O scrisoare pierduta

de Ion Luca Caragiale

(Apartenenta operei la genul dramatic, specia literara comedia)

In lumina contemporaneitatii, pe meridianele romanesti, Ion Luca
Caragiale (1852- 1912) este una din acele personalitati literare ce nu s-au
invechit deloc.
Principalul mijloc de construire a personajelor este comicul, foarte variat
ca manifestare, intre care se pot enumera: comicul de situatie, de caracter, de
limbaj, de moravuri si de nume.
Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care
satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor
ridicole, intre care se nasc conflicte puternice.
Modul predominant de expunere este dialogul, completat cu monologul,
ambele fiind modalitati de caracterizare a personajelor. Se remarca prezenta
indicatiilor scenice, referitoare la vestimentatia, intonatia, gesturile, mimica
personajelor.
Principalele mijloace de realizare a comicului sunt satira si sarcasmul,
pentru a demasca moravurile societatii romanesti si a crea personaje dominate
de un defect moral reprezentativ pentru tipul si caracterul uman.
Comedia O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes
rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie
1884.
O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri
politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei
electorale pentru alegera de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati
in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitieiCatavencu si grupul de intelectuali independenti si membrii partidului de
guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si
Branzovenescu.
Locul actiunii este capitala unui judet de munte, iar timpul in care se
petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Ca mijloace artistice, subiectul este constituit prin comicul de situatii in
care sunt puse personajele, conturate, la randul lor, prin comicul de caracter si
comicul de limbaj.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului, care ii
raporteaza, servil, lui Stefan Tipatescu, prefectul judetului privind indeplinirea
misiunii pe care o avuse noaptea trecuta. El aflase ca Nae Catavencu este in
posesia unui document important, care va face posibila alegerea acestuia in
Camera Deputatilor. Acest fapt declansaza intriga comediei, deoarece
documentul misterios era o scrisoare de amor a prefectului catre Zoe, sotia lui

Zaharia Trahanache, seful filialei partidului din acest judet. Dornic de a parveni,
Catavencu ameninta ca va publica scrisoarea in ziarul sau, dar promite sa o
inapoieze in cazul in care va obtine deputatia. Stefan Tipatescu, dupa ce ordona
perchezitionarea si arestarea abuziva a lui Catavencu, incearca sa-i ofere
diverse functii in stat, dar acesta refuza cu indarjire. Punctul culminant se
declansaza odata cu venirea la centru a dispozitiei ferme de a fi trecut pe lista
candidatilor un oarecare Agamemnon Dandanache. Fiecare politician in parte
devine agitat, atmosfera este tensionata atat intre membrii partidului, cat si in
opozitie, la care se adauga disperarea celor doi amanti. Deznodamantul este
construit printr-o succesiune rapida de situatii comice inedite. Noul candidat
Agamita Dandanache, se dovedeste a fi mai ticalos decat Catavencu, deoarece
ajunsese pe lista santajand un politician important tot cu o scrisoare de amor, pe
care o gasise intamplator. Dupa ce scrisoarea este inapoiata lui Zoe, Catavencu,
nemaiavand obiectul santajului, devine umil si conduce festivitatea organizata in
cinstea rivalului sau politic. Agamemnon Dandanache castiga postul de deputat.
Atmosfera de dupa votare este vesela, desi votarea in sine fusese o
mascarada.
Principala modalitate artistica de construire a subiectului si a
personajelor o cunstituie comicul, care la Caragiale imbraca cele mai variate
forme de manifestare. Comicul de caracter contureaza personaje ridicole,
creeaza tipologii umane, dominate de trasaturi morale definitorii pentru
caracterul acestora. Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului,
lipsit de demnitate, functionar servil, incalca legea constient si-l aresteaza
abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin de la conu Fanica. Tipul
incornoratului simpatic este ilustrat de Zaharia Trahanache, tipul parvenitului si
al demagogului este intruchipat de Nae Catavencu, tipul politicianului incult si
prost de grupul Farfuridi- Branzovenescu, tipul chochetei de Zoe Trahanache,
cetateanul turmentat il reprezinta pe alegatorul anonim, iar Agamemnon
Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje:
parvenitul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul.
Opera O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale apartine genului dramatic si
se incadreaza in specia comedie, deoarece autorul satirizeaza cu sarcasm
intamplari, aspecte sociale, moravuri si defecte caracteriale prin intermediul
personajelor ridicole, starnind rasul cu scopul de a le indrepta. Principalele
moduri de expunere sunt dialogul si monologul, iar caracterizarea personajelor
se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lor ori direct de catre
celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale,
cuprinse intre paranteze, ca indicatii scenice, prin care autorul isi misca
personajele, le da viata, folosind comicul, ca principal mijloc artistic.
Deoarece intruneste toate aceste trasaturi se poate afirma ca opera
literara O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie.