A

"Baltagul de M. Sadoveanu
Aparut in 1930 si scris in numai cateva zile, romanul "Baltagul de M. Sadoveanu infatiseaza o lume de puritate pagana, traitoare intrun tinut in care datina este legea nescrisa a comunitatii. Alcatuit din 16 capitole (numerotate cu cifre romane), "Baltagul se deschide cu
o anecdota caracterologica despre nasterea neamurilor; printre acestea se numara si locuitorii muntelui a caror existenta traita pe
inaltimi, ii invecineaza cu sacrul. Ajungand insa ultimii la impartirea darurilor divine, muntenii n-au mai avut ce primi; in compensatie,
Dumnezeu le-a harazit "o inima usoara" si putinta de a se bucura de tot ceea ce le ofera viata: " Apoi ati venit cei din urma, zice
Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti:, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima
usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si
iubete".In finalul romanului, Vitoria si Gheorghita se intorc in sat, la viata pastoreasca pomenita in episodul anecdotic initial, pentru ca
mereu o alta generatie va reface conturul existential al parintilor si strabunilor, pana Ia capatul vremii.
In lumina anecdotei initiale poate fi explicata, in buna parte, actiunea romanului.
Bunaoara, ramanand ce ceea ce aveau, conform poruncii sacre, muntenii au continuat sa traiasca intr-un spatiu aspru, in care "timpul se
anuleaza prin izolare si singuratate" (Perpessicius); si pentru a pastra nealterata puritatea timpului intemeierii, au refuzat sa se amestece
cu alte neamuri si si-au perpetuat "datinile lor de la inceputul lumii".
Greul drum al Vitoriei are drept scop implinirea "randuielii", astfel incat osemintele celui dus sa fie puse "in pamant sfant", harazindu-i
astfel raposatului "binecuvantarea din urma ( rugaciunile de care n-a avut parte).
Tot in lumina anecdotei initiale poate fi privita si pedepsirea ucigasilor: Bogza si Cutui - calcand porunca sacra de a se multumi cu ceea
ce aveau, iesisera din lege, iar pacatul lor trebuia sanctionat.
Nucleul epic al romanului il constituie inceputul capitolului al X-lea - episod in care autorul face. un excelent portret de grup al
oamenilor de la munte. Traitori intr-un spatiu hieratic si pur, in care fiecare brad reprezinta emblematic viata si moartea, muntenii isi
iubesc, mai presus de orice "datinile lor de la inceputul lumii". Tema romanului fiind obiceiurile pastoresti, exista destule pagini
sublime inchinate traditiei pe care oamenii din aceasta insula de nemurire au ridicat-o la rangul de lege.
In virtutea acesteia "cei mai vrednici" dintre munteni isi intemeiaza stani pe inaltimi, unde stau "cu Dumnezeu, si singuratatile", pana
cand ciclul cosmic ii obliga sa-si coboare turmele spre balti; in aceste miscari largi ale transhumantei, cu regularitatea lor de ceasornic
stravechi se incadreaza momentele existentiale ale obstii: ritualurile sarbatorilor de iarna, botezul, nunta, inmormantarea.Retin atentia,
in roman, doua dintre aceste momente (primul, evocand o nunta, iar al doilea - descriind ritualul inmormantarii osemintelor lui
Nechifor):- La Cruci, unde Vitoria "a dat de nunta", drumetii sunt invitati sa bea "in cinstea feciorului de imparat" aluzie transparenta
la vechea oratie de nunta despre care -Scria D. Cantemir in "Descriptio Moldaviae". Si cum fiecare casatorie constituie o repetare a
aparitiei primei perechi a lumii, muntenii pastreaza calendarul "cel vechi de la inceputul lumii pe carele Domnul Dumnezeu l-a dat lui
Adam". - Ritualul inmormantarii constituie mobilul lungului drum al Vitoriei care stie ca Nechifor traise aidoma visul ei prevestitor:
trecuse calare o apa neagra, intors cu fata spre apus. Cuvintele muntencei ("// fac toate slujbele randuite, ca sa i se linisteasca sufletul) o
apropie de personajul antic Antigona (din tragedia cu acelasi titlu, de Sofocle).
Detaliile ritualului funerar .(car cu boi, cetina, buciumasi, bocitoare, panza care semnifica "podurile" din "drumul" mortului) tin de un
timp stravechi si emana din fondul spiritual autohton.
In roman, autorul evoca o lume arhaica in care datinile s-au pastrat "ca pe vremea lui Burebista, craiul nostru cel de demult". Prin aceste
tipare in care s-au integrat "randuri dupa randuri de generatii, in sute dupa sute de ani", lumea sadoveniana este proiectata intr-un timp
stravechi, sacru si pur.
In "Baltagul, din tesatura aparent simpla a faptelor, se releva un substrat mitic de mare profunzime:
Mitul mioritic (acceptat de unii, contestat de altii) se concretizeaza in faptul ca romanul continua actiunea baladei.
In spatele naratiunii sta ideea destinului uman: autorul ridica o intamplare la rang de universalia, caci moartea este "a lumii mireasa",
stapanind tot ceea ce sta, la un moment dat, sub semnul fiintarii. Rupt din Univers prin nastere, omul se reintegreaza in acesta prin
moarte, pentru a-i perpetua splendida unitate: Nechifor care "s-a inaltat in soare" devine Omul universal si personaj-suma ahlumii.
Timpul actiunii este mitic, prezentul curgand in trecut prin pastrarea traditiei si prin existenta mereu egala cu ea insasi. Spatiul este unul
inchis: numele satului (Magura Tarcaului) nu are importanta pentru ca el simbolizeaza un sat pentru eternitate; sustras timpului comun.
Mitul soarelui (cu radacini in mitologia egipteana) ar sta, conform opiniei lui Al. Paleologu, la baza intregit naratiuni.
Motivul soarelui strabate intreg romanul, conferind oamenilor si intamplarilor o aura de sacralitate; prin el se realizeaza dimensiunea
cosmica a iubirii, a vietii si a mortii. Soarele este Muma in sens goetheean, in care se intoarce trecatoarea alcatuire umana; sub lumina
lui incepe lunga calatorie a Vitoriei care i se inchina ca in vechile ritualuri pagane. Semn al puritatii, al sinceritatii si caldurii sufletesti
("... mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta") si martor al clipei in care "Nechifor a stat in cumpana cu Neantul,
soarele intra in chiar destinul uman. Mitul marii calatorii este subinteles, drumul Vitoriei in cautarea osemintelor lui Nechifor fiind o
replica pamantena la "marea calatorie" in care a plecat "dalbul de pribeag"; si pentru ca sufletul lui sa-si gaseasca odihna, femeia si
feciorul ei cutreiera muntii, spre a implini datina: "Sa nu ramaie intre lupi; sa-l aduc intre crestini".
Mitul crengii de aur poate fi recunoscut in ultima parte a romanului, dupa ce initierea lui Gheorghita ia sfarsit, el fiind pregatit sa-si
asume rolul si locul pe care Nechifor le avusese in comunitate.
Acest sfarsit are loc in noaptea in care feciorul mortului coboara in rapa (act care echivaleaza cu o descindere in Infern) pentru a se
"naste" a doua oara, dupa ce primise, in sufletul lui fiinta celui dus: "Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui, in
pasi, in zboruri, in chemari".
In scena praznicului, baltagul devine, "Creanga de aur" care va deschide drumul tanarului initiat: loviwdu-1 pe Bogza, in frunte, cu
baltagul, Gheorghita isi va recupera nu doar oile, ci si locul pe care Nechifor il avusese in comunitate (si pe care i-1 uzurpase ucigasul).
Ca specie literara, "Baltagul este un roman; comentatorii au relevat caracterul polifonic al acestei capodopere socotita a fi si epos al
mortii, si roman al initierii unui tanar, si poem al iubirii matrimoniale, si monografie a spatiului montan si poem al naturii.
Curentul literar in care se incadreaza "Baltagul este realismul liric.
SURSA 02
Universul rnesc:
Mihail Sadoveanu, "Ceahlul literaturii romne", cum l-a numit Geo Bogza, "tefan cel Mare al literaturii romne" cum i-a spus
G.Clinescu, are o oper monumental a crei mreie const n densitatea epic i grandoarea compoziional.

A
Viaa satului romnesc (tema spiritualitii satului romnesc) este principala tem a epicii sadoveniene, ntruct "ranul romn a fost
principalul meu erou", mrturisea Sadoveanu ntr-un discurs inut la Academia Romn. ranul sadovenian este locuitorul de la munte,
moldoveanul cu via aspr ca i meleagurile prpstioase pe care este sortit s triasc (aa cum ilustreaz prozatorul n legenda de la
nceputul romanului "Baltagul"). Puternic individualizat n literatura romn, ranul lui Sadoveanu se particularizeaz prin cteva
trsturi specifice:
- ranul, ca pstrtor al lumii vechi, arhaice i patriarhale;
- ranii moldoveni sunt oameni blajini i nelepi, cu un acut sim al dreptii i al libertii, aprtori ai unor principii de via
fundamentale statornicite din vremi imemoriabile;
- rbdtori n suferin, in n sufletul lor dureri nestinse, se retrag n mijlocul naturii sau rbufnesc cu violen, mplinindu-i dreptatea,
meninnd nealterat sentimentul demnitii umane;
- universul sufletului rnesc se compune din adevr, dreptate, demnitate i iubire ptima: "F-te i tu ce-i putea, dar mai ales un om
cumsecade s te faci! S nu rpeti munca sracului [...], s nu-i bai joc de nevoiaul care vars lacrimi pe brazd" ("La noi n
Viioara");
- nclinaia lor ctre confesiune, plcerea de a povesti ntmplri din "vreme adnc".
Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aprut n noiembrie 1930 i este un adevrat "poem al naturii i al sufletului
omului simplu, o Miori n dimensiuni mari" (George Clinescu). Versul moto, "Stpne, stpne,/ Mai chiam i-un cne",
argumenteaz viziunea mioritic asupra morii, creia Sadoveanu i d o nou interpretare, aceea a existenei duale ciclice, succesiunea
existenial de la via la moarte i din nou la via.
Romanul "Baltagul" a fost scris n numai 17 zile i publicat n noiembrie 1930, cnd Mihail Sadoveanu mplinea 50 de ani, fiind primit
cu "un ropot de recenzii entuziaste" de ctre exegeii vremii. Romanul are ca surse de inspiraie balade populare de la care Sadoveanu
preia idei i motive mitologice romneti: "Salga" (setea de mplinire a actului justiiar, de nfptuire a dreptii ce domin toate faptele
eroinei), "Doica" (ideea profundei legturi a omului cu animalul credincios), "Mioria" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu,
concepia asupra morii sunt numai cteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regsesc i n roman).
Tema romanului:
Ilustreaz lumea arhaic a satului romnesc, sufletul ranului moldovean ca pstrtor al lumii vechi, al tradiiilor i al specificului
naional, cu un mod propriu de a gndi, a simi i a reaciona n faa problemelor cruciale ale vieii, aprnd principii de via
fundamentale, statornicite din vremuri imemoriabile.
Semnificaia titlului. Mit i tradiie
Titlul:
Este simbolic, ntruct n mitologia autohton baltagul este arma magic i simbolic menit s mplineasc dreptatea, este o unealt
justiiar. Ea este, n basmele populare, furat de forele malefice (zmei) i redobndit de personajul pozitiv. Principala trstur a
baltagului este c, atunci cnd este folosit pentru nfptuirea dreptii, acesta nu se pteaz de snge: "...unealta rului se dovedete a fi,
ntoars, arma binelui [...]. Baltagul d prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile ntrebri, s-1 ispiteasc pe Calistrat Bogza afar din tcerea
sa pentru a vorbi i a se demasca; n sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magic, nsuit de rufctor i recucerit de erou.
Obiectul pare nvestit cu puteri uimitoare: atta vreme ct se afl n posesia Iui, rufctorul se pstreaz ascuns; pierzndu-1, el apare
cu adevrata sa nfiare.
Cartea lui Sadoveanu se cheam Baltagul aa cum se cheam unele basme Nuielua fermecat sau Paloul nzdrvan". (Petru
Mihai Gorcea - "Nesomnul capodoperelor - Basmul eternei repetiii. nsemnri sadoveniene")
Cuvntul "baltag" poate veni i de la grecescul "labrys", care nseamn secure cu dou tiuri, dar i labirint. n roman este vizibil
simbolul labirintului ilustrat de drumul erpuit pe care l parcurge Vitoria Lipan n cutarea soului, att un labirint interior, al
frmntrilor sale de la nelinite la bnuial apoi la certitudine, ct i un labirint exterior, al drumului spat n stncile munilor pe care
l parcursese i Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale erpuite, amintete curgerea continu a vieii spre moarte i a morii
spre via: Vitoria pornete n cutarea soului din interior, din ntuneric pentru a putea ajunge n exterior, la lumin.
In mitologia universal, labirintul este casa securii duble, sugernd dualitatea existenial, adic un simbol al vieii i al morii. Centrul
acestui labirint este rpa dintre Suha i Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.
Structura romanului evideniaz dou componente: una simbolic-mitic i cealalt epic-realist, care se interfereaz pe parcursul
ntregului roman.
Romanul "Baltagul" este o oper epic, deoarece naratorul omniscient i exprim indirect sentimentele i concepiile prin intermediul
personajelor i al aciunii. Modalitatea narativ se remarc prin absena mrcilor formale ale naratorului i relatarea Ia persoana a IH-a,
fapt ce argumenteaz detaarea acestuia de evenimente.
Timpul n care are Ioc aciunea este limitat i cronologic, ntmplrile se petrec din toamn pn n primvar, dar nu este precizat
perioada, deoarece Vitoria Lipan triete ntr-un timp mitic romnesc, un timp spiritual al credinelor i datinilor strvechi, care au
valabilitate n orice epoc. Perspectiva spaial este reprezentat de meleagurile accidentate i stncoase ale munilor din Moldova,
ilustrnd viaa aspr a muntenilor.
Aciunea:
Este complex, iar structura este mai complicat dect Ia povestire sau la nuvel. n cele aisprezece capitole, precedate de o legend
fascinant, sunt povestite, n principal, aciunile Vitoriei Lipan de a afla adevrul despre absena soului ei i de a mplini dreptatea, prin
pedepsirea rufctorilor. Specific romanului este i conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit
de incertitudine, n care se manifest un drum luntric sinuos, de la nelinite la adevr, numit labirint interior, care contureaz un
personaj mult mai complex dect n povestire sau nuvel.
Cele aisprezece capitole ale romanului evideniaz trei idei eseniale:
- primele 6 capitole cuprind ateptarea femeii dominate de nelinite i speran, de semne ru prevestitoare, se prezint gospodria
Lipanilor, oamenii i obiceiurile locului;
- capitolele 7-13 ilustreaz cutrile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, n care sunt trimiteri la obiceiuri i tradiii (botez,
nunt), precum i descrierea locurilor abrupte ale munilor.
- ultima parte (14-16 capitole) evideniaz gsirea rmielor pmnteti ale lui Nechifor, ritualul nmormntrii, demascarea
criminalilor, nfptuirea actului justiiar, i ideea de ciclicitate existenial a vieii ctre moarte i din nou la via, "s lum de coad

