Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid

si ironic al societatii romnesti din vremea lui, un scriitor realist si

moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale - "O
scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasa" si "Conu Leonida
fata cu reactiunea" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru
cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc n orice epoca prin
vicii, impostura, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satira si
sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romnesti si a contura personaje
dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman.
ntruct Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice
n literatura romna, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta
starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este
"realismul tipic".

Caragiale a avut intentia de a contribui la ndreptarea moravurilor sociale, fiind

adeptul cugetarii clasice, "ridendo cstigat mores" ("rsul ndreapta moravurile"),
idee pe care o afirma el nsusi, convins fiind ca "nimic nu arde mai rau pe
ticalosi dect rsul".

In comediile sale I.L.Caragiale ramne fidel propriei conceptii, conform careia

cuvntul este cea mai sincera exprimare a gndirii, riscul cel mai mare prin care
se poate demasca prostia, incultura, demagogia Sl fariseismul: "Niciodata gndirea
n-are alt vrajmas mai cumplit dect vorba, cnd aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rsul".

Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe

scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.

Tema:

"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrnd

dorinta de parvenire a burgheziei n timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati n campanie electorala, se
nasc conflicte ntre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de
"intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamnt- Stefan
Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Brnzovenescu, personaje ridicole
puse n situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale

vremii.

Semnificatia titlului:

"O scrisoare pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetiznd, totodata,

intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este
pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o
fura Catavencu, iar acesta o pierde - la rndul Iui - si o gaseste din nou
Cetateanul turmentat care o napoiaza "andrisantei", nchiznd astfel cercul.
Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din nalta societate bucuresteana
catre o "persoana nsemnata... da becher" si gasita de Dandanache n buzunarul
paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisorica" este
pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste napoi, pentru
ca "mai trebuie s-aldata". n ambele situatii, scrisoarea de amor este totodata si
o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente n
viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul
de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria n alegeri.

Structura comediei:

Piesa este structurata n patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai
multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate
cu numele si statutul social pe care l are fiecare n cadrul comediei. Perspectiva
spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul n care
se petrec ntmplarile este plasat Ia sfrsitul secolului al XIX-lea: "n capitala
unui judet de munte, n zilele noastre". Relatiile temporale sunt n cea mai mare
parte cronologice, adica prezentate n ordinea derularii evenimentelor, iar n
cteva situatii perspectiva temporala este discontinua, n care se remarca
alternanta temporala a ntmplarilor, prin flash-back.

Constructia si momentele subiectului:

Expozitia nea. Actiunea actului I se desfasoara n casa prefectului Stefan

Tipatescu, decorul indicnd o anticamera n care se afla gazda si Ghita Pristanda,
politaiul orasului. Prefectul judetului citeste indignat un articol din ziarul Iui
Nae Catavencu, "Racnetul Carpatilor", n care este numit "vampir". Servil, Ghita
aproba atitudinea de revolta a prefectului -"Eu vampir, ai?..."- printr-un tic
verbal, "curat", pe care-1 alatura comentariilor acestuia: "curat caraghioz",
"curat misel", culminnd cu o contradictie n termeni, "curat murdar". Politaiul i
relateaza apoi prefectului misiunea pe care o avusese n noaptea precedenta, aceea
de a-i spiona pe inamicii politici, tragnd cu urechea la ferestrele casei lui Nae
Catavencu. Cu acest prilej, Ghita se plnge de precara situatie financiara in care
se zbate si, prin intruziune narativa, i povesteste prefectului despre dificila
profesie de politai si despre familia lui numeroasa - "noua copii" - si un nenit
mic - "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget". Tipatescu i reproseaza, cu
simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile cumparate
pentru pavoazarea orasului, n cinstea apropiatelor alegeri. Ghita si nsusise o
suma importanta, deoarece, din 44 de steaguri el achizitionase numai 14-15 bucati.
Ca sa se dezvinovateasca, politaiul aduna gresit si numara de mai multe ori
aceleasi steaguri: "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru,
doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci...", fiind silit sa recunoasca n
final, ncntat, ca "a tras frumusel condeiul".

Intriga:

Este relevata de episodul realizat prin flash-back si intruziune narativa, n care

Ghita Pristanda i relateaza prefectului Tipatescu ntmplarea petrecuta n seara
precedenda. n casa lui Nae Catavencu, seful partidului independent, aflat n
opozitie, se adunasera intelectualii, "dascalimea" orasului, ntre care Ionescu,
Popescu, popa Pripici, "toata gasca-n par". Pristanda asculta la fereastra acestuia
si afla un fapt ce va deveni hotartor pentru subiectul piesei: Catavencu se afla
n posesia unui document foarte important. El "scoate o scrisorica din portofel" si
sustine entuziasmat, ca vor vota pentru el n apropiatele alegeri toti cei aflati
acum la putere. Politaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba pentru
ca nchisesera geamurile. Tipatescu nu se ngrijoreaza prea tare si se pregateste
pentru a merge Ia Zaharia Trahanache. Ramas singur, Ghita Pristanda mediteaza -
printr-un monolog la statutul de politai aflat n slujba personala a celor de la
putere si o citeaza pe nevasta sa, care-1 nvata cum sa se comporte cu sefii:
"Ghita, Ghita, pupa-1 n bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamnd...".

Desfasurarea actiunii:

Zaharia Trahanache, presedintele partidului de guvernamnt, filiala judetului X,

vine acasa la Tipatescu agitat si indignat de societatea corupta si meschina, n
care domina "enteresul si iar enteresul...". El citeaza admirativ dintr-o scrisoare
a fiului sau, student la Bucuresti: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o
sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!". Enervat la culme, Trahanache
i relateaza lui

Tipatescu - prin flash-back - ca fusese chemat de Nae Catavencu la redactia

ziarului, care-i aratase o scrisoare de amor a prefectului catre

Joitica, sotia lui. Tipatescu se nfierbnteaza, fiind speriat n sine ca relatia

amoroasa cu Zoe va fi facuta publica si ameninta ca o sa-I distruga pe

atavencu.

Comicul de situatie:

Al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care l consoleaza
pe Tipatescu, sustinnd ca scrisoarea este o plastografie (un fals) ordinara, desi,
amplifica el, cu subnteles, spaima prefectului, scrisul seamana att de bine,
nct "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache
reda, din memorie, textul scrisorii, adaugnd, aluziv, si explicatiile
mprejurrilot concrete, precise, identificnd exact momentul ntlnirii amoroase
dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la ntrunire
(ntrunirea de alaltaieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca
astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa
ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica
nevasta-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si
te saruta de o mie de ori, Fanica... (priveste lung pe Tipatescu, care e n culmea
agitatiei)". Nae Catavencu l amenintase ca va publica scrisoarea n ziarul
"Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "n cercevea,
ca s-o vaza oricine-o pofti".

Tipatescu este "turbat" de mnie, spre dezamagirea lui Trahanache, care crede ca
acesta "n-are cumpat", deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapneasca
si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cnd e vorba de adversarii politici:
"nu face pentru un prefect". Zoe este, la rndul ei, disperata si foarte
nspaimntata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca
barbatul ei nu credea ca e adevarata. Fusese si ea chemata la redactia ziarului si
Catavencu i promisese ca i va napoia scrisoarea daca i va asigura alegerea n
functia de deputat. De aceea femeia l trimisese pe Pristanda sa cumpere cu orice
pret scrisoarea de la Nae Catavencu.

Brnzovenescu si Farfuridi, doi membri marcanti ai partidului de guvernamnt,

considera ca este ceva necurat n vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac
de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu si-i arata prefectului un
fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu n functia
de deputat. Cei doi i banuiesc pe fruntasii partidului de tradare, fiind de altfel
de acord cu aceasta atitudine, dar ar dori sa participe si ei: "tradare sa fie,
daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!...".

Cetateanul turmentat soseste si el acasa la Tipatescu pentru a-i napoia scrisoarea

pe care o gasise pe strada si care era adresata de el coanei Joitica, dar constata
amuzat ca i-o furase Catavencu. Pe cnd el citea scrisoarea din curiozitate, sub un
felinar, fusese surprins de "d. Nae" care recunoscuse scrisul prefectului si care
l invitase "la o tuica", apoi "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu
bere", pna se mbatase S adormise.

Pristanda comunica lui Tipatescu si Zoei ca Nae Catavencu ceru n schimbul

scrisorii ori "o mie de poli" ori mandatul de deputat, Trahahanache descoperise o
polita falsificata de Catavencu, prin care acesta isi nsusise ilegal banii
fundatiei si cu care intentioneaza sa-1 santajeze la rndul sau.

Actiunea actului al II-lea se petrece n aceeasi anticamera a lui Tiptescu, unde

Trahanache, Farfuridi si Brnzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza
voturile pe care le vor obtine n apropiatele alegeri.
Ei nsemneaza cu rosu numele alegatorilor care voteaza cu partidul lor, iar cu
albastru pe ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a
averii fiecaruia. Statutul de alegator era dat de proprietatile sau de posesiunile
pe care le avea cetateanul, fiind si singurul criteriu care i dadea sau nu drept
de vot. Farfuridi recurge chiar la santaj pentru electorii care au procese pe rol,
deoarece - n calitate de avocat - el poate aranja cstigarea sau pierderea
procesului, punnd conditia ca acestia sa voteze cu partidul lor. Ticul verbal al
lui Trahanache, "ai putintica rabdare", exprima reactia acestuia n orice situatie,
inclusiv atunci cnd Farfuridi l acuza ca tradeaza "interesele partidului". El
apara integritatea morala a lui Tipatescu, pe care-1 considera om de nadejde, loial
partidului, ba, mai mult, ca "a facut servicii partidului, judetului, tarii...si
mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!...". Acuzndu-i ca nu se pricep
la politica, Trahanache le reaminteste ca numele candidatului pentru postul de
deputat nu a fost comunicat nca de la centru, dar trebuie sa vina din moment n
moment "pe srma", prin "telegraf.

Farfuridi si Brnzovenescu ramn impresionati de personalitatea puternica a lui

neica Zaharia, dar, nfricosati de eventuala tradare, se hotarasc sa trimita o
telegrama la Bucuresti, "la Comitetul Central, la minister, la gazete", prin care
sa informeze despre prefectul tradator dar pe care se tem sa o semneze: "Trebuie sa
ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!".

