10.09.

2022, 17:14 about:blank

Teste pentru reuşita la examenul de titularizare

SUGESTII DE REZOLVĂRI

on
TESTUL NR. 4

at
Limba și literatura română (30 de puncte)

tr
1.
S
a. fai-mă;
p∧
b. aromeală = somnolență; sublime = minunate, superbe;

c. Îți cer un sfat, nu mai multe. (numeral cardinal); Aparent disparate, aceste piese formează un tot.
(substantiv);
ro

d. umbrelor – complement indirect; tainic – complement de mod;

nt

e. ca să admir colțul cel mai frumos al pieței – propoziție subordonată circumstanțială de scop;

f. Nu se înțelege/dacă vine acum sau mai târziu/.

Re

g. Cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valori morfologice diferite: pronumele
personal neaccentuat m– și verbul auxiliar am.

h. Imaginea orașului preferat, Berlin, îi inspiră scriitorului trăiri dintre cele mai plăcute. Vara îi subliniază
frumusețea, după cum lumina îl face demn de a figura într-o pictură. Frumusețea orașului, în general, și
a peisajului forestier, în care persistă câțiva arbori bătrâni este evidențiată de limbajul textului, devenit
original și expresiv prin utilizarea arhaismelor să slujească de izvod zugrăvelii.

2. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularitățile de construcție ale
unui personaj din romanul Ion, de Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, veţi avea în vedere următoarele

about:blank 1/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

repere:

− indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din textul epic studiat;

− prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcţia personajului
ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații spațio-temporale, tipologii de personaje, tehnici
de caracterizare a personajelor etc.);

− prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative
semnificative.

Ion Pop al Glanetașului este personajul principal şi eponim al romanului. Ion este un personaj complex, care

on
întruchipează tipul arivistului. În destinul personajului se reflectă datele situaţiei sociale reale a ţăranilor
care nu aveau pământ, Ion fiind exponentul acestei clase sociale.

at
Complexitatea personajului şi felul în care autorul a ales exitusul său a întreţinut controversa punctelor de
vedere critice, doi dintre cei mai cunoscuţi critici, E. Lovinescu şi G. Călinescu, situându-se pe poziţii
interpretative diferite în ceea priveşte personalitatea protagonistului din romanul Ion.

tr
Eugen Lovinescu afirmă că: „Ion este expresia instinctului de expansiune, în slujba căruia pune o inteligenţă
S
ascuţită, o viclenie procedurală şi o voință imensă”, în timp ce George Călinescu declară că Ion este o
„brută căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune şi care manifestă viclenia instinctuală caracteristică
p∧
oricărei fiinţe reduse”.

Datele caracteriale iniţiale ale personajului nu exclud o serie de trăsături pozitive: hărnicie, perseverenţă,
ro

isteţime, iubirea de pământ „care l-a stăpânit de mic copil”. Drama personajului este generată de
mentalitatea comunităţii rurale din care face parte, care separă oamenii în bogaţi şi săraci, între aceste
nt

grupuri relaţiile sociale fiind încordate. Ascensiunea socială se realizează exclusiv prin intermediul
căsătoriei, care devine un contract social. Familiile se întemeiază din considerente economice. Ion se simte
dispreţuit pentru că este sărac şi orgoliul îl determină să acţioneze în sensul depăşirii condiţiei sale sociale.
Re

Pentru Ion, sărăcia înseamnă pierderea demnităţii, a respectului comunităţii săteşti. Personajul consideră
că va primi respectul cuvenit şi va fi certificat de facto ca lider, poziţie pentru care întruneşte calităţi, doar
dacă va deţine pământ.

Complexitatea personajului depăşeşte datele realităţii sociale, în obsesia lui Ion de a obţine pământ, „cât
mai mult pământ”, scriitorul observând o manifestare a iraţionalului, a patologicului.

Romanul este construit pe două coordonate tematice, reprezentând cele două dorinţe ale personajului;
împlinirea socială prin deţinerea pământului şi împlinirea existenţială, prin iubire.

Scena de început a romanului dezvăluie câteva dintre trăsăturile protagonistului. La scena de la horă, el se
arată impulsiv, mânios, orgolios şi reacţionează cu violenţă în conflictul cu George. Sentimentele negative

about:blank 2/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

faţă de cei bogaţi se amplifică atunci când este apostrofat de nedrept, iar disputa cu Vasile Baciu, tatăl
Anei îi alimentează ura şi pornirea de a-şi schimba soarta. Suferinţa sa se acutizează când este mustrat de
preot în faţa comunităţii.

Ion întreprinde un act de răzbunare împotriva bogaţilor atunci când intră abuziv cu plugul în pământul
vecinului său, Simion Lungu. Gestul său dovedeşte naivitate şi îl va conduce, mai târziu, spre pedeapsa cu
închisoarea. Hotărât să aibă pământ, Ion nu găseşte, iniţial, modalitatea prin care să-l silească pe
„bogotanul” Vasile Baciu să consimtă la căsătoria lui cu Ana. În discuţia cu Titu Herdelea, fiul învăţătorului,
acesta îi dă o sugestie şi Ion o seduce pe Ana, prin viclenie şi o lasă însărcinată, convins fiind că Vasile
Baciu va accepta căsătoria, ca să nu ajungă de ruşinea satului. Ion se dovedeşte din nou naiv pentru că se
încrede în vorbele lui Baciu care nu-i promisese şi în scris că-i va da pământurile. Răutatea celor doi, socru

on
şi ginere, se repercutează asupra Anei care suferă violenţe din partea amândurora.

Impresionat de suferinţa Anei, preotul intervine în disputa dintre cei doi şi Ion obţine ce şi-a dorit. Ajuns
bogat, Ion se schimbă în conduită şi în gesturi, fără să devină, însă, mai bun. Încrederea în sine şi

at
sentimentul dobândirii demnităţii în sat se afişează prin gesturi: „Umblă cu paşii mari şi cu genunchii îndoiţi;
vorbea mai apăsat cu sătenii şi veşnic numai de pământ şi avere.” Nu mai este violent cu Ana, ci indiferent,

tr
deşi femeia şi copilul ei rămân o garanţie a pământului său.

În cea de-a doua parte a romanului, Ion este determinat să-şi urmeze chemarea inimii şi s-o cucerească
S
pe Florica, măritată acum cu George Bulbuc. Intenţia lui probează egoism şi un caracter monstruos, pentru
p∧
că abia îşi îngropase soţia şi copilul. Dorind mai mult decât a obţinut deja, îşi pierde viaţa, căci obsesia
pentru Florica se finalizează tragic, Ion fiind ucis de propria-i patimă. Moartea personajului survine ca o
pedeapsă binemeritată pentru faptul că a cauzat rău celor din jurul său.
ro

Personajul este caracterizat indirect, prin intermediul faptelor, vorbelor şi atitudinilor sale. Există personaje,
ca la orice erou controversat, care îşi exprimă părerea despre el. Vasile Baciu îl numeşte „tâlhar şi
nt

sărăntoc”, Titu Herdelea consideră că este „perseverent”, naratorul susţine că este „iute şi harnic”.
Autocaracterizarea rezultă din monologul personajului „…şi să rămân tot calic… pentru o muiere”; „… ce folos
de pământuri dacă cine ţi-e drag pe lume nu-i al tău?” Imaginea personajului este realizată prin tehnica
Re

narativă a basoreliefului, el dominând, prin acţiunile sale, scenariul narativ al romanului, fiind în opoziţie
flagrantă cu celelalte personaje.

Caracterial, Ion se diferenţiază prin voinţă şi prin egoism, punând satisfacţia personală mai presus de
sentimentele celor din jur. Totodată, Ion este un personaj tragic pentru că eşuează în încercarea de aşi
împlini cele două aspiraţii. Asmenea altor personaje rebreniene, Ion încearcă să se împlinească prin iubire,
care îi este refuzată. În relaţia sa cu Florica, Ion arată o latură umană, profundă, prin propensiunea spre
iubire, aflată, totuşi, în stadiu incipient. Povestea de dragoste tragică a lui Ion reiterează mitul cuplului etern,
ai cărui membri se caută neîncetat, fără a avea posibilitatea de a rămâne împreună. Personajul este
caracterizat prin ideea de a avea, de a deţine pământul cu orice preţ. Dacă, iniţial, el crede că această
trăsătură a firii sale este satisfăcută de obţinerea pământului, după aceea îşi dă seama că iubirea

about:blank 3/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

înseamnă sursa fericirii. Obsesia pentru Florica, pe care nu şi-o poate scoate din cap de-a lungul acţiunii, îl
împinge spre sfârşitul truculent. Sufletul bărbatului îi aparţine în întregime Floricăi, numele fiind o sugestie a
frumuseţii existenţei: „Purta în suflet râsul ei cald, buzele ei pline şi umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii
ei albaştri ca cerul de primăvară”.

