Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent
in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii.
Pristanda este ridicol, principalele trasaturi decurgand din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Politaiul orasului vrea sa para o autoritate oficiala, cu o profesie dificila in societate ("n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de scuiare, ca tot crestinul..."), dar, in esenta, atributiile sale se resting la indeplinirea ordinelor verbale ale prefectului
Se preteaza la mici furtisaguri Pristanda primise bani pentru
patruzeci si patru de steaguri, insa el cumparase numai "vreo paispce... cinspce". Ca sa se disculpe de aluzia lui Tipatescu despre cum "a tras frumusel condeiul", Pristanda numara steagurile arborate de cate doua ori si aduna gresit, numai ca sa-i iasa la socoteala "patruzeci si patru, in cap...": "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci".
Incultura, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant prin
comicul de limbaj: deformeaza neologismele -"bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos", "renumeratie"-, are ticuri verbale ("curat") care frizeaza prostia. Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale trasaturi de caracter -servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate, deoarece pristandaua este un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc.