Maitreyi

De Mircea Eliade
-caracterizare-

Maiteyi este personajul principal al romanului „Maitreyi” de Mircea Eliade.

Reprezinta ca si Otilia lui G. Calinescu eternul feminin. Portretul ei se realizeaza
subiectiv in functie de sentimentele lui Allan.
Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge atat la
mijloace de caracterizare directa, de catre narator si de catre alte personaje
cat si la mijloace de caracterizare indirecta prin fapte, atitudini, gesturi. De
fapt Maitreyi apare din perspectiva personajului reflector, asa cum a cunoscut-o
Allan. Tehnica narativa face ca Maitreyi sa apara prin prezenta nemijlocita sau
prin evocare (jurnalul lui Allan, rememorarea, retranscrierea unor notari). Voit,
romanul dezvaluie trasaturi care se sustrag elucidarii. Misterul eroinei reiese din
comportarea sa echivoca. Maitreyi apare sobra, indiferenta, dispretuitoare,
provocatoare, profunda, complexa, plina de poezie.
Maitreyi apartine unor orizonturi geografice si spirituale incarcate de
semnificatii. In India cultul pentru femeie atinge culmea spirituala. Aici orice
femeie, orice domnisoara este o zeita. "India nu vede in femeie nicio fecioara,
nicio domnisoara.Vede numai zeita, jertfa creatoare,mama. Orice femeie este
adorata deoarece este sau va fi mama."(Mircea Eliade)
Portretul fizic apare chiar din incipitul romanului cand Allan marturiseste ca la
prima vedere Maitreyi nu i-a facut o impresie placuta "Mi se parea urata cu ochii
ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici de
fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt."
Revine apoi cand rememoreaza prima vizita in casa lui Narendra Sen.
"Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului
palid, cu papuci albi cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene si
buclele ei prea negre, ochii ei prea mari". Ea avea miscari moi, de matase, un
zambet timid, vorbea o englezeasca corecta, de manual.
De acum ea devenise pentru Allan o faptura misterioasa "nu izbuteam sa inteleg
ce taina ascunde faptura aceasta".
Atractia europeanului fata de Maitreyi se face treptat pe masura ce
intalnirile lor se indesesc. Allan intelege ca pentru Maitreyi notiunea de iubire
este mult mai cuprinzatoare. Allan nu intelege ca Maitreyi poate fi indragostita
de copacul ei, ca Maitreyi a putut pastra o suvita din parul alb al lui Tagore,
mentorul ei spiritual. Numai prin experienta directa Allan va descoperi influenta
lui Maitreyi, farmecul iubirii mistice. Iubirea lui Maitreyi pana la dinatie pentru
guru starneste in sufletul lui Allan deruta, uimire, gelozie.
Jocurile lui Maitreyi tin de ritualul erotic si mistic si imbogatesc pasiunea.
Maitreyi este incredintata de miracolul ochilor, mainilor, picioarelor. Logodna de
la Lacuri pare un moment sacerdotal: "Ma leg de tine pamantule, ca eu voi fi a lui
Allan si a nimanuia altuia".
Maitreyi este o imbinare de minunatie virginala si un rafinament de iubire
patimasa.
Desi avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinta distinsa, o intelectuala, o
poeta. Fire predispusa spre visare si creatie incepe sa scrie o noua carte de
poeme. Tine conferinte in fata unui public elevat.
Cand Allan este alungat din casa lui Narendra Sen, pentru Maitreyi ramane
o aspiratie. In ciuda despartirii de Allan, a pedepselor violente, a suferintei si a
disperarii, Maitreyi isi faureste o mitologie a ei.
Asadar, Maitreyi simbolizeaza etenul feminin, ea poarta amprenta iubirii
senzuale dar si spirituale.