Caracteristici generale

În vremea republicii costumul a devenit în

imperiu modalitatea diferenţierii bărbaţilor de
femei, a cetăţenilor liberi de sclavi sau a
romanilor de străini.
Îmbrăcămintea bărbătească, potrivită funcţiilor
publice, s-a deosebit de cea feminină, destinată
vieţii retrase în interior.
Culoarea în îmbrăcămintea bărbătească avea
semnificaţii sociale precise, marcând rangul,
funcţia, vârsta.
Costumul feminin era mai variat, veşmintele
având faţa şi dublura de tonuri diferite.
 Costumul bărbătesc
– În epoca clasică părul era deja scurt şi faţa rasă
care conveneau vieţii practice, soldăţeşti. La
sfârşitul imperiului odată cu creştinismul, revine
barba.
– Cununa de laur, din frunze naturale, apoi din aur,
era însemn al triumfului.
– În călătorii se purtau pălării asemănătoare celor
greceşti sau glugi.
– Umblau cu sandale romane cu călcâi.
– Pe trup tunica era simplă, defapt o cămaşă din lână
albă, prinsă pe umeri ca un chiton, fără mâneci. Mai
târziu tunica era croită după model oriental.
– Purtau toga din stofă de lână de dimensiuni de
5*3,5 m care era uşor rotunjită la colţuri, pliată în
două pe lungime şi drapată de mai multe ori.
-Toga în culoarea naturală a lânii, mai scurtă, constituia îmbrăcămintea
cetăţenilor obişnuiţi.
-Toga albită era purtată de funcţionarii publici şi bătrâni.
-Toga cenuşie-brună era pentru delicvenţi sau neagră în semn de doliu.
-Toga putea fi împodobită cu benzi de purpură, indicând funcţii oficiale,
de magistraţi şi preoţi, iar în întregime purpurie de la roşu la
bleumarin pentru consuli şi împăraţi.
-Sclavii şi străinii purtau mantia dreptunghiulară grecească.
Costum bărbătesc roman
Costum feminin şi bărbătesc roman
 Costumul feminin
-Pe cap purtau coafură de tip grecesc cu coc,
coafuri în diademă cu bucle artificiale sau cozi
false sau peruci întregi din părul sclavelor
nordice, împodobite cu ace şi perle.
-Capul nu era mereu acoperit, doar pentru ritualuri,
cu un văl, iar pe stradă cu pălării de soare sau
pentru călătorie, cu glugă.
-Pe trup purtau şi tunica intimă din pânză sau
mătase şi un chilot şi un fel de sutien, din benzi
drepte de pânză, purtate singure de sportive.
-Stola sau rochia, denumită la Roma peplum, era
lungă până la pământ, eventual cu trenă, cu
mâneci sau fără, de obicei din ţesături subţiri,
transparenţi, din lână, bumbac, mătase.
-Rochiile aveau culori deschise ex. verde, gălbui,
şi aveau broderii la tiv. Erau strânse cu cordon,
eventual cu bretele încrucişate, susţinând sânii.
-Mantia, echivalentul togii, era greptunghiulară,
din lână, cu dublură de altă culoare, putând fi
înlociută cu pelerina de călătorie, paenula.
-Ca încălţăminte, pantofii erau mai variat coloraţi,
albi, roşii, verzi, galbeni.
-Bijuteriile erau la început sobre, iar în epoca
imperială erau mari, vizibile de la distanţă:
cercei, brăţări cu multe cercuri, cu cap de
animal, în formă de şerpi, inelee cu pecete,
pietre colorate tăiate fără faţete, fibule ca mari
agrafe.
 Bibliografie
●
Adina Nanu: Artă-stil-costum
●
www.costumul antic roman