PARTIDELE POLITICE Definiia i caracteristicile partidului politic Etimologic vorbind, noiunea de partid vine din latin (verbul partire

= a diviza, a mpri; pars = parte), ceea ce ne indic chiar esena acestui tip de organizaie politic: ceea ce rezult din diviziunea unei totaliti politice, caracteristica de a fi un fenomen prin excelen partizan. Termenul nu intra n vocabularul politic pn n secolul al XVII-lea, deci nu intr direct din latin; predecesorul acestui termen era sect (se care = a separa, a reteza, a tia, a diviza). Prin partid politic se nelege o grupare de oameni constituit pe baza liberului consimmnt ce acioneaz programatic, contient i organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale, comuniti umane (popoare, naiuni), n vederea dobndirii i meninerii puterii politice, n conformitate cu idealurile proclamate n programul acestuia. Din definiie rezult o serie de trsturi specifice partidului ce l deosebesc de alte instituii politice: 1. caracterul contient pronunat, deoarece partidul se constituie prin liberul consimmnt al cetenilor care ader la o concepie, un program, o ideologie. Un partid unete deci oameni ce mprtesc acelai crez politic, doritori s-l slujeasc i capabili s-o fac; 2. caracterul de grupare social - uneori declarat - n sensul ca partidele servesc, n primul rnd, interesele unei categorii sociale. De regul, partidele politice nu declar deschis slujirea intereselor unei anumite clase, dar, n mod tacit, iar uneori chiar deschis, se sprijin mai mult pe anumite categorii sociale; 3. caracterul istoric, partidele aprnd o dat cu organizarea politic a societii i evolund mpreun cu aceasta. n concluzie, putem spune c: a. partidele nu sunt fraciuni - fraciunile nu sunt nimic altceva dect expresia unor conflicte personale, interes personal pentru retribuie i loc, rezultate ale unor comportamente narcisiste i desconsidernd interesul public; partidele politice leag oamenii de o form de guvernmnt, iar fraciunile nu. Partidele intensific un sistem de capabiliti, fraciunile nu; partidele

politice sunt ageni funcionali (servesc unor scopuri i ndeplinesc roluri), fraciunile nu. b. Un partid este o parte a unui ntreg. c. Partidele sunt canale de expresie, aparin mijloacelor de reprezentare, sunt instrumente de a reprezenta oamenii, exprimdu-le nevoile. Definiii: Max Weber: Partidul constituie relaiile de tip asociativ, o apartenen fondat pe o recrutare de tip liber. Obiectul su este de a asigura puterea conductorilor si n snul unui grup instituionalizat, n scopul realizrii unui ideal sau de a obine avantaje materiale pentru militanii si. Raymond Aron: Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai puin organizate, care pretind, n numele unei anumite concepii a interesului comun i a societii, s-i asume singure sau n coaliie, funciile de guvernare. Maurice Duverger: Un partid nu este o comunitate, ci un ansamblu de comuniti, o reuniune de mici grupuri diseminate de-a lungul rii (secii, comitete, asociaii locale, etc.), legate prin instituii coordonatoare. J. La Palombara i M. Weiner1 consider c partidul politic apare ori de cte ori activitatea unui sistem politic atinge un anumit grad de complexitate sau cnd noiunea de putere politic ajunge s includ ideea c mase largi ale populaiei trebuie s participe sau s fie controlate. Partidul politic este o creatie a sistemelor politice moderne sau n curs de modernizare. Partidele politice apar n sistemele politice atunci cnd cei care caut s cucereasc sau s menin puterea sunt obliga i s caute sprijin dintr-un public mai larg, fiind determinat de dou circumstane: 1. - o schimbare n atitudinea supuilor sau cetenilor n raport cu autoritatea, afectat de fluxul informaional, extinderea pieelor interne, creterea tehnologic, extinderea reelelor de transport, creterea mobilitii spaiale i sociale; indivizii din cadrul societii cred c au dreptul de a influena exerciiul puterii (problema limitrii puterii politice).
1