A
toate cte-am lsat".
Construcia subiectului:
Incipitul l constituie legenda privind rnduielile pe care Domnul-Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omeneti, dup facerea
lumii. Legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumtrii i nuni", de la care era nelipsit n vreme de iarn i aceast poveste i vine n
minte nevestei lui, Vitoria, din memorie afectiv, ea avnd aici rolul de narator-mesager legenda este o prezentare a locuitorilor din
"munii rilor de sus", a trsturilor aspre de caracter generate de traiul n locuri stncoase, a vieii dure a muntenilor, crora Dumnezeu
le hrzise s stpneasc ce au i n plus le druise "o inim uoar ca s v bucurai cu al vostru".
Aciunea romanului:
Este simpl, subiectul avnd un singur fir epic i anume drumul parcurs de Vitoria Lipan n cutarea soului su, Nechifor. Efortul
cutrii urmeaz un traseu dificil i sinuos, Vitoria parcurgnd un drum al nelinitilor i al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului
interior i altul, un labirint exterior, pe crrile erpuite i nguste ale munilor, dorind s afle adevrul i s mplineasc dreptatea.
In Mgura Tarcului, Vitoria Lipan este ngrijorat c ceva ru s-a ntmplat cu brbatul ei, Nechifor Lipan, care plecase la Dorna s
cumpere o turm de oi i nu se ntorsese cum ar fi trebuit i nici ny dduse vreo tire. Niciodat pn acum el nu ntrziase att de mult
(73 de zile), dei zbovise, uneori, la vreo petrecere, cci i plcea cntecul i vinul bun. Femeia ncerca s ajung pn la el cu
gndurile, i auzea n mintea ei numai glasul, dar "nu putea s-i vad chipul".
Lipanii aveau atta avere "ct le trebuia" i, din cei apte copii "cu ct i binecuvntase Dumnezeu", mai triau doi: o fat, Minodora i
un biat, Gheorghi.
Frmntndu-se pentru ntrzierea brbatului ei, Vitoria crede c are primul semn ru, care "a mpuns-o n inim", atunci cnd l viseaz
pe "Nechifor Lipan clare, cu spatele ntors ctr ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape", iar alt dat l visase "trecnd clare o ap
neagr [...] era cu faa ncolo", ceea ce nseamn c ceva ru s-a ntmplat cu Nechifor. Atunci cnd cocoul "se ntoarse cu secera cozii
spre focul din horn i cu pliscul spre poart", Vitoria nelege c Nechifor "nu vine", deoarece "cucoul d semn de plecare", iar "nourul
ctre Ceahlu e cu bucluc".
Incercnd s gseasc rspuns la semnele ru-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Dnil, care i promite c va face o slujb i va
citi la biseric pentru ca Dumnezeu "s fac lumin i are s-i aduc pace". Femeia se duce i la baba Maranda, vrjitoarea satului, care
i spune c Nechifor i-a gsit "una cu ochii verzi i cu sprncenele mbinate", oferindu-se s fac vrji ca s-l aduc napoi. Vitoria
refuz, pentru c vrea ca mai nti s fac "rugciunile cele de cuviin la Maica Domnului", apoi s in "post negru dousprezece
vineri n ir" i pn atunci poate c vine i Lipan acas.
Bnuiala c s-a ntmplat o nenorocire o devora ca "un vierme neadormit", se nchide n sine, s caute n interiorul ei lumina
cluzitoare: "Se desfcuse ncet-ncet de lume i intrase oarecum n sine", ilustrnd labirintul interior. Concentrarea profund a Vitoriei
era att de mare, nct "timpul sttu", fiind nsemnat numai cu "vinerile negre, n care se purta de colo-colo, fr hran, fr ap, fr
cuvnt cu broboada cernit peste gur". Desprins de realitatea nconjurtoare, ea "se socotea moart, ca i omul ei care nu era lng
dnsa", ceea ce nseamn c de Ia bnuial ajunsese Ia certitudine i se hotrte s plece n cutarea adevrului, s afle ce s-a ntmplat
cu soul ei: "Dac a intrat el pe cellalt trm, oi intra i eu dup dnsul".
Vitoria pune ordine n gospodrie cu o luciditate impresionant: pe Minodora o duce la mnstire, vinde agoniseala pentru a face rost de
bani pentru drum, Ias argatului Mitrea cele de trebuin i porunci pentru timpul ct va lipsi.
Ii comand fiului ei un baltag, pe care-l sfinete preotul i a doua zi, pe 10 martie, Vitoria pleac mpreun cu Gheorghi n cutarea
lui Nechifor, urmnd ntocmai drumul parcurs de acesta i avnd un scop bine definit: "Mai ales dac-i pierit cat s-I gsesc; cci viu,
se poate ntoarce i singur".
Episodul narativ:
Al cltoriei contureaz drumul pe care-l parcursese Nechifor i pe care Vitoria l urmeaz ntocmai. Nevasta ntreab peste tot, pe la
hanuri i pe la oameni, de "brbatul cu cciul brumrie i cal negru intat". Ea i Gheorghi sunt nsoii pn la Clugreni de domnul
David i primul popas l fac la han la Donea, care le spune c nu-1 mai vzuse pe Nechifor "cam de ast-toamn". Urmtoarele
popasuri, la Clugreni, apoi la Farcaa, cei doi drumei afl c un muntean care avea "un cal negru intat n frunte" i "cciul
brumrie" trecuse pe acolo. La Borca, stenii i-au abtut din cale, ca s participe la o cumetrie (mas dup botezul unui copil), unde
Vitoria a nchinat paharul de butur ctre nai, iar la Cruci, cei doi cltori au dat peste o nunt, unde Vitoria "a primit plosca i a fcut
frumoas urare miresei", considernd ns c este semn ru faptul c "nti am dat peste un botez; i s-ar fi cuvenit s vd nti nunta i
pe urm botezul".
La Vatra Dornei, cei doi cltori afl de la prefectur c n luna noiembrie Nechifor Lipan cumprase trei sute de oi, fiind cea mai mare
vnzare din trg, apoi vnduse o sut de oi la doi munteni i o luaser mpreun spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotrte s se ntoarc,
aa cum presupune c s-ar fi ntors i Nechifor, lund drumul spre cas. Poposind la o crm de la marginea Domelor, nevasta afl de
"turma de trei sute de oi i de trei oameni clri", precum i de cel care era pe "un cal negru intat i purta cciul brumrie".
Urmtoarele informaii le capt la Broteni, la Borca, apoi la Sabasa, aflnd i aici "urma oilor -a clreilor".
Cobornd muntele, drumeii s-au oprit n satul Suha, unde inea crm domnul Iorgu Vasiliu, care le spune c trecuser mai nti oile i
ciobanii, apoi sosiser i cei doi stpni, nu trei, cum susinea munteanca, mai ales c i i cunotea, pentru c erau de prin partea
locului: pe cel "cu buza crpat" l cheam Calistrat Bogza, iar pe cellalt, mai mrunt, Ilie Cuui.
Vitoriei i se pare limpede c ntre aceste dou localiti s-a petrecut omorul. Trecnd din nou muntele la Sabasa, pe cnd ntreba din cas
n cas despre Lipan, nevasta descoper cinele soului ei, Lupu, care i cluzete pe Vitoria i pe Gheorghi ntr-o rp, unde gsesc
osemintele lui Nechifor Lipan. Femeia observ c avea "cpna [...] spart de baltag" i socotete c este datoare s afle adevrul i
s-i gseasc pe criminali, deoarece "cine ucide om nu se poate s scape de pedeapsa dumnezeiasc".
Vitoria face rnduielile cuvenite pentru mort, anun autoritile, se ngrijete de preot, angajeaz bocitoare i vegheaz ca toate
ritualurile s fie respectate pn n cele mai mici amnunte. Tot satul se adunase la biseric, chemat de zvonul clopotelor i de sunetele
buciumelor i s-a fcut slujb mare "cum puine s-au vzut n Sabasa".
Episodul denunrii:
Vinovailor ncepe cu vizita Vitoriei la Prefectur. Ea nu acuz fi pe nimeni, doar modul insinuant n care-i exprim nedumeririle n
legtur cu dispariia.unui posibil martor care ar fi trebuit s asiste la trgul fcut de cei trei oieri la cumprarea oilor, ori n legtur cu
existena chitanei de primire a banilor ce ar fi trebuit s se afle n chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligena Vitoriei i
nclinaiile ei de detectiv. Este foarte insistent atunci cnd i poftete la "ngropciune" pe subprefectul Balmez, dar i pe Calistrat

A
Bogza i Ilie Cuui, cu scopul de a pune n scen demascarea i pedepsirea criminalilor, dovedind o dibcie deosebit n cunoaterea
firii umane.
Dup nmormntare, pomenirea mortului s-a fcut acas la domnul Toma i, pentru c era n "vremea postului celui mare", fusese mai
greu cu mncarea, dar "butur era destul i bun, care mplinea lipsurile" i Vitoria era mulumit c brbatul ei "i gsise n sfrit
hodina".
Scena demascrii:
Ucigailor este cutremurtoare. ndemnndu-i pe meseni s mnnce i s bea, Vitoria observ c Bogza are un baltag despre care spune
c "e mai vechi i tie mai multe". Apoi, ea ncepe s povesteasc faptele, aa cum se petrecuser, pentru c i le spusese Lipan atunci
cnd l priveghease n rp. Toi mesenii tcuser, iar subprefectul se arat foarte interesat de povestea Vitoriei. Nechifor Lipan umbla la
deal, vremea era n asfinit i mpreun cu el mai erau, n afar de cine, doi oameni, unul se uita dac nu trece cineva, iar cellalt venea
uor n spatele lui, inndu-i calul de cpstru. Cel din urma lui Nechifor, i-a dat lui Lipan "o singur plitur" i brbatul a czut cu
capul n coama calului, pe care ucigaul 1-a mpins n rp. Cinele s-a repezit la criminal, dar acesta 1-a lovit cu piciorul sub bot,
prvlindu-I i pe el n prpastie. Cei doi au nclecat i au plecat, "nu i-a vzut i nu i-a tiut nimeni pn acuma". II ntreab, apoi, pe
Gheorghi dac nu poate citi ceva pe baltagul gospodarului, deoarece ei i se pare "c pe baltag e scris snge i acesta-i omul care a lovit
pe tatu-tu".
Pierzndu-i cumptul, Calistrat se repede la biat s-i smulg baltagul, l lovete cu pumnul n frunte pe Cuui, care voia s-1
mpiedice, dar Vitoria strig s dea drumul cinelui, care era legat. Cu "un urlet fioros", Lupu rupe lanul, iar Bogza se npustete
asupra lui Gheorghi, ca s-i smulg baltagul i s se apere de cine. Atunci, "feciorul mortului simi n el crescnd o putere mai mare
i mai dreapt", apoi l lovete scurt cu muchea baltagului, n frunte", n timp ce cinele "se npusti la beregat".
Calistrat Bogza mrturisete c "eu am plit ntr-adevr pe Nechifor Lipan i l-am prvlit n rp, dup cum a dovedit nevasta lui",
fiind mpreun cu Ilie Cuui i recunoscnd c l-au ucis "ca s-i lum oile".
Odat adevrul aflat i criminalii pedepsii, Vitoria se pregtete s se duc acas, plnuind c se va ntoarce pentru parastasul de
patruzeci de zile,
Cnd vor face un praznic "cu carne de miel de la turma cea nou". Tot atunci o va aduce aici i pe Minodora, "ca s cunoasc
mormntul" tatlui ei, apoi se vor ntoarce cu toii acas, "Ia Mgura, ca s lum de coad toate cte am lsat". ntorcndu-se dinspre
moarte spre via, Vitoria trebuie s ia de una singur hotrri n ceea ce privete destinul copiilor ei, finalul romanului ilustrnd aceeai
luciditate a femeii, care se gndete c nu poate s-o dea pe Minodora "dup feciorul acela nalt i cu nasul mare al dscliei Topor".
In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu a pus accentul pe observaie, restrngnd descrierea i dezvoltnd aciunea prin construirea
unor "caractere puternice, variate sau pitoreti", acesta fiind, probabil, cel mai reuit roman obiectiv inspirat dintr-o balad popular:
"Nicieri n-a pus Sadoveanu mai mult obiectivitate i mai puin sentimentalism dect n acest roman" (Nicolae Manolescu "Sadoveanu sau utopia crii").
Caracterizarea personajelor:
Vitoria Lipan - personaj principal i figur reprezentativ de erou popular, ntrunete calitile fundamentale ale omului simplu de la
ar, n care se nscriu cultul pentru adevr i dreptate, respectarea legilor strmoeti i a datinilor "ea nu e o individualitate, ci un
exponent al speei" (George Clinescu). Ea este, aadar, un personaj mitic i un personaj-simbol pentru ranul romn.
Portretul moral reiese n mod indirect, din gndurile, faptele i vorbele eroinei, naratorul conturnd, Ia nceput, trsturile din exterior
spre interior. Gndindu-se la soul su, plecat la Dorna s cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, ntreaga sa via
devenind luntric, "acei ochi aprigi i nc tineri cutau zri necunoscute", ceea ce sugereaz o autoizolare de lumea din jur. Nelinitea
femeii este cauzata de ntrzierea "peste obicei", de 73 de zile, a Iui Nechifor Lipan i ea ncearc s intuiasc ce s-ar fi putut ntmpla
cu brbatul ei: "n singurtatea ei femeia cerca s ptrund pn la el. Nu putea s-i vad chipul".
Eroina se ghideaz n presupunerile ei dup tiina semnelori dup experiena sa moral, intuitivi acioneaz n funcie de acestea.
Primele semne ru-prevestitoare sunt visele: unul care a "mpuns-o n inim", i-1 arat "pe Nechifor Lipan clare cu spatele ntors ctr
ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape", iar alt dat 1-a visat ru, "trecnd clare o ap neagr... era cu faa ncolo".
Alt semn este glasul lui Lipanvenit din memoria ei afectiv (procedeu artistic), dar "nu putea s-i vad chipul". Nelinitea devine
bnuial, "un vierme neadormit" o roade permanent i pentru ea "timpul sttu" (timpul mitic).
Vitoria nu msoar vremea dup calendar, ci se conduce dup semnele naturii pe care le nelege: vntul d semne "uuind prin
crengile subiri ale mestecenilor", pdurea de brad "clipi din cetini i ddu i ea zvon", brazii erau "mai negri dect de obicei", dar mai
ales "nourul ctre Ceahlu e cu bucluc". Venirea iernii sugereaz aadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice:
"cucoul se ntoarse cu secera cozii spre focul din horn i cu pliscul spre poart [...] d semn de plecare", deci Lipan nu va veni acas, ci
va trebui s plece ea Ia drum.
Cnd bnuiala devine certitudine, Vitoria pornete n cutarea soului, zbuciumul i cutrile dinluntrul Vitoriei fiind labirintul interior,
pe care-l parcurge din ntunericulnetiinei la luminacertitudinii.
naintea cltoriei simte nevoia unei purificri sufleteti, ine post negru n toate "vinerele negre [...] fr hran, fr ap, fr cuvnt, cu
broboada cernit peste gur".
Hotrt s afle adevrul i s rzbune moartea brbatului ei, Vitoria reconstituie cu luciditate drumul fcut de Nechifor - labirintul
exterior-, se amestec printre oameni ntrebnd cu discreie i inteligen din loc n loc, din han n han despre omul cu cciul brumrie
i clare pe un cal intat.
Tenace, drz i aprig, punnd cap la cap cele aflate cu o logic impecabil, ia urma oilor i a ciobanilor. Cu o deducie uimitoare de
detectiv dovedete, relatnd n amnunt, nfptuirea crimei i-i demasc pe vinovai. Datina nmormntrii i pedepsirea ucigailor vin
dintr-o credin strveche a poporului i sunt mplinite dup legi nescrise, pentru c "cine ucide om nu se poate s scape de pedeapsa
dumnezeiasc".
Odat mplinit datoria i nfptuit dreptatea, viaa reintr n normal, "ne-om ntoarce iar Ia Mgura ca s lum de coad toate cte leam lsat".
In aciunea sa, Vitoria dovedete spirit justiiar, inteligen, luciditate, stpnire de sine, devotament i neclintire n mplinirea tradiiilor
i datinilor strvechi.
Gheorghi: - fiul Iui Nechifor i al Vitoriei Lipan, aflat la nceputul romanului la vrsta adolescenei, parcurge, alturi de mama lui, un
drum al iniierii ctre formarea lui ca brbat, "de-acu trebuie s te ari brbat. Eu n-am alt sprijin i am nevoie de braul tu".

A
Portretul fizic sugereaz trsturile morale ale tnrului. "Gheorghi era un flcu sprncenat", cu ochi adnci ca ai Vitoriei i nu prea
vorbre, dar cnd "ntorcea un zmbet frumos ca de fat", cu mustcioara abia mijit, emana timiditate i un farmec deosebit care
strnea admiraia mamei.
Inteligent, el i cunoate bine mama, observ toate schimbrile care se petrec cu dnsa i, dei sfios i supus, el i ghicete toate
gndurile.
Devenirea sa ca brbat se face o dat cu veghea din rp a osemintelor tatlui su, cnd se simte nfricoat. Desvrirea formrii lui
Gheorghi ca brbat se produce n scena final, cnd l lovete pe ucigaul tatlui su cu baltagul, mplinind dreptatea: "feciorul
mortului simi n el crescnd o putere mai mare i mai dreapt dect a ucigaului. [...] Apoi l lovi scurt cu muchea baltagului, n frunte".
Gheorghi i ndeplinete astfel datoria de fiu, nfptuind un act justiiar ca pe un prim pas ctre maturitate.
Personaj absent, Nechifor Lipan: soul Vitoriei Lipan, concentreaz n jurul su toate aciunile i ntreg zbuciumul interior al femeii, n
strdania de a afla adevrul despre omul ei i de a mplini actul justiiar al pedepsirii vinovailor.
Nechifor Lipan era oier din Mgura Tarcului i i ctiga existena ca toi muntenii, "cu toporul ori cu caa", el fiind dintre "cei mai
vrednici", pentru c-i ntemeiase o stn de oi la munte. Naratorul nu face n mod direct un portret fizic, ci l alctuiete din memoria
afectiv a Vitoriei, care-i amintete c avea "mustaa groas, adus a oal", sprncenele lsate i statura "ndesat i sptoas".
Trsturile morale ale lui Nechifor se contureaz i din relatrile celor care-l cunoscuser ca pe un om generos, "nu se uita la parale,
numai s aib toate dup gustul lui", prietenos i sociabil, era "meter la vorb", oier cinstit i mndru, " om vrednic i fudul". Harnic i
priceput, Nechifor i rnduise bine stnele, ciobanii i ascultau ntocmai poruncile, fiind un stpn autoritar, dar corect i prompt n
plata simbriilor. n toate locurile pe unde a ntrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu cciul brumrie i clare pe un
cal intat, ca de un muntean "cinstit, pltindu-i datoriile i iubitor de animale: "-a hrnit el cu mna lui un cne pe care-l avea".
Legtura spiritual dintre cei doi soi este solid i etern, ea se bazeaz pe "dragostea ei de douzeci i mai bine de ani". Vitoria i
Nechifor Lipan formeaz o pereche de iniiai, un cuplu ce simbolizeaz triumful iubirii asupra dramei existeniale a omului i asupra
rului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare i plin de ruti".
In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizeaz o uniune deplin a sufletelor celor doi soi, care comunic nu numai n timpul
vieii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a fcut ca s fie considerat un roman de dragoste.
Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic, n proz, de mare ntindere, cu aciune concentrat i cu o intrig
bine evideniat. Personaje le, puternic individualizate, sunt angrenate n conflicte puternice, iar structura narativ contureaz o imagine
profund a sufletului rnesc i a vieii patriarhale. Principalul mod de expunere este naraiunea, iar personajele se contureaz direct
prin descriere i indirect, din propriile fapte, gnduri i vorbe, cu ajutorul dialogului i al monologului interior.
SURSA 03
Prin capodopera Baltagul, aparut in 1930, Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicand sursa de
inspiratie: Stapane stapane,/ Mai cheama s-un cane.
Subiectul este simplu, pastrand elementele baladei: un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia,
apriga si inteligenta nu are liniste pana nu afla faptasii si nu-i pedepseste dupa legea nescrisa a comunitatii.
Intriga, dupa modelul romanului politist, pune in lumina vocatia justitiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora.
Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, insa intr-o societate patriarhala,
arhaica, strapunsa de zorii unei civilizatii, de noi relatii sociale, capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului vechi, baltagul este unealta magica si simbolica insusita de raufacatori si cucerita de
erou, unealta care ramane pura, nepatata de sange.
Compozitia e determinata de semnificatia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si un individ reprezentativ al ei, o lume esentiala,
lumea oamenilor de la munte si Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi.
Romanul incepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia), fixata intr-o cosmologie populara:
Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam.[]
La urma au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. []
- Apoi ati venit cei din urma, zece Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot
da intr-un adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura,
si s-aveti muieri frumoase si iubete.
Naratiunea simpla, ar putea fi delimitata schematic in trei parti: partea intai de la inceput pana la plecarea Vitoriei in cautarea lui Lipan
(cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, coborat la vale, cu oile, asinii si dulaii la iernat, intr-o balta a Jijiei, in
apropiere de targ; nelinistea Vitoriei pentru intarzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si citirea semnelor naturii; mersul
femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i ceteasca; mersul la baba Maranda, care avea unele tainice stiinti si mestesuguri; drumul
la Piatra, popasul la manastire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autoritati pentru a-si spune necazul.
Partea a doua, incepand cu cap. VII, cand Vitoria are intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere, se vazu totusi
eliberata de intuneric; parintele Danila ii scrie jalba catre autoritati; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la manastirea Varaticului, la
calugarita Melania, sora a mamei Vitoriei; lasarea gospodariei in grija lui Mitrea; pregatirea de plecare. Firul naratiunii urmeaza
popasurile Vitoriei Lipan in cautarea adevarului despre barbatul ei (itinerariul se sfarseste prin gasirea ramasitelor lui Nechifor intre
Sabasa si Suha). A treia, si ultima parte, sta sub semnul actului justitiar; prezinta actiunile Vitoriei pentru indeplinirea datinei crestine si
cinstirea mortului, cercetarea despre vinovati, in Sabasa si Suha; intoarcerea acasa, la Magura Tarcaului pentru randuirea praznicului, a
celor cuvenite pentru mort, dovedirea si pedepsirea vinovatilor.
Romanul construieste pe parcursul sau imaginea unei lumi esentializate. Spatiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul,
datinile si oamenii.
Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar acesta urmareste miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul
surprinde trasaturile ce definesc aceasta colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fara lirism:
Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni
cumplite, fara griji in bucurii [], placandu-le dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii, [] mai cu sama stau ei in fata
soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste - de cantec, de prietenie. Asa era si acel Nechifor Lipan care
acum lipsea .
Ei au o existenta simpla, dar grea: Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.

