A, x2 , F2 , 2 ).
(a) Automat care accepta L(r1 +r2 ) = L(r1 )L(r2 ): A = (X, A, x, F, ),
unde: X = X1 X2 , starea initiala este x = (x1 , x2 ), F =
{(y1 , y2 ) X1 X2 | y1 F1 sau y2 F2 }. Functia de tranzitie
este:
: X1 X2 A X1 X2 , ((y1 , y2 ), a) = ((y1 , a), (y2 , a))
Atunci un string = a1 . . . an A este acceptat de A exista
o secventa finita de tranzitii
(0)

(0)

(1)

(1)

(n)

(n)

n
(y1 , y2 )
(y1 , y2 ) 1 (y1 , y2 ) 2

unde
(0)

(0)

(y1 , y2 ) = (x1 , x2 )
este starea initiala,
(n)

(n)

(y1 , y2 ) F
si
(k+1)

(y1

(k+1)

, y2

(k)

(k)

) = ((y1 , y2 ), ak ), k = 0, n 1

adica
(k+1)

y1

(k)

= 1 (y1 , ak )

si
(k+1)

y2

(k)

= 2 (y2 , ak ), k = 0, n 1

Dar
(n)

(n)

(n)

(n)

(y1 , y2 ) F y1 F sau y2 F
de unde rezulta L(r1 ) sau L(r2 ).
Reciproc, se arata analog ca orice L(r1 ) L(r2 ) e acceptat de
automatul A.
(b) Automat care accepta L(r1 r2 ) = L(r1 )L(r2 ) : A = (X, A, x, F, E),
mai ntai nedeterminist si apoi determinizat, unde: X = X1 X2
(presupunem X1 , X2 distincte; daca nu, le redenumim), x = x1 ,
(
F2 ,
daca x2
/ F2
F =
F1 F2 , daca x2 F2

CC-Matematica 2

si relatia de tranzitie E (X1 X2 ) A (X1 X2 ) descrisa prin:


(y, a, 1 (y, a)) E,
y X1 \ F 1
(y, a, 1 (y, a)), (y, a, 2 (x2 , a)) E, y F1
(y, a, 2 (y, a)) E,
y X2
Atunci = a1 ...an L(r1 ) si = b1 ...bm L(r2 ) ( 6= )
= a1 ...an b1 ...bm este acceptat de automatul A:
(0) a

(1) a

(n)

(0) b

(1) b

(m)

(0) a
y1 1

(1) a
y1 2

n
y1 F1
A1 : x1 = y1 1 y1 2 ...
m
1
2
y2
A2 : x2 = y2
y2
...

A:

x1 =

an

...

F2

(n) b1
y1

(1) b

(m)

m
2
y2
y2
...

F2 F

Daca = , atunci L(r1 ) e acceptat de automatul A.


In final, prin determinizare se obtine un automat determinist care
accepta L(r1 r2 ).
(c) Automat care accepta L(r1 ) = L(r1 ) : din nou n doi pasi: mai
ntai un automat nedeterminist: A = (X, A, x, F, E), unde X =
X1 {x} (adaugam o noua stare x care va deveni stare initiala),
F = F1 {x} si tranzitiile:
Din starea x:
(x, a, 1 (x1 , a)), (x, a, x1 ) E,
(x, a, 1 (x, a)) E,

daca 1 (x1 , a) F1
n caz contrar

Dintr-o stare arbitrara y X1 :


(y, a, 1 (y, a)), (y, a, x) E,
(y, a, 1 (y, a)),

daca 1 (y, a) F1
n caz contrar

Atunci  este acceptat de A (x e stare initiala si finala) si un produs


de stringuri 1 ...n este acceptat de A 1 , ..., n L(r1 ).
(1)
(1)
(2)
(2)
Pentru a vedea aceasta, fie 1 = a1 ...ak1 , 2 = a1 ...ak2 , . . .,
(n)
(n)
n = a1 ...akn . Atunci fiecarui string i corespunde o secventa de

CC-Matematica 2

stari, astfel:
(1)

(1)

(1)

ak

(1) a

(1)

1
2
A1 : x1
x1
... 1 xk1 F1
|
{z
}
1
.........
(n)

A:

(1)

(n)

ak

(n) a2

1
x1
x1
|

(n)

... n xkn F1
{z
}
n

xB

BB (1)
BBa1
BB
B
(1) !
(1)
a1
a
/ x(1) 2 /
x1U j
1
(2)

a1

(2)
x1

(1)
ak
1
(2)
a2

...

...

(1)
1 1

ak

/ x(1)

(1)
1

ak

k1 1

(2)
2 1

ak

/ x(2)

/ x(1)
k1

(2)
2

ak

k2 1

/ x(2)
k2

(n)

a1

(2)

. .a.k2


(n)
x1

...
(n)

a2

(n)

...

(n)

akn 1

/ x(n)

akn

kn 1

/ x(n)
kn

F1 F

Exemplul II.2.7.6. Fie L1 = L(1 0(0 + 1) ) si L2 = L(01 ). Un exemplu


de automat A1 care accepta L1 este
0,1

?>=<
/ 89:;
1

?>=<
/ 89:;
2
/

Pentru L2 , consideram mai ntai un automat nedeterminist Ae2 , cum ar fi


?>=<
/ 89:;
p

?>=<
/ 89:;
q
/

care prin determinizare conduce la automatul A2 dat de


?>=<
/ 89:;
p

89:;
/ ?>=<
q



1

   0
89:;
?>=<
rV
0,1

CC-Matematica 2

unde r corespunde multimii vide si am omis scrierea acoladelor.


Construim acum automatul care accepta L1 L2 = L(1 0(0 + 1) + 01 ):
1
1


@ABC
@ABC
GFED
@ABC
GFED
/ GFED
1p @
1q @
1r
@@
@@
@@0
@@0
1
@@
@@
0
@@
@@ 

@ABC
GFED
@ABC
@ABC
2p 0 / GFED
2q 0 / GFED
2r
E T
o

0,1


1

De remarcat ca starile 1q si 2p nu sunt accesibile, deci se poate renunta la


ele.
Automatul (nedeterminist) care accepta L1 L2 = L(1 0(0 + 1) 01 ) va fi:
1

?>=<
/ 89:;
1

0,1

0 / 89:;
?>=<
89:;
?>=<
p
2?
??
??
? 1
1 ???
  
89:;
?>=<
rV

89:;
/ ?>=<
q
/

0,1

acest automat, starea p devine inutila.


In
final, sa construim si automatul care accepta (L1 ) :
In
89:;
/ ?>=<
x j

0
1

0,1

* ?>=<
89:;
1

0,1

0 / 89:;
?>=<
2

Teorema II.2.7.7. Fie L un limbaj acceptat de un automat finit. Atunci L


este rational (exista o expresie regulata r astfel ncat L = L(r)).
Algoritm de determinare a limbajului acceptat de un automat
finit.
Fie A = (X, a, x0 , F, ) automat finit cu n stari, determinist, care accepta
L. Redenumind starile, putem presupune X = {1, 2, ..., n}.

CC-Matematica 2

(k)

Fie Rij numele unei expresii regulate al carei limbaj asociat este multimea
stringurilor astfel ncat exista un drum de la starea i la starea j cu inputul
astfel ncat starile intermediare nu sunt mai mari strict decat k.
(k)
Vom construi Rij inductiv pentru k = 0, n (din constructie va rezulta
(k)
Rij expresie regulata).
Daca k = 0, atunci nu vor fi stari intermediare.
Cazul I: i 6= j putem avea doar tranzitie i j
(0)
- daca nu exista a A astfel ncat (i, a) = j, atunci Rij = (expresie
regulata)
(0)
- daca exista a1 , ..., al A cu (i, a1 ) = ... = (i, al ) = j, atunci Rij =
a1 + ... + al (expresie regulata)
Cazul II: i = j
(0)
- daca nu exista a A astfel ncat (i, a) = i, atunci Rij =  (expresie
regulata)
(0)
- daca exista a1 , ..., al A cu (i, a1 ) = ... = (i, al ) = i, atunci Rij =
 + a1 + ... + al (expresie regulata)
Presupunem acum ca exista un drum i j pentru care toate starile
intermediare sunt mai mici sau egale cu k.
Cazul I: Drumul nu trece deloc prin starea k. Atunci toate starile inter(k1)
mediare sunt strict mai mici decat k si obtinem expresia Rij
Cazul II: Drumul trece prin starea k cel putin o data. Atunci putem
mparti drumul atfel:
?>=<
89:;
i
/

...

89:;
/ ?>=<
k
/

89:;
/ ?>=<
k

...
(k1)

si obtinem expresia regulata Rik

(k1)

(Rkk

89:;
/ ?>=<
k

...
(k1)

) Rkj

...

?>=<
/ 89:;
j

(k)

(k1)

. Rezulta Rij = Rij

(k1)
(k1)
(k1)
Rik (Rkk ) Rkj

expresie regulata.
final, limbajul acceptat de automat va fi limbajul asociat expresiei
XIn(n)
Rij (suma finita), deci un limbaj rational.
jF

Exemplul II.2.7.8. Consideram automatul determinist A dat prin


0,1

?>=<
/ 89:;
1

?>=<
/ 89:;
2
/

CC-Matematica 2

10

(2)

Atunci L = L(R12 ). Calculam:


(2)

= R12 + R12 (R22 ) R22

(1)

= R12 + R11 (R11 ) R12

(2)

= R22 + R21 (R11 ) R12

R12

R12

R22

(1)

(1)

(1)

(1)

(0)

(0)

(0)

(0)

(0)

(0)

(0)

(0)

Avem
(0)

R11

= +1

(0)
R12
(0)
R21
(0)
R22

= 0
=
= +0+1

De aici rezulta
(1)

R12

=
=
=
=
=
=
=
=

0 + ( + 1) ( + 1) 0 =
0 + ( + 1) ( + 1) 0
0 + ( + 1) (0 + 10)
0 + 1 (0 + 10)
0 + 1 0 + 1 10
0 + (1 + 1 1)0
0 + 1 0
1 0

si
(1)

R22

=  + 0 + 1 + ( + 1) 0 =
= +0+1+
= +0+1

dar si
(2)

R12

=
=
=
=

1 0 + 1 0 ( + 0 + 1) ( + 0 + 1) =
1 0 + 1 0 ( + 0 + 1)
1 0 + 1 0 (0 + 1)
1 0 (0 + 1)

final, rezulta L = L(1 0 (0 + 1) )


In

Curs 7

II.3
II.3.1

Grupuri
Definitie. Exemple

Definitia II.3.1.1. Un grup G este o multime, mpreuna cu o operatie binara


pe G, notata : G G G, (x, y) x y, astfel ncat:
(G1) (Asociativitate) (x y) z = x (y z), ()x, y, z G;
(G2) (Element neutru) ()e G astfel ncat x e = e x = x ()x G;
(G3) (Inversabilitate) ()x G()x1 G astfel ncat x x1 = x1 x = e.
Daca n plus are loc:
(G4) (Comutativitate) x y = y x, ()x, y G,
spunem ca G este abelian sau comutativ.
Exemplul II.3.1.2.

(i) (Z, +) si (Zn , +) sunt grupuri abeliene.

(ii) (Z, ) si (Zn , ) sunt doar monoizi. Dar pentru orice monoid M , multimea
particular,
elementelor inversabile formeaza un grup, notat U (M ). In
avem: U (Z) = {1, 1}, grup multiplicativ cu 2 elemente, U (Zn ) =
{k Zn | (k, n) = 1} grup cu (n) elemente.
Merita reamintita aici metoda de determinare al inversului unui element k U (Zn ). Acesta se bazeaza pe urmatoarele observatii: fiind
date doua numere ntregi a, b Z , cel mai mare divizor comun al
acestora este (a, b) = d ()k, l Z, ak + bl = d. De asemenea,
(a, b) = (a, ba). De exemplu, sa determinam inversul lui 3 n U (Z47 ).
Avem (3, 47) = 1, obtinut prin algoritmul lui Euclid astfel:
47 = 3 15 + 2
3 = 21+2
1

CC-Matematica 2

de unde rezulta ca
1 =
=
=
=

321
3 (47 3 15) 1
3 47 1 + 3 15 1
3 16 47 1

Trecand la clase de resturi modulo 47, obtinem


1 = 3 16
0 1

= 3 16

Deci (3)1 = 16.


