Înfățișarea și portul

geto-dacilor

Andrieș Andreea
 Geto dacii – origine. Originea geto dacică a
vechilor locuitori de pe aceste meleaguri
poate fi ușor demonstrată și prin asemănarea
izbitoare dintre costumul popular al
țăranului român și cel al străbunilor lor geto
daci. Din scrierile antice ne putem da seama
de trăsăturile fizice ale dacilor. Erau oameni
înalți, puternici, mustăcioși și bărboși. Aveau
pielea albă, ochi căprui sau negri, mai rar
albaștri.
„Dacii au pielea rece şi umedă şi din această
pricină moale, albă şi fără păr.”
 Geto dacii – Portul
barbatesc
Portul bărbătesc era mai simplu și era format din
cămașă cu mâneci lungi, cu croială tip tunică,
lungă, albă, din pânză. Pantalonii erau lungi și
strâmți (cioareci, ițari) confecționați din pânză
sau postav din lână diferiți în raport de anotimp,
precum și în funcție de ocazii, vârstă, sex,
adaptat ocupațiilor specifice perioadei istorice.
Peste cămașă își puneau un brâu țesut din lână
sau chimir din piele, în funcție de zonă sau
ocupație. Brâul, de culoare roșie, cu o lățime de
25 cm, putea avea o lungime de până la 2 metri.
Chimirul era compartimentat în interior, iar la
exterior era înfrumusețat cu ținte din bronz. În
sezonul rece peste aceste haine purtau pieptare,
mantii sau cojoace din blană de oaie
Ușor de recunoscut în orice reprezentare
imagistică, căciulile dacilor, cu nota specifică –
vârful aplecat în față, erau confecționate din
material țesut în casă pentru timp de vară sau din
blană de miel pentru iarnă. Căciula dacică, numită
pileus, era nu numai un acoperământ de cap, ci și
un semn distinctiv. Dacii care purtau pileus –
pileatii – făceau parte din pătura socială superioară,
formată din aristocrați (tarabostes) şi războinici. Cei
din pătura socială inferioară – comati (sing.
comatus) – nu purtau pileus, aveau capul descoperit
Bărbații geto-daci purtau plete și barba
nerasă după cum rezultă și din descrierea
lui Ovidius.
 Geto dacii – Portul
femeiesc
Această piesă care acoperea partea inferioară a corpului
Portul femeiesc era compus va purta ulterior denumirea de catrință, fotă, valnic,
opreg. Femeile geto-dace își acopereau capul cu diferite
dintr-o cămașă de pânză
țesături și podoabe sub forma unor marame, năframe sau
(actuala ie nationala), care cununi. Ca și caracteristică a portului feminin consta în
acoperea partea superioară a utilizarea albului ca fond, format din țesături de in,
corpului, poale și o piesă cânepă sau lână. În privința aspectului cromatic al
țesută din lână cu vestimentației îndeosebi la bărbați era sobru pe când la
femei și copii mai bogat în colorit realizat prin folosirea
ornamentație ce se deosebea
unor pigmenți naturali obținuți din plante și cunoscuți
de zona din care provine sau numai de ei. Columna Traiană ni le înfățișează purtând
statutul său social uneori și o manta lungă, bogat drapată. O basma,
probabil colorată, le acoperea părul.
 Modelul încălțărilor purtate de geto dacii s-a Opincile nu se purtau pe piciorul gol. Rolul
transmis prin generații sub numele de opinci și ciorapului de astăzi era substituit de obiele,
care au constituit până pe la mijlocul secolului al bucăți dreptunghiulare din pânză sau țesătură
XX-lea piese vestimentare ale portului de lână, cu care era învelit piciorul, peste care
românesc, asemănătoare cu cele purtate de daci se legau nojițele
în urmă cu două milenii.
Treptat, acest tip de încălțăminte a fost înlocuit
de cizme, bocanci sau pantofi.
Purtate în trecut atât de bărbați cât și de femei, Vestimentația anticilor daci are corespondent
având o origine atât de veche, opincile au evoluat astăzi în portul popular tradițional românesc
într-o mare varietate de forme. Cele mai obișnuite specific, conservat de păstrătorii tradiției
populare, satul românesc și țărănimea română.
erau opincile cu cusătură la mijloc, realizate dintr-o
singură bucată aproximativ dreptunghiulară din
piele de porcină sau de bovină, cu legături numite
nojițe.
Nojițele opincilor pentru femei erau făcute din păr
împletit în timp ce nojițele opincilor bărbătești erau
sub forma unor curelușe subțiri, din piele.
 Vestimentaţia anticilor daci are corespondent astăzi în portul popular tradiţional
românesc specific, conservat de păstratorii tradiţiei populare, satul românesc şi
ţărănimea română. Această clasă socială, din păcate astăzi pe cale de dispariţie, a
fost cea care a păstrat zestrea poporului român. Pâna nu demult, ţăranii şi ciobanii
purtau căciuli, cămăşi lungi din pânză, iţari, brâu (sau chimir) şi opinci, haine din
postav sau cojoace din blană de oaie