Caracterizarea lui Ion

• 1. Introducere realism- menționarea a patru trăsături, manifestarea

curentului
• 2. Introducere autor și text
• Lumea lui Rebreanu se construiește sobru, realizându-se o frescă a
satului românesc de la inceput de secol cu tragediile și problematica
sa existențialistă. Un univers autentic, construit după modele reale, în
care precizia naratorului conferă aspectul unei desfășurări în timp
real, a unor drame cu aspect general-uman- micile tragedii proiectate
pe fundalul marilor transformări sociale și umane.
• Personajele lui Rebreanu realizează o galerie impresionantă a țăranilor
români, însetați de dorința de a avea pământ, purtători ai unei
mentalități tradiționale , care îi individualizează între alte personaje.
Indisolubil legat de sat și de pământ, țăranul rebrenian trăiește in
conformitate cu legile nescrise ale satului și ale pământului care îi
conferă identitate.-fără pământ țăranul nu este nimic- acesta îl
determină uman și social
• - prezentare succintă a romanului, apariție, structură, subiect, conflict
• 3. Introducere personaj, tipologie, repere critice, semnificația
numelui, statut social,moral , psihologic
G.Călinescu
• ,,Condiția lui Ion rezumă tragedia istorică a țăranului fără pământ... ambiția de care el
este devorat definește sufletul țărănesc general.”
• ,,Povestea ascensiunii și surpării lui Ion adună în cuprinsul ei concentrată, închisă
parcă într-un cerc întreaga existență de altădată a Transilvaniei românești.”
• "Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii ci din viclenia instinctuala, caracteristica
oricarei ființe reduse".
• Erou de epopee, care trece prin criza așezării la casa lui, egoist, lipsit de scrupule,
viclenie instinctuală, ființă redusă
Eugen Lovinescu
• ,,... o figură simbolică, mai mare decât natura.”-grandoarea personajului care
depășește alte figuri similare din literatura noastră
• Eugen Lovinescu
,,Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe
Rebreanu ca poet epic al omului teluric.”
-erou frust și voluntar, erou stendhalian
- Figură simbolică
Nicolae Manolescu:
“Bruta ingenuă,care trăiește în preistoria moralei.”
• Tudor Vianu:
• Ion e o natură stăruitoare, premeditativă. Personajul e idealizat, el servește un simbol.
• Nume- simplu, tradițional, purtător al protecției divine-Glanetașu-conține în sine istoria unei
familii- denumește colectivitatea celor mulți umili(prezentarea pe scurt evoluției familiei)
• Statut social-țăran simplu, sărac, unicul fiu al familiei- în sat este văzut drept un tânăr harnic- iute
și harnic ca mă-sa, este cunoscut in sat, ascultat, respectat-devine bogat prin căsătorie
• Statut moral- nu are verticalitate, seduce o tânără nevinovată, minte, își ascunde sentimentele,
pune la cale un plan aproape diabolic de seducere a fetei, nu are resentimente, remușcări- își
înăbușă vocea conștiinței- își atinge scopul, dar cu un preț prea mare
• Statut psihologic- conflict interior, oscilație intre cele două voci, dezechilibru, personaj construit
pe extreme, de fapt trece cu usurinta de la o stare la alta, devenind agresiv, violent in gesturi,
limbaj, atitudine- om pătimaș
• 4. Mijloace de caracterizare, trăsături cu exemple din text, urmărind evoluția
personajului din ipostaza inițială până la cea finală, biografia acestuia,
prezentarea a două scene reprezentative de unde rezultă imaginea personajului
• - caracterizat in mod direct-de narator- Unde pune el mâna, pune si Dumnezeu
mila/ Pământul îi era drag ca ochii din cap
• - de alte personaje- Vasile BACIU- GOLAN, TÂLHAR, HOȚ, sărăntocul satului-
injuriile pe care Baciu i le adresează la horă motivează ambiția de a spăla această
rușine resimtită, arătându-i acestuia de ce este în stare, George- De-acum am sa
dansez numai cu Florica, cel puțin să plesnească fierea și într-însul.
• -Ana- Ionică- își manifestă afectiune cu orice prilej, îl iubește sincer
• Simion Lungu- Harnic, harnic
• -în mod indirect, personajul este redat prin atitudine, comportament și
limbaj
• -cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, creste cu frustrarea ca familia a
pierdut prin neglijenta tatălui ceea ce avea, mai multe loturi de pământ,
este ambițios, perseverent, dornic sa recupereze
• -actioneaza imoral, desi cu inteligenta, dar si cu viclenie, foarte calculat in
planurile sale- intâlnirea cu Titu, care îi deschide mintea asupra mijloacelor
de a-l sili pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana
• -patimă, obsesie pentru pământ, redată și la nivel gestual, al fizionomiei, de
multe ori naratorul inregistând privirea flăcăului-cu ochii aprinși, fața i se
insenină de bucurie- ex din scena sărutării
• -munca îi era dragă, oricât ar fi fost de aspră, ca o râvnă ispititoare
5. Două scene reprezentative:
-scena horei și cea a sărutării pământului( fiecare prezentată în 10
rânduri)
- finalul romanului este important din perspectiva destinului acestui
personaj-ipostaza de sfârsit în opozitie sau nu cu cea inițială
• Pe parcursul romanului, raportarea la personaj se face prin trei câmpuri
semantice:
• a) al focului sau ignicului in secventele care asociază tensiunea existentiala a
eroului cu imaginea focului: scaparând scântei din ochi", zâmbind
aprins", ,scăpărare furioasă", ,strigăt înăbuşit", uscăciunea", S-a aprins
sufletul", în ochii lui ardea atâta mânie", îi ardeau obrajii", începe sa
clocotească sângele", se aprinde ca focul", ,,sângele încins".
• b) al patimei : patima", râvna ispititoare", .patimă sălbatică", iubire
patimaşă", zbuciumare", îmbrătişare", răutate", ,încăpățânare", neînfrânată".
• e) al teluricului: hotarul", pamântul", plugurile", ,clăile de fân", stoguri de
paie", porumbişte", „fâneață",
• 6. Relația cu alte personaje
• 7. Încheiere