(iii) (Mn (R), +) este grup abelian, dar (Mn , (R), ) este doar monoid. De
fapt, U (Mn (R)) = {A Mn (R) | detA 6= 0} (si se noteaza de obicei
cu GLn , grupul general liniar de ordin n).
(iv) Fie X o multime si (X X , ) monoidul functiilor definite pe X cu valori
tot n multimea X. Atunci U (X X ) = {f : X X | f bijectie }. Acest
grup se mai noteaza si cu SX . Reamintim ca o functie bijectiva se
mai numeste si permutare. Avem deci (SX , , 1X ) grupul permutarilor
multimii X (grup necomutativ daca |X| > 2). Daca X este finita,
|X| = n, atunci SX se mai noteaza si Sn si |Sn | = n!.
Cazul n = 3: putem considera X = {1,2, 3}; vom reprezenta
 o functie
1
2
3
bijectiva f : X X printr-un tabel
. Se obtine
f (1) f (2) f (3)
astfel
(
 
 
 
 
 
)
1 2 3
1 2 3
1 2 3
1 2 3
1 2 3
1 2 3
S3 =
,
,
,
,
,
1 2 3
2 1 3
3 2 1
1 3 2
2 3 1
3 1 2






1 2 3
1 2 3
1 2 3
Notand 1 =
, f =
si g =
, atunci
1 2 3
2
1
3
2
3
1




1 2 3
1 2 3
2
3
2
2
avem: f = g = 1, g =
, fg = g f =
, gf =
3 1 2
1 3 2


1 2 3
f g2 =
.
3 2 1
(v) Grupul diedral Dn (grupul simetriilor poligonului regulat cu n laturi).
Vom prezenta doar cazul n = 4: consideram un patrat mpartit n 4
2 1
. Asupra acestui patrat vom efectua urmatoarele
parti egale:
3 4
transformari:

CC-Matematica 2

Rotatii n sens trigonometric n jurul centrului patratului:


2 1
1 4
4 3
3 2
, R90 :
, R180 :
, R270 :
.
R0 :
3 4
2 3
1 2
4 1
Reflexii
fata
1 2
3
S| :
, S :
4 3
2

de
4
, S/ :
1

4
3

axele
1
, S\ :
2

de
2 3
1 4

simetrie:

Fie D4 = {R0 , R90 , R180 , R270 , S| , S , S/ , S\ }. Atunci multimea


D4 este nchisa la operatia de compunere a functiilor (exercitiu: scrieti
tabla!). De exemplu, R90 S| = S\ , S| R90 = S/ . Cum operatia
de compunere a transformarilor (functiilor) este asociativa si fiecare
transformare este inversabila (de exemplu, fiecare simetrie este propria
sa inversa), rezulta ca D4 este un grup necomutativ cu elementul neutru
R0 .
Definitia II.3.1.3. O submultime H a unui grup G se numeste subgrup
daca:
(SG1) ()x, y H x y H
(SG2) e H
(SG3) ()x H x1 H
(conditia (SG2) nu e necesara; rezulta din (SG1) si (SG3)).
In particular, orice subgrup H este grup cu operatia indusa, cu acelasi
element neutru.
Exemplul II.3.1.4. (i) {0} este subgrup n (Z, +). La randul sau, Z este
subgrup de exemplu n (Q, +).
(ii) Subgrupurile lui S3 :

{1, f }

jj S3
jjjjvvv
j
j
j
jjj vvvv
jjjj
j
j
vv
j
j
TTTT {1, f g}
HH
TTTT
TTTT HHHH
TTTT HH
TTTTH

UHUUU
HH UUUU
U
HH
HH UUUUUUU
HH
UUUU

{1}

{1, gf }

iiii
vv
vv iiiiiii
v
ii
vv
viviiiiii

{1, g, g 2 }

CC-Matematica 2

(iii) Subgrupurile grupurilor (Z12 , +) si (U (Z12 ), +) (unde U (Z12 = {1, 5, 7, 11}):


pp
ppp
p
p
p
ppp

Z12 J

JJJ
JJJ
JJJ

{0, 2, 4, 6, 8, 10}
U
{0, 4, 8}M

{0, 3, 6, 9}

UUUU
UUUU
UUUU
UUUU
UUU

MMM
MMM
MMM
MM

{0}

{0, 6}

u
uu
uu
u
uu
uu

U (Z12 )J

u
uu
uu
u
u
uu

JJ
JJ
JJ
JJ

HH
HH
HH
HH

uu
uu
uu
u
u
uu

{1, 5}H

{1, 7}

{1}

{1, 11}

Ordinul unui grup G este numarul de elemente al multimii G (posibil


). Ordinul unui element x G este cel mai mic numar natural n astfel
ncat xn = e (sau daca nu exista asemenea n ). Daca x G, atunci
< x >= {e, x, x2 , x3 , . . .} este subgrup (numit subgrupul ciclic generat de
x) de ordin n egal cu ordinul lui x.
Teorema II.3.1.5. (Lagrange) Fie G un grup finit si H G un subgrup.
Atunci |H| | |G|.
Corolarul II.3.1.6. Fie G un grup finit de ordin |G| = n si x G. Atunci
xn = e.
1}
Exemplul II.3.1.7. Fie p un numar prim. Atunci U (Zp ) = {1, 2, ..., p
p1
particular, pentru orice
si din Corolar rezulta k
= 1, k U (Zp ). In
p1
x Z prim cu p, avem x
1(mod p) (teorema lui Fermat).
Aplicatie: test partial pentru detectarea numerelor prime:
Alegem x numar natural nedivizibil cu p;
Daca xp1 6 (mod p), atunci p nu e prim.
Testam p = 35. Alegem x = 2. Avem 234 9(mod 35), deci p nu e prim.
Testam acum p = 341 = 11 31. Alegem x = 2. Atunci 2340 1(mod 341),
deci rezultatul nu este suficient. Alegem si x = 3. Atunci 3340 56(mod 341),
deci 341 nu e prim.

II.3.2

Grupuri ciclice n criptografie. Protocolul DiffieHellman (1976)

Este o metoda prin care doua parti pot comunica prin mesaje secrete pe
un canal public de comunicatie, fara sa fie nevoie de o terta parte sau schimb
off-line; se bazeaza pe conceptul de cheie publica privata:

CC-Matematica 2

(i) Se fac publice urmatoarele elemente: un numar prim mare p si un


numar g primitiv modulo p (adica multimea resturilor modulo p ale
numerelor g, g 2 , . . . , g p1 coincide cu {1, 2, 3, ..., p 1}).
(ii) Utilizatorii Alice si Bob doresc sa stabileasca o cheie secreta.
(iii) Alice alege o valoare aleatoare x Zp , calculeaza a g x (mod p) si
trimite rezultatul lui Bob pe canalul public.
(iv) Analog Bob alege y Zp , calculeaza b g y (mod p) si trimite rezultatul
lui Alice.
(v) Alice calculeaza bx (g y )x (g x )y ay (mod p).
(vi) Bob obtine acelasi rezultat.
(vii) K = bx = ay este cheia privata care o vor utiliza n viitor.
Daca un al treilea utilizator Eve urmareste comunicarea, atunci afla p, g, a,
b, deci are de rezolvat sistemul
g x a(mod p)
g y b(mod p)
pentru a descoperi cheia privata k = ay = bx . In practica, aceast lucru este
foarte dificil.
Exemplul II.3.2.1. Fie p = 7, g = 3.
Alice alege cheia x = 1, iar Bob alege y = 2.
Alice calculeaza cheia sa publica a g x (mod p), a = 3 si o trimite lui
Bob.
Bob calculeaza cheia sa publica b g y (mod p), b = 2 si o trimite lui
Alice.
Alice calculeaza K bx (mod p), K = 2
Bob calculeaza k ay (mod p), K = 2
Deci K = 2 este cheia secretape care o vor folosi n viitor pentru a comunica
mesaje private.

CC-Matematica 2

II.4
II.4.1

Inele. Corpuri
Definitie. Exemple

Definitia II.4.1.1. Un inel R este o multime, mpreuna cu doua operatii


binare, notate + : R R R, : R R R, astfel ncat:
(R1) (R, +) este grup abelian.
(R2) (R,) este monoid.
(R3) (Distributivitate) x (y + z) = x y + x z, ()x, y, z R, (x + y) z =
x z + y z, ()x, y, z R
Proprietati suplimentare
(i) Inel comutativ: x y = y x, ()x, y R.
(ii) Inel boolean: x x = x, ()x R.
(iii) Inel integru: ()x, y R \ {0}, x y 6= 0 (avem voie sa simplificam la
dreapta sau la stanga).
(iv) Corp: ()x R \ {0}, x este inversabil n raport cu operatia .
Exemplul II.4.1.2.

(i) (Z, +, ) este un inel comutativ integru.

(ii) (Mn (R), +, ) este un inel necomutativ si cu divizori ai lui zero.


(iii) (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ), (Zp , +, ) (p prim) sunt corpuri comutative.
(iv) Exista si corpuri necomutative: corpul cuaternionilor H ( dupa numele matematicianului W.R. Hamilton), avand drept elemente tupluri
de forma q = (a, b, c, d) cu a, b, c, d R, cu operatia aditiva - adunarea
pe componente. Pentru operatia multiplicativa, notam 1 = (1, 0, 0, 0),
i = (0, 1, 0, 0), j = (0, 0, 1, 0), k = (0, 0, 0, 1). Atunci orice q H,
q = (a, b, c, d) se mai scrie q = a 1 + b i + c j + d k. Definim operatia
multiplicativa prin:
11=1
1i=i1=i
1j =j1=j
1k =k1=k
2
i = j 2 = k 2 = 1
i j = j i = k
j k = k j = i
k i = i k = j

CC-Matematica 2

si extindem prin liniaritate la toate elementele lui H. Se obtine astfel


pe H o structura de inel necomutativ, n care orice element q H \ {0}
1
este inversabil, cu inversul: q 1 = a2 +b2 +c
2 +d2 (a 1 b i c j d k),
deci un corp necomutativ.
Teorema II.4.1.3. Orice corp finit k este comutativ si exista p, n N
cu p prim astfel ncat |k| = pn . Mai mult, oricare doua corpuri finite cu
acelasi numar de elemente sunt izomorfe (izomorfism de corpuri: bijectie
care pastreaza cele doua operatii, elementele simetrizabile si inversabilitatea
n raport cu operatiile).
Un corp finit cu pn elemente se mai numeste si corp Galois si se noteaza
GF (pn ) sau Fpn .
Constructia unui corp Galois cu pn elemente: fie P Zp [X] un polinom
ireductibil de grad n; atunci multimea resturilor la mpartirea cu P formeaza
corpul dorit n raport cu adunarea si nmultirea polinoamelor modulo P .
Pentru p = 2, asociind fiecarui polinom a0 +a1 X +. . .+an1 X n1 Z2 [X]
secventa coeficientilor sai (a0 , a1 , . . . , an1 ) (Z2 )n , obtinem o structura de
corp pe multimea stringurilor binare de lungime n.
Exemplul II.4.1.4. Corpul GF (23 ) (realizat pe multimea (Z2 )3 ).
Cautam un polinom de grad 3 ireductibil din Z2 [X]; din cele 8 polinoame
existente, se verifica usor ca doar X 3 +X +1 si X 3 +X 2 +1 sunt ireductibile.
Alegem de exemplu P = X 3 + X + 1. Atunci resturile la mpartirea cu P
sunt:
0 000
1 001
X 010
X + 1 011
X 2 100
X 2 + 1 101
X 2 + X 110
X 2 + X + 1 111
Pentru adunarea si multiplicarea modulo P , avem de exemplu
(X 2 + 1) + (X 2 + X + 1) = 2X 2 + X + 2
= X(mod P )
si
(X 2 + 1)(X 2 + X + 1) =
=
=
=

X4 + X3 + X2 + X2 + X + 1
X 4 + 2X 2
X4
X 2 + X(mod P )

CC-Matematica 2

Exercitiul II.4.1.5. Scrieti tabla nmultirii n (Z2 )3 folosind corespondenta


de mai sus si verificati ca orice string diferit de 000 este inversabil.
Fie acum Bbbk un corp si k[X] = {a0 + a1 X + . . . + an X n | a0 , a1 , an
k, n N} inelul polinoamelor cu coeficienti n k.
Propriet
ati:
(i) k[X] inel integru.
(ii) (Teorema mpartirii cu rest) ()P, Q k[X], Q =
6 0, exista n mod
unic doua polinoame C, R k[X], astfel ncat gradR < gradQ si
P = Q C + R.
(iii) (Teorema lui Bezout) Fie P k[X], a k. Atunci P (a) = 0
X a | P.
(iv) P k[X], gradP = n = P are cel mult n radacini.
Consecinta II.4.1.6. Orice functie f : k k, unde k este un corp finit,
este polinomiala (solutie: polinomul de interpolare Lagrange).

II.4.2

Aplicatie n criptografie. Secret Sharing

Este metoda de a distribui un secret la un grup de participanti, fiecarui


participant fiindu-i atribuita cate o parte a secretului1 . Secretul poate fi
reconstituit doar prin combinarea a cel putin un numar fixat de participanti.
Ideea: asa cum doua puncte din plan determina n mod unic o dreapta( deci
o functie de gradul I), 3 puncte determina o parabola(o functie de gradul II),
etc., k puncte n plan vor determina n mod unic un polinom de grad k 1.
Fie n numarul participantilor, k < n si S mesajul secret(un element dintr-un
corp finit k). Alegem la ntamplare k 1 elemente a1 , a2 , a3 , ..., ak1 k si
luam a0 = S. Construim polinomul
P (X) = a0 + a1 X + . . . + ak1 X k1
si calculam (i, P (i)) pentru i = 1, n (deci corpul k va avea mai mult de n
elemente). Fiecarui participant i se atribuie o pereche (i, P (i)) de elemente
din corpul k (cunoscut de toti). Fiind dat orice grup de k participanti se
poate reconstitui polinomul si afla mesajul secret S = a0 .
k = Z11 .
Exemplul II.4.2.1. Fie n = 5, k = 3, P = 2X 2 + 7X + 10
Mesajele participantilor sunt: P (1) = 8, P (2) = 10,

Secretul este S = 10.


1

A. Shamir, 1979.

CC-Matematica 2

P (3) = 5, f (4) = 4, P (7) = 7. Alegem grupul de participanti (1, 2, 4). Atunci


polinomul reconstruit este:

(X 2)(X 4)
(X 1)(X 4) + 4 (X 1)(X 2)
P (X) = 8
+ 10
(1 2)(1 4)
(2 1)(2 4)
(4 1)(4 1)
si
S =
=
=
=
=

II.5
II.5.1

P (0)
8 2 4 101 81 + 10
1 4 11 91 + 4 1 2 31 21
8 2 4 10
7 + 10
1 4 1 5 + 4 1 2 4 6
3 + 2 + 5

10

Latici si algebre Booleene


Latici

Laticile pot fi definite n doua moduri: fie ca multimi cu anumite structuri


de ordine, fie ca algebre (multimi cu operatii), nsa cele doua definitii sunt
echivalente:
Definitia II.5.1.1. O latice este un poset (L, ) cu proprietatea ca pentru
orice x, y L, exista sup{x, y} si inf{x, y}.
Reamintim ca pentru o submultime X L se defineste marginea sa
superioara - sau supremum - prin:
(
()x X, x a
a = supX
()b L astfel ncat x b, ()x X = a b
Analog definim marginea inferioara sau infimum:
(
()x X, a x
a = infX
()b L astfel ncat b x, ()x X = b a
Definitia II.5.1.2. O latice este o multime L mpreuna cu doua operatii
binare : L L L, : L L L astfel ncat
(L1) (Asociativitate) x(yz) = (xy)z, x(yz) = (xy)z ()x, y, z
L

CC-Matematica 2

10

(L2) (Comutativitate) x y = y x, x y = y x ()x, y L


(L3) (Idempotenta) x x = x, x x = x ()x L
(L4) (Absorbtie) x (x z) = x, x (x z) = x ()x, z L
Propozitia II.5.1.3. Cele doua definitii sunt echivalente.
Demonstratie. Def.II.5.1.1 Def.II.5.1.2: notam x y = sup{x, y} si x
y = inf{x, y}, ()x, y L.
Def.II.5.1.2 Def.II.5.1.1: relatia de ordine este x y x y =
x ()x, y L
Exemplul II.5.1.4.

