COSTUMUL ÎM ANTICHITATE (EGIPTUL ANTIC)

Condiţii de dezvoltare. Clima caldă a Egiptului nu cerea învelirea corpului, dar costumul
oglindea diferenţele sociale din imperiul sclavagist dintre clasele stăpânitoare şi mulţimea
sclavilor .
Tipul uman ideal. Armonia cosmică, echilibrul suprem erau întrupate în figura zeului-
faraon, având ca principale calităţi: proporţii perfecte, ţinută solemnă, expresie de linişte,
netulburată de pasiuni pământeşti

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Îmbrăcămintea strânsă pe corp punea în valoare silueta elegantă. Veşmintele modelau
corpul în volume mari, simple, stilizate cu linii drepte şi curbe. Coloritul era franc, având ca fundal
albul pânzei înviorat de pete vii, contrastante, de verde, albastru, cărămiziu. Materialele folosite
erau ţesăturile din fibre vegetale (in), lâna fiind considerată impură.

 COSTUMUL BĂRBĂTESC

- Pe cap, părul negru creţ, era tuns scurt, ceva mai lung la
spate. Aristocraţii purtau peruci lungi din păr sau fibre vegetale,
uneori colorată în roşu, albastru etc. Barba era rasă, dar la
ceremonii purtau barbă falsă, tronconică. Faraonul se distingea
prin basmaua (klaft) de pânză vărgată sau mitrăformată din
coroană albă sau roşie. Divinitatea faraonului şi a familiei sale era
dată de simboluri cum ar fi cobra, soarele, şoimul ataşate la o
diademă orizontală;
- Pe trup, un ştergar înnodat peste şale (şenti) era piesa de
bază, era vestimentaţia obişnuită a sclavilor sau a aristocraţilor
în lupte sau vânătoare. Avea forme variate de pantalon scurt sau
fustanelă, putând fi din pânză
dreaptă întinsă, drapată sau
plisată, apretată cu apă de orez şi
uscată la soare. Era susţinută în
talie de un cordon:
- din pânză , marcat cu numele
stăpânului scris cu hieroglife
pentru sclavi;
- din piele pentru aristocraţi, cu
plăci din material emailat.
Gulerul-pelerină ţesut sau brodat, cu aplicaţii de metal, email sau
pietre semipreţioase, se purta doar cu şenti sau peste robă.
Cămaşa, o tunică necroită răscroită rotund la gât, cu şliţ în faţă.
Roba era alcătuită la fel, dar dintr-un dreptunghi cât de două ori înălţimea omului. Lucrată din
pânză groasă, opacă sau fină, transparentă, dreaptă sau plisată, se purta cusută sau liberă pe
părţi, cu sau fără cordon, dar mereu cu amploarea strânsă în faţă.

1
Ca accesorii, principalele podoabe erau pectoralul, brăţări şi inele cu forme geometrice, din aur
cu email şi pietre semipreţioase. Preoţii aveau ca semn distinctiv o piele de leopard pe umăr.
- În picioare, faraonii sau preoţii purtau sandale împletite din fibre vegetale, cu vârf scurt şi
ridicat, împodobite uneori cu aur şi email, pe când sclavii umblau desculţi.

 COSTUMUL FEMININ

- Pe cap, machiajul scotea în relief formele mari ale chipului, ochii

conturaţi cu negru şi cu umbre verzi pe ploape, gura cărnoasă.
Părul era tuns scurt sau lung până la umeri, perucile mai bogate ca
cele masculine. O panglică sau diademă legată orizontal, rigidă,
înnodată la spate, avea prinse pe frunte cobra sau o floare de
lotus. Un con aşezat pe creştet conţinea o unsoare care se topea
încet. Soţia faraonului purta coroana de pene a zeiţei Isis, o
pasăre aşezată pe creştet, cu aripile deschise şi coborâte sau o
mitră rigidă ca, de exemplu, Nofretete.
- Pe trup, fusta, având aceeaşi largă întrebuinţare şi acelaşi rol ca
şi şenti-ul, era din ţesătură dreaptă, înfăşurată în jurul trupului
până sub sâni, strânsă fie de un şnur trasat prin tivul de sus, sau
de un cordon, fie ţinută de una sau două bretele. Era completată
deseori de gulerul rotund, lat, ca o capă.
Roba, şalul, podoabele şi sandalele erau la fel cu cele bărbăteşti.

