Numărul de aur – 1.

poligoane de aur

Noţiuni atât de tentant denumite ca număr de aur, tăietură de aur, secţiune de aur, dreptunghi de aur,
proporţie divină, au fost folosite de veacuri. Însăşi Euclid defineşte raportulca fiind "relaţia calitativă în ceea ce
priveşte dimensiunea dintre două mărimi omogene, iar proporţia (analogia) reprezintă echivalenţa a două
rapoarte ". Ceea ce, algebric înseamnă

Dacă b=c, proporţia se numeşte "continuă" sau b este medie proporţională (geometrică) între a şi d, iar
dacă, c=a+b, obţinem

proporţia cunoscută sub numele de secţiune de aur. Această proporţie a fost botezatăproporţie divină de către
călugărul bolognez Fra Luca Pacioli di Borgo, care i-a consacrat în 1509 un tratat ilustrat de către amicul său
Leonardo da Vinci, dar impresionase şi stârnise curiozităţi încă din antichitate (constructorii piramidelor
egiptene, Pitagora, Vitruvius)
Pentru ca un întreg împărţit în două părţi inegale să pară frumos, trebuie ca între partea mai mică şi
cea mai mare să existe acelaşi raport ca între partea mare şi întreg. Să presupunem că întregul este un
segment AB. Se spune că punctul C ales astfel încât

,
împarte segmentul AB în medie şi extremă raţie (denumire dată de Euclid) , sau în tăietură de aur.

Egalitatea de mai sus înseamnă

,
cu soluţia pozitivă

Acest număr este celebrul număr de aur, notat cu litera grecească phi , după iniţiala numelui
sculptorului grec, Phidias. Inversul valorii absolute a soluţiei negative este

Valoarea sa aproximativă este 1,618…

Dreptunghiul de aur este dreptunghiul ale cărui laturi se află în acela şi raport. Dintre mai multe
dreptunghiuri, cel mai "frumos" este acela ale cărui laturi se află în acest raport (aşa cum cred majoritatea
oamenilor, nu vorbim de excentricităţi, ci de majoritate).
 Evident, este vorba despre primul dreptunghi.
Construcţia sa corectă, (este imposibil de "măsurat" rădăcina pătrată din 5, numărul iraţional
2,2360679….), corectă însemnând doar cu linia negradată şi compasul, este următoarea :
Se consideră un segment de lungime AB = a, în B construim o perpendiculară pe segmentul dat pe
care luăm BC de lungime egală cu jumătatea lui AB. Construim arcul de cerc cu centrul în C şi de rază AC,
care va tăia perpendiculara în D. Atunci

Iar dreptunghiul cu laturile AB şi BD, este dreptunghiul de aur

Rombul de aur este rombul ale cărei diagonale se află în acest raport.

Pentagonul de aur este pentagonul regulat care are raportul dintre diagonală şi latură în raportul de aur

Mai mult, o diagonală, să spunem IG, este împărţită de alta, fie ea HF, în secţiune de aur,

Asupra pentagonuli voi reveni.

Triunghiul de aur este triunghiul isoscel cu înălţimea relativă la bază egală cu lungimea bazei (întâlnit la
Marea Piramidă).
Alte caracterizări :
- linia mijlocie a unui triunghi echilateral înscris într-un cerc, determină o tăietură de aur :

- Un pătrat de arie maximă înscris într-un semicerc determină pe diametru aceeaşi secţiune de aur.
Mai întâi se poate afla că pătratul de arie maximă înscris într-un semicerc de rază R, are latura

şi în aceste condiţii avem

Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de

aur)
(sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul), care
se citesc „fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie.
El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
Euclid l-a denumit pe Φ ca fiind simpla împărțire a unui segment de dreaptă în ceea ce el a numit
"medie" și "extremă rație".
Iată cuvintele lui: "Spunem că un segment de dreaptă a fost împărțit în medie și extremă rație atunci
când segmentul întreg se raportează la segmentul mai mare precum se raportează segmentul cel
mare la cel mai mic".
Cu alte cuvinte, în imaginea de mai jos, dacă (a+b) / a = a / b , atunci segmentul a+b a fost
împărțit intr-o secțiune de aur cu simbolul Φ.
Raportul de aur este un număr irațional care poate fi calculat din ecuația:

(a+b) / a = a / b = φ
Care conduce la:

φ² + φ + 1 = 0
Această ecuație algebrică de gradul al doilea are două soluții (rădăcini):
φ1 = (1+√ 5) / 2 = 1,6180339887….
și
φ2 = (1-√ 5) / 2 = -0,6180339887….
Deoarece φ este o fracție cu numitor și numărător pozitiv, φ este întotdeauna pozitiv:

φ = φ1 = (1+√ 5) / 2 = 1,6180339887….

Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur, considerând că acesta
conferă lucrării o estetică plăcută.
În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca:

φ =√ 1+√1+ √1+√ 1 ……..

Secțiunea de aur a segmentului a+b din desen este realizată atunci când raportul
dintre a+b și a este egal cu raportul dintre a și b. În această ilustrație a este numit "extremă rație",
iar b este numit "medie".

Dreptunghiul de aur - construcție grafică

Phi - a treia ipostază: pentru un segment oarecare, de găsit punctul pe segment care respectă
Proporția Divină

În secolul V î.Hr. matematicianul grec Hippasus din Metapontum a descoperit că Φ este un număr cu
un număr infinit de zecimale, care nu prezintă nici o regularitate în repetarea lor (adică este
neperiodic, și anume irațional). El a descoperit că Φ nu poate fi exprimat ca un raport între două
numere întregi (de ex. 1/2, 3/4, 76/98, ... etc.).
În legătură cu aceasta se definește și proprietatea incomensurabilității a două numere:

 Fie a,b două numere oarecare, iar x,y numere aparținând mulțimii
numerelor întregi și y≠0;
 Dacă a/b≠x/y, oricare ar fi x și y,
 atunci a și b sunt numite numere incomensurabile.
 În caz contrar spunem că a și b sunt numere comensurabile.
În literatura matematică de specialitate secțiunea de aur mai are ca simbol și litera grecească τ (tau),
luată de la cuvântul grecesc τομη, to-mi, care înseamnă "tăietură" sau "secțiune". Abia la începutul
secolului XX matematicianul american Mark Barr i-a dat raportului numele de Φ (phi), provenind de la
prima literă din numele celebrului sculptor Phidias, care a trăit aproximativ între 480-432 î.Hr.
Cele mai mari realizări ale lui Phidias au fost statuile "Athena Partenos" din Atena și Statuia lui
Zeus din Olympia. Barr a decis să-l onoreze cu acest gest, deoarece mulți istorici ai artei au susținut
că acesta a folosit de multe ori secțiunea de aur în lucrările sale.
În literatura dedicată matematicii distractive cele mai folosite nume sunt: Secțiunea de Aur, Raportul
de Aur, Numărul de Aur și Φ. Dat fiind entuziasmul generat de acest număr încă din antichitate, am
putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi.
Totuși anumite cărți prestigioase din istoria matematicii, precum Natura Matematicii în Epoca lui
Platon de François Lasserre, sau O Istorie a Matematicii de Charles B. Boyer, plasează originea
acestui nume în secolele XV respectiv XVI. Însă în cartea "Secțiunea de Aur: Povestea lui Phi, cel
mai uimitor număr" de Mario Livio apare următorul pasaj:

 "Atâta cât pot eu afirma trecând în revistă mare parte din efortul de reconstituire a faptelor, acest
termen a fost folosit pentru prima dată de Martin Ohm (fratele faimosului fizician Georg Simon
Ohm, cel care a dat numele legii Ohm din electromagnetism), în a doua ediție din 1835 a cărții
sale «Die reine Elementar-Mathematik» (Matematica pură elementară). Ohm scrie la subsol:
«Această împărțire a unui segment de dreaptă în asemenea mod este numit în mod curent
"secțiune de aur".» Aceasta arată că nu el ar fi inventat termenul, ci că folosea o denumire
general acceptată. Faptul că el n-a folosit-o și în prima ediție a cărții sale în 1826 sugerează cel
puțin că denumirea de Secțiune de Aur (în germană «Goldener Schnitt») și-a dobândit
popularitatea abia prin anul 1830. Eventual denumirea fusese folosită și mai înainte în cercuri
nematematice. Indubitabil este însă că, în urma cărții lui Ohm, numele «Secțiune de Aur» a
început să apară în mod frecvent în literatura matematică germană și de istoria artei...".

Numărul de aur
Phi, numărul de aur, este egal cu 1,6180339887… Numărul de aur, numit și Phi, se găsește în
toate lucrurile. Este o veritabilă cheie ascunsă a universului. Proporția corpului uman, a
plantelor, a animalelor, respectă numărul de aur.

Paccioli a publicat, în anul 1509, cartea numită Divina Proporțione, în care vorbea
despre proporția divină a corpului uman, în arhitectură și matematică. Această carte este considerată
ca fiind primul tratat despre numărul de aur.