(i) (P(X), , ) este o latice.

(ii) Fie X o multime. Atunci multimile fuzzy peste X formeaza o latice


(reamintim ca o multime fuzzy peste X este data printr-o functie f :
X [0, 1]). Pe multimea F uzzyX = {f : X [0, 1]} punem relatia
de ordine f g ()x X, f (x) g(x). Atunci sup{f, g}(x) =
max(f (x), g(x)) si inf{f, g}(x) = min(f (x), g(x)), ()x X.
(iii) Fie G un grup abelian cu operatia notata aditiv. Atunci multimea subgrupurilor sale formeaza o latice n raport cu incluziunea, cu
inf{H1 , H2 } = H1 H2 si sup{H1 , H2 } = H1 + H2 = {h1 + h2 | h1
H1 , h2 H2 }
(iv) Nu orice poset este o latice: fie de exemplu, multimea {1, 2, 3, 12, 18, 36}
ordonata prin divizibilitate. Atunci perechea (2, 3) nu are margine superioara, iar perechea (12, 18) nu are margine inferioara.
(v) Multimea numerelor ntregi (Z) cu x y = cmmdc(x, y) si x y =
cmmmc(x, y) este o latice.
==

(vi) Exemple de latici finite:







==
==
==
=

==
==
=






si

=
 ===

==

=





==

==

== 
= 

gurele!) latici cu 5 elemente.

sunt (sin

CC-Matematica 2

II.5.2

11

Algebre Boole

Definitia II.5.2.1. O algebra Boole este o multime B mpreuna cu: doua


operatii binare : B B B, : B B B, o operatia unara
()0 : B B B si doua constante ( operatii nulare ) notate 0, 1 B,
astfel ncat:
(B1) (Asociativitate) x (y z) = (x y) z, x (y z) = (x y)
z ()x, y, z B
(B2) (Comutativitate) x y = y x, x y = y x ()x, y B
(B3) (Idempotenta) x x = x, x x = x ()x B
(B4) (Absorbtie) x (x z) = x, x (x z) = x ()x, z B
(B5) (Distributivitate) x (y z) = (x y) (x z), x (y z) = (x y)
(x z) ()x, y, z B
(B6) (Top si bottom)(primul si ultimul element) x1 = 1, x1 = x, x0 =
x, x 0 = 0()x B
(B7) (Complementaritate) x x0 = 0, x x0 = 1()x B
Deci o algebra Boole este o latice cu proprietati suplimentare. Dar atentie:
nu orice latice este si algebra Boole. Fie de exemplu F uzzyX multimea
multimilor fuzzy peste X, ca mai devreme, cu 0 functia constanta X
[0, 1], x 0 si 1 functia constanta X [0, 1], x 1 si complementarea
data de f 0 (x) = 1 f (x) (atentie: nu este vorba despre derivata functiei f !).
Atunci F uzzyX nu este o algebra Boole, caci de exemplu relatia f f 0 = 1
este falsa ( max(f (x), 1 f (x)) nu este ntotdeauna egal cu 1 pentru oricare
x).
orice algebra Boole au loc relatiiile:
Corolarul II.5.2.2. In
(i) (x0 )0 = x
(ii) (x y)0 = x0 y 0
(iii) (x y)0 = x0 y 0

CC-Matematica 2

12

Demonstratie. (i) Sa remarcam mai ntai ca x0 e unicul element cu proprietatea (B7): daca exista x1 si x2 , atunci
x01 =
=
=
=
=

x01 1
x01 (x x02 )
(x01 x) (x01 x02 )
0 (x01 x02 )
x01 x02

si analog x02 = x01 x02 , deci x01 = x02 . Acum afirmatia (i) rezulta imediat.
(ii) Este suficient sa aratam ca (x0 y 0 )(xy) = 1 si (x0 y 0 )(xy) = 0.
Dar
(x0 y 0 ) (x y) =
=
=
=
=
=
=

[(x0 y 0 ) x] y
[(x0 x) (y 0 x)] y
[0 (y 0 x)] y
(y 0 x) y
(y 0 y) x
1x
1

si analog (x0 y 0 ) (x y) = 0.
(iii) La fel.
Exemplul II.5.2.3.

(i) (P(X), , , ()c , , X) este o algebra booleana.

(ii) ({true, f alse}, or, and, not, f alse, true) este o algebra booleana (se obtine
din exemplul precedent pentru X o multime cu un singur element).
Observatia II.5.2.4. Orice algebra booleana este si inel boolean si reciproc:
daca (B, , , ()0 , 0, 1) e algebra booleana, atunci x + y = (x y 0 ) (x0 y)
si x y = x y determina (B, +, ) inel boolean (+ este echivalentul diferentei
simetrice sau XOR); reciproc, daca (B, +, ) este inel boolean, atunci xy =
x + y + x y si x y = x y conduc la o algebra booleana cu x0 = 1 x.
Teorema II.5.2.5. (M. Stone) Fie B o algebra booleana finita. Atunci exista
o multime X astfel ncat B
= P(X) (izomorfism de algebre Boole: bijectie
care pastreaza , , 0, 1 (rezulta ca pastreaza si ()0 )).

11_

,/J.,

'-<J

"-'\J2 C)

lAJ tQ.1 {(2

e.,.,

--------

-~

z;;;; -flJ-

o
>

v? )

r-

a-tiQ

,,->
- ~u

o::pk

lie ~

d...o..<

rcl..u4u.1l

...
k

~~

1.u.~

dB..I

r~

if

).."

eu//J ca..I...a.:J
C2 ~

u "zc.v.J Iv~

'6

tU...t.u

e..r,~

u..u

e:t:.u

(.0 CA...tJJ

WCl-&-u'a..2.

u...u

UJ e

u.e c..I-in.L

/)oua..v

c:iJ~ ~

~~

&..av

a..
tfl?

(s V 1)

t:t>%~e.

JaCf2V

.U..L

(..(.liJ

d.tJ.., a CVrf

-&.vJ./!;'UL

C<aV

Cu

....,Cae::vv',

c;(, ~~

II(!C/.vvaR

(k) + ) .:;O/< ') 11<)

Cn.r k

) t?e

~v-)

lie d-f)..u'

a.t~lA.P.a.

~Jv-

e..u ~

~u.t

Cu

~.ft.<f::'-

c::tiu

Go~ ~ ,

eRg

u.;

Ie ~

eu:tlt
ifC/L

~
btt..iu..LI'

-~>

G " k)( V -

r.>~

,>

ad..u..u

AI"dOCJ~7CA~

(=fE; cr).fJ ~ = '><


( S II~.) c..o t..uu J.a:::c<.7w 4-0. /.e

d ~eY fj) ')(

r '1
O/Lu

tM c..A9.u' ~

(j) ((j <J ~ )

Q.

x (f)

e.u

UA..u ~

C<.<.

~.

Mu..h::iJ~'ca"'U-O
~

Q ~

C~

8): Vx V

/;) c.o..fu kLa. _' da c.aU

ta,'"" ~

("k.u

~7v-.

'7~

1<.u

()

QfdV

cn-u' '?:- ~tey..I


JeJ..ie...r0.-6I~a~ ) ~
~ft'IA..I.

--'--~

t.u..o

J:.u~~

Q~

'ClfJ a..t

<~

~~

CUe!

UJ U;L

!'Uut..U~0
t?~

C1.

rF

r o..:iJ

(') .1)..

(fh

~_'1

vee...trTu ~

(-16 rx)d -E ((

X'd)

'6 (;

V"o UJ..
~~)

@
( S l/ 3) E x i?J"l-eu.~

l~) 0v -E:- V
(S V It)
(bL)

xi ~

4J-o

( 2) (/

':f) ~~
-t

(0(

( 8 l/ J>)

<...12)?C

I...t-t.U

1~

0{

0 ( 'X. +(J

c{

?r D~fv

e.-

1)

0u ::::.0(/

CVE)

:2)

(()X0?t:.

3)

0< 0

7(e

X-

0v

-f

ex GOv

0v :::-0(8

o()

f>

0(

-z

0v

(;;I, 0(

> '"

lJ

<2

k) "-

e k )

(-M D<

C.t6

0(

JE

Ov)

e-a (iJ?@j

"-Z

UJoun~

~,
I/e

k)

>r.,

w ~

Sf~

u..vd?..t.

V ~

Ie< -

'

'!?>

(SVI) -(SVb') u,v

r
~

-f

J-.a.:L

Ct!>

(9'><-

c.I-\tv 'cJJ, A-ci..t..u 0 '

~ E- V (.

;) 0(

Ok

t?a..u...

(SVR)

(Sl/3)
I)

=(-X)

(1A' ~

V u.u

<..'1i> ~ <? (/

a.t::b..uJ cv,,-<>- I;e~


-x -f (-x)

(11)

'X

0><. + ex G

"'"

0V

-:::.

l2a

/QA

Cl.cf'ti

.a- voeUt!-u' ~

0v f) x =- ~

=-

Uf-<.j

c:u

(SV1) _ (SV/r)

c...aV

a.du..u

e:.t;,?:f-0'Ca/tVl e..u r::,Ga c"'U

Q?<.

~~I/:>

Ik)

w C~9..<./

) =

0.;

Cu

Ct:J.la ~

r.>CD

u...1IJ v-I~

--Zu~;t

(0<'1') (9

",,-)
=

?-') G;x

ry

fk),?

t'7)

(t 0

J!e ~<!eA.v';
Lt..u

e.u

1- u..:L "JLA-fo..li..a..

~ ~
D(

..;'Vi

CJ'~

(9

0(

x.

-<.u ~

(:JJ _ ~ ~ l; ~

1/<0 ~ =-

(8) l/ ~ )

e..u teu
?C. ~

"""/}-v Lv'

I1I.l &J-h' c.a t'\.L2

( S VF)

tIf

~c2X

't: ~

e.u Zv '&.u '

'.&<.U

= 0(0(01/ + OV)

0<'001/

o(()0V

j+{-C(0D,;J

Ov
~

; I'=->

~tu

EK ~

;/

C<;;

Ok

JCU{

<.u ve... .t a..P.:,)'(! u.v

0(

<fv....e

1/~

C('(Jz

O(--t,

v I~-I

'7

--I

o(G(C(G~)

(D( '"f to()

'= o(QOV

1k 0

':X...

-=-)

Ov

'2{

Jj

-=.J

Ov

Pounrd-u-R

E)(~

2;>

x.

x...
~_rle_C_-t~

->

~/'~)

t.Lok

C-u

/J-h

"1

t!

;-uo d2u tPu eu.., . La


(;0 UJ.

lIU..t

u...u

t>-Je-u.:t:4:T

1e.

'e clv 'I./Q../l

A ,

7lo

f;J

Sx S

tJ ~e

"y'a

c.A-L-

Sx

.'

~I

+0<"

-e:)

&t.ueu ~

!J ~

e.Z ~u.Je..u..J

LUz-'-U 1-0 ~

V ~~,.
,

t; <= S;

a:)

(a) ~)

-e:

~~

E.U.I:J VVta.-e

~'UJ

t=- { ( q)

~;r-ue

<:I~

')

a-u

').(

~0J

S> x S

1 ~

? b-f.

o::L e...

4~~fQ

~'8ev'

f/e~'~

1-A.UJ~7LUe.Q

I)OU-'

(k)-I)

a~'4l/

-e
14

a.--

ea:v ~ ~

.'

.h.u ~

~ k
dU.t

'<..U e..Q

Cu

nJf./ .:!::>

t?-.J

rr~ ,

t..& w ~

I">e.

?e-

R,.1'>-7

I/a

7A.u. U.u'~ v

h ;:::
{L

UU U.J...

KocfJ..P

a.d..u ~A.t..a

--yV-

(4')

w.u 'CAJ7~
CfLu.t

6 )] /

4 )

R.
~

Ve~

vkLucf,,/o~
ch;;.u' ~

b C S'!J

,.

(9 vrJQL
/J'~"

19-/4~~

u...u ~

c..a L/

c::i.Q

..A..I '>

-::::

/
~

---?

c:f!),u 2.

~!!1A.uJt

r.!rOL

Q~d.

'

&-..J

..,

-= [ (q2. 'e2.}"7

'::)

-.l

e dv va...! eu:p:

~OeLu

(.I

. 6UI e..uJ!iiT-

tQeefUJ ~~

5 ~

e... E

) a:li..u../

VI<..

a.f.a

-eN

----\.

/a ;t:~) JJ<.

{a,,e.) l2(q~,b2)

~~7

-ftJ,

-t,/
a~

"::=.-).

._---~
-&1.-

Q 2-

I~~e

~~1.u..

vtEf

'

~
fA

1J-

'::fnu...t ~

C~

a;

-=-[{

Iu..a..k

rr

LU

;!...aJW

~Q.

eu.., :

6 J Q)J

Gu~d-u..R-

Zi --[(0) ~ )]

vt<'c.A12

Lu-u-tL

'Or

~~e.

&

x t?J;
0('

0 u)

Q. Ct ~

0'3 ) / / n..-

v:e~

{d-a

tfJ-UUJ

0(' ~

~.~

e.u.

<.u. eet~C<UJ

Cfov

'

..eu...,' -zl w..u &:, ~'Ca..fuu

UJ e..a

j-I

c{'/7e.

<C(0 ~

J< '

= ~

0 rH: ('7)e.iv't..u ~

-:N, ('0,,<:)

Gu

Li.u~ocLuQUJ

.R.u-u

<:

V"

S ~

a E:

-;;-

q CR..tl o~
0(

-e/}

~'a..u

1i2) U-e V-3

eX ~

cf

L<..u ~

('Ol)

1<..)

