Caracterizarea lui Ghita

Ioan Slavici este considerat unul dintre reprezentantii de seama ai

prozei ardelene, care a lasat literaturii noastre adevarate capodopere,
traditia deschisa de catre acesta fiind dusa la opegeu de marele scriitor
Liviu Rebreanu. Principalele trasaturi a operei “Moara cu noroc” sunt
obiectivitatea si realismul viziunii. Opera este o nuvela realista, dar in
acelas timp si una psihologica, incepand si sfarsindu-se cu vorbele
batranei. Personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu
trasaturi fizice si morale distincte, puse in lumina printr-un sir de
intamplari situate intr-un anumit cadru temporal si social.
Personajul, ca-n orice opera realista este un personaj tipic in
imprejurari tipice. El este un personaj principal, realist, rotund,
tridimensional, fiind in final o victima a unei lumi care dispretuieste
saracia, dar si al imensului sau orgoliu.
Modalitatiile de caracterizare prezente in opera noastra sunt
cele directe, conturate de catre narator prin cele doua ipostaze ale
personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale “un
om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se
bucura cand o vedea pe dansa vesela” si cea a omului dominat de
bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din
momentul in care pretuieste averea, care il va transforma in alt om
“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de
nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea
sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi
pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”. Cele conturate
de catre alte personaje, de catre Ana: “Tu esti om Lica, iara Ghita nu
e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de
atat.”, considerandu-l las si netrebnic. De catre Lica: “Tu esti om
Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-
as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt
chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine”.
Caracterizarea directa sa imbina cu autocaracterizarea: “Ei! Ce sa-
mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu!… Ce sa-mi fac daca e in mine
ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat
ca are cocoasa in spinare.”, contureaza conceptul dupa care oamenii,
la fel ca si Ghita, in fata banilor, isi uita geneza sufletului, rotindu-se
dupa avere la fel cum se roteste floarea-soarelui dupa soare.
Caracterizarea indirecta, care reiesa din faptele
protagonistului, el ajungand din pacate dupa mutare la “moara cu
noroc”, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in
favoarea averii, facand tot ce-i sta in putinta pentru a agonisi cati mai
multi bani, ajungand chiar sa jure stramb in fata judecatorului pentru
a-i salva viata lui Lica.
Raportam protagonistul, pe Ghita la un alt personaj, la Lica.
Din punctul meu de vedere, Lica pentru Ghita este un rau necesar
intrucat ii hraneste pofta orgoliului dupa avere, introducandu-l si pe el
in treburi necurate. Amandoi fiind in goana dupa avere, un subiect
foarte controversat in zilele noastre, Balzac afirmand: “Singurul zeu
suprem al omului este banul.“
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele realiste si
psihologice “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este conturat in mod
realistic, psihologic, al carui statut social si moral se schimba pe
parcursul operei.