J. La Palombara i M. Weiner: The origin and development of political parties

2. - o seciune a elitei politice dominante sau o elit aspirant poate c uta s ctige sprijinul public pentru a ctiga i menine puterea, chiar dac publicul nu particip activ la viaa politic. Factorii ce determin modificri ale atitudinilor unui procent semnificativ al populaiei includ: 1. - secularizarea - indivizii au ajuns s cread c prin aciunile lor sunt capabili s afecteze lumea n moduri favorabile intereselor i sentimentelor lor, fiind i un efect al sistemului educaional i al factorilor omogenizatori ai urbanizrii; 2. -trecerea de la subzisten la o economie pe baz de bani, ce a implicat distrugerea patternurilor autoritilor locale i o mai mare individualitate i independen pe piee

Funciile partidelor politice

I. Recrutarea i selectarea personalului conductor pentru posturile din sistemul de guvernare; ea mai este numit funcie de recrutare (Schwartzenberg), funcia de selectare a candidailor (Deguin), funcia de nlocuire politic (Lavau). Funcia de nlocuire politic permite sistemului politic s nu fie nici imobil, nici unidimensional i s se adapteze schimbrilor intervenite n mediul su nconjurtor. Funcia de nlocuire politic aduce snge proaspt i idei noi sistemului politic. II. Funcia de definire i expresie a programelor politice i de guvernare. Aceast funcie de programare - d expresie sufragiului sau funcia de structurare a vieii politice. Sistemul evit haosul destructurrii i canalizeaz n propriul profit energia ce alimenteaz conflicte i pe care o convertesc n idei, proiecte i realizri guvernamentale. III. Funcia de control i coordonare a organelor guvernamentale: - const n ncadrarea celor alei condiionnd coordonarea i controlul deciziilor politice. Pentru Schwartzenberg este articulat la dou nivele de complementare: a). asigur legtura ntre mandarii alei i cetenii electorali;

b). i disciplineaz i-i ncadreaz pe alei; IV. Funcia de integrare social prin satisfacerea i concilierea cererilor grupurilor sau prin aportul sistemului comun de credine sau ideologii. Se refer la integrarea efectiv a grupurilor sociale. V. Funcia de integrare social a indivizilor prin mobilizarea sprijinului lor i prin socializare politic. Ea se refer simultan la: a) aspectele ce permit participarea indivizilor la sistem; b) rolul pedagogic al partidelor politice. n aceast privin, pregtirea individului pentru a deveni cetean, oferindu-i viziune politic. VI. Funcia de contra-organizare i de subversiune. Aici avem de-a face de fapt cu o disfuncie. Astfel, Lavau vorbete de efectele favorabile pe care contestarea sistemului dat le poate avea asupra supravieuirii sistemului. Este ca o supap, care permite eliberarea presiunii cnd aceasta depete stele de alarm. Rod Hague, Martin Harropsi Shaun Breslin2: 1. Partidele sunt canale de expresie, n sus n jos ele sunt instrumente ale reprezentrii oamenilor, prin exprimarea intereselor. Canalele de expresie n sus n jos sunt esentiale pentru managementul politic al societatilor complexe. In sistemele competitive de partide fluxul comunicational de jos n sus este relativ puternic. Oricum nsa, chiarsi n aceste sisteme, partidele functioneaza ca vehicul pentru informarea, educareasi influentarea opiniei publice. Daca partidele politice nu ar fi nimic mai mult dect att - instrumente de expresiesi de a transmite informatia , ar nsemna ca timpul lor a trecut. Ele ar putea fi bine nlocuite de sondaje de opinie, cercetarisi de faptul ca toti cetatenii pot sta la capatul unui terminal de computersi pot introduce n sistem preferintelesi gndurile lor politice. Totusi, partidele politice

asigura ceva ce nici un sondaj de opinie sau masina nu pot - partidele politice transmit revendicari sustinute de presiune. 2. Agenti ai agregarii intereselor - transforma o multitudine de cereri Grupurile de interese

specifice n pachete de propuneri mai usor de mnuit.