LU IU't!

C4

l..4..l

L-(~J

0t.u

c.&IZtr/,

Ve~~~

~7~~

Z.

[@:ll) d)J

::::

{rut oed{/' rc;u

,z.R.

dcvt-

Cv

0(

.> 0 ?

C-t9-U d...u

C0Le.

ec., /0(1)

r-u L
~

V'f~

0).
~0

4r2

' ( ~

e..

tV

I1A-u <..u. e

f(

tfl..)

(~?

err1'\..0-

Ltu

(~f )

2(

(i;> ) 0)

re ~

It I 0 ~

!H'

~'a..e

-f ) .)

-U..JJ

& ((;

J/'

GqlrV-~
V'e

. ~)

.
e.v U-U..J Io:!ZJr

k - ~~
n)

~"'-' u.u ~

ch-U
~(~

.Iv(

e ;)v-J<,

tzR )
-f

d"

?)

e.u
i

- )

I< -= ~~

~Ct'

f9r ra:p)~ '


~n -I

;r )

--n ~.

16

o
0

0(

l \7)

0(

f><)

l-uJdJ

(r;y)

~a

,:>p(

('"X.

<::>(0

f.<

3)
~

<2M

-f

I' ~

?) Q

k [

"
+ ...LJ,
10 ~

\/

x]

/l-&.u0

-t ~

'7X-

~~

L:>.4)

I":)

__.

O('Gl =

o('ao

- -{ PE k[x] /

k __
~~

'-U.-U

'..I.

-u-<:L

tQ~

'Ll

~
J-u

I.Je cJ-s-u'a..1

cloc.a

o(~

,,(

"Jv, ~
-f~.

0(

=: \..a 0

R?oJ

r ,.,~
A.--.-T.,

C-c::l ~

J1
-----e..t

ht,v

11{.(

L-)

O-d.u..u Q...l..eA:t

~V1.

~''-LO

eu..u ~

X ~

()

-t

/([x]

u.u.

Q ~ -go ., ~X f

X li.=>

a.r -f -&,. )( +_ _ _

-I o(tZt)(-f.

I1

-fo(c:&tX

r?~"?}

et..t- .,I
I -/

1'l

(k)

A-;:.

,)

t.A.12.

k _<i>J:, ;-c--u
:. '- .

UJ..l

{.( CJ..u. ~

e.u ~~

1.A.P-a.h..i70'~

ay) t '_ <!~. ).


v' .....
I)..,
t.cu au.., ,f'4-' tu, 7'0e"

i~ee

J,"

eu

A-

1v1'CA..-

~L<...uJep7~

01. If

k'r)[x]

Lua::cvLt~:;

)c:!eu

~ k'[x]

tH Cfi)..(j'a..{J

i ~

-I CZu

0< e k ') ?E k rx] __'>

kx k{x] --

-~)

.'

--I- C4)( -I- qz.X ~

r~ ~

--..

Jerx7

'>

bt ~

'(g-o)

e:zpLU e.a

dLM u..u'

-".....

2,

-::::-;) w..u
/.Iv

0.J

? ::.a

'-<..t

X()

(o)_.~o))

00'-

l/

k[x]

(-

0;

-f c-'

U-Ut ~

"4G
C

W ~

Cu..

1M cHJ.U'ctP

@ ; k[x]

E- /<. .

t'I.~iflf

(~)<1)f

...;;..,k.

rr~

!<-

or~ ~ 'f

(?J1.; ) - . ) ~)

L;:; ) :::- o(':x

C-rLrJ

) ~

t..u L

IH c..J-r9..<J ' CLl

J,

I) -

k -:::
172 )

/~/h

rL

Cu-

XI ) _ -

) J ( :;

o...-t.uJ'

~ to.Ab7CJJ .~.,

1;:/
IR -

Ex

?( ~

("VteLL

-tu7euJ

e...

(rJ UJ

(01,

==
}

~~?.UJ;

/r:M.
~

x.~)

(X( _ -

'(l<.uc:le.

(a..,j). _
/

)~07

[=-/,l..u

v~ ,.,..
e,Yet.<A1

C2.

r.:>c.u... c''')

{;~-er--c~'-f)?:Q.

(/0 ~

'"

o/a.

U-t...t

k--~ ~

U ~

hu

tV

Jte cA9-uQ..O

t..Z ~
)

( 55 IJ I)

(i7S;Jc)

(S5 I/~)

Ih

d ~ u

ex
C!.u

~a..!?U' ~

Curd.u k

I)

U U
,)

~'cp

V't' c..hJ-u

V ~

01d0w..u

~7l.Ue

tI

'c<...R. o...P ~'

----

-I

-t: U

xU.

~"o(.

?tJI?
~?~

o(x-;jOd' cU)

~GU?e ~det.lJa..r

r~

~0

U ~

2JQ~u

ve~'a...I!

1I'e~'CJ

k~ ~~

u..u

~ aL u , CI

ou...e '?P a...:.t.u


(/
-.>

0t..u.J

2..

~ (<;'SII2.)

~]Cufu..,

O~.J-etv41e

=::>

o<'~ k)::>:

~dJ/~J~(SSIl.(}

'?4>ah.U

---tJ-)

U c

U? () U 2..... -e. ~

{ry~jS
1<.

!?J;:h~

tt

:>

w cI-t;).u .a-f
lie..

~)

'Z:>

Je

-f l..f )0(. X .

(7

Ex et c..,V

*---

")

----

~cqn

A-l:iLu

U-t

Au..u

c:2 )

'/.

UI} () U2.-

Ul'
U

C1 ~

k, A:t;;u..,CJ

0( ~

L' -

<..

/)

.)

U-U.

k.~ a.Ii.u
U

u..ud.t.,

U2- ~

+;.e

(J

k ~ ~UZiu

t..U.1

No /.Q

) Xu ~
~
_~

P,.."'/><r.)?X
<-f/;} ~
~Gl7

Lf J 0(. ~

(/

U, U

'?-J

:>

~~

c.
2-

r;, (){/

<-

C.--~ ~ S U2-

?X

UJ

treCI-t)..u'aJ

')

"")

{~ V

==

CV:J/fJ

--wcOf

e d e.u e.ro..:l
e.

cav

~7~
x;; u c

X ~ (j

~;;~ re- X)
~. ~ *~

(~)'~

z-

~'

1(7.;.u. E N

/lot.

'VJJ Uj ~

Z-f

I-;i;

t. 'c

' ~

C LIt ,

~v:kl~
1 .

?()d (;;U

ve ~a..f)

):>

t%

~'.

?~.

Y~

ou..Pa UJJJ

J,c)

q',,) O)o{v,

7x

eN~
::>
E

k../

I'd-e-

~~

X .

IJeChu'aJ2.

V ~

U ~

~O...UU tie c.hf;..u'~


~

cU-

:>

e.-uau' ..u.u'c

~r~

(B
d..t.

t.u.J

7)/1

'X--fJ
0( ,

-ke
'=

7' X

CJ
. -I-

i-Qv
.

%:x

U U~),

Sf (VI
~.

<2

/'_:;1-1.

-t

#e ~ E..

Uf

-{-

OCt' ~'

~/

=:>

pca.u")

:>

/,

i~ (/I

U/-I U.( -

~U1

f: ~ /

21(1

c&(!J'

Ll1 -f U2.

/)y

I'duU-LO

-I, ~

'JY -f ~2..

U,

~/o..!fue

~J

''l':".-e

~'Po.p)
c

')(2.)-

o(,'E

<LXI

/)

1/,

?ox

//uJ UJ ~

U2-

0(

I<

~ ="::4 1-

(td-e-

( t1)

(j

1'X ~

ftw,jw~

-+

"<

?'.<

Uz..)

Xz.-'

IJ&Lu c/

V't' UfJ-u'oJ

1']

U1

0(,
-"

~'

*e.

U/ ~

'

% ~ VI c:. ~p /\

-f

--->

=)

?-

( ?]) ~

u.u ~~

e.;[,

2tt.-{

~cf.e~

)dJ

I \

Ek

t;}..)

-+. -

0(, 0( A?C;

'------"

~) 7X
~

1./

,,~

~"'-,-+,- . -f%><"

=0

--e)

~ ' ~ .

-f- ;{ , ~2.

~.>

--=?'X.t)')(2..~UV

~~Ev~
:>

Ik'?ct

I2e C-J'r

d.-a

L)

~(~

U(/2..)

c. ~ ~ ~/::>(Uf

U U2-))

T ~'

~-I-I

- .

o!..t+IZt

fM ~

E:

2f.-<-u

~ +
.4a c.o

r!J~

~
ej,., ~~

~~'u

"0/" e

2(

F ku..t.

A-e:u.uv

UI

()

~~
WJ1

~{OvY
..UJ.

UI @
IJ

(;-eCh).uCLl

0 V ~

au -rcif',lj

';"

=-

C-\:':; 'de I

(/?-' kuJ.

duJ..ua ~ofU

..., r.JW

Ct

~:Z

~':U')

1.t'~h-..tJ

~tueror/kd

tl-rUru-u

z - }'I

'?:

= ~ (U~ u UZ-) ,

04

o..1".UJJ

';KwE?~U~,

X,,.

w {J-0

U 2-

flu

~I

{j~

r ~cO
~~___
chl CJ

u'<'

1 -. + of.w

k ~

u..ucLt o(i~ 04.uE


1...(je.u1U.
oJ

')(2

tJ'e

0~"

UtJ..u~

1~ ~

+ ~. +~ ~.e E

J 2- ~

0cVe.a

_.

L0

-f (;

U, () U2-

U;

I'd'j

f0

-<..

<;f

U2-

d-< =~V

:?))
~

(j 2.....
Cu.t

~
~

oJ

7~
/LLU

~cJ

~aXu'

.'

e II (/" h.p d.a.. l.U..<


~

a1.L~:J

?)

15

.t'O a:z,
"L

~ t:<--t:v "L bt.1

'? Cu~

I~)e .--u-" J" (

fYu..4, ~

I...u CL

I<.) <c 1<" (IN! CN-L cdo

x. ~

C2.<.u>~

1:

t...uJ ~

!)

l ~..,
/

1) ~kU-u...l

lrvo f. '
J

CO

,p~;e

~Cu~

r<..u.Q

~t

.(~~

!A. 0

t,;:::<.u.

)+_~_
C

J.{

Je ~'

f
"-<)

2A..uLUOJ'

a... ~0J

Ca~

cor

J.JJ.~f/ocde.

:(;1

-..3 !;'~

/ ~....

C,.,., (-4)

lu..u~)

Lue..o...

1Ie~'o

~l

C, (4) r .> C,.,(4) ~

c...e.u.u' Q..l c:J.J

"..gk<I/~

xn.~?~

(4)

lez u..L
lA)
~o.
h 10

17

Ua~

% Sf

C!.o'-U tg) h a.fUe

tsk- Jv.;;:'C<'~

.
~

(1) au

A,

w. Q tv16.-,1

/J ~eu~

a..J!j

/0

fJ

j'

cr

w..u

N~"

eLL

e.t..{

<:!.<:U,e

/?~

!.<u

'!;,'u 1J J

/'

AD11

~'7'~"

e rQ.!/
et:J ~

cL

~'()~

1'_

cA?o CUJ~

e '

-e.

CoIQI.t~/

Ie ":
W-a

fc, c.U ..,~

.!!-.

IfI1.L-

/..uu ~

'

.,

~ ~ 0

U-u

(J'

A ~ =-

<0

~/o:p."
G-e

">:. Eo

-t x~

~
J?C(

2~

(~f
-~

-f

!t'?(z

x.3

e.

E-

k
'Z.

(X.ub/

A x.. --

o.

':;'

A-::tuuCt

4{C<''X..)

c-

.
0

@e.. t.uoka

-r

?L.,

3 'X..,

<'=-::>

~J

2?c.t

-f

It

~3

=0

-r 3A"~ =

.=

'J( 2.. -f

6::(3

2 ~ - G ~~

z/

't
~~

A~ 2-

= - "4

~2.:::-

&e., ,

e..u

2-

t.liA.I.

A(j

0 )

"'~7e

~'A

~ 0

6~3

-f

0(

k ~/ A z

g~ '3

't'?(-z.. -1

(-II:>

()u.A
"")

A- ~ ==-

Cu..

J "

d <fLU
----

IA..u UJ ~

?2..

?c T

k-~ .

d..c.'

?J~

(I) j

IJctu-6 UI

.!-J.tle<.u.u &U'

~~

u..u

lA.Q U-l

&.u

't<...

~~

~7~

0 ::: 0

0(.

if e k

~)

A( '>( -Ie!!) '='

..,

~
rre..

t?-v

l"lu.Ll.jI.<.H.A_

y,nu.J-~

O(

~aTle.u..Ae-u'

(d;.e,' ~

@.o~)

Iw. ~~

f>-.J

?r"'t
11_
_~__

'0.51

~(I

J~

2-

<0
L;

9/

4- G

~A

::

~~)

~f;/~~fij;

c--

{:..)(~~k kt eu.J 1-1. Lu

A-

j) ~ itc< ( ~)

(~

It ~~-,

u..R..e

CO

tlu.J...U 9-U'CL (1A..u

ce. chu

!k<JLUe.re

J ~

?~ c h. (4) )

QGu'eJ.JJ

1 'X:.t + (-I),?J(2...

O.

-I

Iu a..P

u_uJ'/l

' 'dt

to

If-,()

-f

o...:L

/3(~) Io('f E/12


?

~e
c:---:)

I;)

u../~ c.a

A "-(

G4~

~v

=- ()

2...

)e.-U '

l' !(6)) (;j)?; :=!'>< (ef)


- !(<><;f3) /o(0rt R )
&e (4)

Ui.o..tv

CJ'~

?; ""

cL~~e.-

<0

~1FE

!J

~0'o..:f_~
"4

:l( 2..