Conform lui Paccioli, numărul de aur are proprietăți matematice, estetice, dar și mistice. Scoica
numită Nautil crește în spirală. Spiralele respectă regula de aur, respectiv, raportul dintre diametrul
unei spirale și cea următoare este egal cu Phi, numărul de aur.

Șirul lui Fibonacci

Leonard Pise, numit și Fibonacci a creat o serie de numere cu proprietăți remarcabile. El a mai
fost numit și Domnul iepurilor. Totul a pornit de la o problemă.
Câte cupluri de iepuri obținem la sfârșitul unui an, dacă începem cu un cuplu, care produce lunar un
alt cuplu, cel din urmă, devenind productiv luna următoare. El a descoperit următorul șir de numere,
1,1,2,3,5,8,13,21,34,55,89,144,233…

Fiecare cifră corespunde sumei celor două precedente.

Floarea de turnesol are 21 de spirale care se formează în direcția acelor de ceasornic și 34 în sens
invers. Proporția numărului de aur e respectată. Aceste două numere fac parte din șirul lui Fibonacci.
Aceeași situație pentru acele de pin.

Acele de pin respectă și ele principiul lui Fibonacci. Nu există explicații științifice. Este o regulă de aur
pe care natura o respectă. Regula de aur este respectată și de ADN-ul uman. În arhitectură, templul
lui Solomon, piramidele, Pantheonul, bisericile, toate respectă regula de aur a proporțiilor.

În arhitectură cea mai utilizată formă geometrică este dreptunghiul, care respectă regula de aur.
Dacă împărțim lungimea la lățime se va obține Phi, numărul de aur.

Triunghiul de aur sau isoscel are unghiurile de 36 și 72 de grade ; principiul regulii de aur este
respectat.

Leonardo da Vinci a fost primul care a sesizat că părțile care compun corpul uman respectă
regula de aur. În acest sens, da Vinci a măsurat distanța de la sol, la vârful capului și a împărțit-o la
distanța de la sol la buric. A obținut numărul de aur. O serie de mari picturi, printre care și Gioconda,
respectă regula de aur.
Alți mari pictori, cum ar fi Botticelli, Dali, Mondrian, utilizează în picturile lor numărul de aur, respectiv,
sunt respectate proporțiile de aur între figura pictată și ceea ce se află în jurul său.

În anul 2013, doi cercetători, cu ajutorul unui calculator performant, au reușit să calculeze numărul

Phi. Are 10000 de miliarde de zecimale. Numărul merge către infinit, într-o ordine precisă și totodată

misterioasă a zecimalelor.

Cercetătorii susțin că zecimale nu sunt așezate întâmplător, nu există hazard. A suta zecimală a

numărului Phi este 9, a mia este 9, poziția zecimalei de un milion este tot 9. Proporția plantelor,

proporția corpului uman, respectă principiul numărului de aur.

Clădiri celebre construite după numărul de aur
Piramida lui Kheops respectă și ea regula de aur. Dacă împărțim înălțimea sa la jumătatea bazei
sale, obținem 1,618…

Celebre catedrale europene, sau minunatul Taj Mahal se înscriu în aceeași regulă. Putem vorbi
despre o geometrie sacră care a devenit arta de a comunica înțelepciune divină, prin intermediul
figurilor geometrice și a simbolurilor. Acest limbaj vechi și secret era utilizat de filosofi și
matematicieni greci, cum ar fi Platon și Pitagora.
Nu s-au descoperit documente care să ateste faptul că egiptenii utilizau calculele matematice
superioare. Totuși, arheologii au descoperit câteva documente care atestă faptul că ei utilizau
calculul matematic.
Spre exemplu, ochiul lui Horus era frecvent înfățișat sub forma așa-numitului ochi undă,
despre care știm astăzi că era format dintr-o serie de hieroglife, ce reprezentau fracții cu
totalul de 63/64.
Dacă inversăm raportul și împărțim 64 la 63, obținem un număr numit numărul phi, numit uneori și
proporția de aur sau numărul de aur. Acest număr se află la baza structurii universului fizic și era
considerat de egipteni principiul guvernator al creației, cel prin intermediul căruia materia a precipitat
din mintea cosmică. Oamenii de știință de astăzi știu că media lui Pitagora, numărul phi și proporția
de aur, la fel ca înruditul șir al lui Fibonacci, spre exemplu, este o serie în care fiecare număr este
suma celor două care îl preced.