2

Rod Hague, Martin Harrop i Shaun Breslin: Political Science. A Comparative Introduction, New York: St. Martin s Press, 1993

articuleaza interese, partidele politice le selecteaza, le reducsi le combina. Ele sunt ca magazinele universale, deciznd care interese sa fie expuse, care sa fie pastrate n depozitsi care sa nu fie deloc cumparate - n statele partide comuniste, multe cereri erau cu totul reprimate. 3. Cnd se afla la guvernare, liderii de partid sunt implicati n mpletirea telurilor colective ale societatii. In miscarile revolutionare ale epocii moderne,

partidele au fost motoarele prime. Rusia, China: partidele comuniste de avangarda au condus anumite transformari, fiind dedicate schimbarii sociale radicale. In lumea a - III - a, partidele nationaliste au jucat un rol critic n cstigarea independentei, n ncercarile ulterioare de a calauzi noile natiuni n afara societatilor traditionale. In tarile dezvoltate, partidele au contribuit la crearea statelor de protectie sociala, n cel de-al treilea patrar al secolului,si la an. . . . nspre economii mai competitive, n ultimul sfert de secol. 4. Recrutarea elitelor si socializare. 5. Adesea partidele politice sunt obiecte ale unor puternice atasamente

emotionale sau antagonisme, exercitnd o puternica influenta asupra opiniilor (formeazasi manipuleaza opiniile)si comportamentelor suporterilor lor. Intr-o lume complicata, ele actioneaza ca puncte de referinta pentru cedare. Ce urmeaza - abia n democratiile liberale multi alegatori voteaza toti partidul lor , indiferent de problema.

Tipologia partidelor politice

Duverger are o clasificare binara: a - partid de cadre - produsul evolutiei care e unit laolalta: 1. comitetele electorale la baza 2. grupele parlamentare n vrf. - sunt partide de notabili: exemplu: n Franta partidul radical.

b - partid de mase: cu ct proportia aderentilor n raport cu alegatorii e mai maresi cu ct proportia militantilor n raport cu aderentii e mai puternic, cu att organizarea tinde spre. . . . . . . . . . . . . . . . - partidul de mase e un partid din a doua generatie - iesite din sufragiul universal structura interna. - cercul militantilor - pentru care partidul reprezinta ratiunea de a trai - ca o Biserica. - cercul aderentilor - platesc o cotizatie, partidul nu este pentru ei dect o organizatie. - cercul simpatizantilor - casi alegatorul, si aduce votul; dar nu este numai att - exista o comunitate a alegatorilor, dar existasi una a simpatizantilor. Ele sunt anexe ale partidelor - grupuri diverse - dublarea partidelor printr-o comunitate de sateliti. - cercul alegatorilor - electorilor. Ce clivaje se manifesta n comunitate? Cele 3 revolutii rolul lor n aparitia acestor clivaje. I. revolutia nationala - produce doua clivaje: 1. ntre centrul edificator al unei culturi nationalesi rezistenta crescnda a populatiilor supuse, care sunt distincte etnic, lingvistic si religios si pe periferie, provincie. (apar partide nationaliste, centraliste, partide de aparare teritoriala,

autonomiste. 2. ntre Stat si Biserica (Statul are un rol standardizator, centralizator,

mobilizator. Biserica vrea sa-si mentina privilegiile corporative istorice stabilite de ea. Apar partidele clericale sau crestine, partidele anticlericalesi alternative) II. revolutia industriala: a produs alte doua clivaje: 3. ntre interesele rurale si cele ale clasei n ascensiune a antreprenorilor industriali.

4.

ntre proprietari, patronisi lucratori, muncitori. (partide patrimoniale,

burgheze dreapta(Apar partidele agrariene si ecologiste, partide de aparare urbana, " auto) Cele doua revolutii constituie revolutia burgheza. III. revolutia internationala - revolutia bolsevica. - aceasta revolutie divizeaza non- proprietariisi lucratorii ntre cei care se raliaza revolutiei bolsevicesi cei care i se opun sau nu i accepta cuvintele de ordine. Elementele de baza ale fiecarui partid au o structura originala.Exista patru tipuri de elemente de baza: 1. comitetul 2. sectia 3. celula 4. militia Comitetul (sau caucus)are un caracter restrns fiind compus dintr-un numar mic, fara a ncerca largirea luisi nu face aderenti (ex: partidele conservatoaresi liberale de creatie interna, partidul radical din Franta n timpul Republicilor a III -asi a IV-a. ).Comitetul are o mare forta: bazata pe calitatea membrilor( grup de notabili capabili de a exercita o mare influenta). Comitetul acopera teritoriul geografic corespunznd circumscriptiei electorale (n Franta arondisment, n SUA county). Activitatea sa este sezoniera, semipermanenta; fara a fi o institutie ocazionala, nascuta doar pentru o singura campanie electoralasi moarta odata cu ea; comitetul nu este totusi o institutie totalmente permanenta, asemanatoare partidelor moderne pentru care nu nceteaza niciodata activitatea si propaganda. Exista mai multe tipuri de comitete: -comitetul <<direct>>,cum au fost comitetele radical-socialiste franceze, care aveau notabili alesi pe motivulcalitattilor lor individualesi influentei lor personale