Printr-un monolog, Pristanda relateaza publicului (cititorului) -Prin Jlash-back

cum i perchezitionase casa lui Catavencu "prin toate coltisoarele", cum acesta
protestase n numele constitutiei ca i se violeaza domiciliul si cum Ghita
raspunsese prompt: "curat violare de domiciliu! da`umflati-1!", dupa care l
arestase avnd "ordin verbal de la conul Fanica", desi scrisoarea nu era de gasit.
Zoe Trahanache este enervata la culme pentru arestarea lui Catavencu, mai ales ca
citise o stire publicata n gazeta "Racnetul Carpatilor", prin care cititorii erau
anuntati ca n numarul a doua zi se va reproduce "o interesanta scrisoare
sentimentala", ceea ce iseamna ca degeaba l arestasera pe Catavencu, ntruct
oamenii lui i guitau ordinele si le duceau la ndeplinire. Tipatescu este
ngrijorat odata in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera
Farfuridi si Brnzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe. propune
ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale
prin care pot capata napoi pretioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fanica sa-i
dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plnge,
lesina, apoi devine energica, amenintatoare Este hotarta sa faca orice pentru a
recupera scrisoarea, mergnd pna la decizia: "l sprijin eu, l aleg eu", desi
femeile nu aveau atunci drept de vot Ea se baza nsa pe influenta hotartoare pe
care o avea asupra sotului sau care era presedintele partidului n judetul
respectiv.

Catavencu este adus din arest n casa prefectului pentru a negocia napoierea
scrisorii si, printr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului,
Catavencu si exprima deviza dupa care se conduce n viata, "scopul scuza
mijloacele", pe care, incult fiind, i-o atribuie "nemuritorului Gambetta", om
politic francez din acea vreme, pe cnd sloganul respectiv apartine lui Niccolo
Machiavelli, exprimat n cartea "Principele".

Discutia dintre Catavencu si Tipatescu degenereaza n scandal, deoarece avocatul nu

vrea sa napoieze scrisoarea dect n schimbul postului de deputat, desi prefectul
i oferise diferite functii: "Vreau... mandatul de deputat [...] nimic altceva!
nimic! nimic!". Catavencu si sustine santajul cu hotarre, conflictul politic
devine violent, Tipatescu se repede "turbat" la el cu un baston, iar acesta ncepe
sa racneasca: "Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!".

Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, i promite lui

Catavencu mandatul de deputat n schimbul scrisorii -"eu te aleg, eu si cu barbatul
meu; mie sa-mi dai scrisoarea..."-, Tipatescu cedeaza si el si-i promite ca
"poimine esti deputat!...". Cetateanul turmentat revine n casa prefectului,
insistnd sa i se raspunda la ntrebarea: "eu cu cine votez?". Prefectul l
ndeamna, sarcastic, s-i dea votul "Iui onorabilul d.Catavencu... Pentru asa
alegator, mai bun ales nici ca se putea...". Farfuridi si Brnzovenescu, gasindu-1
pe Catavencu n casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la
Bucuresti, la Comitetul electoral central, pe cnd Catavencu, n entuziasmul
promisiunilor, i aduce un elogiu ridicol lui Tipatescu, "prefectul cel mai onest!
[...] Cel mai integru! [...] Cel mai credincios!...", uitnd cu desavrsire ca-i
spusese - pna nu demult - "vampir" si "prefectul asasin Ghita Pristanda aduce o
depesa "fe-fe urgenta" sosita prin telegraf, n care prefectul este anuntat ca
trebuie sa aleaga pentru postul de deputat pe "d. Agamemnon Dandanache. Se face din
aceasta pentru d-voastra o nalta si ultima chestie de ncredere". Toti cei
prezenti ramn ncremeniti Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa
porneasca lupta contra guvernului.

Punctul culminan:

Actiunea actului al III-lea se petrece n sala cea mare a primariei, unde Zaharia
Trahanache prezideaza ultima adunare lectorala de dinaintea alegerilor si la care
sunt prezenti alegatori, cetateni, public. Zoe si Tipatescu ncearca sa-1 convinga
pe Trahanache sa anunte candidatura Iui Catavencu, dar acesta descoperise polita
falsificata, prin care Catavencu si nsusise cinci mii de lei de la Societatea
"Aurora Economica Romna", pe care o conducea. n acest fel, ei raspund santajului
cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui

Agarnita Dandanache.

Farfuridi rosteste de la tribuna discursul electoral, dar este mereu ntrerupt de

catre opozitie cu fluieraturi si cu tot felul de comentarii ironice. Platitudinea
ideilor prezentate determina auditoriul sa vocifereze, discursul lui Farfuridi
fiind penibil si incoerent, confuz si agramat, ilustrnd un comic de limbaj
monumental, fapt ce reiese din nonsensul si ridicolul/razei, care ilustreaza
imbecilitatea personajului, incapacitatea lui intelectuala, culminnd cu memorabila
contradictie n termeni: "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca,
primesc! dar atunci sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar
atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume n punctele... esentiale... Din
aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!".

Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamnt se amplifica prin

dialogul agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si, respectiv,
de Farfuridi. Catavencu rosteste cu emfaza fraze aberante si demagogice, confundnd
din nou maximele unor personalitati celebre, incultura sa reiesind din comicul de
limbaj. El spune "oneste bibere", n loc de "honeste vivere", expresie care s-ar
traduce "sa bei cinstit" si nu "sa traiesti cinstit" asa cum este aforismul latin.

Discursul lui Nae Catavencu, n calitate de candidat din partea opozitiei, este
fals emotionant, lacrimogen si demagogic, frazele pline de emfaza sunt sforaitoare,
patetice, ipocrite si fara sens (nonsens): "Industria romna e admirabila, e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavrsire. [...] Noi aclamam munca,
travaliul, care nu se face deloc n tara noastra!". Candidatul anunta nfiintarea
societatii enciclopedice-cooperative "Aurora Economica Romna", a carei abreviere,
A.E.R., este sugestiva pentru statutul de societate fantoma.

Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agarnita Dandanache, n sala se isca o

ncaierare cu strigate, huiduieli si fluieraturi intre reprezentantii celor doua
grupuri politice, peste care Catavencu raccneste din toate puterile, ncercnd sa
faca publica relatia amoroasa dintre prefect si Zoe Trahanache si aducnd ca dovada
scrisorica de amor n nvalmaseala creata, Catavencu si pierde palaria si o data
cu ea scrisorica de amor, care fusese pusa n captuseala, de aceea nu reusise
nimeni s-o gaseasca.

Actiunea actului a) IV-lea se petrece n gradina casei lui Trahanache, n ziua

alegerilor. Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati sj ngrijorati pentru ca Nae
Catavencu disparuse de doua zile si ei se temeau ca punea la cale un plan diabolic
pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i distruge. Prefectul este preocupat
si de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, care vine
nsotit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbeste "peltic si ssit"
si, desi face cunostinta cu toti trei, i confunda tot timpul, referindu-se mereu
la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil sa tina minte cine este fiecare
dintre ei. Trahanache l asigura pe Agamita de cstigarea alegerilor, desi acestea
nu se finalizasera, iar lui Dandanache i se pare firesc sa ocupe postul de deputat,
considernd ca are merite politice deosebite, argumentnd ridicol: "eu... care
familia mea de la patuzsopt n Camera...".

Ametit de drum, Agamita le relateaza lui Tipatescu si Zoei mprejurarea prin care
ajunsese candidat n judetul lor, dupa ce mai nti fusese respins de comitetul
central pentru ca nu era "marcant". Dandanache povesteste cum, ntr-o seara,
cineva, "persoana nsemnata... da becher" (becher - celibatar, necasatorit), jucase
carti acasa la el si si uitase paltonul. Cautndu-1 n buzunare, gasise o
scrisorica de amor "catre becherul meu, de la nevasta unui prietin, - nu spui
tine... persoana nsemnata". Dandanache l santajase pe "becher" cu scrisoarea
gasita, amenintndu-l ca daca nu-i asigura alegerea n Camera Deputatilor, o s-o
publice n ziarul de scandal "Razboiul". Zoe si Tipatescu sunt nmarmuriti de
asemanarea situatiilor si de faptul ca Dandanache nu napoiaza scrisoarea, ci o
pastreaza, pentru ca "mai trebuie s-aldata... La un caz iar... pac! la Rasboiul".
Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, despre ticalosia lui Dandanache
si se gndeste ca ar trebui sa-i ceara iertare Iui Catavencu, deoarece Agamita este
un santajist mult mai perfid, pastrnd scrisoarea de amor, fiind totodata si foarte
mndru pentru ideea pe care o avusese ca sa fie ales.

Apare Catavencu, umil si spasit, pentru a-i marturisi Zoei ca pierduse scrisoarea
n ncaierarea de la ntrunirea electorala, cnd cineva i-a smuls palaria, iar
scrisoarea se afla n captuseala acesteia. Tocmai atunci vine Cetateanul turmentat,
care are pe cap palaria lui Catavencu si-i aduce Zoei scrisoarea mult asteptata,
dorind n schimb raspunsul la ntrebarea: "Eu ... pentru cine votez?". Zoe l roaga
pe Catavencu sa scrie pe buletinul de vot al cetateanului numele lui Agamita
Dandanache, apoi i cere sa conduca banchetul popular n cinstea alegerii acestuia,
consolndu-1 ca "asta nu-i cea din urma Camera", iar Catavencu accepta totul cu
umilinta.

Deznodamntul:

Toate personajele piesei se afla n scena, participnd la festivitatea organizata

n cinstea alegerilor, cstigator pentru postul de deputat fiind Agamita
Dandanache. Acesta ncearca sa rosteasca un discurs, dar, prost si imbecil, el uita
pna si motivul pentru care se afla acolo, n fata alegatorilor: "n sanatatea
alegatorilor... care au probat patriotism si mi-au acordat... (nu nimereste)
asta... cum sa zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia
mea de la patuzsopt n Camera, si eu ca rumnul impartial, care va sa zica... cum
am zite... n sfrsit sa traiasca! (Urale si ciocniri.)".