CJ

0 (

X-t ~ )(~

z::.0

kc-./

Row (A) ~ ~

? E 02?
SJ~~

4,
-I

"<t

,sy

:;

-;

0,

-I- 0,

(Al) =c

(0(-<) /
cvrDcJo51

0(

?(

L.

"'"

2-

0
0

11r-~))IgJ !; ~ {,,?U -ft(~)!oI}


0(

E !K }

wo.h7w';f~

(=.-,!

?4 = 0

-?4

:c 0

e.-;r.;

,"

I cqw

u.u
<lo~

(giu.-a.Jl:..,7e.

---v-ec..hn

f)u'CR..

(X
~

~CL

'1

ci:

e..u..J

1M cJ-t:ruJ.'

~,,_ _ ~

~7e

ClJ-u.., ~

~'CL

~~

~_~
1A..Jll..<...U~

~7~

~~
~

r:x~

~k1-f,,

/ ~~

%'?(I?

()

WUI

_7_0-I
__
Q

'V

0v

1J.e~7

cQ

d...t

ca'-J

e.
e.ud~_

UJ_~

IA..t ~

=- >0:/ ~ -'
'"Xu

.;% e k,

~~,~

en ~

~/_

D{1?_ .

v,"

-=-~ :: 0k.'-

eu4~-:,

V 1;' 0'; )

~cQ.~
<-e'I/IJ'~

Ie.

ct&

LuJ

lItJ. WJ
,

0(-1 ?", )

kQ.1.A..u ~

4G

J ~

? _

~u.LOJ'

<4-'

d..acQ:"

(-=--.::>

~cf~

I/'f'CAu'

'71.J..UY

...eu..u<...

~/Uv'a...u'..J

~d~

Ji.l...t7

WcAru/~

~r/'

$)

~Q

~e

awN

ve c.Aru

('

e.;;r;, 0 v

~~)

.J

~7

~r.

0W.JSI

V ~
~~

;A

~7cU1

>

3, C/{A)
-(f.

-0.2ulC4.

olH.DO-AICt

~d~

2:/13
(2.

~.-a-u

e.&

(-I)"
C' 2.. (4) 1-0,
If.
~

7c..U7

=-

(3
o

~~

J~

1e

av

2..) ~

-0.-u~

c3 (A.) + 0,
( ~

~ct~~d<4.tk

Zj ~~~

-( -3 '3 0
Co? (4) = 3 e,(4-j ) ~ <u.

000

It)

__

6::;

~!lC4L.J

4'

C ('4) ~

,( J~

2-

l/

?<.1 ) " . ) ~

'aLO e,(C

0("

-f 0, ~~

-f _ .

Ie, ';' ~) -.):( n ~

cJ-s-ul~

-+ ~. -r ~

''"X..I

t4

r.>~

v-e

Ck

Qt..J

cqve. ~

e.tu.u (lW

(()

u..u

cf..a C<2v

rt;

A..u..I

~11.AJ'OJ-

., -----

ecu ) 0v ::- O,::Y

Q.R ~

(jD

c:h

~7e.u
-'CU;

f/ed&<J a.Jl ~

~rNd.Lr-cfl.J.J

VJ

3o(rf

!ter'2~

Fo(3

oe
X

ea.-.) d.

~7C-u

cc X-e.t

/~.~,

C-L ~

~7~1

.2)

-7;"<.-

.;,
v)

l..u..J

~ol.LJ~de.u..V.
-7

')

~CJ7

3)

o(L

ke

~~

UP
~

d..L7~'1e.

~~"
[;e. cItJU.,-, "4. _.

do Ca.'-J

I/Lu ILl Q.I'

Co..-

/dUJI-e,

(()

c13 ~

n.L1Jul2hJ~

0~~ld~
~------

/;:)

Co.J

0(,

~7

I)

h-a.ZUe,

Ph

c.,'
~

~7Q..L

J!.WJ7O-L

LV ~

Lt..u

L1.u

7Q..Lo V

l.'
Q

e.ud ~

r o:z<

eafr:/y

~'=

IJQ<..o'-'

<y,.

'Y

+ q".

-f ~ -.

'~-

-f

6_1

q-;.')(,

0''t,-~+_~-I

+ .. ~'f

,.

:::>

--

~6

1<: ~

/-cqCUr~

/du..u

> .A' ~

~oO-UJe

~~"'?:

cU:l <!..a~

/34, ~ .. fA E'
.//

YL

06. ~_.

-E (j

b.A..-

~ -+ ~'?(h

'Y-f ..

t..' =:...

'/:::>

11~

A-tQ~7

C-) U-I'"f}.(

4!.L''Vt.iJ~

v-e CI+c../ ~

~ ~ ~

~j_.)?hEk[")(]

"l::v

;zl(f) J

tI -

I,)

2- -

~;,-.Jc{3Z.0

w U&u'a..R ~

fL'

Vck[x]

;;:.

~){=O

~(-Irrx

OCt

.Aa.. era.v

=-

(0

L~:>

t~illcu

<.U..-a..t! ~

7~

OJ'G'

i - ~. 7' ~/>(., '"

"'1,?<.r

o(?;

~d..,b.L7

-f 20(3

-/

''1- c1 - + ,<-,?(.,

o(~ .
C-rf/

= 0

~'~

1/ ~

1aLo.

If.
~K

6]

X-=--{

iJ~~

(}eU8-u'

~~

lJec.I-rJ?.Ul

d.u

~d~

NAfl

r)(_() __

c. V

-' ~}

!J..I~~4~

Y
)

"f

Cr-

y ~

!I s- X

!f.: X

l..u..uet:.iJUJ

LU~

~d....a u

~6

rJZiu.. <Lt

0#

Q..L

;>

d~

Lu...u~e

'.

:>

'?

t?ru-uJI -e.u..u1::vL.

~Uov

e.lG

X ~

WL.Hu'

~~

0 tv.u-e::-uU/~

~d~-f

r~

ko

~7

LV

c4 u-ec/-f)..U ,

(81) ~

-e'vv'ev

(132-) G,,-,-, e r<'

0.

:fla. '-0v

?r-"'/'~0

~<HJ-0z:"r

(9...u1~

1) V =~

tJ-u. u- 7lt ~
--P

U-e

-c><~<-

2)

C>

:L.7. -f

!'de-

~~

V'(!

'ot

C7t

c.

c l!

46-

~LUSJ.oOVJt?R!

rqJ~~

(J "de

V,

VP <JtffJa..R

~ Gu' ~

0!..LLL/t.J~

a. k.U&

'7 f>::,

nu..u l'

(I'd'
UJ-,t

Q u.j (?

r~~.

l!
I) ~

u...t0 d e...u..u' c

'iN

c...a

(0

/2.),.

'-&

'cie

! ~:l:>kJ

z:

Ga...J...t(C) <-U <J

LZ;

-'/

k-

{/ -::::- /0(' h Lx J

~)

~~v

rv;

a:J!..J

nr ~

LuJ

ue dn..

<'?

E' ve c~a..

Uh.~

Ex ofU....u-~

QY

(j

C...c

0 be.;~~-- ~

1/e~lcU2.

CJJ7-Gud~)

y~

..,6

.J

c.AJ..u' ~

J::U l:iq~eL
/j

0 \..LL

a.u.

3 ::::{I J XJ)(

OJJ

d.lJ-ufQ~

() 't5a ~

it'e dJ a..

~ - .J

><

rr~7
(}.<.J'

C~.c.-,arh:t-

~J
f~dlOLV~

Co..J. e. ~~

0 ~

~
LU

-e..b...

.!

0. ~

tIJ2 LU..

1-0 ~

.'

@
/h,.

d..t

'. ~ I~

_____

II

n~
.1>

oJ

/-c......

S (/

A.

C-aA..

H e.~'-'

IJ-.o.

~Q~~~..tLu-'

()

et;7UJ e d..t

WJJ

dL

cfeli. e.ro..liU

c.

w~_

...w...J CVt

'-4

to

13

e..,.,i->Z<>"

6'

h ~u

~t..U

..eo

'<*,u..udJ

lI'e chru

Q.4o u

X ~
;tJ

~'

[/

QAa . a..

/-ud.u ~

(;.j

)
QUA'

k ~

L<...u

I 73

<.

4-U '

~o

8,,? 32-

~~
etaU

4Q

U-uJ

dJ' ...La (J"

-e>o/~u

~0'

tXt'CL

--(6Q~U

ve C.H~<./oJl. 4ZiLu e." ,

X ~ /0
X )

II:::,

"") ) a1Zu..t. <2.(7

J , ~ c.<JV
....f.t..u
V (

Q ~

\/i: {Oil?

X.

~ cetJ

u.u..

ca.6tJu

-Ii)

e::t ~

lie

'0

all

00

~'a...I2.

~.

/8,1

(/)

e..cu

~~

cLt

C4Jt../

;-w 1\.v

CJ 7

/62/

z.

d-JJ

u..L fU..J

(9.U 'Q

'

IALta.

a...t.iu e..u'

I..U-U

e.;r;

a..fl. V

(Ie chu

lJ

clU.-u 1/

/!3{!

tJa.

5, ~

CDv

bo COU

T\

eu.,

7L.U

e..

~..,P.

r)

u./

Iv;:

./ W

...<....u

t t J I

V ~ OJ ,

(J z 0

dJ'<..u.

I<
A-:G.

Ex e..u.L~

FtLu
~

2-

f.re c...eu..L

'if

II-QLa!';;.J

ra

CLr-u.J

1I:.u 'tC.,

~
1J ~

--

01((,1)0)

'lJ-, ~

o()

~.-Q4

6k;aAL

UkUJ

dJ..UJ eu .A.U ~

r.J!~

ve cHJ.-u'a..t :

{(f, f , 0 )) (2) 0 , -t)!J s: 12::'

d..J....u

!(jl~&'3

V,t -

L.La..p ~ k

/U..U.J

fI.-u.J

_'

(I, I, 0),,;,

-E 1/2. ~

:J - ~ '"

'>: -

r::u

~ ()

(/2-

~o2.,re.uJ
11-2- '" (2,0,

o{r 11;,

+ r(2)o,-I)-(()JO,oj

t.

!J

1iN

-f-

1/2,.

eQJ..L

to

d om.x.&1t<:f r

~:

(-=-::>

(-;:::-) fC>!+2.j3ZO
0(

..-t.u~eud~

..~..J.jQJ

-J

V2.-

-f3~O

~>

cYz.j?>=-rO.

'lJ-

'11:t ~

/31
11 ufd
d....o.

t?o.Lt

c..a U

LU

j-4

Ii-(! ~l

ca.u

IX!

c...I-Uzi.., 7

tAi.J..en.-

z (~

{'))-1 ')'lr2

z.

~u..la

0 ~

1/(

dJ 'UJ Ii2

cZj~
I

Uu ..l' (...UQ

~I..U

d..t

CU::Lu

..J;V7uJJ~~0

o --ga

~-2cr:
2.

=- [rv:, ') '11-2- - 2 t!A !J

__E::>

?e.u r:c..,
&Cl \

~ ~A &'\.

Lu.a.L<...t ~

dJ...U

('

~aJI<)""

V2.- ~
t/2 = ~

'

"X

UJ...(

4.u ~ !:~
~t:u

(/2.- ~
0(,

d-~

I? -I,

tv ~

fro

d./f- r/Id

u..e.-v'/J~
Cu

r:"f :~ -)

Gt2 ~

'- q "90

dJ

H:,

t.vJ

J.o

oJ

!)

cUJ a...t

tAu-

u..I..

<f t'LU.-R

ve c.I-tn./ 4

~ ==

0 (~

(f

-t.z: .

3 /:1-/2.

~ 1K

(I) 0) ,,)

Ie.} -

!,1)~ e Ii?;

0) J (t, 0') I)}

V'@cNuJI

j3 e !R

/3 ~ 0

u..u..J

(J+ ~-yJ') i:)

~ SI {(

~t.tVu..J....ho v

~~

~ {d (" , t, 0) -f

y; -e-

/f

QU

Vl.f' c.:

~h-

-ea..

-1

tA..u. 6.-'

IAA.

~.gSJ~u.:

au.Li ~j rIL

r<:i:Irn..L ~

LU tJJ.E./ ~

CI2 LU

nQ..u

-I

t...., I \.,U \ e..

.J..I-

iu u .

-e' ~,~

=->

veCfJ,Ju'

() v eu.Z.J )-'

(~~ -~):~(~/~l -2 O)~


W! dr:ru.:.t

t.u..u~

t.uCU

~Q

~'rL

v" c 2.. .

eL. co ~

iU..LI

U-Lu

/u ~

d ~

d.o

a...t

LU

_~)

;erayu7

re..ta <1-0<.J

..t.J ~

eu'leu-u

t7>L<.J'e-u...,

(')

~-

(/)

I} 0)

(I) I') 0)

(~') 0)

-I}

Ca.-

Q...U

t<J~eud~

~7~

o(~j3~O/
~

+r (f)
<he./

~q

0)

er~7
Q~q,

I) =- (0)

OJ

0)

;=->

$-t-r!(;,f,O)JI,O,f)!

rztv

Vz.. ,?v

~Ae

v2. --0

{J1+V2-:

~tLu
~ -f-

~t(V1 U V2..) - '1(f

V2, ;::

A~'~
1

-1

-1

()

~~~

l!JI

- I

w;. - rv-"

~ ()
) ~

V2.-:

(2.) ,

rv-

e.t'

V-

CV (f)

~~v

it! -{ 0
07 -1 1
0

-0 I

rv-

'/;~

-=- 0( (

,I?

=- 7 (1
0)

I)

;<.. w Uc,'-'

0- =

tJ" ()

1/2.-

'1/-2 - 21J1 -

0J;, _ ru-"

--t

'

~U7

(2) 0)

J (1)

-1? 0) -+

th

j-

0(

-11-;- )

/V-lE

z:. r(
-

0) +

11"' <2

(j2-

cf'(t!)

0)

I) ==->

j;c( :::

(I? ,(J o)

=-

-I) ,

0)

-=->.r

1- 2 d-7-

-I)

0) -I) :;;:.
0(1) 1)
0(

,;;;

2 ~

'

t! J 0)

.:z::->

-'7J':::.0

~-1lf

~
12

E 1)1 () (/2-

(2)

t.I1

flj-"

If?-

c:- 0~0

-p

"

(O?-IJI)J(OJO?-3)'!t
~ -r f/.z =- 3

r;r., dU..u

2-

-t(> -

()

{(I,fJO)}

~ + l/

1.32)

iN"" -

1./(

?~~

-2'Vf

'1/2..

....fa~ 4J

=>

IZu'-z-Vf

-I

2..

kf1..l..U.l

-1

u..u:::u

131 U 132-) .

-I

-1

-f

'" e.ub

r(

1 0

(J/

-I

11

r:::;L7c

'l

UJ'~

81 U S; 132) -=

cf ::::0

c( E

R!J ==

~=

'1{(f,

=0

0
I,

0);

t)

He X

0 ~

~7<-u"

) (>cJ

~ I'(~)+

r~-'~.'
(i +d

(0< I) (-.:)
~c

7;e

.f<)

~1

n U-t

U,

/,i2X ~

{i -'x - ~ti2 ~

~""

(~

c(

1'\J

R )

&!

#2' / ;:'0< - J/; N


(1 ~e~.J

J .,..

EX

l/ec.A9-u'a...fl .

{(">();;')~)(2I/2?/2?(+3(J-26Z0}
iJ;) ~

dVcf '-'-'

(><-)

!i2 - ~~

fi23,

~~

~=

= U", 'd'

V.;>

-I' (,><)

0(

.,4M~7

= 0 :;,

lecU-le.t:v.7c

/)rQ/v

c du.WI'

ou.e~Cff'2J

1)

~ 7~'
v, ~ 1
=

U.J<

F) ~
n<.u

a&.e

f(

"41)

~ . }

~7

~)EI2I

he.

/2[><]

'f' cJ &L f-'

~~~~'?