(comercianti influenti, propietari rurali mijlocii, notari, medici de la tara functionari, institutori, avocati,etc). Nici unul dintre ei nu reprezenta formal o clasa sau un grup, prin urmare, selectionarea lor nu se facea dupa o regula precisa. -comitetul <<indirect>>, cum reau acelea ale britanicului Labour Party :compus din membri alesi de catre bransele locale ale Trade Unions, aleTrade Councils, societattilor socialiste, organizatiilor cooperative.Acest element de baza al partidelor muncitorestiera format din reuniunea delegatilor elementelor locale de baza ale fiecarei comunitati, a caror reuniune constituia partidul. Acestor comitete de notabili li se pot opune comitetele de

<<tehnicieni>>,compuse din oameni alesi mai putin pe motivul influentei lor personale, ct mai ales pe baza cunoasterii de catre ei a mijloacelor ce trebuie folosite n campaniile electorale.Exemplul cel mai elocvent este al comitetelor partidelor americane. Dupa cum arata Duvergeri, comitetele constituie un tip arhaic de structura a partidelor politice. Ele formeaza organizatia normala a partidelor n regimurile cu sufragiu cenzitar sau n sistemele n care sufragiul universal se afla nca la nceput. Daca facem abstractie de comitetele indirecte ale partidelor muncitoresti, comitetele reunesc elitele socialetraditionale: prin compozitiesi structura ele reflectau influenta marii sau micii burghezii. Istoric vorbind, la sfrsitul secolului al XIX -lea, n Europa existau doua tipuri de comitete: -comitetele partidelor conservatoare, grupnd aristocratii, marii industriasi, bancherii, figurile ecleziastice importante; -comitetele partidelor liberale sau radicale, compuse din comercianti si industriasi medii, functionari , profesori, avocati, jurnalisti, scriitori. Sectia: partide socialiste; n sine, termenul de <<sectie>>desemneaza un element de baza mai putin descentralizat dect comitetul: o sectie nu este dect o parte dintr-un ansamblu, a carui existenta separata nici nu este de conceput; dimpotriva,cuvntul comitet evoca o realitate autonoma, care poate trai izolata. Or, partidele bazate pe sectii sunt mai centralizate dect partidele bazate pe comitete.

Ca structura, sectia este opusa comitetului: careprezentaun caracter restrns n timp ce sectia are un caracter larg (cel putin 100 de membri, pna la mai multe mii de membri) ncearca sa faca aderenti - cantitatea e importanta - intrarea e deschisa face apel la mase: de aceea baza sa geografica este mai restrnsa dect cea a comitetului (la nivel de sat, cartier, - chiar subdiviziuni, " organizatii de bloc " n partidele socialiste german sau austriac, " grupe " n Partidul Socialist Francez. Sectia are un caracter permanent: sectia reunindu-se lunar sau bilunar; are nu numai actiuni electorale ci si educatie politica; organizare interioara perfectionata cu o ierarhie mai neta si o separare mai precisa a functiilor dect n comitet: presedinte, vicepresedinte, trezorier, secretar, arhivist: nsa aceasta organizare nu corespunde unei diviziuni foarte riguroase a muncii. Este recunoscuta necesitatea existentei unui birou, organizat pentru a dirija ansamblul aderentilor, care sa cuprinda cel putin un secretar, care asigura convocarea membrilorsi punerea la punct a ordinii de zi si un trezorier care se ocupa de perceptia cotizatiilor individuale. Cele trei functii ale sectiei: snt ncadrarea maselor, educarea lor politica, formarea unor elite populare. Mai multe partide burgheze au ncercat sa atraga masele prin aceleasi metode precum partidele socialiste, n mai multe tari. Duverger comenteaza fenomenul contagiunii structurilor: - partidele de centrusi de dreapta si-au transformat structura, nlocuind comitetul cu sectiunea, ca element de baza. Acest fenomen al contagiunii structurilor are efecte limitate,