A
Gospodaria Lipanilor arata oameni cu indeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri in care se practica inca schimbul de produse:
Avere aveau cat le trebuia, poclazi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le
lehamite de lapte, branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi cu soare mult aduceau
faina de papusoi.
Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugravind o civilizatie pastorala milenara. Evenimentele fundamentale ale
acesteia, ceremoniile sunt si ele prezente in roman: cumatria de la Borca, la Cruci nunta, in care traditia e plina de stralucire.
Dar Baltagul ramane, in ultima analiza, romanul unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria Lipan. Ea este din Magura Tarcaului si
traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Figura reprezentativa de erou popular, Vitoria intruneste calitatile fundamentale ale omului
simplu, care se inscriu in principiile etice dintotdeauna ale poporului roman: cultul adevarului, al dreptatii, al legii stramosesti si al
datinei.
Scriitorul dezvaluie nelinistea eroinei datorate intarzierii (saptezeci si trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani, plecat la Dorna sa cumpere oi. Asteptarea se transforma in banuiala, banuiala in neliniste, nelinistea in
presimtire si de aici decurg actiunile ei. Munteanca isi cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii. In aceste ceasuri de cumpana, de
cautare a adevarului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei ramane insa pastrarea tineretii iubirii.
Tema fundamentala, axul romanului in jurul caruia sunt polarizate timpul si spatiul, este cautarea adevarului in labirintul sau interior.
Vitoria pare aceeasi, in exterior, dar viata ei interioara se adanceste. Acolo, in sine, se hotaraste totul.
Intreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale ale cunoasterii: stiinta semnelor, si i deplin acord experienta
morala. Primele semne rau prevestitoare sunt visele: cel dintai vis, care a impuns-o in inima si a tulburat-o, i-l arata pe Nechifor
calare cu spatele intors spre ea; alta data l-a visat rau, trecand o apa neagra Era cu fata incolo.
Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea intelege semnele firii. Elementele naturii indeplinesc o functie
simbolica. Mai ales vantul da semne: trecu susuind prin crengile subtiratice ale mestecenilor.
Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romaneasca, ea respecta neabatut datina mostenita din vechime, manifestata in viata
cotidiana, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, inmormantari). Toate actiunile ei poarta pecetea ceremonialului, au un caracter
solemn, sacru: Vitoria isi lasa fata la manastire, se marturiseste preotului, ia sfanta impartasanie, sfinteste baltagul pentru feciorul ei.
Intelepciunea, inteligenta si luciditatea ii dirijeaza comportamentul: cere bani marunti negustorului, sa-i aiba la indemana , ii leaga
intr-un colt de naframa.
Cuvintele cheie in jurul carora se concentreaza discursul narativ al romanului au valoare simbolica, definind eroina: randuiala, semn,
intuneric, lumina.
Ingroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii in linistea si ordinea vietii de la inceput. Descoperind adevarul,
Vitoria verifica implicit armonia lumii: afla ceva mia mult decat pe faptuitorii omorului si anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea
lui Lipan n-a distrus-o.(N. Manolescu)
In comportamentul eroinei se cuprinde o intreaga filozofie de viata (ca cea a banului din Miorita), un echilibru si o masura in toate, fara
nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri memoriale.
- cltoria iniiatic, de maturizare, a lui Gheorghi, care se formeaz ca brbat, prelund, n finalul romanului, rolul n gospodrie al
tatlui su, ntr-un proces de natural continuitate;
- drumul lui Nechifor Lipan spre moarte, marea trecere spre trmul etern, prin care el se dezbrac de materialitate;
- drumul Vitoriei Lipan pentru gsirea i rzbunarea mortului, pentru mplinirea ritualului;
- ntoarcerea la cursul normal al vieii, ntlnit la nceputul romanului, sugernd o arhaitate etern, de la origini."Baltagul" se mentine in
zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu "Hanu-Ancutei" si continuata, in buna parte, de "Zodia Cancerului" Perpessicius.Epopee a vietii pastoresti, romanul are o structura baladeasca, realizand o contopire intre cotidian si mitic. Paul Georgescu
sustine caracterul sferic al lumii romanului, in care destinul uman se integreaza (ca in balada "Miorita") in ciclurile cosmice ale
existentei, evocand, o civilizatie astrala, in care faptele umane sunt reglate ca mersul stelelor, al soarelui si al lunii.
Corespondenta romanului cu balada "Miorita" nu este formala, in ambele opere, personajele intra in relatie cu eternitatea
cosmosului, prin dorinta acestora de integrare in ritmurile infinite ale universului (ciobanul intelege prin moarte contopirea cu natura,
iar Vitoria Lipan, cautand ramasitele sotului ucis, doreste sa implineasca ritualul trecerii lui pe pamant, sa refaca ordinea primordiala a
lumii). Constructia epica a romanului evidentiaza trei nuclee epice: asteptarea; cautarea sotului ei si pedepsirea ucigasilor. "Baltagul"
este un roman al lumii arhaice a pastorilor, in care predomina "randuiala", adica pastrarea normelor etice. Opera incepe cu o legenda
povestita de Vitoria Lipan in momentele de sarbatoare, o legenda care relateaza despre faptul ca "Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a
pus randuiala si semn fiecarui neam": turcii sa fie prosti, dar sa aiba puterea sabiei, ungurii sa chefuiasca cu femeile, jidovii sa fie
prigoniti, dar sa aiba bani, tiganului sa i se dea cetera, neamtului surubul, boierii sa fie rai, ticalosi, sa traiasca in "dezmierdare, rautate si
ticalosie" si sa construiasca "biserici". Muntenii ajung ultimii, pentru ca ei merg domol, si li se da taramul apropiat de cer, de asemenea,
sunt ursiti "sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubarete".
Viata muntenilor, care se desfasoara intre doua momente - plecarea oilor la iernat si intoarcerea lor la munte, la pasunat, este guvernata
de legi nescrise, iar traditia nu admite nerespectarea lor. Prin disparitia lui Nichifor Lipan, traditia este incalcata, intamplarile firesti ale
vietii se abat de la drumul prestabilit. Firul epic al romanului este simplu: Nichifor Lipan, oier din Magura Tarcaului, pleaca la Dorna sa
cumpere niste oi, dar intarzie mai mult decat alta data. Vitoria, sotia lui, se ingrijoreaza, gandurile negre si visele simbolice o conving de
faptul ca ceva rau s-a intamplat. Femeia pleaca pe urmele sotului, gaseste ramasitele pamantesti ale acestuia, ii descopera si pe ucigasi,
pe care ii va pedepsi. Partea intai a romanului cuprinde expozitiunea si intriga (cap. I-IV). Torcand singura pe prispa, Vitoria isi
aminteste de povestea auzita de Nechifor Lipan de la un baci batran, poveste pe care si el obisnuia sa o spuna la cumetrii si nunti.
Femeia retraieste anii petrecuti impreuna, fapte si obiceiuri ale barbatului cu care are doi copii: Minodora si Gheorghita, acesta din
urma aflandu-se la Cristesti, in Valea Jijiei, cu oile la iernat, de unde o instiinteaza pe Vitoria ca Nichifor Lipan nu ajunsese acolo.
Iarna se apropie, argatul Mitrea se intoarce cu oile si cu vacile din poiana, femeia isi pregateste gospodaria pentru anotimpul rece, dar
tacerea sotului ei o ingrijoreaza din ce in ce mai mult. Vitoria incepe sa creada ca drumurile terestre ale sotului ei s-au interupt intr-un
punct necunoscut. Judecatile logice ale femeii incep sa interfereze cu semne ambigue. Chiar la inceputul romanului, Nichifor Lipan ii