Ion se face vinovat de hybris prin încercarea de a reuni cele două glasuri ale vieţii şi parcursul sau
existenţial prezintă destinul unui personaj tragic.

Înainte de a pleca la examen, amintește-ți:

Ion, de L. Rebreanu

on
curent literar: realism

tema: problematica țăranului român în societatea ardelenească de la începutul sec.XX

at
personaje: Ion, Ana, Vasile Baciu, Zenobia, Florica, George, familia învățătorului Zaharia Herdelea, preotul
Ioan Belciug

S tr
Momentele subiectului:

Expozițiunea – prezentarea personajelor la hora duminicală

p∧

lase fata în pace
Intriga – Vasile Baciu îl insultă pe Ion la cârciumă și-i cere să-i
Desfășurarea acțiunii – se concentrează pe eforturile lui Ion de a obține pământurile
lui V. Baciu,
prezentarea celor două lumi ale satului (viața țăranilor și viața intelectualilor satului)
ro

Punctul culminant – sinuciderea Anei îl determină pe Vasile Baciu să-și ceară pământurile
înapoi
Deznodământul – moartea lui Ion și intrarea pământurilor în posesia bisericii, după care viața satului
își
nt

reia cursul normal

Folosește informații despre text din eseu și fii original(ă)!

Abordează cerințele în funcție de punctajul din barem!

Re

Mult succes!

Metodica predării limbii și literaturii române/comunicării în limba română (20 de puncte)

Într-o activitate instructiv-educativă desfășurată la finele unui spectacol de teatru de păpuși, arătați
valoarea dialogurilor în baza cărora formați sau dezvoltați competența specifică din secvența dată. Vizați
aceste cinci aspecte:

a. Prezentaţi aplicabilitatea acelei activităţi în formarea/dezvoltarea competenţei specifice din

secvenţa dată.
about:blank 4/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

Să participe cu interes la dialoguri simple, în varii contexte de comunicare orală, elevii pot fi instruiți și în
afara școlii; mai exact, într-o sală de teatru de păpuși și pe durata întâlnirii cu actorii acestuia. De pildă, la
finalul piesei vizionate, micii școlari le cer actorilor permisiunea de a intra în culise, unde își doresc să poarte
un dialog tematic, dirijat de învățător. Pe calea dialogului, ei ating cele trei elemente de conținut
aparținătoare competenţei specifice vizate: acte de vorbire, forme ale discursului oral, reguli de vorbire
eficientă. Prin cuvintele și atitudinea actorilor, ei învață să formuleze o rugăminte (să li se povestească
despre păpușile animate ș.a.m.d.), să formuleze idei (despre cum le-ar mânui ei înșiși etc.), să exprime
păreri (despre spectacol, personaje, comportamente, întâmplări, afișul spectacolului etc.), să formuleze o
cerere sau o rugăminte despre ceva care prezintă interes pentru ei, să primească și să ofere complimente.
Elevii învață și să descrie un obiect (scena, păpușa care i-a încântat cel mai mult etc.) și o persoană (cea
cu care se aseamănă o păpușă anume ș.a.m.d.). În contextul de învățare astfel creat, ei exersează vorbirea

on
pe rând, împrejurare în care trebuie să își asculte interlocutorul și să păstreze ideea/firul discuției.

