Sunteți pe pagina 1din 2

IONA- Marin Sorescu

Dramaturgia moderna, audce schimbari importante prin deplasarea unor accente si prin reinterpretarea
si valorificarea unor elemente mitologice.
La inceputul anilor 50 se contureaza un nou tip de creatie teatrala teatrul absurdului, creatie
impregnate de spaimele si incertitudinile razboiului si care respinge realismul psihologic promovat de
dramaturgia de dinainte.Suntem confruntati acum cu personaje simbolice puternic abstractizate si
stilizate.Temele teatrului modern sunt singuratatea si criza existentiala , lipsa de sens, a existentei, libertatea si
captivitatea, coumincarea, destinul uman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu se inscrie in categoria teatrului modern facand nota aparte in peisajul
literar romanesc.Trilogia sa Setea muntelui de sare din care face parte si drama Iona surprinde sensuri
filosofice si dezvolta aspecte mitologice pe care le reinterpreteaza. Tragedie in patru tablouri scrisa de Marin
Sorescu, scriitor cu o sclipitoare personalitate care poseda atat profunzimea filozofica a lui Beckett, cat si o
viziune aparte, cu totul personala asuprea neputintei de comunicare
Titlul, , are valoare anticipativa. Numeste unicul personaj care dialogheaza cu sine in scena, stabilind o relatie
directa cu mitul biblic despre Iona, fiul lui Amitai. Acesta este inghitit de un chit pentru ca fuge cu o corabie
spre Trasis, in loc sa provaduiasca cuvantul Domnului. Este eliberat dupa trei zile si trei nopti.
Tema tragediei Iona este strigatul tragic al omului singur care face eforturi disperatepentru a-si regasi
identitatea. Este o drama a omului modern, ce consta in neputinta de a inainta pedrumul libertatii, neputinta
atingerii absolutului.
Formula dialogului cu sine este justificata in incipit: ca orice om singur, Iona vorbeste tare cu sine
insusi.Situatia initiala(actul I) in care este surprins eroul este o metafora a absurdului lumii. Cu fata spre
mare, Iona se afla, fara sa stie, in gura imensa a balenei. Acest afara este iluzoriu deoarece Iona este captive in
plasa rutinei cotidiene.
Esecul repetat al incercarii iesirii din captivitate constituie tentativa de a depasi constiinta nefericirii, a
singuratatii, a conditionarilor multiple ale existentei umane. Aparitia pescarilor 2 si 3, in cel de-al doilea peste,
nu-l scapa pe Iona decat de singuratatea fizica. Imposibilitatea comunicarii cu cei asemenea lui, il proiecteaza
intr-o singuratate metafizica. Constient de acest fapt, Iona se va refugia in poveste, in mit. Traversand symbolic
dezastre, si murind cate putin in razboaie, Iona devine arhetipul, arheul ce se naste iar si iar:mama, mi s-a
intamplat o mare nenorocire, mai naste-ma o data!-tu nu te speria din atata si naste-ma mereu. Se instaleaza un
conflict ontologic, intre viata si moarte, ce nu poate fi rezolvat in absenta lui Dumnezeu: ce pustietateas vrea
sa treaca si Dumnezeu pe-aici.
Decizia finala e surprinzatoare. Nedescoperind nici o cale de salvare din universal inchis, cauta iesirea in sens
invers, cufundandu-se in propriul univers launtric: isi spinteca pantecul spre a razbi cumva la lumina. Gestul nu
figureaza neaparat o sinucidere, ci poate fi o sugestie si o rezolvare scenica a conflictului. Moartea ritualica a
eroului apare ca intrare in alta etapa existentiala, superioara in ordinea cunoasterii. Ea echivaleaza cu sansa
eliberarii totale, cu o noua nastere ca fiinta spirituala care transcede propria materie. Ucigandu-si eul material,
eroul elibereaza eul spiritual, cel divin.

Iona poate fi considerate capodopera dramaturigiei soresciene, prin formula artistica originala, prin
problematica existentiala a omului, aflat in cautarea adevarului despre sine, in aventura descoperirii libertatii.

Caractericare Iona

Personajul principal si eponim, Iona este imaginea generica a omului modern.Modalitatile de caracterizare din
care reies principalele lui trasaturi sunt cea directa si indirecta. Prin caracterizarea directa se realizeaza o schita
a portretului fizic, fiind mentionata doar barba lunga siascutita, iar din didascalii se contureaza portretul
moral, acesta fiind nepasator, curios, melancolic, meditativ, nehotarat, trist, ironic, zambitor si
in final iluminat. Caracterizarea indirecta reiese din vorbele si faptele lui. Iona este rational, profund in
gandire, reflectand asupraprogresului, sortii, vietii, intelepciunii, si nerabdarii in fata destinului.
Conflictul in opera dramatica Iona este unul interior, reprezentat de drama existentialaa protagonistului. El
cauta permanent sa comunice cu sine, sugerand ideea de solidaritate umana. Ionaeste genul de om capabil sa se
instaleze firesc in anormalitate si sa caute solutii. Statutul social alpersonajului este acela de pescar, care traieste
incercand sa caute un orizont de lumina, intrand dintr-unchit in altul, aratand statutul sau moral, acela de om
optimist care nu renunta la idealurile sale. In ceea cepriveste statutul psihologic, urmarind calatoria eroului,
observam sentimentele lui si miscarile sufletesti,ajungand de la inconstienta la luciditate, constiinta si in final
vizionarism.
Opera Iona prezinta omul modern care se descopera pe parcursul vietii, fiind unsimbol al cunoasterii absolute.
De asemenea, experienta sa se reduce la tema libertatii in stransa legaturacu cea a sperantei. Iona incearca sa se
elibereze si sa se departeze de societatea, care isi vede doar propriile interese