A
apare intr-un vis rau, ?trecand calare o apa mare"; atunci cand Mitrea coboara de pe munte, "cocosul da semn de plecare", semn rau
prevestit si de schimbarea naturii: "Soarele pierise, lumina se imputinase si vantul sfichima...". Vantul "cazuse jos in vale si amutise si
el". Vitoria va merge la preotul Danii Milies, care-i promite ca va face o slujba si va citi in biserica pentru intoarcerea lui Nichifor si, in
acelasi timp ii scrie lui Gheorghita din partea mamei lui. Munteanca merge apoi la baba Maranda, vrajitoarea satului, reprezentanta unei
religii precrestine, prelungite in chip misterios in vremurile moderne. La baba Maranda, Vitoria merge "pe ulicioare lungi si cotite?,
ferindu-se de ochii iscoditori ai oamenilor, dar nu obtine aici confirmarea visului ei.
Dupa Boboteaza, munteanca se duce la Manastirea Bistrita, unde se roaga Sfintei Ana si unde staretul Visarion o sfatuieste sa mearga la
Piatra Neamt la "stapanirea pamanteasca", pentru ai cere sa cerceteze disparitia sotului ei. La Piatra ia legatura cu prefectul, care o
indeamna sa scrie o plangere, dar, in cele din urma, neavand incredere in autoritati, se va hotari sa plece, impreuna cu Gheorghita in
cautarea lui Nechifor Lipan. Aceasta hotarare constituie intriga actiunii romanului. Marea calatorie ("Dac-a intrat el pe celalalt taram, oi
intra si eu dupa dansul") se bazeaza pe una dintre regulile nescrise ale acestei lumi stravechi: sufletul mortului nu-si gaseste linistea
decat dupa implinirea ritualului de inmormantare. Inainte de a pleca, ii face lui Gheorghe un baltag pe care preotul il sfinteste, iar pe
Minodora, mama ei o duce la Manastirea Varatec. Partea a doua a romanului (cap.VII-XIII) constituie desfasurarea actiunii. Dupa ce
merge la biserica, unde se impartaseste si duce daruri, Vitoria vinde o parte din produse hangiului David din Calugareni, pentru a face
rost de bani pentru drum. Reconstituirea drumului parcurs de Nichifor Lipan este, dupa cum sustinea Al. Paleologul, "o coborare in
Infern"; Vitoria doreste sa gaseasca ramasitele mortului si sa implineasca ritualul inmormantarii.
De fapt, firul narativ urmareste cele patru drumuri prezentate in planul romanului: drumul lui Nechifor Lipan spre moarte; drumul
Vitoriei Lipan pentru gasirea mortului; calatoria initiatica, de maturizare a lui Gheorghita; intoarcerea la cursul normal al vietii.
Munteanca pleaca spre Dorna, insotindu-l pe hangiul David, trece de Bistrita, poposeste seara la Bicaz, la hanul lui Donea, pe unde
trecuse Nichifor Lipan, ajunge a doua zi la Calugareni. Urmatorul popas este la Farcasa, unde ii intalneste pe subprefectul Anastase
Balmuz si pe mos Pricop fierarul, care-si aminteste de trecerea lui Nichifor Lipan prin acele locuri. La Borca, Vitoria asista la o
cumetrie, iar la Cruci intalneste o nunta. La Vatra Dornei, afla ca sotul ei cumparase in noiembrie trei sute de oi si plecase cu ele la
iernat, insotit de doi munteni, carora se oferise sa le vanda o suta de oi. Femeia reia apoi traseul lui Nechifor Lipan: Paltinis, Brosteni,
Borca, apoi Sabasa. In satul Suba, Vitoria si Gheorghita afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca, in preajma Sfintilor Mihail si Gavril, la
carciuma lui au poposit doi calareti, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, nu trei, cum constatase Vitoria la popasurile anterioare. Munteanca isi
da seama ca drumul vietii lui Nichifor Lipan se oprise intre Suba si Sabasa; ciobanul va fi cautat "pe poteci, ori prin rapi".
Femeia il gaseste pe Lupu, cainele lui Nichifor, pripasit in curtea unui gospodar, si care avusese, la venire porniri ciudate; "se ducea in
munte, cautand parca ceva." Partea a treia a romanului (cap. XIV-XVI) cuprinde punctul culminant si deznodamantul. Vitoria isi
indrepta atentia asupra presupusilor ucigasi, insotitorii lui Nechifor. Convingerea ei in vinovatia celor doi, Bogza si Cutui, se bazeaza pe
nesiguranta ciobanilor in reconstituirea ultimelor momente cand s-au despartit de Nechifor Lipan, pe teama si nelinistea acestora.
Femeia isi disimuleaza trairile si-si ascunde parerile si gandurile chiar si fata de oamenii stapanirii. La praznic participa preotii,
subprefectul Toma, la care se adapostise cainele Lupu, Cutui si Bogza, ultimii care-l vazusera in viata pe Nichifor Lipan. Vitoria
urmareste nu numai implinirea randuielii, ci si infaptuirea justitiei. Inteligenta si abila, femeia reuseste sa reconstituie cele petrecute; ea
reface pas cu pas momentele crimei, ceea ce-l uimeste si-l infurie pe C. Bogza, care iesindu-si din fire, se repede asupra lui Gheorghita.
Lovit de baiat cu baltagul si atacat de cainele lui Nechifor, Bogza isi recunoaste faptele inainte de a muri. Si Ilie Cutui, complicele lui,
isi recunoaste fapta si este arestat. Asadar, pentru a ajunge la dezvaluire, Vitoria ii "agreseaza psihic" pe cei doi asasini.
Foloseste tehnica sugestiei, cand ameninta, cand se scuza, ii linguseste si arunca in acelasi timp capcane nevinovate, pentru a-i tulbura
pe cei doi; presiunea psihica da nastere unor reactii necontrolate, "mormai cu manie" si, "fara sa stie cum, lua deodata o hotarare
naprasnica", ceea ce-i evidentiaza vinovatia. Dupa ce-si atinge scopul, Vitoria se intoarce la rostul obisnuit al vietii, "trezita din nou de
griji multe." M. Sadoveanu reconstituie in "Baltagul" o intreaga civilizatie pastoreasca. Intr-un loc se vorbeste de tren, la oras exista
tribunal si autoritati. Dar Vitoria Lipan nu are nimic in comun cu toate acestea. Cerintele legii sunt indeplinite formal, femeia
conducandu-se dupa semne si dupa legile nescrise pe care le stie din strabuni. Ritmul existentei pastoresti e dictat de fenomenul
transhumantei, care urmareste miscarea ciclica a anotimpurilor. Eroina se bazeaza pe reconstituirea acestei miscari si pe descoperirea
punctului unde a fost intrerupta. Deznodamantul ilustreaza reactiile etice fundamentale ale sufletului taranesc patriarhal. Femeia isi
ingroapa barbatul dupa datini; il boceste, organizeaza un praznic, iar in fata celor prezenti ii acuza pe asasini. Restabilirea justitiei se
implineste cu o maretie rituala. Povestea din "Baltagul" poarta un pronuntat accent de balada. In primul rand romanul reconstituie crima
pastoreasca din "Miorita", chiar daca in balada aceasta sta sub semnul ipoteticului.
Asadar, la Sadoveanu, ca si in balada, intalnim acelasi numar de pastori, trei, care umbla calari; pretextul pentru omor este acelasi. Daca
in balada, moartea (ipotetica) a pastorului e un punct terminus, in roman e inceputul traumei epice. Ecouri din balada se resimt si in
interogatia Vitoriei Lipan, la Cruci, catre un alai de nuntasi: "... cine-ati vazut pe un om de la noi calare pe un cal negru tintat in frunte
si-n cap cu caciula brumarie..." interogatie care aminteste de versurile din balada: "Cine-au cunoscut,/ Cine mi-au vazut/ Mandru
ciobanel/ Tras printr-un inel?" Caracterizarea personajelor Vitoria - tip reprezentativ pentru aceasta lume, in care traditia si legile
nescrise sunt sacre si respectate cu sfintenie. Munteanca, al carei prenume inseamna "purtator de victorie", este individualizata printr-o
serie de trasaturi distincte. Atrage atentia, in primul rand, farmecul ei fizic, "nu mai era tanara, dar avea o frumusete neobisnuita in
privire". (caracterizare directa facuta de catre narator) Este o femeie aspra, ca si locurile in care traieste, priceputa, care stie sa conduca
gospodaria, mai ales ca sotul ei era mai mult plecat. Spirit justitiar, munteanca, "un Hamlet feminin", cum a numit-o G. Calinescu,
organizeaza cu minutiozitate calatoria pentru refacerea itinerarului sotului ei. Inainte de a pleca la drum, oranduieste totul cu abilitate,
fara sa-i scape vreun amanunt; fire prevazatoare, vinde produsele, dar duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata.
Constienta ca drumul poate fi plin de pericole, ii face lui Gheorghita un baltag pe care-l sfinteste, iar ea va lua pusca, pe care s-o
foloseasca in caz de nevoie. Femeie credincioasa, inainte sa plece se spovedeste preotului, merge la manastirea Bistrita, unde se roaga la
icoana Sfintei Ana, tine post douasprezece vineri, se spovedeste si se impartaseste si face daruri bisericii. In drumul ei intalneste o