EVOLUŢIA COSTUMULUI

 În imperiul vechi memfit,in perioada marilor piramide, costumul era sobru, triunghiul
regulat stând la baza structurii compoziţionale.
 În imperiul mijlociu, costumul s-a complicat suprapunându-se mai multe straturi.
 În imperiul nou, mai ales în epoca lui Amenofis al IV-lea, rafinamentul întregii culturi s-
a exprimat şi în costum; tipul ideal de frumuseţe s-a schimbat în favoarea unei siluete fragile,
gâtul lung, subţire, umerii curbaţi. Ţesăturile subţiri ale veşmintelor erau plisate, apoi drapate
savant, cu o capă peste tunică.

2
 La sfârşitul imperiului nou, odată cu pierderea libertăţii şi cu decanţa artistică, a
pierit şi originalitatea costumului, invadat de forme străine, franjuri şi culori stridente etc., după
care Egiptul, devenind provincie romană, a adoptat în parte vestimentaţia cuceritorilor.

COSTUMUL IN SECOLUL AL XVII-LEA

Costumul in stil Baroc
Idealul de frumusete era cel al unei finite superioare prin hardivin, distante, inaccesibile.

Sculptural, nobilimea se distingea prin marimea nefireasca a siluetei realizata prin costum-bonete
inaltate, fuste pe sarma, etc.), a carui incomoditate proclama privilegiul de a nu munci.

Pictural, costumul nobiliar se distingea prin culori rafinate ca si prin materiale bogate, tesaturi cu
fir, dantele si bijuterii.

Aspectul cel mai somptuos era atins de tinuta feminine de curte spaniola. In picturile vremii infantile
par coplesite de carapacea imensa a perucilor si rochiilor rigide in forma de clopot, din matasuri si
catifele scumpe.

Si la celelalte curti europene se imbracau costume de tip spaniol de o bogatie imensa, brodate cu
perle si pietre pretioase.

Costumul barbatesc a suferit insa in mare masura influenta modei burgheze olandeze.

Costumul burghez olandez

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale.

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba
larga inlocuind linia dreapta, rigida, formele geometrice, seci, triunghiulare ale costumului spaniol.

Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.

Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline. Costumul punea in valoare virtutile
gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerinaacoperind decolteul,
sortul indicand activitatea domestica.

Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata
si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.
Camasa era vizibila la guler si mansete, gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina
plata din panza transparenta..

3
 Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu doyua
panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era
imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat
in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.

Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

Costumul in stilul clasic francez

Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca si a
aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si mai
confortabile.

Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale salilor, era
obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase, marcand gesturi largi-cu
mana eventual sprijinita de baston. Eleganta liniilor usor curbate ale siluetei era realizata prin
croiala. Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele dobandind stralucire prin tesaturile
lucioase, matase si fir.

Materialele folosite areu catifeaua si dantela in mop special.

Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca enorma, leonine,
din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era inlocuitra cu un turban sau
cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand tricorn si era impodobita cu pana
mica de strut.

Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela. Spre a nu fi acoperit de peruca, gulerul a fost
adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o bijuterie. Cravata a aparut
la sfarsitul secolului al XVII lea.

In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura montanta,
tocuri,trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei sferturi. Atitudinea obisnuita era usor
aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune.

Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa atarne.C aracteristic era
un pliseu din panza si dantela apretata asezat vertical pe crestet, prins de boneta. Camasa se vedea
marginind decolteul. Corsetul strangea doar talia, decolteul era oval, manecile trei sferturi, fusta in
doua straturi, deseori cu volane orizontale deschise in fata, lasand sa se vada fusta de dedesupt sau
ridicate bufant accentuand soldurile.

Pantofii aveau tocul ceva mai inalt decat al celor barbatesti.Accesoriile erau aceleasi: gulerul si
mansonul de blana, manusile si bastonul pentru plimbare, bijuteriile masive.

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale.

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba
larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice,seci, triunghiulare ale costumului spaniol.

4
 Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.
Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline.Costumul punea in valoare virtutile
gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerinaacoperind decolteul,
sortul indicand activitatea domestica.
Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata
si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.
Camasa era vizibila la guler si mansete,gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina
plata din panza transparenta..

Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu doua
panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era
imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat
in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.

Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

COSTUMUL IN SECOLELE XV-XVII

Costumul in epoca Renasterii

Italia – secolul al XV lea

Clima mediteraneana, mai blanda a favorizat reducerea numarului si grosimii vesmintelor.

Sculptural, trupul parea mai masi, amplificat prin faldurile mantiilor drapate, renuntandu-
se treptat la colturile ascutite.

Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi de a acoperi complet capul, in Italia
parul era vizibil, pus in valoare prin coafuri complicate, cu cozi rasucite, panglici, retele
cu perle, etc.Linia generala a modei era respectata prin epilarea fruntii si a aprancenelor
si degajarea gatului subtire, prelungit de decolteul ascutit la spate.

Pe trup,, camasa era uneori vizibila la gat si la fentele manecilor rochiei, demontabile,
legate cu sireturi de corsaj.

Pantofii urmau evolutia generala catre varfuri mai putin ascutite.

5
Bijuteriile evoluau si ele catre compozitii mai ampl, massive(mai ales in medalioane
suspendate sau brose), fiind din ce in ce mai mult preferate perlele, a acaror forma
sferica perfect regulata avea sa devina idealul stilului artistic din epoca urmatoare
Renasterii italiene.

Italia- secolul al XVI lea

Arta Renasterii a reflectat in imagini idealurile urbanismului. Orasenimea libera, bogata

datorita manufacturilor si comertului, isi impusese inca din secolul al XV lea conceptia de
spre lume, gusturile si aspiratiile.Idealul uman de frumusete reflecta vitalitate, vigoarea
trupuli si forta gandirii creatorare prin supradimensionarea siluetei gnerale si prin
efectul de bloc masiv dat de vesmintele ample.

In costumul feminine puteam intalni unele piese masculuine ca bereta sau pantofii dar
aspectul general era deosebit de feminine.

Pe cap, parul bogat, lasat uneori pe umeri, alteori prins intr-o plasa, accentuand
masivitatea siluetei mascand gatul, era decolorat blond venetian sau roscat.Turbanul
accentua sfericitatea capului.Bereta cu medalii si perle putea fi purtata orizontal sau
aplecata pe spate, incadrand fata circular.

Pe trup, camasa se vedea la decolteu, incretita, ca si la umeri sau prin fentele

manecilor.Rochia era taiata in talie la loc normal, cu corsajul pe corp,cu decolteu oval sau
patrat. De obicei redusa la un singur strat, sugera doua straturi prin manecile de
montabile din materiae si in culori contrstante, prinse la umeri cu siret.Fusta lunga era
incretita fara pliur, sustinuta de pantaloni bufanti lungi pana la genunchi.

In picioare se purtau pantofi cu talpa groasa, pentru a evita noroiul si pentru a contribui
la supradimensionarea staturii. Costumul era impodobit cu bijuterii mari, grele, de forme
regulate, mai ales siraguri de perle, si completat de accesorii ca blana libera la gat,
manusile, evantaiul de pene si batista, pe atunci o noutate. Masca, cu buton tinut in dinti,
apara de razele soarelui si de priviri indiscrete.

