Umanismul românesc desemnează manifestarea ​curentului umanist​ în țările române.

În comparație cu
Europa Occidentală, în țările române umanismul s-a manifestat tarziu. Explicația pentru acest fapt a fost
considerată izolarea intelectuală față de Occident, deși această idee nu a rămas neatacată.

Figuri de umaniști ai secolului al XVII-lea au fost spătarul ​Constantin Cantacuzino​, în Țara Românească,
și ​Grigore Ureche​, ​Miron Costin​, ​Nicolae Milescu​ și ​Dimitrie Cantemir​, în Moldova.

Prima şi fundamentala idee vehiculată este conştiinţa originii noastre latine, a unităţii de limbă şi tradiţii a
poporului român.

Iluminismul românesc a servit cauzei idealului național pentru a căror fundamentare a activat și contribuit
din plin, aplecându-se asupra istoriei limbii și a poporului.
Iluminismul românesc a adus, nu în ultimul rând, puternice argumente istorice pentru imperioase și
pregnante revendicări politice naționale.

.Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu ​Școala Ardeleană​ și cu reverberațiile ei

transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit
hotărâtor. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favoarea unor
revendicări politice.

În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și feudalismului
autohton. Din punct de vedere politic avusese loc ​revoluția lui Tudor Vladimirescu​.
Reprezentanți ai iluminismului: ​Samuil Micu​, ​Gheorghe Șincai​ și ​Petru Maior​.
Opere importante: “Tiganiada​” de Budai Deleanu,​Elementa linguae daco-romane sine valachicae”​ de
Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Petru Maior „​Dizertație pentru începutul limbii române”​ de Petru
Maior.