Spiralele au la bază acest șir prezent în natură din abundență, cum ar fi, brațele spiralate ale
galaxiilor, în forma amoniților și în dispunerea frunzelor pe tulpină. Egiptenii considerau că aceste
numere caracterizează armoniile secrete ale Universului și le încorporau sub forma ritmurilor și a
proporțiilor în construcția piramidelor și a templelor. O clădire astfel ridicată ar fi ideală.
O sală, o intrare, o fereastră care are incorporată în arhitectura sa proporția de aur ar exercita o
atracție inefabilă asupra spiritului uman. Marile temple egiptene sunt, desigur, pline de forme vegetale
precum coloanele cu aspect de trestie din hipostilul de la Karnak.
Ideea este că templele egiptene erau astfel construite deoarece zeii nu se mai puteau încarna în
trupurile de carne și sânge.
Templul era clădit pentru a fi, cu adevărat, trupul unui zeu.

Spiritul divinității respective trăia în interiorul corpurilor vegetal și material reprezentate de templu, așa
cum spiritul uman trăiește în trupurile sale, de asemenea, vegetal și material. În urma iudeilor nu a
rămas o moștenire arhitecturală bogată, precum cea a egiptenilor. Misticismul lor de natură numerică
ne-a parvenit sub formă codificată, în limbajul folosit în cărțile lui Moise.
În ceea ce privește contribuția literelor, aici, iudeii excelează. Dacă lumea este perfect materializată,
atunci, conform Cabalei, cuvintele și literele constituie mijloace prin care s-a desfășurat acest proces
de materializare. Dumnezeu a creat lumea alcătuind tipare din literele alfabetului ebraic.

Prin urmare, acestea au proprietăți magice și tiparele pe care le formează în scripturi conțin ample
niveluri de înțelesuri ascunse.
Capitolul al XIV lea din Ieșirea conține trei versete, 19,20 și 21, formate fiecare din câte 72 de
litere. Dacă scriem aceste trei versete unul deasupra altuia, astfel încât cele 72 de litere să
alcătuiască tot atâtea coloane și dacă citim coloanele pe rând, descoperim cele 72 de nume secrete
ale lui Dumnezeu. Fiecărei litere ebraice îi este atribuit un număr. Aleph, prima literă, are numărul 1,
beth, a doua, are doi și așa mai departe. Conexiunile sunt complexe.

Cuvântul ebraic pentru tată are valoarea numerică 3, iar cel pentru mamă are valoarea 41. Cuvântul
pentru copil are valoarea 44, adică, suma dintre mamă și tată. Și potrivirile nu se opresc
aici. Valoarea numerică a sintagmei Grădina Raiului este 144. Valoarea numerică pentru copacul
cunoașterii este 233.

Dacă împărțim 233 la 144, obținem o valoare foarte apropiată de numărul phi sau proporția de aur.

Cercetări recente au arătat că celebra Ciaconna, una dintre cele mai frumoase melodii ale lumii,
scrisă de Bach, este compusă într-un mod cel puțin interesant. Bach a conferit fiecărei note valoarea
unei litere a alfabetului. Muzica lui Bach transmite mesaje secrete, asemănătoare cu cea a Psalmilor,
un lucru care depășește limitele inteligenței normale umane.

Se spune că Nostradamus dar și Rabelais ar fi folosit în scris acest limbaj.

Numarul de aur
Pentru ca vorbim de mari constructori si de Templul lui Solomon, proportia numarului de Aur trebuie
invocata si aici.
Cunoscut in antichitate de vechii intelepti, iar apoi in evul mediu de marii invatati filozofi, preoti,
alchimisti sau ocultisti, numarul de aur a ascuns intotdeauna mari mistere.
Astazi cercetari complexe au ajuns la concluzia ca intreaga natura si chiar intreg universul este
structurat respectand fidel proportia perfecta si exacta a numarului de aur. Marile constructii antice
respecta de asemenea proportia fidela a acestui numar de aur, el reprezinta armonia si perfectiunea
in creatie.
Proportia tainica a acestui numar reprezentata fie in triunghiul de aur, isoscel, al lui Pitagora in
elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care prin sirul lui Fibonacci demonstreaza
cresterea naturala a plantelor pastrand aceasta proportie.
In natura, spirala generata de apa (vartejurile), miscarea curentilor de aer in spirala, cochilia melcilor,
dispunerea petalelor de tranafir sau a frunzelor si semintelor din regnul vegetal pastreaza aceasta
proportie perfecta aratand ca in intreaga creatie se manifesta armonia si perfectiunea divina
reprezentata prin aceasta proportie. Aceasta demonstreaza existenta unui sfere de constiinta a
armoniei si frumusetii existente in intregul universul si care il ghideaza.

Secțiunea de aur sau raportul de aur, notată cu litera greacă Φ (phi ), este primul numar irational
descoperit și definit în istorie. El este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai
surprinzătoare împrejurări.