Costumul german in epoca Reformei (secolul al XVI lea)

Femeia ideala era gospodina, mama de familie, avand attribute vestimentare

caracteristice boneta in forma de scufita, strangand parul, decolteul decentacoperit de
un guler-pelerina,(numit Goler sau Koller), sortul indicand activitatea menajera ca si
cheile camarilor atarnate la brau.

6
Mai de parte de centrele modei, si mai saraca, taranimea a pastrat o vreme mai
indelungataformele si croielile deceniilor trecute, hainele scurte, pe corp, si ciorapi-
pantofi-pantaloni.Vechea opinca inalta pana la glezne,cu nojite legate de picior ajunsese
simbolul luptei pentru libertate a taranilor.

Costumul spaniol in epoca Contrareformei

Menit sa faca vizibile deosebirile de rang social, costumul de curte spaniol continua de
fapt traditia modei cavaleresti burgunde, plina de fast, dar cu puternice accente de
severitate si gravitate.
Costumul era conceput ca o carapace aproape la fel de rigida ca o armura, cuprinzand
chiar placi, sarme si fire metalice si determinand o tinuta solemna, inflexibila.

Sculptural, trupul era stilizat in forme geometrice plate, indeosebi trunghiulare.

Pictural, gama cromatica era redusa la lumina si umbra, alb , negru, aur..

In cazul costumului feminine, trupul era stilizat in forme geometrice rigide(ca format din
doua triunghiuri), vesmintele ascunzand linille corpului si stergand orice feminitate.

Pe cap, parul era strans si ridicat,sustinut uneori cu sirme, acoperit cu o toca mica.

Pe corp, corsetul, cu oase de peste sau lamele metalice, strangea talia. Camasa nu se
vedea, decolteul nefiind permisiar gulerul si mansetele erau rigide, apretate si plisate.
Rochia avea corsajul stramt inchis pana la gat, cu talia in unghi si umerii vatuiti.
Fusta era sustinuta la inceput de un jupon din panzatara, cu par de cal, apoi de cercuri de
lemn sau metal.Mantoul larg, fara talie,avea maneci scurte, bufante sau lungi despicate.
Picioarele nu era voie sa fie vazute.Cand doamna se aseza, le ascundea intr-o cuta
orizontala prevazuta in dublura fustei.

Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi, colane,etc, pe degete se purtau inelemari,

iar batista era de dantela.

Costumul francez in epoca Renasterii(secolul al XVI lea)

Costumatia curtii franceze trada oscilatia acesteia intre reprezentarea rangurilor inalte
prin costumul de tip spaniol aristocratic si exprimarea libera a vitalitatii su gerata de
moda italiana a Renasterii.
Sculptural, trupul era modelat ca si in Italia, in volume largi, regulate, cu contur rotunjit,
gratios,dar si cu suprafete rigide sustinute ca in Spania de corset si sarme.
Pictural,costumele erau ceva mai colorate decat in Spania, cu tonuri deschise, de floare.

7
Materialele folosite erau de obicei matasuri si catifele italiene.
Fat a femeilor avea forma de inima, conturata de rulourile parului imbinate in unghi pe
frunte sau de scufia mulata in acelasi fel. Amaiscarea era reluata de gulerul inalt,
apretat, ridicat la spateinn jurul decolteuluisi apoi de fust sustinuta pe solduri de un cerc
de sarma in forma de roata.