L<-U

C-

~~e

luo...14 ' ~

-f

j-t

!J-U

c::OJJ ~

l'

= I!J

Vi

E @., ~

otvz.~t..o"" oe..U., ~

If
...rz .,,~,

')

'"X-I( ') _. ) ?U..,

lI'~a...R

Covu.

')(.q

+ __ -f

'dt.,

!J2?t /

U6 ~

R 2.

-L

F't..v

-1-_.

~f

fR. '1

?4J) ~

UJ ~

~~

~
C)

('"eLl).

= ~(~ ~- ")'X<.., )

U'6

? ~/

t c.AJ--U'~

a.;--a-+'1A4

IA..i <2

a..Q

~);

~'hOOUAJ~

CA./L t.v

e-Z

&1[j; CVtt

Cb ~

~
)

fAo 1

VI ~

UL

"Z

U3

IE!XJ /

'PE

!P!Rt><]

1) k~

X~

~c.,1

J>(~X)

PiX} - _ ?(><) ~

f>{;' !J2fx]

-{

;:;

?('x) ~

?E r><,]

r-

Ut;

7>(0) ~

/j

o?

p(o}:<"

--:J~e

-lv

~'~0LUJ'

urOtJucdi.

(/~

J'X

~~y

~)<

S;(xuJov?)

'l

1(~X)~7Y
(V) '=- V

S;f> (!0v

~)

10 II ?
e:f., ~~~

~j!ert'f

d')

lYe-

~(~)::;)~

~)

V ~ ,123
d-t'/er//e

c::I..L

(XJ):;)~)?
:fte-

cx..v

0)

()<')

~CI

j'}:t,!))

I)

(oJ --)
V

0)
~

Utu

0"

I) --1')?

0)

e U~

CJ 7

Cu ( OJ 0)

cre1//v~

e:lfW ..a.. X=f

(It:.) , A--ci..u

d&.uo' ~cZ.

'1');;;)

ruu~J

r ~;rtt.e.

(r;r;:;) -;
lA.Q

(o,o)

/"

c..rV[ o..u

\I z: /2Y) ~. '~r?J]Da::llt.U

0 ~ . ~

"fJ) 7Ye

Uti

rr ()() Y:; i) ) (x
r 0) ":;

'"')

-f

~ If?'2

7 ~(x':;J;i}.),rx"/J:t/Js

-A-tiiuc.>

ru:.,

( ~ ) d-)

2- ~

.Do.CoV
c(j~c..

z: ~

1/ <="

~e

c<

,-

T.;<J

<>

{'X..( -

I) 0) - )

(I)

u)

~}

c le"'/'2Y-I- -

0) ) (~

a.c&'c",v

X)

I..uLd e

1) -I) O. 0)

f'X =u.
X-=

~[ (: ~)} (gt) (10 ), (g?)!; .


II}

f(e-

V- fRrX].

~CJ'

V-=

~y)

u.uctz

'J-1K'n/~E~j

%"
A

~7tALl.t::>....J....q)

I.A..L' /-.;

<

'k e.-

( 'PS

2-)

(PS~)
(?Sft)

Cu

~cra.

"Wu..le.re-~

ft.e..~

172.

S 1/, .Ie-

u..u

<. ) :> "

(?s I)

V'<oCU

&J-.)

;;>

Ii2

U-t

~)f; ~~
6..l

-f

"2

)(2. )

O<"-'d>

c:(

-=

'd.:) X>

'

'>

=. 0'><1:;'>

('?(,)?L)

0
0

="

(~

>'Cf .:>(:?

u.u

)d ( v

,,(If,o<'EcIR,?(Jd*=V

) lb) x.
.:::.=.> 'Z-

~r'eJ.47-e, .-

<: ~):;> ~ <:; ) '><-> ) (ft, "'d E v


~
d > .('>4)d + <'")(2)d
'X..(

r-

('()
~

~7

<:

do eoU

<,e.,')~t'>

e", ~
~e

d' >

l':i')

CLd~

1(1

?- _)

0)

~?(

,......

0-u

tJ-LIo

,/).)

) ~

o...fb'

oI..IJ...,'

Ir __UJJ

ck

kt::i..u 1

r:n..Jo ~

10

--uJJ

/) 0.. CQ'-

{)lJ .

-I) '}l

7~

E: ~)

?<., ') _. ) ~

h.u...u

0 _ _

0J

~'ch'Qu

cf.cJ.-U.

1>-01-0

h<fl

a..I-a v.

~
~~d~).
0 ~

o...!J'

GV

"Yo irilou cd2. ~


d.t

~OUJ'GoV

6-tIe

..eu. ~

0' (~

c...G'rcLt~

--.g a.:J6O

%")l')

;>

ol.di)

~n!,DI

~.=r
I'"Yt

(:I (_.~),>
~ -

c&.. e.,., ~

0co..R..o...c

d..u ~

a..gQ~

G'~

3-a re

tv -

"<'de

LA.uUJe~~

2t1.AL ),
~

e..u

lJ.

vtU1 U-t a.JfaU,

Acu ~~')

C f't?(

()2 ~

(0:;> <')
c

J..,) v d..o Co'-.;

0)

(0:> I ...._.
)

( ?

S~'df

(~?

_. Xu)?

f} he-

t:J-th? ~
~}

--l- 4::

1/

((')(,

O~le

X ::

1J

-r -::/

6J..U~

"tJJ

0) ~'4(/

"f:,

r-

-z

he
0

Geu

--(5Q'l5

(fl W o.QoV

0""

3 II

f~
LU

~74-

;:<) ~

II

4o~}
~'

kOAs:UJ

r ;;)

{'l':(? _. > 'V n

r"

(J():;>,

<:1>:;>:;'

.gOL:l'Q.u

U/?UJa~

II,

UO<L<.
v

3 /:::.'-<"';1')
~

"2-

~~h

II'e ~

{-e.,) .. , ""';

h.-~(9....tL~
~

t)

X-

VI

:;> .h h ~
~r

:> ~'

u.u..J6.h-

0-

..gq 80.

:=:- e2...

--e Lt I).
2.)

A..J.

.,

</..(,,)L(,,>

3::: ~ ~f

') ~ - ) ~

~E:Va..v.U.L

-ft-

/}<

"','...re.

- -t1~ 4ehv,{/R.)
4 ~ w~ .fa..1o~U

?r'i~~e_
Lv- a. to) c.i.J1

~
fn-

A ~

!..UQ/N''cJ.

'i

tJ

,u..uU ~

o.eoV d,Q caU

~~

A-I=:-A-t.

.,

(N

UJ U) ~ U

w a::Lu l:e

c1J

~~cU,av~;?

tn. 10 l-I d1 w o.Zov

i OV

=( ~-t-

A-

( ~f
(w~~

tc()J~7

lLUf!J'

~)

7~) ~

(~

1
( Lu-a.::t:v la-a

(ji

) rO:J ) Ox

Ir::t a.

l.-U.JJ.

e..&

{~U

eHWf?-07

!)JJ~~

~~~

ez

~ J'urr.J2

-t

~Cvr

dJ;

d ) 0-.0

e.IH57-d.uvL o.::r& Ox') 0

d..L

c4 &e~

=- ~)d

;:

=-0 )

O~~vo::L7e
?

-Y\
~

lI'e Ur>-u' ~

Lu..JJ ~

cfJ7.ffau~e<

~~-Q~

~!:

~ ( 21

-fl L

A ~ --U", (tR)

a)

--to)
~
~

~4.

d...t'

+a~

A-

Ie.

if.e ~.

t,a.

~frL

d..e

e./1.Lt'
Lu

0...1 aV

CJ'

-Lu..t'

A
CU--(e

A-Iu..u Gl

A- hud
0

CfL

7/~

)~
!

-I'

--eCl.~4v O1~VL~/z..U--(a..iav

~ 7, D 7 -t
~

ct

ULQ~

JJ e..u. e. izt

70 '

A -: A -to

4)~V

;-W..., ,)
~

L:U.t.

<0

o...t 0-t

u..u ~

-tv 7eou )

1)..1 <-U<e..

d.t'~~ldLcL~
~

VVLa..la"V

.; a..<. e...

I (~W)

cr~

CLI

UJJcf~r/&z

b-U- a..fh.

;12 3

l!'e ~...,

U..t.u:::f..l.

7~

;--or}

CD...t.Q

rc..u.a..Iav

I..t.L.4tu 7~

fn

e..u eq f1('-'

~~ ~~

I/,

ct,ret~~

d../cf-..reu{t7 ~

~7

[~cU!.U1'6
)

dJ 7
~ e.t~Ja.fb...

rate

a. cRJ'~1e4

F( -t)

CA..-u d..L
~

<:...u.uF;)

JQ

u:;V

t-

l-U

aX,

U/o;(;~

e~u.ue;

LfAW?) duu.u~ ~au

0/

I ~:
-

clfJe.

c'&-<_u.:i/l-1.U OV )

f-U kuJ-

L~

0(:..

=- ~ I i.) ~

-t:..

va.u~~

-x-

~'e.uo-

ttt:) ~ )

:f -'/)c ,R2-_-~

reilJ

c, eo ~

/J..L 0

GQ

fu.,u~7e..-

l '''VI..-

x.1::

dJ

~
e...c.. -..<..v

ndJ'lA..Ue

Cu-

of: ~)

uu

dJ

(Ef)I)

(ED 2.-)
MJ-t

,/Q ~/1

'/J~ca:,

,,)j =

0<- )

~
<J..U

dJ'te~JaJbu

e(VJ.~e

(64)1)

en 01./ 1A...U e

ell

c::

IK %[/
dJ/fe~a.k~

eeu~J'"

yUJJ. ~e

~YU.Lo'-J

~~~~

(ElJ2)

d [;',

pULa Yf01~~,
()

~)e

-::<:. _'

ea-

~ 112.

fi2.

c..

(l

clt~~

~~'

D7-)

yuuq.tJe-

-w c.; t :

~
,

(1:) -x (-f))
~ I (-t)

~Wo..f" dJye~a.h

.~

~ ~ cu../ -I:

(-!h t-E

:: :; (-I:-~ ~ (1:)))

E)(~~
",)

(16 -eEL

E-.D)

~N.f!.uJ'k

V!.,...U1 0..::#" ~

e.& c..1r'-c

--cT- -

l~L

~ 't

r<N

~:rnUJ.

---

L~1(f:)

-I

1<. II-t)

~7

4'

R...:J

<...J

E(+)

~~~

("(.l~()tf
L/

,)

.> l-f-U1ut1J1oJ.eCL
V

~'

16).

tJ-

C>

d-t

&..tt1.e.u.1:U 0..u'

!-<b.h1 u )
I

;I?t~CQv

4-- ([) N ~,~

/'

--4tH1,/?1q.J d!.t ~~~u


JJ)nJ; ~ ~le

e-I-rl

~e.o..

'c

f/CU.J Q

8Q

('<'eu'4l

Q.

r~

~
r",-,

ch

~ d.<M:;,

~c,

'j"""'" en.

~ ~

~'
it} ~ ~ft:)
f
d~ Ii) = -

v<.<..ua0

Vo~""

f1H H 4 a ) vl:uL

rlJ-! t:-) ~

c:::6 ~i-&-&-QJe-

E)(~

'-fJ)

t)

Z I <::-- 'I (1::

.v

4eua. ~

~loac...

e W~7-en..-

eu o:R...t7e ~

CQ.I

'f u.u

:.c:

c..

~~J

vn a..R.Ao,u.

d..t~~~

tcr C-U.LI

~7a

ru.u

K>

Cu_nr/"

e...eu~

re

7e.

dJ'I/'U.fe~
(/0

Iu~.t"()d..u t...Lf'e,
~~,)

d.L.L At-uJ'

c.LI

~c..

(z.

e-A-t)

I~ 0

I ==

w.J.

uuclJ

/)

~a..

U.Q.

ra...LU ~/L'

(e - A t)

e-) r -f

w0

~eit7)

UJ..V~

?LI .

fTL

Cfl,J.e ch

~ W-

f~ (of )

4vUJ..!
-1::::0

.t!2av

:<.fto))

)laiC

~~
q ~)

UUulrg

b'

cbu.a..u..u,~

Cu

'l?

eu ~

7.

e -At-:

0.J

';)<..,e-At-

I
It.

+0

aJ'flLhAJU/v(C:

x.

c:l.uJ'va./-o-

->. ~
WJ~

.)

r: k

--I:/(b)~r~'2~

><-It)

/4.;t

~o/e

/) . x.

/D~~7e.n...

Pt2.Jl

(:(

,?k~v

x.. I :.

IC.t(P ~

~'''''ck>u"

..w~/LQ/u.

e.~)

?t: ({)

::=

eou

{}

e :1) ~ ~
e/\

1~ = ~(o)1

e-

(!.u

~)e.,

R.
~A.L~lou

1~

cfL

=- ~ :;r) ~

<:h

<.LL<L

tuLfl~!)

/7~..
re.a:~:iJ6(

e.uoe..u~

--3-

~}

~e

~eu-f!a..L4:2u

r'cu'

d~et~V

J)

Itlu

fZ;

~f'~

/"0.:

<Fe-

~euec..u'~

X'

10:A..:tr7Ct1rLa.v'<kufu;L

rkU~~"'"

~7~

E!JY 4e

eeu~'(

d..U.;

~J.yN

~~

ehJJe,'(EtJ2)
?tU.lera.LarLU

~7eL

~~J~

'U:,u~en

~1a

tutet!u'~

~~~

frO&!

