Caracterizarea

personajului
principal
 Personajul principal al romanului ”Misterul de Est” este naratorul,fiind un
narator-personaj implicat direct în succesiunea evenimentelor, creând perspectiva
subiectivă. Protagonistul locuia în Paris, acolo unde se-și căsătorise cu Valérie,actriță
de teatru venită din estul Europei. Cu părere de rău acest cuplu a fost despărțit de
un fenomen groaznic – divorț. Singura legătura dintre cei doi mai era ținută de
rodul dragostei lor, fiica Delia.
Naratorul este caracterizat atât în mod indirect ( de către alte personaje,
din propriile fapte, gânduri și vorbe), cât și în mod direct (în principal, prin
autocaracterizare). El declară despre sine că „este un om modern” și laic
„...așa cum îi șade bine unui francez” ( el fiind de origine franceză). Se
îndrăgostise în Valérie prin frumusețea,aura ei ce o înfășura, „creând
impresia că emană în jur lumină ”. Aceeași „frumusețe demnă de
toată admirația” o degajă și acea fătă pictată pe tabloul din vitrina
anticariatului. Deși avea atracție de lucrurile frumoase, „...avea
obiceiul să caute și să găsească chipul unei femei care-i plăcea
pentru a o avea drept reper să-și sprijine privirea pe
parcursul acelei seri”.
 Naratorul este un om generos și foarte priceput în oameni, având chiar propriile sale
teorii „de a testa oamenii cu care se putea înțelege”. Un bărbat „înalt, bine făcut, cu ochi
căprui și inteligenți, cu un zâmbet abia perceptibil, dar atât de binevoitor”. O
impresiona pe Valérie prin lumea sa spirituală și prin privirea
sa insistentă. Gelozia și orgoliul lui de a controla
totul a făcut-o pe Valérie să se îndepărteze de el. Iar după
ce se regăsiseră în piesa soție sale, fiind descris ca un
„bătrând morocănos care plictisea și sufoca” și care pe
femeia sa „o privează de libertate, o închide într-o lume
care o sufocă și căreia nu-i aparține”, au preferat să
pună punct relației lor.
 Pe lângă toate acestea, generozitatea lui se mai reflectă și în momentul
când acesta nu se zgârcește de bani pentru a cumpăra tabloul ce l-a
impresionat. De asemenea se reflectă și frica lui „..să nu i-o răpească
altcineva și să nu-i despartă pentru totdeauna”. Fata din tablou, Maria,
devenise pentru el o zeiță, care era numai a lui, lucru de care era mândru. Acest
simbol al frumuseții l-a făcut să studieze originea, geneza, să se scufundă în trecutul
fetei despre care știa doar foarte puțin la acel moment.
Cu ajutorul intenetului, cărților, cunoscuților, i-a reușit să-și potolească ”pofta”,
dar până în momentul când află cu adevărat ce taină misterioasă ascunde acest chip
atrăgător pictat pe pânza fină...
Chiar dacă între Valérie și narator au avut loc o mulțime de neînțelegeri,
aceasta nu l-a oprit să lupte pentru reunirea familiei,
renunțând la tabloul misterios,îndeplinindui
cerința Mariei de a fi admirată
și de alți ochi.
 În opinia mea, consider că personajul
principal din opera ”Misterul de Est”,
oglindește prin propriile fapte puterea și
voința omului de a-și readuce viața și
sensul ei la starea inițială. Indiferent de
misterele pe care le-a țesut arta, el a
luptat pentru a-și reîntoarce sensul vieții
sale – familia.
Luptă pentru ceea ce este al tău,
luptă pentru ceea ce nu ai vrea să se
termine nicicând, luptă pentru ceea ce
iubești, luptă pentru ceea ce prețuiești,
nu lasă pe cineva să țese mistere în jurul
tău. Niciodată nu-i târziu să începi de la
început, așa cum a făcut protagonistul
nostru.