A
cumetrie si o nunta, pe care nu le ocoleste, respectand traditia. Vitoria este superstitioasa, crede in vise si in semne, in descantece si in
vraji. Visul in care Nichifor Lipan apare intors cu spatele trecand o apa neagra, ca si cantatul cocosului o singura data, cu pliscul intors
catre poarta, ii dau certitudinea ca barbatul ei este mort. Cand religia crestina nu-i ofera un raspuns asupra sortii lui Nichifor Lipan,
Vitoria se duce, pe inserat, ca sa nu o vada lumea, la baba Maranda. Multe dintre calitatile femeii: inteligenta, stapanirea de sine,
luciditatea, ironia fina sunt relevante indirect pe drumul pe care a pornit, pentru a-si gasi sotul, prin atitudine, comportament, relatia cu
celelalte persoane. Spirit echilibrat si tenace, ajunsa la Iulia, Vitoria stie adevarul cu certitudine, dar stie, in acelasi timp, ca acest adevar
trebuie demonstrat. Cunoscand psihologia oamenilor, conduce discutia in fata celor prezenti la parastas in asa fel, incat asasinii se
autodemasca.
In ceea ce priveste relatia ei cu copiii, Vitoria il ocroteste pe Gheorghe, atunci cand baiatul este sfios si nesigur. Dar cand isi da seama
ca el va trebui sa ia locul tatalui, face din acesta un barbat curajos si hotarat. Pe Minodora vrea sa o educe in spiritul traditiei, de aceea o
cearta cand fata se simte atrasa de "coc, valt si bluza" ori cand este chemata cu apelativul "domnisoara". Vitoria este un personaj
patriarhal, ce traieste intr-o lume patriarhala, in care legea morala, nescrisa se conjuga cu simtul timpului. Asadar, viata se desfasoara
lent, lasandu-le timp oamenilor sa se pregateasca pentru fiecare eveniment important, iar moartea este perceputa ca un eveniment firesc
si esential ce face parte din viata omului. Dar moartea lui Nechifor Lipan nu vine la momentul potrivit si nu este fireasca, de aceea
munteanca este de neclintit in in hotararea de a-i pedepsi pe asasini. Statornicia, luciditatea, stapanirea de sine si devotamentul femeii au
facut pe exegeti sa o compare cu Antigona, eroina lui Sofocle. Iar Perpessicius o socotea "un suflet tenace si aspru de munteanca", un
"aspru caracter, de o vointa aproape salbateca, aproape neomeneasca". Vitoria Lipan este un personaj complex, cu calitati, si defecte
evidentiate prin actiune si prin comportament, dar si prin alte procedee de caracterizare (direct, prin descriere, prin parerea celorlalte
personaje). Femeia isi dezvaluie calitatile in situatii limita, uimindu-i pe cei din jur (Gheorghita: "Mama asta trebuie sa fie
fermecatoare: cunoaste gandul omului"). Personajul este de asemenea, raportat la natura inconjuratoare si este plasat intr-un anumit
mediu social. Nechifor Lipan este personajul care nu participa direct la actiune, fiind cunoscut indirect, din marturisirile altor personaje,
prin rememorare.
Lipan este ?Cel care a fost?, cum spunea argatul Mitrea. Personajul este conturat retrospectiv si apare ca o emblema a lumii oierilor.
Numele sau adevarat este Gheorghita, dar, copil fiind, ii este schimbat pentru a fi salvat de boala si de moarte. Aspectul fizic al oierului
(avea infatisare indesata si spatoasa, mustata neagra, groasa, ochi cu sprancene aplecate) sugereaza puterea, indrazneala si curajul.
Nimeni nu indraznea sa i se impotriveasca, de hoti nu se temea pentru ca "avea stapanire asupra lor". Este harnic si priceput in
mestesugul oieritului: ?stanile i-au fost bine randuite si ciobanii ascultatori.? Si in Nichifor Lipan exista un simt al timpului, viata fiind
structurata pe etape in aceasta lume patriarhala. Astfel, primavara isi urca turmele la pasune, toamna le duce la iernatec, in baltile Jijiei.
La anumite date ii soseau vesti aducatoare de bani de la anumiti negustori, care ii cumparau produsele si atunci "stupea" cu bani pe
lautari in crasme. Era prietenos si petrecaret, nelipsind de la nunti si cumetrii, unde ii placea sa povesteasca intamplari "cu inteles".
Uneori isi "abatea calul in preajma muierilor", iar daca Vitoria isi manifesta gelozia, Lipan considera ca este cazul sa scoata "cativa din
cei sapte draci care o stapaneau", dupa care, regretand "isi pleca fruntea si arata mare parere de rau si jale."
Personajele si-l reamintesc cu admiratie pe Nichifor Lipan. Astfel, domnul David din Calugareni isi aminteste cum oierul, voinic fiind,
se incumeta sa lupte chiar cu demonul de pe Piatra Teiului, luand cu sine un cofarel cu vin si lautarii, iar mos Pricop si-l aminteste pe
Lipan purtand "caciula brumarie, cojoc in clinuri, de miel negru", scurt pana la genunchi si fiind "incaltat cu botfori". Era un "vrednic
roman", curajos, plecand noaptea la drum cantand din solz ca sa nu-i fie urat. Nechifor Lipan devine in roman o prezenta vie, prin
reconstituirea facuta de toti cei care l-au cunoscut; portretul sau este constituit din relatarile Vitoriei si ale altor personaje. Trasaturile
caracteristice ale lui Lipan sunt reliefate prin rememorare, prin prezentarea lor directa, prin descriere sau prin relatarea unor intamplari.
Personajul este infatisat ca un adevarat erou popular, fiind o emblema a lumii oierilor, prin insumarea calitatilor categoriei tipologice
din care face parte. Gheorghita este fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan; el poarta "numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan", de
la care mosteneste nu numai numele ci si multe insusiri. Este un tanar de saptesprezece ani, cu "ochii caprui", mosteniti de la mama sa
si cu un zambet frumos de fata. Purta, dupa datina, chimir nou si o "bondita inflorata". Tanarul cunoaste legile lumii in care traieste,
reperele temporare (este deja initiat in viata de pastor - coborase cu ciobanii, cu oile, cu asinii si cu dulaii la iernat).
Baiatul nu este prea vorbaret, dar are o fire sensibila, este ager la minte si stiutor de carte (ii trimite Vitoria o scrisoare ce evidentieaza
sensibilitatea si respectul fidel, precum si credinta in Dumnezeu). Copilaria sa fost lipsita de griji (a petrecut mult timp in mijlocul
naturii, cu turmele), dar acum, cand tatal intarzie sa apara, incepe sa se intristeze. Drumul pe care va porni flacaul, impreuna cu mama
sa, este unul initiatic, de cunoastere si de formare. Gheorghita se maturizeaza treptat, pe masura ce trece prin toate incercarile, iar
descoperirea ramasitelor pamantesti ale tatalui sau, precum si momentul in care manuieste baltagul impotriva asasinului parintelui sau
marcheaza transformarea definitiva a personajului, maturizarea lui. Daca la inceput este cuprins de frica, de groaza, plange, in final va
da dovada de energie, curaj, infaptuind actul justitiar. Naratorul apeleaza la caracterizarea directa, prin descriere (astfel sunt reliefate
insusirile fizice si vestimentatia) sau prin dialog (atunci cand celelalte personaje isi exprima direct parerea), dar si la caracterizarea
indirecta, prin faptele pe care personajul le savarseste, prin relatiile cu celelalte personaje.
Minodora, sora lui Gheorghita, este mai mare decat acesta. Desi se gandeste la feciorul dascalului Andrei, este supusa si ascultatoare.
Ca toate celelalte fete de varsta ei, poarta camasa alba si catrinta neagra, "vrastala ros", parul impletit cununa si fara broboada. Mama ii
impune sa pastreze "randuiala"; daca nu respecta traditia va avea de suportat consecintele: "Iti arat eu tie coc, valt si bluza, arda-te para
focului!..." Autorul o prezinta direct, prin descriere, dar si indirect, in relatie cu mama ei. Elemente mitice in roman Roman cu o
structura baladeasca, "Baltagul" realizeaza o osmoza intre prezent, cotidian si mitic, intre datele concret istorice ale situatiilor si
proiectia lor in legenda. Cea care face legatura intre prezent si trecutul mitic este Vitoria. Prin mentalitatile arhetipale ale oamenilor,
Tarcaul devine "un sat pentru eternitate, in care experienta vietii s-a condensat in proverbe si ziceri" (Const. Copraga). In aceasta lucrare
patriarhala, viata este structurata pe etape, ce reliefeaza anumite momente importante (nastere, moarte, transhumanta, etc.), iar semnele
ocupa un loc aparte.
Acestea sunt cunoscute de catre munteni, ca si datinile ce urmeaza legi nescrise si care sunt respectate pentru a nu se intampla nimic
rau. Argatul Mitrea l-a vazut pe "cel care a fost". Vitoriei i se pare ca, in plina amiaza, brazii sunt "mai negri decat de obicei...". Cocosul
"se aseaza in prag" si da "semn de plecare". Femeia va pleca in cautarea celui disparut urmand "semne si porunci". Pentru clarificarea
semnelor, Vitoria merge la manastirea Bistrita, pentru a cere "lamuriri" Sfintei Ana. Pe drumul pe care Vitoria a pornit impreuna cu fiul
ei, "urme se gaseau din semn in semn". Pentru a-si atinge scopul, femeia recurge la un mod de purificare propriu. Inainte de a porni la

A
drum, tine post, apoi "se curata de orice ganduri, dorinti si doruri". "Femeia asta - spune un drumet - trebuie sa fie de pe alta lume", iar
prozatorul insusi sustine ca Vitoria "se socotea ea singura intrata in alta lume...". Ritualul inmormantarii este vechi: car cu boi,
impodobit cu cetina, preoti, buciumasi, bocitoare, "suluri de panza pentru datina podurilor", praznic, etc. In acest loc sustras civilizatiei,
oameni "tin cu calindarul cel vechi de la inceputul lumii..." Trenul este "ceva nedeslusit", telefonul e de la diavolul (cineva care
vorbeste "pe sarma", savarsind un "pacat").
Pe Minodora o mustra atunci cand nu pastreaza "randuiala": ?Iti arat eu tie coc, valt si bluza, arda-te para focului". Iar apelativul
"domnisoara" adresat fetei de catre tanarul dascalitei, e un cuvant de "rusine". Atunci cand fata arunca "gunoiul afara in fata soarelui"
este dojenita promt: "N-ai mai invatat randuiala? Nu mai stii ce-i curat, ce-i sfant si ce-i bun de cand iti umbla gargauni prin cap si te
cheama domnisoara!..." Randuiala tine de ordinea morala a satului traditional romanesc si ea presupune o concordanta deplina intre
ritmurile existentei umane si cele cosmice. Romanul se incheie cu randuiala mortului, pregatit pentru lumea de dincolo, dar aceasta
presupune intoarcerea personajelor la rostul zilnic al existentei. Dupa moartea lui Nichifor Lipan, Gheorghita devine capul familiei, va
avea grija de gospodarie, de oi, va continua afacerile tatalui sau. In roman, mortii i se opune o "perspectiva eliberatoare, tonica"; in
drumul sau, Victoriei ii iese in cale un cortegiu nuptial, unde va inchina in sanatatea mirilor, iar la Borca urmeaza un botez.
Asadar "viata tainica isi indindea iar puntile peste prapastiile mortii." Nu lipsesc din roman nici ecourile din balada "Miorita", La Cruci,
Vitoria Lipan se adreseaza interogativ alaiului de nuntasi: "... cine-ati vazut pe un om de la noi calare pe un cal negru tintat in frunte si-n
cap cu caciula brumarie..." (in balada: Cine-au cunoscut,/ Cine mi-au vazut/ Mandru ciobanel/ Tras printr-un inel?" In roman, pretextul
pentru omor este tot material. In balada moartea (ipotetica) a pastorului e un punct terminus insa, pe cand in "Baltagul", acest moment
tragic reprezinta inceputul epicului. Asadar, "Baltagul" este un roman al lumii arhaice a pastorilor, un roman in tesatura caruia se disting
doua structuri: una epica si realista, alta simbolica si mitica. Romanul este o opera epica in proza, de mare intinderea, cu o actiune
complexa si complicata, ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu personaje numeroase, oferind o
imagine ampla si profunda a vietii. Desi de mai mica intindere decat alte opere literare similare din creatia lui Mihail Sadoveanu ("Fratii
Jderi", "Nicoara Potcoava", "Neamul Soimarestilor", etc.), "Baltagul" are toate notele caracteristice unui roman. Este o opera epica,
autorul exprimandu-si indirect sentimentele de admiratie fata de insusirile eroinei (prin intermediul actiunii si punand-o in relatie cu alte
personaje). Mihail Sadoveanu nareaza cu obiectivitate intamplarile.
Actiunea se desfasoara intr-un anumit timp si spatiu, de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna sa cumpere oi, pana primavara,
cand Vitoria descopera ramasitele pamantesti ale sotului ei. Spatiul este vast, cuprinde tinuturi de munte de la Magura Tarcaului, zona
Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti, in baltile Jijiei. Ca mod de expunere predomina naratiunea (ca in orice opera
epica); dar ea se imbina cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior. Actiunea este complexa si mai complicata decat cea din
schita si din nuvela; se intinde pe parcursul a saisprezece capitole, in care sunt narate actiunile Vitoriei Lipan in cautarea sotului ei
plecat de mai mult timp de acasa. Atunci cand va fi convinsa ca Nichifor a disparut, Vitoria se pregateste sa plece in cautarea acestuia,
insotita de fiul ei Gheorghita. Drumul este greu; se conduce dupa semne, dar apeleaza si la autoritati si, pana la urma, cu inteligenta si
abilitate sa-i descopere singura pe asasinii lui Nichifor Lipan. Desi actiunea este lineara, exista mai multe planuri narative: unul
retrospectiv, in care Vitoria rememoreaza viata ei de familie din trecut, si altele prezentate in desfasurarea lor, care relateaza despre
intalnirile eroinei cu preotul si cu baba Maranda, drumul la manastirea Bistrita si la Piatra-Neamt, pregatirile femeii pentru drum,
cautarile, gasirea cainelui Lupu si a osemintelor lui Nechifor Lipan, precum si stabilirea adevarului si pedepsirea asasinilor.
Semnificatia in roman este conflictul psihologic; Vitoria traieste o drama - sotul ei este omorat si nu are liniste pana nu descopera
adevarul.
Conflictele exterioare au in vedere confruntarea femeii cu cei doi asasini, dar si cu autoritatile. O alta trasatura specifica romanului este
numarul mare de personaje. Exista personaje principale (Vitoria Lipan, Nichifor Lipan, Gheorghita), secundare (Minodora, preotul
Danila, baba Maranda, negustorul si hangiul Danii, ceilalti hangii si sotiile lor, Calistrat Bogza, Ilie Cutui), dar si episodice (mos Pricop,
functionarii de la prefectura din Piatra, functionarul de la Dorna, etc.). Toate aceste personaje contribuie intr-un fel sau altul la aflarea
adevarului; ele contureaza de asemenea lumi "cea de sus", "cea arhaica" si "cea de jos", unde randuielile sunt straine muntencei. Ca
orice roman, "Baltagul" ofera o imagine ampla si profunda a vietii. Romanul are un caracter monografic, pentru ca prezinta un mod de
viata patriarhal, oameni care lupta pentru a-si pastra normele etice, obiceiurile, traditiile legate de evenimente cruciale (botezul, nunta,
moartea). Baltagul = roman: caracter epic, actiune complexa; numar mare de personaje; imagini ample asupra vietii.
Aadar, ntreaga aciune a romanului se supune, ca i viaa oamenilor, unui singur principiu, integrator, acela al mplinirii i respectrii
rnduielii. Acest cuvnt traseaz simetria perfect a romanului i a lumii evocate de el, ncepe i ncheie textul, prin rnduiala
neamurilor i prin reluarea, n final, a treburilor vieii obinuite, ca s lum de coad toate cte-am lsat. Acest lucru este necesar,
pentru c satul de la poalele Mgurei se afl departe de lumea civilizat i degradat a oraelor, e mai apropiat de timpul originar al
eternului nceput. Zonele atemporale se conserv bine numai departe de lumea dezlnuit a civilizaiei moderne. Satul arhaic este
nc supus, n Baltagul, ritmurilor eterne ale rotirii anotimpurilor, Sadoveanu fcnd elogiul acestei eterniti create prin succesiunea
generaiilor: Izolate de lumea din vi, rnduri dup rnduri de generaii, n sute dup sute de ani, se veseliser de creterea zilei i
nceputul anilor; toate urmau ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel de demult; stpnii se schimbaser, limbile se prefcuser,
dar rnduielile omului i ale stihiilor struiser....
Asaltul psihologic este fcut cu un aer aparent nepstor, dar munteanca urmrete totul cu o nelinite bine disimulat: Toate le
observa munteanca i le cntrea n capul ei, nc din momentul aducerii oaselor lui Nechifor, ochii ei sunt aintii asupra celor doi, pe
care i tie, fr putin de tgad, c sunt ucigaii soului ei. Pentru a ajunge la dezvluire, fptaii sunt asaltai cu o tehnic a sugestiei,
a propagrii terorii, n care cuprinde un spectru larg de atitudini i de replici, de la ameninare voalat la scuze, linguire i aruncare
nevinovat de capcane, totul pentru a-i face s mrturiseasc pcatul crimei. Agresiunea psihologic determin reacii diferite n cei doi
fptai: Asemenea cuget se aduna, cu mnie, mai ales n Calistrat Bogza. [] Muierea-i muiere i brbatu-i brbat. El era un brbat, de
care nc nu-i btuse joc nimeni n viaa lui. Lui Cuui, care este mai slab de nger, i arunc replici absolut anodine, pentru a
determina o tulburare a acestuia: El? M prepune pe mine?.
Asistm la o confruntare a dou lumi total diferite prin esena lor: una banal, productoare de bunuri strict materiale, sobr, i alta
pastoral, din sfera Mioriei, reglat de legi milenare, n care lucrurile se desfoar la fel de profund ca la nceputul timpului, cu reguli
n care sunt permise corectarea realitii i efectuarea dreptii printr-o aciune individual, n afara instituiilor statale. Mitul existenei
pastorale din Mioria este ntructva schimbat n text: dac n Mioria nu este relevant actul rzbunrii, aici el devine esenial,