~hSe..u JItY~e

'eb/er/eL'fa

/
...u..t.u'~~

~7~
")

__

~~'~

--

~7~.

~It..U-IJ'LLQ

(9

A..~

..,

~~

_.."

.;..,e. -.iuJ7k a..&.~

Cl.$.u~

.:>

1/_
Q..u.uUJ-joH!-

Cu.

dJ ~~.)

'::t:.-(~o}=Zo

-He.

(<:& "k/~
if -'2) c. Ill-

~/;:lQU

IC)..J

<.uu'cNoX

A-Gu

c-("

J.R..u.

1;U ~

'Ct...

~a-

fl-t.)
?c: 1-1:0) =- ~
~I s Ii? '?'

/ =-

(~

a..Le

':t: )

~.;tX

a.:<re.e

kk..l/~

.<w

...0 ed.t

(FtS'r-a ~~
!Je- '? uJ'!:

0<-/

J)ac.a
C!.o.u~)

'"'-(-to ) =. ~"

.Q~u>.J?e)
0 e-e.u ~

=- 111:')0<.

(j it)z

-f

0 )

e..,Y
_-

0'1

u.u

(-If> .f:: E- I ..

4?LuJ-r:u. OU dU

1\7
~UJ

'lIG

~'l.

------

..-J

e u...u...c:ea.~ Ql cb'ud:

?d"'):= l' (t , 'x.JO)

rdJ~re..uLJQ/l,
-)

:f

u..u c{i 'e dPn/ va./I>I'4 ""- ~I ---'>-

u.udJ

(co ~ 0) E /)

w.JJCO

d./~cdav

8ft) ,

e.-~ t::LlU7t?n
I

?:;

e eu~7Q...

et:Ll.-

J]"'>

~Q

-.:'!R. 0 'IUJJ q,dfl- ~f,...;u.u aU F tzu ~


f!.B.<.rQ1A..u-CV.

rt0

~ ~""

9~?

I2t ~

'-

~'~7.)

Te..I-cLu.tO-

';v) _

fit:) ':ILJ

.=

~I

AJ.~.

,~

0 e..uO ~eLLO

-(7--'

fl<Douu:;j=""'
~'UJ'QJ

e.

e 'I

~","",e

fuJ.J ~~

-r
-.;rv

(Y)dJltuJ

..

-1ePQ

co""' d..a0af!.; ~

M6rieM.J~

Q..IiUU:j7

....,

~-f2(,,\

LU e..a

tu..u ~7

"

Lv, ~

')

O('~I

~7

-L,.., <..u e..o ~u

.J~~
")

lV'

.4uu.:J-

d(2

I(h

"

a...t..iu

a..0 'etPH.nff.Je.,'(EtJ 3)

.:.

-~

('fb

:J

0(E-f2 )

II'euv-u

I~

~to'--'

:>

A(/~
~!

f-f)?C

2/

">

'=

= e.t!(&)

?C,.

-1:
~/(6)
-t:
'to "'(7,) 4{; '".[ /("6)dr;)

~ l>~/jT;

-to

-Cu

~ I"" (-t) /

-t:-Y('6)dr,

I~)I

c...

'1-to ~

..1u jr."

7:->

(r)

<=

{(?;}<:/'b

'-tu lei + .{ ~/(1 )<1'0


~ -t:

/-1) '" e _e 'to /(b}d~

.c...'va &uP)

?C-

Rt~u

U;V

l-~-/-t)~

c...-e-_

~eua{t7e.t

~7~

ito !('b}dbJ

e..

w.

1"":(.1;;:;
flr}-

i!...:;~

!i

E ~)e

"-'

d({) -1 0,

u.u rd..t

of

x /0 e
If

J
.(

J-to f{"{,)d

'I

(t) "dO e

_ J-to

to !('6}dZ + ::((-,-).(I)
-!(t:)j
,

?(

1-1.) , ~

(Co
of ()

~LU~

=' -,::lio))

(l)

(ED '1) )

(J (-l)e. 'to
-ftoN'b)d'b
-J/,I-fbJdb
=:/t)e

fULl

c.ftJ(..('

- it -t 'f("6 Jd0
e
-1tt/6)d"b

d ft).

-1 r('b}db

-f

---.l-----

:=

1('0 )db
-/;

d.Rkt' ~

t
_ fto~(b)d6)

d.t

Ce

e
(t

Jw'e

J/lt!tt-

t:jfoJd '"G

~
-

_~

~,-{ ~

",-''"t(iJ

u.J';J~:

'lIt) '=t. + d I-t)

7./::;.

'X

e.o

k<

c:Lo7A ~

E If(

-l)dtJ~

to

~ d...a UJV

z; ,-

~}e

';(2-

ta ou e:&.
/hf

--0 ~'h.u

uP

Gt

e-t.I

e-r~

ft

t! C1.J

(!'~ "'.
,i

,/.

Q/;()

cf~)"~'"

f)e

'"XI(~}

e
Z-(t

jlT: '

JlffJotf

- Jf{f)

T'

c.ku..f/

c()y))
a..dLt.u fLc.Q ~

J.

e. -J~!t:)clj

d:J-

I'}
~rx.

-f/loeU

-fJ(t)~e
,e

-J/f-l)<U

?L(-tJ~ce
)

a &J.l<:>:pv

So + lz:x;p

/-JlltJeU)/

- J.g(i::) c#

_ Z(-fJre

",-U)

f/- )

CI '

_ J-/!t-}eU

-I-

/ I)
(

Jflt)d..I-

S'n-

/-

e - J!(-t}T

I;

)~

d"-U~

CL ~e/

Jl1()

l1-Qu d...u:-k

~ t(i:),x-
~

E by)

(ElJft)

~Q

Qc, 'C&v

C/'a..ff:, )

I'f{)-">:7

ffl

'7

~o~

7J ,(

(~!)3)

-;}Julur&

'"

e eA.J

< I2u ~J0'

e<ut({)~

a(~.e~Jfija..e,

~ I ) de 2-

~(j(-t-Je

r
.=JJ(~),e

::::::
J1I:}e

_f(t-t)O&
_f.(ftJdJI

; rJl-t:)e

-P(f:-Jo&-

T'

-J/fl;JcU

eY +~/

f11-t-)eU(e..-f !Jf!:-Je-J1ft:)#)

;:~

:--_------------~---L

I ""/=ftt:}

~/f~

~~a.Z~'
)

JlU)

">1'

/
7

/Ii

I:

/-=-

'X/

~I

00

-r z ~ -I:- '" 4uJi.


~

fJ tf

'Z

-f

------v--

JfUJdJ

hftJe
/!.hJu ~

_
-e

"<. (-Ie )

-t

(i)

j- Ij I' elf

l/Lle..oi:j
-=e

-JI(~dr ~
u

4W t .e.r.,

) tE{-{)f)

'--------y--

ftt)
e.

~t:

-=-

=/fLotl=~T

J~{.yi. e/-t
-t (e - e., -t) )

I!.-;

oY

C'-

0=

e ;,:e .

&;1:

:f, ~ Jkt.u~

J.I (.

Iet.u

e.~~r:,l!~

eeu a'fU

<:R

(~ )c: ~ 1~
(-t ~ ~
(~~:

~'1u'~7a.k

I J ~

--

nd./

lA.U

112

~~

a;Gc

'j

) ~)

(r:!J

r)

'f.,,~-l)><I'_'~)

1"" _~ ,

~d.i.
Ll'~

?t.t

It))

~-e

~ ) ~

<;:-

:t..

,-

~--,p

(-t)

Av-u-t-

/)

-' .L

~
Ifl

_~!)

ju-uCf-U7
c/.:)~

1Afl ~

/n (-Ie )

Sv{;,Ieu..t e

"4

f:) J

eJu..I

0 'ftV-u-l'!./e

__ ) 9<JJ

a.:.u

~~

></ (l)

"::!

...w W

-/J> I

04

'e:::.

I'/'<

(-t, ?l,to, _ ) "'-'-'


(tyeJJ
( -L J-=-

'Xu

/..i~~.

" ') . ~' ) ~

D c 112)( Ie

t.

.u t/Q...u, a..IJ, ~

o...R.t.

dJ

, ~

rui-U~

cR.!N'~t,;.;G.

~ ~

:/,,(t) ",,(t), _->

~J.lLu/~

d-U' Gi -t e I ;>

x.~

(i))) -- -'

(-t)) -

d.tfe r~"b1L

~1a:.t

<!.U

I!u'~f

~~)

..A...u..I.

Q 1/ J

i u..u. c{U

) Q

l? Vi

E IK.....

~ .,

X I :::.A . X-f

-e I )

t.::Ct 7kJJ (! ,

{E D 6)

8 It

UJ Of./

'-;-h

I":l CA../'

13 it) "'..
(

e.

tn/~))

.tu.

o..tv 1 Ct' a...R ~

0'

~'"
,

'61-t) ~

5 ({) 7-

-::(1

~/ (i)

A . (a.:j)<,j
~

0
0

oUJVeu

~/a...t

-euu

7Q...(.

lAP 0 UJ

d e.u ,

CU::tu..u

7'eFtua

fI-e

'k ~

fJ-U'

d.Q.

LU

4u

e ~

~ U-eu-u...t

~/:=

~r

r.) Cu

.-:1f:>c(

k.u..t

~l~

t<q

#&a

,I

-1.

;>
7 (

(-I:)

-=-

t:h

-6u 7a a ~

e.u. Q

'/:

J'

d..,'dt9-Ua-e;~~1'6

e eu ~..,

~~

@-au ~

I,i2 ~~

(A

e ~

t;;/jcrBV o.f!..a: U')

e.

-=t..f(~'O)::=..::t1

~'?

...fu.u0..., e

/"(
..A..;!~

X/~ A ,X.

~ ~

~ eJ

D.f. ku..J

LJ C;;

1.

CL

ea ~ /
3(i-}~o

r~

~u..t.iu a..u

wa-tu. 0'
'

rC

~Zt

ecr-

<!U.L~o.:R.i7e )

rd-t

dsQL ~~

U-U.../'

~-<.U~V~

(-lu)

c ';t: ~

'P- ~

'

eu.

~7'E'

A=-;

UJ

d e.u e.. ..'

1'Zr -f!P~z.-

?L/~
-1

~ I ;;:< Z;
I

';;{3

-f

'<:X3:,

7~:<-

=: - O<'>y - ~

.f

~3

0/ ~3

.,6, \

{-k) (1~X) ~ 1-; + f - f (f~~)


- it ( It ---X) - ( I- - X ) =-

~(j-- X) ( /6 --Rx
= I I~

- 16 X - J6)( + <f X ~

~ - X3 -f IJ~X2- -b''bX

,f~

3 -I

:J

-1

;t X 2-_ X

~f

J'~ 3 2

-f

J> x -

3 ') "'If

,11 =

J(~

?!:-

<O?

t;;t?