Catavencu nchina paharul n cinstea "venerabilului si impartialului nostru

prezident, Trahanache", n sanatatea "iubitului nostru prefect", caruia i ureaza
sa traiasca pentru "fericirea judetului nostru", iar neica Zaharia pentru
"fericirea prietenilor lui", apoi se saruta unii cu altii. n final, Catavencu
rosteste un discurs politic, n care elogiaza, demagogic, victoria democratiei n
recentele alegeri, cu aceleasi fraze pompoase si idei contradictorii: "Dupa lupte
seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat!". n
concluzie, el accentueaza "avantajele progresului" si "binefacerile unui sistem
constitutional". Ironia si sarcasmul lui Caragiale privind corectitudinea
alegerilor sunt desavrsite, deoarece n desfasurarea acestora se recursese la
fals, la santaj si la coruptie, ncalcndu-se constitutia n mod flagrant.
Ridicolul moravurilor politice este evidentiat si prin replica finala a lui Ghita
Pristanda, care confirma "Curat constitutional", dupa care da semnalul sa cnte
"Muzica!". Caragiale descrie n paranteza regizorala atmosfera de veselie generala,
"toata lumea se saruta", Catavencu se mbratiseaza cu Dandanache, Zoe si Tipatescu,
retrasi ntr-o parte, privesc petrecerea, n timp ce "cortina cade repede asupra
tabloului"".

O particularitate aparte a comediilor lui Caragiale este, asadar, simetria, adica

finalul recompune momentul de la nceputul piesei, fara sa se schimbe absolut nimic
din starea de lucruri initiala. Dupa agitatia care atinge adesea apogeul, dupa
zbuciumul personajelor si conflictele ce par de nerezolvat, totul revine la normal,
fara sa se petreaca nici o modificare a starilor de fapt sau vreo rezolvare a
problemelor care au constituit subiectul comediei.

Comediile lui Caragiale sunt unice n literatura romna prin arta desavrsita a
dialogului si a constructiei scenice, prin maiestria autorului de a crea caractere
si tipologii, prin profunda observare a realitatilor sociale si politice din epoca,
fapt ceea ce a facut ca Tudor Vianu sa afirme:

Realismul tipic este formula lui artistica". ca poate fi modelat usor (trahana =
coca moale) de catre superiorii "de la centru" sau de "enteres" si de Zoe. Numai
ca, aparenta lentoare a lui Trahanache - "ai putintica rabdare" - este, n fond, o
abila arma politica, pe care personajul o foloseste cu pricepere. Comicul de
situatie, ilustrat si de refuzul lui Trahanache de a considera scrisoarea altceva
dect "plastografie", este relevant atunci cnd l consoleaza pe Tipatescu sa nu-si
mai faca snge ru, pentru ca miselia oamenilor merge pna acolo nct "sa vezi
imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!
"(actul I, scena IV). Toate acestea l includ pe Zaharia Trahanache n galeria
tipologica (comicul de caracter) a ncornoratului simpatic, deoarece el i este
recunoscator amicului Fanica pentru serviciile pe care i le face nu numai n plan
politic, ci si conjugal.

Caracterizarea personajelor:

Stefan Tipatescu: tipul junelui amorez, este prefectul judetului pe care l

administreaza ca pe propria sa mosie, avnd o mentalitate de stapn absolut:
"mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaca pe
banii lui Trahanache, babachii" (Pristanda). Prefectul este orgolios, abuziv,
ncalca legea, daca "o cer interesele partidului" si admite, amuzat,
matrapazlcurile politaiului: "ai tras frumusel condeiul". Tipatescu este impulsiv,
nestapnit, asa cum de altfel l caracterizeaza unul dintre personaje,
"venerabilul" Trahanache: "E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu
carte, dar iute, nu face pentru un prefect." Infatuat si orgolios, Tipatescu
reactioneaza cu superioritate si este dispretuitor cu Farfuridi care l acuza de
tradare.

Tipatescu este lipsit de abilitati politice, singura cale de a parveni fiind

amorul, de care stie sa profite cu fler si diplomatie, obtinnd postul de prefect
si protectia venerabilului Trahanache. Tipatescu venise n judet cu opt ani n
urma, la o jumatate de an dupa ce Zaharia se nsurase a doua oara, lund-o de sotie
pe Zoe, care a devenit chiar de atunci amanta lui Fanica: "De opt ani traim
mpreuna ca fratii si nici un minut n-am gasit la omul asta attica rau"
(Trahanache). Fanica este component al triunghiului conjugal, flerul sau de amorez
reiesind si din scena n care Zoe foloseste toate tertipurile feminine pentru a-1
convinge pe Tipatescu sa-1 aleaga pe Catavencu: "n sfrsit, daca vrei tu... fie!
[...] Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia...
prin Urmare si al meu! Poimine esti deputat!...".

Comicul de nume, Tipatescu, trimite la cuvntul "tip", care sernnifica june prim,
om rafinat, amorez abil, aventurier.

