Varianta 53: ION LUCA CARAGIALE O SCRISOARE PIERDUTA

Mijloace de realizare a comicului de caracter si de moravuri ntr-o comedie studia

ta
Ion Luca Caragiale, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romne, auto
r al volumului Momente si schite , precum si al numeroaselor nuvele, fie ca sunt fa
ntastice ( La hanul lui Manjoala ), psihologice ( Kir Ianulea , O faclie de Paste ) sau rea
liste ( Doua loturi ), ramne formatorul opiniei dramatice.
Prezentarea a patru trasaturi ale speciei dramatice comedia
Comediile sale ( O scrisoare pierduta , Conu Leonida fata cu reactiunea , D ale carnavalul
ui , O noapte furtunoasa ), nlatura prejudecata conform careia comedia era un gen lite
rar facil, destinat divertismentului naiv. Prima dintre acestea reprezinta capod
opera dramaturgului, reunind toate trasaturile esentiale ale acestei specii lite
rare: prezentarea unor personaje schematizate, inferioare din punct de vedere mo
ral, intelectual, social, implicarea acestora ntr-un conflict dramatic, care dezv
aluie mecanismele lor de actiune, rolul de amuzament prin diferite forme ale com
icului, finalul fericit.
Ca orice opera dramatica, textul este structurat n acte, delimitate n scene, iar e
lementele spatio temporale corespund acestui tip de text, prin limitare si preci
zare exacta: primele doua acte au ca fundal salonul lui Tipatescu, actul 3 surpr
inde decorul primariei, iar actul 4 - gradina lui Trahanache. Textul este scris
pentru a fi pus in scena, in acest sens evenimentele evolund direct in fata spect
atorilor sau fiind relatate de personaje in secvente narative . De pilda, n primu
l act, secventa numararii steagurilor este evidentiata prin relatarea lui Tipate
scu despre plimbarea facuta cu Zoe n oras. Singurele interventii in text ale auto
rului sunt didascaliile, indicatiile scenice prin care sunt prezentate detaliile
de decor, vestimentatia personajelor, mimica, gestica si miscarea lor scenica: T
rahanache: (oprindu-se si privind la Tipatescu, care se plimba cu pumnii nclestat
i, cu mirare si ciuda) .
Personajele au rol esential , pentru ca prin ele sunt evocate acele tipuri si mo
ravuri contemporane, despre care vorbea Adrian Marino n studiul despre comedie di
n Dictionar de idei literare . Un merit incontestabil al lui Caragiale fata de pr
edecesorul sau, Alecsandri, este de a fi depasit caracterul plat al personajelor
operei prin complexitatea psihologica si prin dezvoltarea tuturor tipurilor de
comic (de situatie,de moravuri, de caracter, de intentie, de limbaj) ca modalita
ti indirecte de caracterizare a personajului. Comicul desemneaza acea categorie
estetica ce rezulta din contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce cre
d personajele despre sine si ceea ce sunt in realitate.
Evidentierea mijloacelor de realizare ale comicului de moravuri, prin referire l
a tema si conflict
Fiind o comedie de moravuri, opera are ca tema prezentarea vietii politice a cap
italei unui judet de munte, n preajma alegerilor. Titlul sugereaza pe de o parte
intriga textului : pierderea unei scrisori compromitatoare pentru inalta societa
te dintr-un oras de munte ; pe de alta parte prin articolul nehotarat din titlu
se exprima faptul ca santajul politic prin instrumente precum documentele intime
este un morav des intalnit in epoca, scrisoarea pierduta de Zoe fiind doar una
dintre multele de acest tip ratacite atunci. Astfel, comicul de moravuri reiese
din satirizarea unor defecte ale societatii : adulterul, minciuna, demagogia, co
ruptia, santajul, tradarea in prietenie.
Un alt element care pune n evidenta comicul de moravuri este conflictul, ce const
a in confruntarea dintre doua sau mai multe personaje care au interese sau menta
litati diferite asupra unei realitati. Piesa aseaza n prim-plan doua conflicte. P
rimul, principal, opune cele 2 partide politice care isi disputa postul de deput
at (partidul aflat la la putere, alcatuit din Tipatescu, Trahanache, Farfuridi s
i Branzovenescu si partidul din opozitie, reprezentat de Catavencu, Ionescu, Pop
escu.) Conflictul secundar se produce in sanul partidului aflat la puteresi este
generat de temerile de tradare din partea prefectului ale lui Farfuridi si Bran
zovenescu. Meritele lui Caragiale in constructia conflictului si a subiectului d
ramatic sunt acelea ca a acordat roluri importante unor personaje secundare (Aga
memnon Dandanache - elementul-surpriza si Cetateanul turmentat - elementul hazar
dului) si ca a eliminat finalul previzibil si schematic, rezolvand conflictul in
mod neasteptat, printr-o solutie de compromis (sosirea lui Agamita Dandanache).