Dacă privim lucrările unor mari artişti, se observă că multe dintre ele au la bază regula de aur.
Conform acesteia, pentru ca un întreg împărţit în părţi inegale să pară frumos, trebuie să existe
între partea mică şi cea mare acelaşi raport ca între partea mare şi întreg.

Acest raport este considerat ca deosebit de satisfăcător datorită modului în care îmbină unitatea cu
varietatea dinamică. Întregul şi părţile sunt perfect proporţionate, astfel că întregul predomina fără să
fie ameninţat de o scindare, iar părţile îşi păstrează în acelaşi timp o anumita autonomie.
Raportul de aur, număr iraţional, poate fi definit în diferite moduri, cel mai important
concept matematic asociat cu regula de aur fiind şirul lui Fibonacci, un şir de numere în care fiecare
se obţine din suma celor două dinaintea sa: 0,1,1,2,3,5,8,13,21,34,55 etc.
Impărţind orice număr la predecesorul său, se obţine aproximativ numărul de aur. Aceste valori au
mai puţină importanţă practică dar arată că există o legătură strânsă între matematică şi artă.

Primii care l-au folosit au fost egiptenii, majoritatea piramidelor fiind construite ţinând cont de numărul
de aur. Grecii au fost însă cei care l-au denumit astfel, folosindu-l atât în arhitectură cât şi pictură şi
sculptură. De altfel el se mai notează şi cu litera grecească "fi", de la sculptorul grec Phidias. El a
construit Parthenonul pornind de la raportul de aur. În pictură a fost folosit mai ales în Renaştere,
probabil cea mai discutată utilizare a acestui concept fiind în tabloul lui Leonardo da Vinci, "Mona
Lisa". Capul, ca şi restul corpului e compus utilizând raportul de aur-raportul divin, cum ii spunea Da
Vinci.
În prima jumătate a secolului trecut pictorul Piet Mondrian utilizează în picturile sale "dreptunghiul
de aur", având raportul laturilor de aproximativ 1.618... De fapt, lucrările sale sunt alcătuite numai din
asemenea dreptunghiuri. Aceasta e considerată cea mai armonioasă dintre formele geometrice.
Până şi în muzică apare acest raport, se presupune ca Bach sau Beethoven au ţinut cont de el în
compoziţiile lor.

Numărul de aur nu este prezent doar în artă, ci mai ales în natură. Aproape peste tot în jurul nostru îl
găsim: flori (dispunerea petalelor), insecte (de pilda furnica are corpul împărţit în trei segmente, după
diviziunea de aur), cochilia melcului (spirala de aur).
Chipul omului are la bază acest principiu. De exemplu, raportul dintre distanţa de la linia surâsului
(unde se unesc buzele) până la vârful nasului şi de la vârful nasului până la baza sa este aproximativ
raportul de aur. Şi în mod sigur nu simţi că dinţii sunt dispuşi tot conform aceluiaşi principiu şi că, deşi
fără să-l cunoască, medicii stomatologi îl folosesc în anumite cazuri... Sau că, atunci când scrieţi,
duceţi instinctiv linia din mijloc a literei E aproximativ la 2/3 de bază=raportul de aur. La fel şi cu
A,F,B,R...

Când stăm şi analizăm profunzimea existenţei lumii şi descoperim astfel de lucruri, ne minunăm.
Poate sunt speculatii dar se poate observa cu uşurinţă că nimic din lumea vie nu e la întâmplare, totul
e construit după un plan matematic si parcă cineva ar fi pus în ADN un program după care să se
dezvolte.
Numărul Pi
Numărul Pi este egal cu 3,141592…. Este un număr irațional și exprimă raportul dintre
circumferința unui cerc și diametrul său. Aparent este o cifră fără nicio logică, dar care ascunde
multe mistere. Pe tăblițele babiloniene au fost descoperite calcule care utilizau numărul Pi.
Egiptenii utilizau numărul Pi în calculele lor, dar și grecii, prin Arhimede. Cu timpul, calculul numărului
Pi s-a extins, dar s-a constatat că este un număr infinit.

Cu cât se calculează mai mult zecimalele acestui număr, cu atât se pierde totul către infinit. Nici cele
mai performante calculatoare nu au reușit să calculeze numărul în întregime.
Omul de știință Max Cohen a emis următoarele cugetări. Limbajul naturii este matematică.
Tot ce ne înconjoară este pus în ecuație.

Toate reprezentările grafice ale unei ecuații, pun în evidență o secvență.

Natura este formată din secvențe.

Oamenii ce sunt?