Moara cu Noroc

de Ioan Slavici

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicata în

perioada marilor clasici în anul 1881,in volumul de debut Novele
din popor,reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii
satului romanesc.Perioada îm care a fost scrisa opera este
perioada .Opera este o nuvela psihologica,realista.Perioada
operei este interbelica,perioada dintre razboiaie.Perioada marilor
clasici:Ion Creanga,Mihai Eminescu, I. L. Caragiale si Ioan
Slavici.Cei patru marii clasici au fost coordonati de catre Titu
Maiorescu.
Opera scrisa de catre Ioan Slavici apartine speciei literare
poveste deoarece este o specien epica de dimensiunii medii
medii,unde exista un singur plan narativ.Accentul nu cade asupra
personajelor ca Nuvela,ci asupra evenimentelor
dramatice.Modelul nostru îi reprezintă volumul de întamplarii 1001
si de noptii,un ciclu persan/arab.
Povestirea in rama este tipul de povestire care cuprinde un cadru,
cu aceleasi repere spatio-temporale si o serie de povestiri care
evoca timpurile de altadata, ele decurgand una din alta ca un flux
continuu.între cadrul povestii si povestire propiu-zisă se stabileste
un paralelism al planurilor ilustrat prin recurentă
cronosului ,toamna aurie, .A toposului Hanul Ancutei si a
personajelo Neculae Issac,Ancuta fiică-mamă si comisul Ionita.
Tema,dublă componentă este ilustrată de iubirea tragică sau
neimplinită social dar,si de implacabilitatea
destinului.Complexitatea acestor teme este pusă îin evidentă prin
numeroase motive,esentiale fiind Hanul,Fântana si lumina.
Viziunea autorului,ca în orice text Sadovenian,viziunea este
moralizatoare,similira marilor povestii de dragoste din literatura
universala:Romeo si Julieta,scrisa de Wiliam Shakespare
si ,Tristan si Isloda;
Titlul operei este Fantana dintre Plopii,acest titlu are o strctura
analitică,două substantive legate printr o prepozitie.Cuvântul
Fântană-este un un substantiv articular hotărât,care unicizează
acest topos al erosului.Termenul ,Plopii, sugereaza Moartea,atat
prin simbolistica sa de arbore funeral,cat si prin cifra lor.
Structura originara a operei/povestirii dezvaluie prezenta unui
cadru epic.Naratorul este subiectiv,se numara printre cei zece
calatorii din Hen,dar rămâne un martor tăcut al relatarii celor
deoarece nu își spune propia poveste.Creatorul ramei se
constituie din indiciile temporare,toamnă aurie ce sugerează un
timp,ilo tempore,iar toposul este reprezentat de un spatiu al
povestirilor al reînodări vechilor legături.Povestirea propiu-zisă se
desfășoară în tinerețea lui Neculae Isac,cu 25 de anii in urma
Comentarea secventei I
Prima noapte de dragoste/Erosul.
Ce-a dintâi secventă semnificativă este reprezentată de prima
noapte de iubire petrecută la Fântana cu 4 plopii.Ceremonialul
erotic este complet sau absolut ilustrat prin coordonae sau
elemente romantice:noaptea,ora doua,lumea care asfinâțește si
suerinta despărtiri.Se remarca antiteza dintre cei 2 membrii
cuplului,al sigur de sine,superior prin statul social si prin
experiența de viața iar ea vulnerabilă,sensibila si
indragostită.Relevante sunt cuvintele ei care devin o modalitate
directă de caracterizare,ilustrandu-i poziția în societate Is o roabă
si o nemernică dar si capacitatea ei de a jertfă totală Am sa mor
langa fântană daca nu vii.
Ce-a de-a doua secventă este construită în antiteză cu prima
ilustrand Tanatosul(Moartea),în timp ce scena dintai simbolizeaza
erosul împlinit.În secevente semnificative se prezintă despărtirea
de Marga,lupta cu membrii satrei,pierderea ochiului si moartea
dramatica a fetei.Se remarcă Lume ca un ochii de
spaimă ,anticipand jertfa capitanului Isac,dar si epitetele lună
stirbă si lucire slabă cu rol simbolic premonitoriu.Comparatia
Margai cu Julieta,sacrificiul fetei care și-a tradat familia de dragul
iunbirii pentru Isac este comparabil cu cel al Julietei ce își asumă
relața cu Romeo,deși constietizează ca acesta face parte dintr o
familie dusmană.Metafora din final parca gustam din sangele
împrastiat pe colacul fântanii definește ceea ce Mircea Eliade
numeste Nunta în cer , Unirea cuplului dincolo de moarte .
Personajele,protagonistul este un personaj rotund deoarece se
maturizează în purgatoriu iubirii,pentru Marga.Eroul narativ este
complex caracterizat prin numeroase modalitatii,directe si
indirecte si se incadreaza in aventurile romantice
Portretul fizic conturat din 2 coordonate,cea a trecutului si cea a
prezentului.Fizionomia este atent evocată prin
elemente/amănunte seminificative=nas vulturesc,spracene
intunecoase,mustăcioară cu barbă rotunjită.Forma nasului si a
sprancenelor reliefează ambiția,bărbăția curajul,iar eleganța a
mustații și a barbații dezvaluie permanența sa de preocupare
pentru aspectul exterior.Această imagine este păstrată in
amintirea comisarului Ionită care afirmă ca Neculae Isac era
voinic si frumos.Se evidentiază un dublu stat social acela de
Capitan de Mazâl si de Negustor Prosper de vinuri.Posibiltatea lui
materiala deosebite se ilustrează indirect prin gesturile
generoase față de Hasanache si Marga si față de tovarășii de la
han pe care ăi cinstește înainte de a începe rememorarea
tragediei sale.
Dimensiunea psihologică își dezvăluie sensibilitatea emotivă
atunci cand iubește cu adevărat.Sintagma ce traduce,ce
dezvăluie vibrația sufletească,sunt numeroase si își schițează
profilul interior:ochii iuți mă tulburară de odată,am simțit ceva
fierbinte in mine parcă aș fii inghițit o bautură tare;mi-am șimțit
inima batând și am văzut că-mi dragă.
Portretul moral conturează personalitatea complexă prin
onestitatea de care dă dovadă în societatea de atunci,dar și de în
Hanul din prezent Capitanu se bucură de apreciere si de respect-
ul de tovărașii.Comisul Ioniță om cum nu erau mulții,iar Ancuța:un
om cum ne place noua.

În concluzie,nuvela Moara cu noroc este o opera realistă

psihologică de mare valore pentru literatura romănească,autorul
prezentând relitatea vieții rulale ardelene de la sfarșitul sec
XIX.Pe baza datelor prezentate mai sus putem incadra aceasta
opera in curentul literar realism.