Evidentierea mijloacelor de realizare ale comicului de caracter, prin referire l
a doua personaje ale operei
Comicul de caracter este cel mai important n piesa, fiind evidentiat prin caracte
risticile definitorii ale fiecarui tip de personaj. Ele au trasaturi standardiza
te, fiind reduse la scheme morale, abstracte, cu functie comica. Prin faptul ca
nu evolueaza, la nivel psihologic, ca sunt dominate de o trasatura de caracter,
ca nu-si modifica statutul, ele ar putea fi considerate personaje plate, conform
delimitarii lui E. Forster. Personajele comediei ilustreaza asadar, tipuri uman
e, inventariate de criticul Pompiliu Constantinescu n Comediile lui Caragiale : Zoe ad
ulterina cocheta, Trahanache-ncornoratul ticait, Catavencu-demagogul, Pristanda-f
unctionarul slugarnic, Dandanache-decrepitul, Farfuridi si Brnzovenescu-prostul f
udul, Tipatescu-amorezul donjuan. Toti acestia ilustreaza, n plus si tipul politi
cianului corupt, demagog. Totusi, meritul lui Caragiale este ca personajele sale
au complexitate psihologica, se individualizeaza prin atitudine, nume, limbaj.
Astfel, Zoe este femeia cocheta, dar si voluntara, Trahanache reprezinta ticaitu
l nselat, nsa toate faptele sale dezvaluie resursele abilitatii lui, spiritul sau
diplomatic, subordonat unui singur scop : mentinerea unui anumit statut social s
i politic.
Cele doua personaje sunt prezentate n mod direct de catre autor n lista cu persoane
de la nceputul piesei, unde Zaharia Trahanache este prezentat ca fiind prezidentul
Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar si al altor co
mitete . Indicatiile autorului contureaza indirect personajul, prin semnificatia n
plan moral sau intentional, a gesturilor si a mimicii. Astfel, Zoe este sotia cel
ui de sus , iar plasarea numelui ei la sfrsitul listei cu persoanele nu sugereaza lips
a puterii intr-o lume a barbatilor, ci capacitatea de a-i manipula asemenea unui
papusar marionetele.
Caracterizarea directa este realizata si de alte personaje, ilustrative n acest s
ens fiind dialogurile cuplului Farfuridi-Brnzovenescu, care se tem de tradare din
partea lui Trahanache si a lui Tipatescu. De asemeanea, Zoe este considerata de
catre celelalte personaje o dama bine , expresie insinuanta si echivoca, avnd n vede
re comportamentul ei.
Caracterizarea indirecta a personajelor se realizeaza prin faptele, gesturile, a
titudinile si replicile lor. Trahanache apare drept un ins calm, linistit, imper
turbabil, cu o gndire plata si cu un temperament formal, dar viclean pentru ca st
ie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigi politice. De exemplu, atun
ci cnd el si ai lui sunt santajati nu se agita, ci abil raspunde cu un contrasant
aj, descoperind o polita falsificata de Catavencu. Cu aceeasi abilitate politica
i combate si pe Farfuridi si Brnzovenescu care l banuiesc pe prefect de tradare si
care ajung apoi sa creada despre Trahanache: E tare, tare de tot...solid barbat .
Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii, dar practica nselaciun
ea si frauda falsificnd listele de alegatori si promitndu-i lui Dandanache unanimi
tate in alegeri. El nu admite insa imoralitatea n snul familiei si de aceea nu cre
de n autenticitatea scrisorii pe care o considera plastografie. Din acest punct d
e vedere, critica literara admite ca Trahanache este un personaj echivoc, textul
piesei oferind argumente pentru a sustine att faptul ca venerabilul cunoaste ade
varul despre adulterul Zoei, ct si argumente contra.
De cealalta parte, Zoe, sotia sa, este femeia voluntara si autoritara care, desi
nu e membra a partidului din care sotul si amantul ei fac parte, conduce totul
din umbra datorita influentei pe care o are asupra acestora. Ea este doamna dist
insa din societatea burgheza, nefacnd parte, ca celelalte eroine, din lumea mahal
alelor. Inteligenta si ambitioasa, ea isi impune vointa in fata oricui, este o l
uptatoare hotarta si foloseste tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva o
noarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui Catavencu, r
ecurge la rugaminti si lamentatii: Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la m
ine macar un moment din viata ta, scapa-ma de rusine! sau trece la amenintarile c
u sinuciderea: Trebuie sa-mi cedezi ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor,
dupa ce-oi muri poate sa se ntmple orice . Desi parea a fi sensibila si neajutorata
, se dovedeste a fi o luptatoare apriga: Am sa lupt cu tine om ingrat si fara ini
ma . Asa cum aaprecia critical Serban Cioculescu, Zoe este personajul cel mai comp
lex al comediei, singurul care aduce dimensiunea dramaticului pe acelasi plan cu
cel social .
n plus, ca elemente de constructie a textului dramatic, principalul mod de expune
re este dialogul, prin care personajele si dezvaluie intentiile, opiniile, dar mo
nologul (n discursurile electorale) si aparte-ul (interventiile lui Pristanda) co
mpleteaza functiile acestuia, realizndu-se astfel, att caracterizarea personajelor
, ct si prezentarea evolutiei actiunii.
Exprimarea unei opinii cu privire la rolul comicului de caracter si al comicului
de moravuri n text
Caragiale reuseste, prin exploatarea resurselor comicului de caracter si de mora
vuri, sa evidentieze structura morala a unor personaje, care la prima lectura str
nesc amuzamentul, dar a caror satirizare are o intentie profund moralizatoare.
Prin urmare, O scrisoare pierduta reprezinta o opera complexa, o frntura din comp
lexitatea vietii sociale si politice, din marea fresca a societatii urbane romnes
ti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, care-si pastreaza actualitatea to
cmai prin evocarea unor tipuri si moravuri mereu contemporane.