1.3.

Imbracamintea antica greaca

In raport cu maretia si grandoarea civilizatiei elene, imbracamintea grecilor antici poate fi considerata modesta si simpla. Se utilizau mult tesaturile de in, canepa, lana, parul de capra pentru cei foarte saraci, destul de rar bumbacul, iar mai tarziu matasea. Diferenta intre clasele sociale era data de calitatea vesmintelor, a broderiilor si a culorilor si nu prin forme deosebite ale vesm,intelor. Diversitatea hainelor barbatesti (ANEXA 3) in Grecia Antica poate fi redusa la trei tipuri de imbracaminte : tunica, mantia si hlamida. Toate constau intro bucata de stofa drapata dreptunghiulara stransa cu o centura, pe umar cu o agrafa sau cu un nod. Tunica era cea mai intalnita , lunga pana la genunchi, legata la mijloc cu cordon, fixata pe umarul stang cu o fibula, lasand libera partea dreapta a corpului. Tunica se purta direct pe corp si nu se scotea noaptea. Mantaua se purta peste tunica si consta intro bucata dreptunghiulara de stofa care se infasura liber in jurul corpului, cu eleganta, astfel incat sa dea libertate de miscare.Mantaua purta numele de himation. Hlamida era mantia calaretilor si soldatilor. Era scurta, se prindea pe umarul drept si avea culoarea rosie. Femeile imbracau acelasi tip de imbracaminte, dar care diferea prin culoare si printro ajustare mai cocheta., tesaturi mai fine si mai transparente.Vesmintele cele mai obsnuite ale femeilor din Grecia Antica erau peplosul (fig.1.3.1.), un sal de lana putin mai mare decat cel al barbatilor si chitonul un dreptunghi mare de inaltimea corpului inchis in forma de cilindru printro cusatura laterala sau plisat vertical. Capul era in general descoperit. Grecii purtau palarii doar atunci cand calatoreau pentru a se apara de arsita si soare. In picioare purtau sandale prinse cu curele de piele.dar existau si alte genuri de incaltaminte. Incaltamintea se confectiona din piele de diferite culori : neagra, alba, rosie si adesea era foarte eleganta, cei bogati impodobindo cu aur si argint.

Fig.1.3.1 Peplos