?( 2 -

-f 't?t 2

':r

~ ~

?~

::z

It?:}) -

2. -f

':<0<.;

3 -=

2> Xf

=-

~2::-

r/~ -,..
:2.->

3'::\' L

~~~

~-0

rf

J 1~)~~eff<J =-Sf!(f)J(JJ

\~'I:;-f?(l-

'j.

{(~}~r,e~/
4(~~J~~{~)}

':f 'X.t -f ~

-2.'"X.f ~'X.t 1- '"{~ -

t- -f

.z, ~ ,,-\-< - 9">

r-e~7

Q CA.V-U

'7-

0
o(l'Xj

V?,,=-

3 -f

+ J>I

=--?

:;;;;?-)

3:2 -f RX

=-

f--f)(

he,'
3 -I

K / -I J? -

-f

'1.1'-1

'if:

z...

1; ~

:;14
:{ 'Xi

+t(?(z -

,2';(3 ~

T 't?(", ~ ~ ~

-2.'X.t

-?(1.

g~

1-

~ 9'X3>

O/?(3

-J

rleJJ~v

~)Q

:;:?

fj~

r!.t e Af

V1-'

-L

j:;

v'C<

/)

".<

e A, t:

'

-+ n'- 6 e /\ t. 1/""3
l..

1r2.-

IJu:.,

ee

~ch'9'

?<t

(oj z- _ / ~ ><~r oj z

0; - ~C2 =- I
Q~

C 3> z 0

:<Q -leiJ

-I

it

c3z
e

?(/

(.f

?(2

(-I:.)

'e ~f- _

{-l}

3e '3 t- -I e ~ t-

'X?

3f-- ~

fj r-

0, ""3(O) ~

4-

/lU-U

!a

tt .9ku., e

tS:I!.t

eu aL)

.-

-------)

'X/ ~

f
4e

c?'1/ ~

""I -

n ~ q

I? I ~

-I _ .

aLj'
E1/

-=

..4 a..t.u.W

of

4-t w.

3ffJ =-

h~

fA- (X)

/.I'a.h) ~

W.u ~

'0'

0.v' ~

~ ) cU.e-~

CQ'--'

A eu.

1-c<Z,

j!;

OJ/7:)

eta

C<l~

ch

GLu.-t~

t7(

c CENt..

11-'

A- 'l/'-'

- 2

/)1
tu-~

-3 X

= -

-l)

(-32

= X ~ It X

-f

-2->(

2 + 3,')

J--I 0

Gu

<-t...uJ ~'

Gq

O--VL
}

6.'

V1~

tr

Cu <-u...

CQ...(..QC'.ku i't..Je-

00 ~

a ~

~Ct7

e,

ct-04-u'

~~

~U-V~hru'~'

'?J-'=-~

1r ~
)

)., U- .

-r;:'4 =

&~
/

:::'-

./1Ja:z

:c,u~ 'c'f.o...x;

~)

t'h.,:-

/-'~r' :

I)

/G

It

E h.< CIR.-/

-;-:J :::: X ~ ~)(


= -

..< - '3

L' )

CJ

rCtc:l~

co~)o

-t ~

r;u'
.

N~

?J-e-

0-&'

U-UJ

CJIfn.LiJ

O-h' cj ~H!.o

~n.Iu..R

rr
e

C<.<.<.uo euX

"'"

..[V ~

V'~.

ua...UJQ.J.Q;-va ~

JJOJ'

dq~V

tJ-rd.,'k.u

~.~~")

Ju.u..jf

qu e..,

tv 70. d.,' ~6UJ

u..Ln

etJ~Q

QAJl

HU-J. ~

Iu ~v

I/'Q

..J(; d cLli u:u Qut:(I

~t

L,?

e>( -

1!.J.J>ku..t.u~'

ui' A-

~7Oj7

GQ4-u

'-<..U

tu~~'

aflt

rJ; U..(

e,w,-<Ulo ~ a.P

wcH1.u.R

o~0c! ~ ),

&leu

~ f< [)< ]

X- ~

er~.

(Uu

r1':/e

(/')J~

~r1

tY-rU. CL

"';

13ft:)

6tJ.-"')

rf<tlU

f/~

1.:J=1/"z

~:I~

~7q

~1!2
/,

~f/o...u..L.7

~0'~)

----::>-

/ L

17

= (~/)"

C4

+ ~'" It)

?C?1...

~}

~Q...cq

'"'-tIt)

-f

~>'!

-r a.I/J '"

.,

)( = A-,)(
-l<u<R.t

a:..;"'t..

Yfl/

},

40hJ

/dCu'L

-f

?(f

re.u.Ll~

r;;L'..c?

--~-

f 13

.::1-2 -:

~(x)

~C<'

eu

ci:.uJ1z

-I,

~/'l.u..u'

Vt~

';/'1

,,) ?e.uCLu /) -=-

q6?~)~

icx'+'1It

e oif

(,/o(-/LI'J"V

'='

oif

+ e

y?

OCt-

t -I

f~rr)
'e. 0&

C<f

~
QJ

r>'-'2C

A--~ ..

HJ '

Cr.>t f' (

~~e

u...u.

0(

elf' ~

a dZ.u.xrf'/l

eA t-,'Ir

/u?;-<.t-0-qv

<:..t.

(- ~

.hU

t:

) ~H~

/b

-t.

.,.

L,

-f

Aut

c::ij-,

e.

0(

-f / e o/.M

l' f

(0(-/

cr.)

f/a.Lo

tJ

( .--/
i) I
<:::Lv e..J.-A..J (e
Q...L..

or -f

c;r)

~~';;:i;;L

~)

U-lO

tv 7cij A-

r;t.W) ;}
), ~ 1J-) ~~
r

(-e- ?i -C, '1r ) )y==?, t-u (e

".{
t

-~ e

r;-u' e

~/?ArXr
eu U-l

?a1:t'rfc<c.

'1

GUJ ~c:L

2.'

(ve cA9-u'cU2..Cl u

1" A t~

1/-

(Ii-i.'Y)1 =- A-(X-tt'Y)

X~L'Y
)

~;I~
I-=:

('?(

~u.ye&1oQU

-t
,.\

'"f ~

~;\'-

d'o"iV""'"

.rurt/

-fLr)

0(

OUJve.u

X~ 2..=

7;j.., ~'

ve~

t-

UUCf7Q

-~2

7;e A =
A-uJ

0(

CI;.u.t.t~

JAW

<,&0</

~{/-I

fK -/0) e 'r + 'f)


~

Cl)

(e.,Jt-TC'~/'-t-),

(eo<I
0(

0(7

~u.y~

JoQ v

Ar =: A z: ,)

A-X'iL'A;
~

C-

2.-

'!-v.L

~tJ..U

c:t..i:kA:LuJu

Xl=- AX' (~

(9UlO/'eu

-<)

4) UJ..;~k>e

CUJ

feu, O?-

d<J
"'-<.
A

J' Qt'~

(U~

a I.tpKULIJ 6.-U '


1/a.f4fu/~~'

;) VI

Ii2

(e.u

va-en c>--u
4-

J!.-J

cA!A

/12

/dCJ../et...u..

(eM/I)).

frCOJe-

oto Co'-.J

c/~

c<.)0

r ~/\au l-'~~

-1

>

'e ~

e.u'

V-

r1~ /

e ~

C(f)JJ

~-~./

J) ,

(/'

~ E: cL
)

Cor

~CJJ

rr

!eJ-U.u

vcqQ

co..te

r~

e.k () ~Q~av

r;0-'"

ue eJ.-rLUl

j'(;pa-L)

leu 'C/f...

~I

~ 'k

A,.

7'd~)

ocv e

'/H

?e..u G
t ~

rr'

jUJ

r:u

;'(, ?e..v

([.,1

~'r;u.j,j

tU-<.u' ~

N~o(!/a~d

COJe...

or ~")..)~'vt

~rf

dJ'~~~lko~u~

j!-'

P-u-4,~?~

40

cJ e.u e ra..f2.t.

d~~,

CQ~

(n::J.t>-U'f!o

/) ~ X

__

~I;i;
,{

OJ

% ~> 0

C<..L

~a.

1J--e ~

")}:(j'

!<rL(e

~tl/))
~C/1J-'

~~,

j!t~?

4e ~~~

W~eude.e"k

~t~

~a...uoCX(?h

~c..hJu'

J'r.u'~

__/

X1't(-t}.
:3

~7a-

J It /

CI

c::-

c~~,

X I I I::) -t __ .

-t ~

I) /

x; = - ~ - ';;(
z

~I'"

~z

=( - 1)

A-

=:>

~,

-xt

Vill

l...')

0-z.,

-::.

I)

l~
(-t).

?-.

(X)
j1

~ / - (2. -:a.. -

!::o I--f

x "
I

I-

?(

2..

:::- ( 2.-

f -f

L!

'XI

'2.

2)(

-f

I..,. 1 =:: X ~ 2x

- 1-)(
L'}

"l7

z.

{(:;je tL'-j A-(::/- A,(::) y

-?f'L

fA

=;7

"''"

-I
(T

= -

- 'X.( -I

J.J~~e..v'

J&Je..r~u

<':?<"'1

{-I-I-L)?(L

1( ~~) /

'4 ~

tL}

l' {IJ)}

=>

Lz

Y_4J 3

of

2.

"X./

I z:.

?C I
2
?(~'

?<.; -

= '?4

-t

')(

-I

~ ({-Xf

0
-f

?( ~

?( 2..

= ??4

:;::'~;f

2. -

?C. 3

-I)

-='->

f:.t(X)=:-/I-X

f /

3(I-X)

-f

(I-x)

-I

-I

t1-)(

I-X

JI-X)f(j_,x/-t

?tt :: ~(?(

3?(;

2.-

:(L l?( J ,

1::0-

It) ) '-u ~w""""e-.

~Lt/A1l.u...(

-,

r:y/f:)

/t)

?(2.

?(3{f)

~~ _1/
'Ie

clt

(~IA.liQ...(J2

r~

~~

~ ~

tU

(J-

it:) j

/VI

CU/l

tUJ

Qu..t

~lefilAJJ'l/LoSf

f1aZu'Qa.

e D UI- ~

c.av

~..UJ

1: ~

~.:
~

JuJ2

d.a...uJ

e.L L

?~Nlk

dt

1.a V'

I-_ /)(.,

(! ~

{XI-I:} ~ !1Ii:I C-

erakU

.In k...u.u

~eu1:

==-

1-

fu,'

ra.Q.a

1!e

~({~-

)~(-I:)

Ut

Uu U1 ~

-4 -Xt/t}

.M ~

(J17)

/'U<J.ueLo

'1 f+)

tL,.Ci

.J

Ie::

u!>-t

A.U

te,t

WII'fA

.lC(W~

~v
0

( M (i J

~~

M ({

if

~~v,aU-l

.f.iS ~'0.-u'

13HI d7 )

/ =-

rwl 0

e.av

J;U~,

l.UaJ'

UJ

d e.u

/a.P.o

WJd.L ,

;j!te =nL.

11!i:JjMli)-t./34-)d!f
I

X' =- A.x -18ft)

(M/-OJ

=' 4
11.e-

aw

AGue-

XH) -

~(-lcJ 7,

LU

XII} tJ

-I

.In-

N-l)cY)-r !3f-t).
r?~7e-

lit!)1/"1 It /"/3 H) <:U :!!!!!!!!/ eN)


A. t1!-t)

f)Q.J

n'

e c.a .re

/'11-0} /1 It) ~ 13/1) d:r

ct

u.& /!eu..-u..J
w

IfW'/-IC4

C..t...4l-

.::..

~'CL

11-)\ i- 8(f)

ea.u d

QAi'c2
V

{fbc'=

I)

I A,K
=

oo'a.:f

I1H}j/1ftF 131-t)e&l.yc,

.
e<J<ll

Of'

d"~)~

11.'I-t

=.

e<..L

~&.u~7e

e..;;c;

x/ff)

(, 1'7 IL) / 'A-

0 u..I~

It))

l~

~:j '; w ~

L..(

7~

--&q~av...[U

e.uUJ

/ __ --------?-

e
e

~ ~ k U-u.J

k.t ttJ.vcd'

X, 1-0/ 'dt)

~() ~.r fleLue dt e euap

Xl=- A-X' + 13 (-f ) /"

\..
';:/ LLU.

1< e &d e.uJ

bt

e-a u..L(/

e..u ,

- 0~

Y;~(4/1/-l If

( x - f1 (-I:)Jf1 (t) ~ fj If) #) ,=- A X f


--(prO) =- A
!'1(-O!l1fti!f3/-IJd:I

(x _

/-J J /-eu

a.

~)&

dt.

:/>VJ.d

f<p

<J-<-Lt.;;!'

6.u'

-&au

e..u.

ovyo

e..iaSl _

(2,

WQ

-f) - M ( I fii-O -:r ~

)((

) ) d.~

X, (-t)-I-.
~

...,z,

--< a Ct4:f "-Q


c., J(({):::

~ ..

(0 eU

1i)~/OH-I-

-f

/"J

(tJ

ft;}.~ )

~'e
11<.uL&~

J~

11('J.~~')
t?O..J....L

C""

-ed./va..J~

) l.f-f)

4
..1

=-(

1)

4
3 - I

:::.(.)

~,

!t

J ?4

1 3'>4

z- ""-

'If" ""2

?('2..

z-

"

=-? ~ - )( 2.

~.r;
1 '11 (+})
11ft 1131tJdF,

-f

e.-ot: .

5"k-<.u

'l3It) ~/ ~""",-t )

~)
-t

~(X)~II-

~7

l- 0"

.{<JJ

-=:.

X?.-I-?J

t-

'"Z-X~y

-=-->

3 - (~X

I')

;;.-2,

/12.

~?(

~>

-z. -

~ =

1'7'2.=-1.

;,/::)

'Y2~'

~,

z-

{r::j ~III

+?(-z.

')(2

h-l

-?(

i(::)4 A r::}

"-I-f?(2.

3 'X(

!'<I;

1)

f?x ~/~

I1ff} ,~

.<.~
.< ~

'L

~(;)/"'UJ2!r=~!~J}
-v-"

A (::)

/J2(~JJ

I1It:}~ 131-1:)

z-( - 1

t AU.<:r -:y ~ -&- \

-.z+,0,.!if)

1l: c-,.:u-

jl1(tP.

Bit) e&

= (~-}) @vo.:y - !-te71)~.2./


~!lj-

~-I-()

I1lt}-

fvJN) ': 13k )&

(U_j)<Je&-

=0 I)
i -I
!(j-- -1..

V
04c.7/UtUll

J(ijJ

~)o.

eroJ2..aU

(:!u~)J~~/(-:~V)7~~(~~)
q~
~

42.0

/<:.<.

j QJut

.I-eA.././a::pe
l./ij CfJ...n< ~ rT

'1A

r>Q ~

01 ~

UJ Q

d../ ~

?V

1 c-

(t)

o.s#

-f

.Pt;7.t:u"--Lcf

-= -

-f

I')

\....U..U~'~,

~cru~

~
~

-< e t - -&:I
:&:v;

-e.' le>er

;v Jeeuu.
~

))

~~~~
z

.LV ~

!.-Ja~

J' ---Q.li.I~6

<M

+ (~~;)

-I-

.t teuJ

't-t

d ~d,

~2./t)~
eIJ

~1::tAe

~>

~-e -!ij-

->

- 2ci

a"Z. - 2 d)

c- ~
-z

cD

-=->-

'24 - 2 ~ 0

210
J

?({(tJ=,v

etlt)?: i i I
J

~~~.

0/ ==

- /

-z

C<:U(?

~rtJ-u<f!:tot:J ~

/eu..:to, ~~t2

s-eJ4~du~.f:e

ceo.

~QJeJ.I~G

-UJJ~'

N Cf!e..1
/'~

e;c
",

UJ:V'

&.u

Q~~

t2<.o ~ <..tJ

t?Q~

Cl ~

~J3cQr-eL
~

J-r.cku..u-l~'

.J

cl

~Q

QCJl~l
oUJ~~.

e> ~

~~

Q.L/

er~(;J

f~~