Pe fondul celor scrise, în vederea dobândirii competenţei specifice enunțate, concluzionăm că deosebit de

at
utile sunt și activităţile derulate în afara unității de învățământ. În principiu, mediul extrașcolar reprezintă un
cadru propice pentru educația nonformală. Știm că aceasta stă sub semnul libertății de expresie și că este
profund marcată de spiritul ludic al omului. Prin excelență, teatrul pentru copii este pură educație

tr
nonformală ce deschide o lume a cuvintelor exprimate în viu grai, unul accesibil și elevat în același timp.
S
b. Indicați trei suporturi tehnice de instruire folosite în scopul cerut.
p∧
Gândind la competenţa în cauză, învățătorul poate folosi asemenea suporturi tehnice de instruire eficiente:
reportofonul, CD-player-ul și DVD-ul. Toate facilitează transmiterea mesajelor verbale. De vreme ce au
receptat mesajele, școlarii pot dialoga despre lumile eroilor care le animă joaca și fantezia. Învățătorul își
ro

pune permanent elevii în centrul atenției, dorind să le arate atuurile mijloacelor didactice folosite, dar și să îi
obișnuiască cu instrucțiunile de utilizare corespunzătoare.
nt

c. Prezentați două metode de instruire eficiente în contextul creat.

Având în vedere competenţa cerută, prezentăm două metode de instruire pentru formarea/dezvoltarea sa.
Re

În opinia noastră, potrivite și eficiente sunt jocul de rol și cubul.

Prima metodă, jocul de rol, atrage elevii în lumea teatrului. Se știe că aici situaţiile de comunicare sunt
captivante, variate, numeroase și perfect adaptate conținuturilor prestabilite. Este dovedit faptul că
aceasta se numără printre favoritele școlarilor, fiindcă îi readuce în perioada preșcolarității. Atunci, jocul și
joaca de-a ceva sau de-a cineva erau pe ordinea de zi.

Cu alte cuvinte, această metodă simulează variate și interesante situații din viața reală. Pentru a le aduce
la cunoștința publicului, e firesc să efectuăm acte de comunicare non-, para– și verbală. La fel procedăm și
într-o reprezentație. Nu este absolut deloc întâmplătoare asemănarea jocului de rol cu teatrul. În esență,
piesa de teatru implică receptarea și exprimarea mesajelor verbale. Ceea ce înseamnă că dialogurile apar
de la sine. La fel este și participarea cu interes la fiecare dialog apărut într-un context de comunicare dat.

about:blank 5/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

Implicit, piesa teatrală ne transpune în împrejurări de viață ce ne sunt așa de familiare. Ceea ce înseamnă
că vedem cum actorii adevărați utilizează acte de vorbire, formele discursului oral și normele de vorbire
eficientă; adică, exact cele trei elemente de conținut aparținătoare competenţei specifice vizate.

Alegând metoda jocului de rol pentru a învăța micii școlari să participe cu interes la dialoguri simple, în
varii contexte de comunicare, realizăm transformări în sinele unui copil și în structurile mentale pe care,
încet-încet, și le construiește. Reușim dacă ne axăm pe exerciții de educare a limbajului și de îmbogățire a
vocabularului, dar și pe exerciții de (auto)control și de îmbunătățire a imaginii personale. Procedând așa,
avem în față un copil care, la nivelul vârstei sale, răspunde clar, corect, fluent și pertinent la întrebările
adresate, inițiază schimburi verbale în diverse contexte uzuale, dovedește o atitudine prietenoasă față de
interlocutori, formulează idei/păreri/cereri. Însă pentru a obține rezultatele așteptate, trebuie să parcurgem

on
etapele jocului de rol și pregătim elevii în acest sens.

A doua, cubul, atrage micuții în lumea jocurilor cu zaruri colorate. Cuprinși într-o activitate sub formă de
joacă, ei își exersează multiple capacități fundamentale pentru a se propulsa pe traseele educaționale. În

at
procesul de învățământ, nu există secvență care să nu îi solicite micului școlar în egală măsură: atenția,
gândirea, memoria voluntară, comunicarea, (inter)acțiunea și atitudinea. Nu există nici secvență care să

tr
nu implice (auto)cunoașterea și conexiunea inversă. Din ideea enunțată extragem cuvântul comunicare. La
acesta ne duc toate cele șase cuvinte de pe fețele cubului: Descrie, Compară, Asociază, Analizează,
S
Aplică/Efectuează, Argumentează (pro/contra). Toate și fiecare în parte necesită acte de vorbire. E lesne de
înțeles că elevii trebuie să comunice constant pentru a trece prin etape. Implicit, ei receptează mesaje
p∧
orale și le transmit pe aceeași cale. Prin dialoguri mai mult sau mai puțin structurate, elevii intră în sfera
vorbirii (in)directe.
ro

d. Prezentați o metodă de evaluare aplicabilă pe fondul competenţei din secvenţa dată.