Zoe Trahanache: tipul cochetei adulterine este sotia lui Zaharja Trahanache si
amanta lui Tipatescu si singurul personaj feminin al luj Caragiale care reprezinta
doamna distinsa din societatea burghezi nefacnd parte, ca celelalte eroine, din
lumea mahalalelor. Ea este inteligenta, autoritara, ambitioasa si si impune vointa
n fata oricui. Marcheaza n comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale
satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze. Este o luptatoare hotarta si
foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze onoarea. Pentru a-1
convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la rugaminti
si lamentatii, trece la amenintarea cu sinuciderea, apoi, cu o energie
impresionanta la o femeie ce parea sensibila si neajutorata, devine amenintatoare
si o luptatoare apriga: "Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima". Desi n
epoca femeile nu aveau drept de vot, ea impune alegerea lui Nae Catavencu, mnata
de interesul personal de a recapata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus
prestigiul si pozitia sociala, viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia
din plin. Pendulnd ntre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din
umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei, avnd
asupra barbatilor o seductie aparte, care o face ntelegatoare, generoasa. Zoe
savrseste cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cnd si recapata
"scrisorica", asigurndu-se cu abilitate de devotamentul acestuia n a conduce
festivitatea alegerilor, consolndu-1 ca aceasta "nu-i cea din urma Camera ".
Cetateanul turmentat nchina si el: "n cinstea coanii Joitichii ca e dama buna!".

Ghita Pristanda: politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent n piesa de

la nceput pna la sfrsit n toate momentele cheie ale actiunii. "Scrofulos la
datorie", este constient ca trebuie sa-si serveasca seful, nu din constiinta
"misiei", ci mai ales dintr-o etica sustinuta de interesul personal: "famelie mare,
renumeratie mica, dupa buget". Functionar servil, ncalca legea din ordinul
superiorilor si-I aresteaza abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin "verbal" de
la conu Fanica: "curat violare de domiciliu, da umflati-1!". Este arogant sau umil,
n functie de mprejurari, penduleaza cu o siretenie primitiva avnd ca centru de
greutate propriul interes.

Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, slugarnic, se pune bine si cu Nae

Catavencu n eventualitatea ca acestuia i-ar izbuti santajul si-l linguseste fara
jena, dupa ce, n prealabil, l arestase abuziv. Umil S lingusitor, se gudura pe
lnga Catavencu, pregatindu-si terenul daca acesta ar cstiga in lupta cu actualul
prefect: "eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdeauna; ca sa nu va uitati
la mine...adica pentru misie..-altele am eu n sufletul meu, dar de! n-ai ce-i
face: famelie mare, renumeratie dupa buget, mica...".

Se preteaza la mici furtisaguri, ghidndu-se dupa o deviza a nevestei lui: "Ghita,

Ghita, pupa-1 n bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamnd...". Comicul
de situatie este ilustrativ n scena numararii steagurilor pe care ar fi trebuit sa
le cumpere pentru a pavoaza orasul n cinstea apropiatelor alegeri (actul I, scena
1). Pristanda primise bani pentru patruzeci si patru de steaguri, nsa el cumparase
numai "vreo paispce... cinspce". Ca sa se disculpe de aluzia lui Tipatescu despre
cum "a tras frumusel condeiul", Pristanda numara steagurile arborate pe cladiri de
cte doua ori si aduna gresit, numai ca sa-i iasa la socoteala "patruzeci si patru,
n cap...": "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la
catrindala la Sf. Niculae, treizeci".

Incultura, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant prin comicul de limbaj:

deformeaza neologismele -"bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos",
"renumeratie"-, are ticuri verbale care frizeaza prostia. De exemplu, alaturarea
cuvntului "curat" altor cuvinte, evidentiaza un nestapnit servilism, facndu-1
penibil si ridicol: "curat misel", "curat murdar", "curat condei", "curat ca un
cine", "curat violare de domiciliu", "curat constitutional".

Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale

trasaturi de caracter -servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate-,
deoarece pristanda este un joc popular, asemanator cu brul, ce se danseaza dupa
reguli prestabilite, ntr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui
conducator de joc.

Nae Catavencu: avocat, directorul ziarului "Racnetul Carpatilor", Seful opozitiei

politice din judet, ilustreaza tipul demagogului si al Parvenitului. El este
reprezentantul unei adevarate "scoli" de frazeologie Patriotarda (fals patriotism),
manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor exprimate cu emfaza.
Catavencu este fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice "Aurora Economica
Romna", a carei prescurtare "A.E.R.- este sugestiva pentru statutul de societate
fantoma, prin care si isuseste ilegal sume importante de bani. Dovada
ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort,
Trahanache, prin care Catavencu si nsusise fraudulos 5000 de lei din fondurile
societatii.

In ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ajunge n Parlament, Catavencu nu se

sfieste sa cerseasca postul de deputat n schimbul scrisorii, recurgnd la santaj:
"vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atta vreme, vreau ceea ce merit n orasul
asta de gogomani unde sunt cel dinti ... ntre fruntasii politici". Comicul de
limbaj i ilustreaza prostia deoarece ef se autoinclude ntre "gogomanii" politici
din fruntea judetului. Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa
deviza "scopul scuza mijloacele", pusa nsa, din pricina inculturii, pe seama
"nemuritorului Gambetta", confundndu-1 cu Niccolo Machiavelic celebru, de altfel,
pentru acest principiu de conduita morala. Catavencu este nfumurat si impertinent
atunci cnd stapneste arma santajului, spunndu-i prefectului "asasin", dar devine
umil, slugarnic si lingusitor atunci cnd pierde scrisoarea si-i ureaza, aceluiasi
prefect, sa traiasca "pentru fericirea judetului". Prin comicul de situatie reies
si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala,
el conduce manifestatia festiva n cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara
nici un scrupul, intuind ca sansa de a cstiga n viitor este legata de Zoe.