deoarece n majoritatea partidelor conservatoare sau centriste care l-au adoptat, sistemul de organizare prin sectii ramn mai mult teoretic dect practic, sectia corespunde uneori exigentelor democratiei politice. Acest fenomen are succes n partidele catolice sau n cele cu tendinta fascista. Celula: - este o inventie comunista,iar prin Internationala a III a a fost impusa tuturor partidelor comuniste din lume (rezolutia din ianuarie 1924). Celula are 2 trasaturi fundamentale care o deosebesc de sectiune: a - baza de grupare: nu are o baza geografica, locala, ca la sectiune, ci o baza profesionala (toti aderentii unui partid care au acelasi loc de munca - uzina, atelier, magazin, administratie; - existasi celule locale, de cartier). b - numarul de membri - este mult mai restrns,cel putin trei membri niciodata 100, optim 15 - 20.

Celula este un grup absolut permanent fiind vorba de locul de munca, ntlniri snt cotidiene (contact constant). Actiune mult mai eficienta. Natura

profesionala i furnizeaza o baza concretasi directia: problematica ntreprinderii, conditile de munca, salariile, ceea ce constituie un punct de plecare pentru o educatie politica solida n acelasi timp permite celulii sa ralieze viata ntreprinderii problemelor politice n aparenta cele mai ndepartate de viata profesionala. Celula a fost creata pentru actiune clandestina, ea se poate oricnd readapta conditiilor de activitate ilegala si are drept consecinta deplasarea centrului actiunii politice - nu este un instrument adaptat luptei electorale - e conceputa pentru actiuni n snul ntreprinderiisi nu pentru participarea la scrutinul politic. Organizarea n celule: antreneaza o o evolutie profunda n nsasi notiunea de partid politic - devine instrument de agitatie, propaganda, ncadrare si eventual de actiune clandestina pentru care alegerile si dezbaterile parlamentare nu sunt dect mijloace de actiune printre altele, chiar secundare. Organizarea partidelor n celule marcheaza o ruptura ntre regimul politicsi organele pe care le-a produs pentru a-i asigura functionarea. Aparitia sufrajului universalsi a democratiei parlamentare a provocat nasterea partidelor politice - de evolutia nsasi a partidelor politice a dat unora dintre ele o structura care le ndeparteaza de la alegerisi de la Parlament. Militia: este o creatie fascista; fiind un fel de armata privata ai carei membri sunt ncadrati militar, supusi aceleiasi disciplinesi antrenament precum soldatii, mbracati la fel cu uniformesi insigne, capabili ca si ei sa defileze n pas cadentat, precedati de muzica si drapele, apti ca si ei sa-si combata adversarii cu arme si n lupta fizica - membri civili. Militia marcheaza o ruptura si mai neta ntre partidele politice si actiunea electorala si parlamentara. nsa membrii acestor militii nu sunt permanent mobilizati, nici ntretinuti de organizatie, dar sunt adunati si antrenati foarte frecvent, ei trebuind sa fie tot timpul la dispozitia sefilor Exista duoa categorii: a cei care constituie un fel de armata activa: de ex. n Italia : fasciile de lupta erau alcatuite din elementele active principii,triarii(misiuni de gradul al doilea); bsi cei care alcatuiesc o simpla " rezerva ";