Pentru aprecierea gradului în care s-a format/dezvoltat competența vizată, se pot pune în aplicare diferite
nt

metode eficiente. Una este metoda R.A.I., în care de departe observăm funcțiile comunicării. Alternativ, ne
gândim la expunerea verbală ‒ metodă expozitivă prin definiție.
Re

Privită prin prisma actului de evaluare, nu de predare, expunerea orală pune elevul în postura de emițător.
Ca atare, învățătorul ia locul receptorului. În raport cu principiul accesibilității, elevului îi este îngăduit să
expună liber termeni-cheie, idei-ancoră, exemple ș.a.m.d. Pe lângă faptul că verifică nivelul de cunoștințe și
ceea ce știe elevul să facă cu acestea, învățătorul îi testează: receptivitatea la mesaje orale (conexiunile
neuronale, viteza de reacție), felul în care își exprimă răspunsurile, pronunția, intonația, fluența, coerența și
comportamentul manifestat frontal. Pe deasupra, ultimul aspect deschide calea spre metoda observării
sistematice a conduitei, metodă cu ajutorului căreia se pot reține informații semnificative despre subiectul
educabil.

Conchidem că micul școlar este instruit și în considerarea competenţei specifice urmărite, și al vorbirii în
public. De aici se vede clar legătura dintre competenţa dată și retorică ‒ domeniu frumos ce merită luat în
seamă pentru succesul dorit la viitorul loc de muncă.
about:blank 6/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

e. Argumentați valoarea activităţilor realizate în mediul extraşcolar cu acele derulate în mediul şcolar
pentru a forma/dezvolta competenţa specifică 2.3.

Ne sunt cunoscute avantajele activităţilor desfășurate în mediul extraşcolar în alternanță cu cele derulate
în mediul şcolar. Acestea sunt complementare, așa cum sunt și elemente definitorii ale triadei educației:
non-, in– și formală. Ambele medii sunt benefice pentru dezvoltarea plenară a elevului.

Reflectând la avantajele activităţilor (extra)școlare, învățătorul are ocazia să valorifice normele legislative
în materie, care îi permit să își conducă elevii în afara școlii spre alte medii educaționale. În speță, teatrul de
păpuși este unul dintre acestea. Oferta lui este în deplină concordanță cu nevoia copiilor de comunicare
despre temele ce le caracterizează universul. În sala de teatru, prin vocile păpușarilor, se pot continua
discuțiile purtate de elevii la ultima lecție din sala de clasă, una de predare a noțiunilor privind formularea

on
opiniilor despre personaje reale/imaginare, comportamente, întâmplări ș.a.m.d. Iar în cadrul activităţii
nonformale de tipul Biblioteca Vie, organizată de actorii păpușari, elevii își pot continua exercițiile despre
complimente ‒ cum le oferim și cum le primim.

at
Concluziv vorbind, prin activităţi judicios corelate și coordonate, învățătorul are posibilitatea să formeze și
să dezvolte competenţa care le facilitează micilor școlari participarea cu interes la dialoguri simple, în

tr
diverse situații de comunicare. Li se verifică implicit capacitatea de receptare-redare a mesajelor orale
vocabularul. Negreșit, activităţile de natură (extra)școlară le dezvoltă prima dintre cele opt competenţe-
S
cheie statuate la nivel european: cea de comunicare. În subsidiar, le formează și o alta din aceeași serie:
p∧
competenţa de rezolvare a problemelor. Cadrul potrivit îl constituie întâmplările prin care trec anumite
păpuși și întrebările lor adresate micului public, în timpul spectacolului, pentru a căuta împreună soluții
salvatoare. Vedem cum scenariul și decorul teatral, alături de scenariul didactic și de lecțiile parcurse,
ro

reprezintă un ansamblu de factori externi benefici pentru cultivarea artei comunicării, sub toate aspectele
sale.
nt

Elemente de pedagogie școlară (15 puncte)

Re

Redactaţi un text de o pagină despre taxonomia finalităților educației, gândită pentru buna funcționare a
procesului de învățământ.