Demagogia este principala sa trasatura de caracter iar atunci cnd ea mbraca forme
patriotarde, personajul este de un ridicol desavrsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu
de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romnia mea si numai de Romnia...". Comicul de
limba/ este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustreaza personajul
semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cnd ia cuvntul la adunarea
electorala care precede alegerile, Catavencu si construieste cu ipocrizie "o poza"
de patriot ngrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei
care-I neaca: "Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa
de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plnsul l
neaca mai tare.)... Ca orice romn, ca orice fiu al tarii sale... n aceste
momente solemne... (de abia se mai stapneste) ma gndesc... la tarisoara mea...
(plnsul l-a biruit de tot) la Romnia... (plnge) ... Ia fericirea ei!... la
progresul ei!... Ia viitorul ei! (plns cu hohot. Aplauze , zguduitoare)".
Incultura lui Catavencu reiese att din nonsensul afirmatiilor - "Industria romna
e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavrsire"; precum si din
confuzii semantice, Catavencu numindu-i "capitalisti" pe locuitorii capitalei, iar
el considerndu-se "liber-schimbist" (cel care promoveaza libertatea comertului,
neamestecul statului n treburile, ntreprinzatorului capitalisti), adica flexibil
n conceptii.
Numele Catavencu sugereaza firea de mahalagiu, de palavragiu -cata = mahalagioaica-
si ipocrizia, demagogia -cataveica = haina cu doua fete-, trasaturi ce definesc
acest personaj si prin comicul onomastic.

Farfuridi si Brnzovenescu: sunt doi membri marcanti ai partidului de guvernamnt,

facnd parte din "stlpii puterii". Ei formeaza un cuplu de imbecilitate,
ntruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet
diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Brnzovenescu este,
dimpotriva, placid, moale, fricos, o umbra a celuilalt: "Tache, Tache, fii
cuminte". Inculti peste masura si abjecti, ei se feresc de tradare, cu care, de
altfel, sunt de acord "daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi". Ei
trimit la "centru" o depesa prin care semnaleaza faptul ca "Prefectul si oamenii
lui tradeaza partidul", fiind ncntati ca nu li se "cunoaste slova" la telegraf si
o semneaza cu mult curaj, "mai multi membri ai partidului", adica o dau anonima.
Farfuridi si Brnzovenescu erau ngrijorati nu pentru ca este tradat partidul, ci
se temeau ca nu cumva sa fie ei nlaturati de la matrapazlcurile politice, la care
tineau cu tot dinadinsul sa participe si sa se implice.

Farfuridi are automatisme ce creioneaza "ntruparea prostiei solemne" (Stefan

Cazimir), prin formule aberante, care-i releveaza incultura: "eu am n-am sa-
ntlnesc pe cineva, la zece fix ma duc n trg"; "am n-am nfatisare, la
douasprezece trecute fix ma duc la tribunal...". Discursul lui Farfuridi din actul
III este un model al comicului de limbaj, care scoate n evidenta platitudinea
gndirii, confuzia lingvistica a personajului, iar stilul bombastic si infatuat
devine caricatural att prin ticurile verbale, ct si prin contradictiile n
termeni,: "Dati-mi voie! Dati-mi voie! [...] Din doua una, dati-mi voie: ori sa se
revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se revizuiasca
primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume n punctele esentiale.
Din aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!". Anacolutul este specific tuturor
discursurilor politice n aceasta piesa, asadar si n cel rostit de Farfuridi:
"Daca Europa... sa fie cu ochii atintiti asupra noastra, daca ma pot pronunta
astfel, care lovesc sotietatea, adica fiindca din cauza zguduirilor... si... idei
subversive... (asuda si se rataceste din ce n ce)".

Comicul de nume - Farfuridi si Brnzovenescu - consta n sufixele onomastice

grecesti "-idi" si romnesti "-eseu", precum si n aluzia culinara -brnza si
farfurie- care ilustreaza semnificativ relatia de dependenta reciproca dintre ei,
fiindu-si numai unul altuia de folos.

Agamemnon Dandanache:, "mai prost dect Farfuridi si mai canalie dect Catavencu",
este candidatul trimis de la centru pentru a,fi ales deputat n judetul de munte.
El apare n piesa abia n ultimul act si se contureaza prin acumularea tuturor
defectelor personajelor de pna atunci: parvenitismul, demagogia, prostia,
incultura, perfidia, ramolismentul. Trasaturile caricaturale si comice, sunt
evidente nca de la sosirea "cu birza tinti postii hodoronc-tronc, zdronca-zdronca
[...] si clopotei... mi tiuie urechile".