Caracterul militar al militiilor nu apare doar in compozitia, cisi n structura militara: ex. n cadrul sectiilor de asalt hitlerist; uniunea combatantilor frontului rosu, militie PCG. Elementul initial era escadronul (Schar), compusa(Trupp)care se compunea din trei pna la sase escadroane; patru sectiuni alcatuiau o companie(sturm), duoa companii alcatuiau un batalion(Sturmbann), trei pna la cinci batalioane un regiment(Standarte),ale carei efective se cifrau ntre 1000 si 3000 de oameni; trei regimente constituiau o brigada(Untergruppe), de la patru lasapte brigade o divizie( Gruppe), fiecare divizie corespunznd uneia din cele 21 de regiuni ale teritoriului german.Uniunea combatantilorFrontului rosu, militia Partidului Comunist German( dizolvata n 1929 si constituita sub forma Ligii de lupta anti fascista)se baza pe grupe de cte opt oameni, locuind n acelasi cartier, ct mai aproape unul de celalalt, pentru a fi mobilizati mai usor.Patru grupe constituiau o sectii o camaraderie(Kameradschaft). Organizarea fasciilor mussoliniene era cam de acelasi tip, baza fiind escadroanele de lupta (squadri di combtimento), grupate n sectii, centurii, cohorte si legiuni cu o terminologie mprumutata din istoria romana. Nici un partid politic nu a fost vreodata compus exclusiv din militii n afara de Sectiile de asalt, partidul nazist (national - socialistii) se compunea din celule de ntreprinderi si sectii de tip clasic. Totusi, militiile erau considerate cele mai importante elemente de baza (unul din 4 membri) n 1929: 60000 fata de 175000; n 1932 - 350000 pentru 1200000 Ca si n celula de ntreprindere militia da partidului sau orientarea generala, tactica, originalitatea, stilul. Militia corespunde doctrinei fasciste, acestui amalgam de Sorel; Maurrassi Pareto, care afirma predominanta elitelor, a minoritatilor agitate precum si a necesitatii violentei pentru a permite cucerirea si conservarea puterii; militia organizeaza minoritatile si le da mijloace de actiune videnta. De aceea militiile au constituit un instrument pentru rasturnarea, nu pentru mentinerea unui regim democratic. - n afara de partidele fasciste, partidele bazate pe celule s-au straduit sa-si organizeze militii - partidele comuniste sunt singurele caresi-au creat organizatii militare autonome sub ocupatia fascista (rolul militiilor n Cehoslovacia). Aceste

tendinte de a utiliza simultan militia si celula se poate explica prin caracteristicile lor comune de a fi independente de metodele electorale si parlamentare. Articularea generala Cum se leaga ntre ele aceste comunitati de baza n aglomerarea numita partid ? - problematica articularii generale pare a fi o problematica pur tehnica n aparenta, deci secundara; n realitate, este o problema esentialmente politica si primordiala - ntocmirea legaturilor si raporturilor ntre grupe elementare de partide politice influenteaza profund asupra militantilor, asupra unitatii doctrinare si eficacitatii actiunii, chiar asupra metodelor si principiilor. Pe ansamblu, articularea politica tinde sa se calchieze pe articularea administrativa a statului. Distinctie: a. - articulatie puternica: - pentru a asigura participarea fiecarui element de baza la viata globala a partidului, multiplicarea esaloanelor ierarhice; ajunge tot la oligarhie n partidul comunist: ex: articularea PCR. b. - articulatie slaba: - conceputa pentru a putea da puterea micilor grupuri oligarhice. Factorii care decid slabiciunea / forta articularii unui partid politic: 1. diferentele traditionale de temperament national (notiune vaga,

primejdioasa, nelipsita de interes; ex: partidele socialiste latine: nordice, italiene, francez, dar PCF e mai rigid dect PSG; iar PSF e mai rigid dect partidul conservator englez). 2. circumstante istorice particulare: - lupta clandestina (antifascista -

Rezistenta) a dus la ntarirea articulatiei cu consecinte pentru perioada posterioara. 3. regimul electoral: - scrutinul de lista dintr-o mare circumscriptie obliga la stabilirea unor articulatii puternice ntre comitete / sectii locale; cu sau fara reprezentare proportionala, tinde spre o articulare ce depaseste esalonul local atenueaza influenta oamenilor si o mareste pe aceea a ideilor, conferind

predominanta programelor generale asupra certurilor de interese - deci, impune organizarea nationala a partidelor politice. - scrutinul uninominal: dintr-o circumscriptie mai mica tinde sa faca din fiecare mic grup local de partid o entitate independenta, deci slabeste articulatia. 4. natura elementelor de baza: coincidenta practic generala ntre sistemul de comitete si articulatia slaba, sistemul sectiilor si articulatia puternica, sistemele de celule si militii si articulatia foarte puternica. - exista 2 tipuri de partide politice: a - articulatia puternica corespunde unei armaturi complexe. b - articulatia slaba corespunde unei armaturi simple. Partidele cu articulatie puternica sunt si cele care vizeaza ncadrarea maselor (n sectiuni, celule, militii) - o coincidenta cu o alta distinctie: a) partide de cadre; b) partide de mase.

M. Duverger,op. cit.,p. 66;