A
constituind nsi structura narativ a romanului, perceput att n sensul arhaic al cuvntului, de rzbunare, de ntoarcere ctre bine a
rului fcut, ct i de act justiiar concret, cu pedepsirea fptailor.
Cei doi sunt strnii unul mpotriva celuilalt prin complicate manevre tactice, fiind folosite chiar soiile lor, personaje labile, schimbate
sufletete dup bogia dobndit de brbaii lor prin crim. Subtilitatea de care d dovad Vitoria i scap lui Bogza, care cade primul
n capcan, dndu-i seama de greeala fcut doar cnd este prea trziu. El nu mai poate suporta presiunea psihic, se nfurie i
naufragiaz n reacii necontrolate, bu pe nersuflate un pahar, mormi cu mnie i fr s tie cum, lu deodat o hotrre
nprasnic, toate acestea punndu-i n eviden vinovia. Arma crimei, baltagul, devine, ca n miturile vechi, simbol al sacrificiului,
purttor al semnelor sacrificiale, prin el Vitoria dnd sentina final: - Gheorghi - vorbi cu mirare femeia - mi se pare c pe baltag e
scris snge i acesta-i omul care a lovit pe tatu-tu. n pragul morii, sugrumat de cine, Bogza mrturisete crima svrit.
Convingerile Vitoriei Lipan din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, sunt confirmate prin raportarea lor la cele dou instane
spirituale existente la satul arhaic romnesc. Ea i viziteaz succesiv, n timpul zilei, pe preotul satului, Daniil Milie, i n fapt de sear
pe baba Maranda, solomonara, vrjitoarea aezrii, reprezentant a unei religii precretine prelungite n chip misterios n vremurile
moderne. Vizita la baba Maranda este discret, prin ntuneric, pe ulicioare lungi i cotite, pe crri printre grdini. Printele Milie
se afl ntr-un fel de centru spiritual al satului, fiind deintorul unei cunoateri iniiatice la care se mprtesc toi stenii. El combate
credinele pgne, eresurile care nu se ncadreaz n dogmele religiei dominante, cretinismul.
Dac s-a spus despre pstorul mioritic c el se resemneaz, c accept s rmn n spaiul unde a trit, munteanul-oier
din Baltagul trebuie s plece mai departe, s ajung n lumea destinat celor drepi, s se nfieze, n tradiia veche, zeului Zalmoxis.
Lumea satului nu este ns arhaic n sensul adevrat al cuvntului; muntenii sunt, cum se vede din legenda iniial, oamenii alungai
din Paradis, care perpetueaz acum ritualurile existenei lor terestre: baba Maranda, preotul satului, pretendentul la mna Minodorei,
Ghi C. Topor, personaj caraghios, cu nasul peste msur de mare, aparin acestei categorii. Arhaitatea s-a transformat n rnduial a
lucrurilor, aspiraie spre perfeciunea gesturilor i a actelor umane: cnd Minodora arunc afar gunoiul n faa soarelui, Vitoria o
admonesteaz: N-ai mai nvat rnduiala? Nu mai tii ce-i curat, ce-i sfnt i ce-i bun de cnd i umbl grguni prin cap i te chiam
domnioar!.
Dar, dincolo de aceast linite aparent, gesturile i vorbele ei, analizate cu o finee desvrit a detaliului, se adun ntr-o strategie
impecabil a relevrii, pentru cei din jur, a adevrului: Domnul Anastase Balmez cltin din cap i rmase gnditor. [...] Acuma n
sfrit i se prea c-o nelesese i o judec destul de viclean i ascuns. Neclintirea ei cnd spune aceste vorbe este aceea a
prdtorului care i urmrete victima cu mare atenie, gata oricnd de atac. Reaciile lui Bogza, de indignare la eventuala idee c el ar
putea fi cel bnuit, sunt calmate: ea este o persoan serioas, ce nu pune la ndoial credibilitatea celor din faa ei, vrnd s afle doar
locul unde ei s-au desprit de Nechifor Lipan.
Drumul Vitoriei Lipan din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar / rezumat literar)
Dup aceste explorri iniiatice, trecnd peste dou luni de la dispariia lui Nechifor Lipan, pe care femeia o anun formal i
autoritilor, prefectului de la Piatra, Vitoria are credina c soul ei s-a prpdit i se pregtete pe ndelete pentru marea cltorie.
Dac-a intrat el pe cellalt trm, oi intra, i eu dup dnsul este hotrrea Vitoriei, repetnd scenariul mitic al lui Orfeu, care pleac n
Infern pentru a o gsi i aduce napoi pe Euridice. Marea cltorie se bazeaz tocmai pe aplicarea uneia dintre regulile nescrise ale
acestei lumi strvechi: sufletul mortului, al lui Nechifor Lipan, trebuie s-i afle linitea, prin mplinirea ritualului de nmormntare i
prin gsirea i pedepsirea vinovatului. Ritualul funebru este tot rnduiala i romanul Baltagul ia de acum aspectul mplinirii acesteia.
Fiecare gest al Vitoriei este calculat, determinat de evoluia nentrerupt a situaiei, cci experiena sa vine dintr-un instinct nc
nedescoperit, care o face s supravieuiasc n aceast jungl uman, s nu piard n nici o mprejurare, s ias mereu nvingtoare, fr
a se face remarcat de dumani: - Nu-mi putei face nimica, vorbi cu blnde Vitoria, fr s ridice fruntea. Ca o femeie ncjit ce m
aflu, am venit la nite prietini s-i ntreb i s-mi spuie: cnd s-au desprit de Nechifor Lipan, ce vorbe au grit? ncotro l-au vzut c
se duce?, Ilie Cuui i Calistrat Bogza sunt nelai de acest aflux de vorbe, hipnotizai de femeia care d impresia c nu ei sunt cei
bnuii, ci un altul, pe care nu-l cunoate.
Firul narativ se dezvolt urmnd cele patru drumuri prezente n planul romanului:
George Clinescu remarca faptul c aciunea din Baltagul se ntoarce n timp, n Dacia, n teritoriul muntenesc al oierilor.Se poate
spune c Dumbrava minunat (1926), ara de dincolo de negur (1926), Nopile de Snziene (1934) sau Ostrovul lupilor (1940-1941)
conserv ocupaiile primitivismului aparent, de vntori i pescari, lumea feeric a nceputului pur, redefinind elementele naturii aa
cum ar trebui ele s fie. Drumul soiei munteanului, al Vitoriei Lipan, pentru reconstituirea ultimelor momente de via ale celui ucis,
este o adevrat odisee, personajul trebuind s deslueasc tainele ce se ivesc la tot pasul. E o coborre n Infern, ca a zeiei Isis, pentru
a-l recompune, din buci, pe Osiris, dup cum afirm Alexandru Paleologu, n eseul critic Treptele lumii sau calea ctre sine a lui
Mihail Sadoveanu.
Gheorghi apare n planul romanului distinct: el este deja implicat n viaa pastoral, dusese oile la iernat, n blile Jitiei, n satul
Cristeti, nu departe de Iai, o protejeaz pe mam n faa agresiunilor necunoscute, este ager, tie carte. I se ncredineaz chiar grija de
a rezolva unele obligaii pastorale: tu nelege-te cu mo Alexa baciul i vindei ct trebuie din oile canarale, ca s facei bani. Acum,
dup moartea lui Nechifor, el rmne singurul brbat n gospodrie i va prelua afacerile fireti ale unei gospodrii de oier. Figura sa
pare desprins dintr-un basm: Gheorghi era flcu sprncenat -avea ochii ei (ai Vitoriei).
n acest fel, Baltagul devine loc geometric al principalelor teme i motive relevate, cu diverse prilejuri, de critica literar: cltoria spre
moarte, marea trecere, drumul spre centru, ntoarcerea n arhaitate, recuperarea memoriei ancestrale, ncercarea iniiatic a lui
Gheorghi. Vitoria coboar acum n spaiul cel mai de jos al lumii, degradat de interese mrunte, de bani i de mercantilism, de crim i
jaf, direct legate ntre ele. Pentru a reface rnduiala nalt a sufletului morilor, trebuie mai nti s o refac pe cea terestr. Acum ea
devine, cum spune George Clinescu, un Hamlet feminin, care bnuiete cu metod, cerceteaz cu disimulaie, pune la cale
reprezentaiuni trdtoare i cnd dovada s-a fcut d drumul rzbunrii.
nc nainte de aflarea mortului n rp i de ridicarea lui din Infern, atenia Vitoriei se concentreaz asupra presupuilor ucigai, ultimii
nsoitori ai lui Nechifor; ea ncearc n mod subtil, cu o extrem de fin psihologie, s neleag i s dezvluie mecanismele intime ale
producerii crimei. Convingerea Vitoriei n vinovia celor doi, Calistrat Bogza i Ilie Cuui, este dincolo de orice ndoial, rezultnd din
prea multe semne: un lux bttor la ochi practicat de nevestele lor, nesigurana n reconstituirea ultimelor momente cnd s-au desprit
de Nechifor Lipan, o cam nceat gndire, surclasat cu uurin de inteligena femeii, dotat cu un neobinuit har detectivistic.