Printr-un comic de situatie magistral construit, Caragiale creeaza un personaj

grotesc, santajul exercitat de Catavencu pare nevinovat n comparatie cu gestul
abject al lui Dandanache, de a nu napoia scrisoarea. Pentru a fi ales, Agamita
foloseste ca instrument de santaj, "o scrisorica de amor", gasita n pardesiul
uitat la el acasa de un musafir, "persoana nsemnata ... da becher" (necasatorit,
celibatar)". Dandanache ameninta ca va publica scrisoarea daca nu capata imediat un
mandat de deputat si nu "s-aledze". Mai ticalos dect Catavencu, Dandanache nu
napoiaza scrisoarea, pentru ca "la un caz, iar ... pac! la Razboiul". Singurul
argument pe care-1 aduce n sprijinul meritelor sale politice este ridicol:
"familia mea de la patuzsopt ...si eu n toate Camerele, cu toate partidele, ca
rumnul impartial... si sa ramn fara coledzi!".

Prost, demagog, peltic, amnezic si senil, ncurca mereu pe prefect cu Trahanache,

spunndu-i lui Tipatescu: "Eu la masa o sa stau ori lnga d-ta, ori lnga consoarta
d-tale...", spre disperarea Zoei, care izbucneste: "A! Idiot!". Spiritul sau
machiavelic, miselia sunt relevate printr-o replica ce contureaza perfect
personajul, autorul scriind n paranteza "aparte", sugernd astfel imbecilitatea
lui: "E slab de tot prefectul, i spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe",
referindu-se, binenteles, la Trahanache.

Dandanache, inconstient de josnicia gestului sau, repeta mereu ntmplarea: "Cnd

i-am pus pitorul n prag - ori coledzi, ori Razboiul, ma-ntelegi - tranc! depesa
aiti...". Daca Nae Catavencu exercitase santajul cu discretie, Dandanache este
mndru de ideea care-i venise: "Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu politica?".

Dandanache, ndemnat de Zoe si Tipatescu sa rosteasca discursul politic prin care

sa se adreseze alegatorilor, este incapabil sa rosteasca ceva inteligibil, fluent
sau logic, uitnd chiar motivul pentru care se afla acolo si pentru care luptase
-"si da-i si lupta, si lupta si dai"- cu atta rvna. Comicul de limbaj este
ilustrat prin anacolut: "n sanatatea alegatorilor... care au probat patriotism si
mi-au acordat (nu nemereste).? ? asta... cum sa zic, de!... zi-i pe nume, de!...a!
sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patuzsopt n Camera, si eu ca rumnul
impartial, care va sa zica... cum am zite... n sfrsit sa traiasca!". Magistral
construit, discursul Iui Dandanache este, poate, cea mai convingatoare si sugestiva
ilustrare a incompetentei si demagogiei oamenilor politici, din toate comediile lui
Caragiale.

"Agamita Dandanache e mai mult un blbit si un marginit mintal, simbol trist al

necesitatilor electorale si lamentabil exponent de clasa." (G.Calinescu).

Comicul de nume este relevant, prin alaturarea ridicola a numelui viteazului

razboinic grec, conducator de osti si bun strateg - Agamemnon . cu Dandanache, care
sugereaza ncurcatura, dandanaua.

Cetateanul turmentat: reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu are

ambitii, dar nu este nici el tocmai cinstit, pentru ca, ducnd scrisoarea
"andrisantului", mai nti o citeste sub felinar, din care cauza i este furata de
Catavencu. Ajuns "apropitar", deci cu drept de vot, este vicios pentru ca e mereu
beat, asteapta sa fie dirijat, pentru ca el nu are nici o opinie, "apoi daca-i pe
pofta, eu nu poftesc pe nimeni". Abureala lui este sugestiva nu pentru ca este
bautor, ci pentru ca toata viata politica a vremii ameteste pe omul de rnd, care
se si simte agresat de aceasta, "nu ma-mpinge, c-ametesc", "nu ma zgudui!". Este o
fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale, "dai cu bere, da-i cu vin, da-
i cu vin, da-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea
mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit
memorabila: "Eu cu cine votez?", iar pentru ca Zoe l lamureste, voteaza
disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "n sanatatea coanii Joitichii ca e
dama buna!". Cetateanul turmentat este cel care creeaza un comic de situatie
remarcabil, prin gasirea, pierderea si napoierea scrisorii de amor, cel care
provoaca intriga actiunii, dar si cel care aplaneaza conflictul n finalul piesei.
El apare n momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea cu prezenta
lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este reprezentantul
electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul n Camera
Deputatilor.

Cetateanul turmentat nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de campania

electorala confuza pentru omul de rnd, care simte nevoia sa fie ndrumat de catre
cineva care, crede el, se pricepe la politica, de aceea ntrebarea "Eu pentru cine
votez?" devine obsedanta.

Personajele lui Caragiale sunt luate din viata, asa ca, n afara de o trasatura
dominanta, ele sunt exponente tipice ale clasei umane n orice timp si societate,
diferentiindu-se prin statut social, temperament, intelect sau limbaj. Eroii lui
Caragiale sunt actuali si astazi, deoarece "natura nu lucreata dupa tipare, ci-l
toarna pe flecare dupa calapod deosebit: unul e sucit ntr-un fel, altul ntr-alt
fel, flecare n felul lui, nct nu te mai saturi sa-i vezi si sa-ti faci haz de
ei." (I.L.Caragiale)