În cele ce urmează vom descrie legătura indisolubilă dintre finalitățile educației (parte din taxonomii) și
învățământ (parte dintr-un amplu proces).

Știm că finalitățile în cauză înglobează elemente ce constituie catalizatorul sistemului de educație. Acestea
sunt, de fapt, bine cunoscuții termeni ideal, scop și obiectiv. Fiecare element este legat de celelalte prin linii
bidirecționale, toate fiind într-un flux continuu. Calitatea conexiunii din circuitul triadei depinde substanțial
de niște factori intrinseci și extrinseci. Impactul factorilor variază în funcție de efectele unor circumstanțe.
Fără doar și poate, profesorii pot crea premisele necesare pentru a îndeplini dezideratul ce invocă educația

about:blank 7/8
10.09.2022, 17:14 about:blank

de calitate. Transpus într-o deviză, dezideratul ne apare așa: Om bine educat = Civilizație = Societate
prosperă. Acesta este tangibil dacă procesul de învățământ se derulează optim la nivelul fiecărei clase de
elevi.

Binomul finalități de sistem − finalități de proces se resimte efectiv la nivelurile macro și micro. Acesta
funcționează în baza unor criterii și sisteme de referință. Drept criterii trec acestea: ciclurile de învățământ;
anii școlari și semestrele; săptămânile și zilele de școală; planurile-cadru de învățământ; ofertele
curriculare per nivel, arii și discipline de studiu; tipurile de învățământ; tipurile unităților de învățământ;
baza materială; capitalul uman, format din prestatori de servicii educaționale și beneficiari (in)direcți;
activitățile derulate pe diverse ramuri (formare profesională, evaluare, cercetare); aparatul de resort. Într-o
proporție mai mare ori mai mică, criteriile sunt influențate de factorul timp și manifestate pe termen

on
scurt/mediu/lung, după caz. Iar drept sisteme de referință trec: standardele ce privesc indicatorii de
performanță concepuți pentru evaluarea și asigurarea calității în educație; descriptorii de calitate;
descriptorii de performanță din testele elevilor și cei enumerați în fișele de autoevaluare ale cadrelor

at
didactice; ghidurile cu exemple de bune practici, întâlnite în sistemul autohton de educație și în sistemele
străine.

tr
Gradul de generalitate este determinat de incidența obiectivelor educaționale. Știm că obiectivelecadru
au devenit competențe generale iar obiectivele generale au devenit competențe specifice. Mai știm că
S
numai cele concrete și-au păstrat titulatura, rămânând aceleași arhicunoscute obiective operaționale.
Oricum s-ar (re)denumi, toate își găsesc aplicabilitate în activitatea desfășurată în entitățile care ființează
p∧
în spiritul principiilor educației. (Ne referim la entitățile privite pe linie verticală, începând cu clasa de elevi și
terminând cu ministerul de resort.) Ba mai mult decât atât, indiferent cum s-ar (re)denumi aceste
obiective, modul de calcul rămâne valabil. Indicatorii se raportează la gradele în care activitățile și subiecții
ro

implicați suportă impactul unor asemenea atribute: identificare, observare, măsurare în spațiu și timp,
sustenabilitate, îmbunătățire, previziune/anticipare.
nt

Totodată, dimensiunea personalității ajunge la forma dorită numai dacă se valorifică optim potențialul –
academic și emoțional – la capacitatea permisă de fiece structură umană. Exploatarea lui se poate face
Re

prin învățare individualizată. Întrucât există cadru legislativ, mai trebuie numai să se creeze un mediu care
să aibă spații adecvate, resurse materiale și resurse umane interesate de programe de
perfecționare/specializare sau de parteneriate educaționale. În plus, trebuie efectuată și operaționalizarea
obiectivelor, judicios și în deplină concordanță cu taxonomiile prezentate în literatura de specialitate. Dintre
toate însă, cel mai des aplicată este a lui Bloom, dezvoltată în domeniul cognitiv. Dar noi le recomandăm și
pe cele ce privesc domeniile afectiv și psihomotric. Rațiunea constă în faptul că vizăm dezvoltarea plenară
a educabilului.

about:blank 8/8