10

A
La Suha, Iorgu Vasiliu l spune c la crciuma lui au oprit doi clrei, Calistrat Bogza i Ilie Cuui, nu trei, cum se constatase prin
martori la popasurile anterioare. Aadar, drumul vieii se oprise pentru Nechifor ntre Suha i Sabasa, confirmndu-i Vitoriei viziunile i
premoniiile din ultimele luni. nc nainte de a ajunge la Suha, i atrsese atenia, n pisc, crucea care se cheam a Talienilor,
ciudat ax a lumii pe care se pare c s-a cltorit sufletul oierului. nspre soarele acela, care lucete pe apa Moldovei, s-a dus
Nechifor Lipan - cugeta Vitoria. ntre aceste dou locuri, Suha i Sabasa, trebuia s caute de acum apriga munteanc, s afle, n sens
mioritic, dac Lipan s-a nlat n soare, ori a curs pe-o ap. Negsit pe drumul mare, Nechifor va fi cutat pe poteci, ori prin
rpi.
Limbajul lui Sadoveanu cuprinde rotirea domoal a potecilor de munte, de unde se vede Ceahlul, prin aezarea paratactic a frazelor i
propoziiilor, prin acompaniamentul cimpoiului, pentru c structura frazei este realizat din respiraii egale, prin oralitatea de o
solemnitate grav, prin lirismul subiacent i nota popular fabuloas. Pentru personajele din Baltagul, departe de lumea oamenilor,
natura se dezvluie misterioas, plin de fore necontrolate, de origine pgn, fiind ns benefic pentru trectorul izolat. Confruntarea
dintre lumea arhaic i lumea modern ce aprea la orizont se ncheie cu victoria universului arhaic: de fapt, victoria nu fusese niciodat
pus la ndoial, Vitoria acionnd i pe teren strin ei dup aceleai cutume statornicite cu mult vreme n urm. Prin aceasta,
n Baltagul vechile norme de civilizaie rmn nc atotputernice.
Lumea muntenilor, cu legi strvechi, nescrise, adevrate cutume, diferite de cele noi ale stpnirii, este arhaic i stabil, aparinnd
unei realiti mitice conservate din vremuri imemoriale, de pe vremea dacilor. Vitoria tie c exist oameni ai legii i instituii, pe
acestea le ncadreaz chiar n rnduielile cele nou, dar de regul cei cobori din munte le gsesc fr un folos imediat. Astfel,
vinovatul trebuie pedepsit, cum spun legile vechi, nu iertat, dup morala cretin. Cum spunea Paul Georgescu, exist un conflict latent,
ce se desfoar ntre reprezentani ai unei civilizaii astrale, n care faptele sunt reglate c mersul stelelor, al soarelui i al lunii i
societatea bazat pe bani, pe acumulare i posesiune.
Munteanca, pentru care povestea se ncheie odat cu mrturisirea pe care o atepta de sptmni ntregi, se elibereaz acum de povara
rnduielii pe care trebuia s o mplineasc i se ntoarce la rostul obinuit al vieii, trezit din nou de griji multe: recupereaz oile i i
ncheie socotelile cu cei din lumea de jos, lund de coad toate cte-am lsat. Lucrurile capt, n ultima fraz a romanului, chiar o
nuan mai vesel, aa cum se prezint viaa n nuanele ei obinuite: Iar pe sor-ta s tii c nici c-un chip nu m pot nvoi s-o dau
dup feciorul acela nalt i cu nasul mare al dscliei lui Topor.
Pe la el trec toate tirile scrise, aici se ntretaie informaiile; prin el Vitoria Lipan rnduiete treburile aflate n afara satului, l scrie lui
Gheorghi la blile Jijiei, primete tiri de la el i de la baciul Alexa, chiar desluete, mbujorat de ruine, sub privirile nveselite ale
preotului, coninutul unei scrisori a lui Ghi C. Topor, feciorul dasclului Andrei, ctre Minodora, prilej de sever admonestare a
acesteia, creia i cere s respecte rnduielile de fat mare, din tot acest circuit ordonat al scrisorilor lipsesc, iari, tirile privitoare la
Lipan. La baba Maranda, Vitoria merge cu mai mult fereal; universul n care ptrunde este plin de semne ciudate, se simte parc
prezena unui spirit demonic, iar cnd sosete acas, Mitrea argatul are o nlucire sinistr, c l-a vzut pe cel cu coarne.
Pentru a-l gsi pe Lipan, Vitoria parcurge deci mai nti drumul la Vatra Dornei, unde afl c oierul cumprase n noiembrie trei sute de
oi i plecase cu ele la iernat, nsoit de doi munteni, crora se oferise s le vnd o sut de oi. Vitoria reia apoi traseul lui Nechifor
Lipan: Pltini, Broteni, Borca, unde turma s-a adpat din apele Bistriei, apoi Sabasa. De peste tot citea semnele trecerii oierului cu
cciul brumrie, clare pe-un cal negru intat: Cu adevrat, urma se gsea, din semn n semn, adic din crm n crm. Uneori
prea c se stnge; dar pe urm aprea mai ncolo.
Rnduiala, ca lege suprem a lumii, se mplinete prin ritualul de nmormntare: Rposatul i gsise n sfrit hodina. Slujba are loc
la Sabasa; la parastas particip cei vii, preoii, subprefectul, Toma, la care se adpostise cinele Lupu, gospodarii Cuui i Bogza,
ultimii care l vzuser n via pe Nechifor Lipan. mplinirea rnduielii are o component intrinsec: nfptuirea justiiei. Demascarea
fptailor, la parastasul lui Nechifor, reprezint punctul culminant al anchetei Vitoriei, care pune n scen, cu minuie, ca Hamlet, un
spectacol magnific. Ea pretinde c tie cum s-au petrecut lucrurile: Mi-a spus Lipan, ct am stat cu dnsul, attea nopi, n rp i i
imagineaz, cu o intuiie extraordinar, scena crimei, care-i va surprinde, prin exactitate, pe cei doi fptai.
Semnele magice se nmulesc, cci Vitoria, purtnd n mn un straniu beior alb, l descoper ntr-o ograd din Sabasa, de peste
munte, pe Lupu, cinele lui Nechifor, aciuat dup moartea stpnului ntr-o curte de gospodar. Cinele avusese, la venire, porniri
ciudate, se ducea n munte, cutnd parc ceva, poate unde zcea leul, ntr-un loc singuratic i pustiu. De acum gsirea mortului se
nscrie ntr-un strvechi scenariu mitic. Alexandru Paleologu, n studiul amintit, urmrete pas cu pas inseria aciunii romanului pe un
asemenea fga: Povestea Vitoriei Lipan n cutarea rmielor lui Nechifor, risipite ntr-o vgun, este povestea lui Isis n cutarea
trupului dezmembrat al lui Osiris. i cei care l gsesc au o coresponden deplin cu strvechea echip a descoperirii lui Osiris, ucis
de Seth i aruncat n valea Nilului: Vitoria o reprezint pe Isis, Gheorghi pe Horus, iar Lupu pe anticul cine Anubis. Similitudine
perfect se regsete i n reconstituirea trupului celor mori: Alii au cobort racla n rp -acolo Vitoria singur, suflecndu-i
mnicile, a luat cu grij bucile soului su i le-a potrivit una cte una n cutia de brad, stropindu-le cu vin.
Singurul personaj absent este tocmai cel cutat, Nechifor Lipan: despre el se tie c era petrecre, c nu avea fric de hoi i de noapte,
c s-a artat totdeauna foarte priceput n meteugul oieritului. Avnd o nevast aa de aprig i ndrjit, cum se vede din tot
romanul, Lipan manifesta uneori brbia unui cap de familie, socotind cnd i cnd c a venit vremea s-i scoat unii din demonii care
o stpneau. Totul intra ns n firea lucrurilor, cci muierea ndura fr s crcneasc puterea omului ei i rmnea nenduplecat, cu
dracii pe care-i avea. Aceasta este ns o alt expresie a iubirii care i leag de douzeci i mai bine de ani. Vitoria i iubea brbatul
ca n tineree i lucrul acesta l recunoate cu ruine n sine, pentru c, dup calendarul existenial, ei au trecut de vrsta iubirii, au copii
mari ct ei, adic vremea, imperturbabil, i apropie de sfrit. Relaia dintre ei se definete ca o pendulare perpetu ntre Eros i
Thanatos, extremele acestea continundu-se spre a se uni, romanul Baltagul fiind, n sensurile sale adnci, un roman de dragoste.
Stabilirea mprejurrilor crimei este fcut cu rbdarea i minuia unui anchetator de profesie; nimic nu este lsat la voia ntmplrii.
Vitoria plec n cutarea soului dup aptezeci i trei de zile de absen a acestuia, pe 10 martie, dup o riguroas pregtire, mpreun
cu Gheorghi, strbtnd ctre Dorna drumul pe care presupun c a mers i Nechifor Lipan. Sunt nsoii la nceput de David,
crciumarul din Clugreni, negustorul ovrei, nalt i subire, mbrcat n haine nemeti, cu care, de altfel, Vitoria i Lipan au avut
afaceri. Personajul tie i el foarte multe despre lumea sa, e simpatic, a aflat preul cerealelor la Galai, i la Hamburg, i la Pariz.
Ajung apoi, pe o vreme rea, cu ninsoare i viscol, la Frcaa, unde mo Pricop, potcovarul, i amintete c n toamn potcovise caii
unui oier ce purta cciul brumrie. De la acesta afl c Nechifor Lipan era vrednic romn, dar avea o slbiciune: cltorea singur n
toiul nopii.

11

A
Tema romanului se explic prin tradiia care spune c sufletul unui mort n mprejurri violente nu-i gsete linitea, pn cnd
ucigaul nu este pedepsit; ea nu este specific numai plaiului romnesc: n Hamlet, de William Shakespeare, regele ucis mielete i
desemneaz fiul, de dincolo de mormnt, s-i rzbune moartea. Numele mortului este aici Nechifor, cel purttor de victorie, ceea ce
nseamn c el nvinge realitatea potrivnic. Restabilirea normalitii d actului justiiar al Vitoriei Lipan un sens ce scap oamenilor
obinuii: oprete viitorul, ca i cum ar opri cu mna mersul unui pendul, pn cnd lucrurile pot intra n mersul lor firesc prin
pedepsirea criminalului (Paul Georgescu, Polivalena necesar).
Vitoria tie s-i disimuleze tririle i i ascunde adevratele preri pn i fa de oamenii stpnirii, care vor s afle cu cine cltorise
npstuitul cioban pn acolo: - Cum pot crede una ca asta, domnule, cnd el a cltorit cu prietini de la Dorna pn-aici. Subprefectul
nu trebuie provocat inutil, el rmnnd s-i desfoare ancheta pe propriile sale fgae, mai ales c nu ar putea s suporte ca o
munteanc s fie mai abil dect el. A-l ine deoparte este i o manevr necesar, cci Vitoria nu trebuie s lase justiia pmntean s se
amestece n treburile ei. Trebuie s-i fac dreptate singur.
Vitoria, personaj energic, tie cu cine s stea de vorb ca s afle ceea ce trebuie, cum s-i trag de limb pe ceilali. Nu exist nimic care
s o opreasc de la aceast misiune, nici privirile chiore ale unor hangii mai puin guralivi, nici timpul neprielnic, nici rutatea
oamenilor. Are o capacitate de adaptare perfect, integrndu-se cu naturalee n viaa i obiceiurile locurilor prin care trece. Pe drum
ntlnete un ceremonial de nunt i un botez i se amestec printre petrecrei, simulnd starea de spirit necesar unor astfel de
evenimente tiind ce se cuvine n asemenea mprejurri. Ea este singur ntr-un univers ostil i, dac vrea s afle adevrul, atunci nu
trebuie s se team de nimic. Subprefectul Anastase Balmez este ndeprtat n momentul cnd se dovedete incapabil de aciune sau nu
ndeajuns de puternic pentru a rezolva cazul.

12