Costumul in Anglia secolului al XVI lea

Prospera si puternica,Anglia s-a impus mai ales catre sfarsitul secolului in vremea reginei
Elisabeta, pe plan politic prin victoriile asupra Spaniei si stralucind in domeniul literar
prin opera lui Shakespeare.
Acceptand moda europeana in forma ei curteana, a interpretaii franceze, aristocratia
engleza punea mai putin prêt pe armonia formelor, ajungand la disproportii si
supradimensionari.
In costumul masculin pantalonii erau atat de bufanti incat au trebuit largite fotoliile in
Parlament, iar in costumul feminin gulerul de dantela scrobita era enorm ca si fusta pe
schelet in forma de roata.Talia in unghi era alungita nefiresc, facand sa apara picioarele
scurte (in cazul portretelor reginei Elisabeta acest efect ar putea fi dat de pozitia ei, de
fapt asezata pe un scaun inalt, ascuns sub fusta, dar parand in picioare si obigand astfel
pe curteni la aceeasi tinuta).
In locul catifelelor si matasurilor italiene sau spaniole, cu motive tesute, in Anglia se
foloseau pentru rochii, haine, bonete sau manusi, broderii de mana cu motive figurative,
flori pasari, presarate fara simetrie sau repetitie.

Costumul romanesc in Evul Mediu si Renastere

Constituire Tarii Romanesti si a Moldovei ca state independente( la inceputul si mijlocul

secolului al XIV lea), a oferit cadrul unei costumatii in ritmul celei europene
contemporane.
Costumatia populara ca si cea curteana se caracterizeaza prin armonie, lipsa de
ostentatie, fara supradimensionarile pe verticala urmarite de aristocratia apuseana (prin
alungirea exagerata a bonetelor, trenelor sau varfurilor pantofilor) si fara amplificarile
de volume realizate prin vatuiri sau suprapuneri de straturi.

Sculpural, costumele, fie ele inspirate de modele rasarite bizantine fie de cele apusene
gotice sau renascentiste, se asterneau pe trup in suprafete netede, linistite.
Pictural, acordurile cromaticeerau restranse la cateva culori de obicei calde (galben,
rosu) plus alb si negru. Compozitia era bazata pe un ritm regulat, decorul alternand cu
pauze.

8
Materialele pentru vesmintele de curte erau matasuri si catifele scumpe italiene sau
turcesti, ca si stofe flamande, germane, cehe, blanuri muscovite sau unguresti, pe cand
poporul de rand isi producea in casa panzeturile sau stofele necesare.In croiala,
structura era evidentiata in toate cazurile, cusaturile fiind subliniate prin tivuri sau
broderii.

Un costum de o deosebita originalitate si frumusete era cel al doamnelor din Tara

Romaneasca in secolul al XVI lea cum era cel al Despinei Milita si cel al fiicei sale
Ruxandra in picturile bisericii Episcopale de la Curte de Arges: pe cap peste perul prins
in plasa din fir de aur sau acoperit de un val,era asezata coroana bogata, de care atarnau
lungi pandelocuri cu ciucuri de aur si pietre pretioase.Pe trup, camasa de matase lasa sa
se vada doar gulerul mi, acoperita de o bluza brodata in patrate pe piept si cu rauri pe
manecile foarte largi, stranse in mansete.Corsajul rochiei era ca un pieptar fara maneci.
Fusta din tesatura de lana plisata, din doua latimi de razboi, ajungea pana la pamant.
Pe umeri, caftanul din matase sau catifea,imblanit,cu maneci lungi, despicate, avea multi
nasturi in fata si la fentele manecilor.

COSTUMUL IN SECOLUL AL XVII LEA

Costumul in stil Baroc

Idealul de frumusete era cel al unei finite superioare prin hardivin, distante, inaccesibile.
Sculptural, nobilimea se distingea prin marimea nefireasca a siluetei realizata prin
costum-bonete inaltate , fuste pe sarma, etc.). a carui incomoditate proclama privilegiul
de a nu munci.
Pictural, costumul nobiliar se distingea prin culori rafinate ca si prin materiale bogate,
tesaturi cu fir, dantele si bijuterii
Aspectul cel mai somptuos era atins de tinuta feminine de curte spaniola.In picturile
vremii infantile par coplesite de carapacea imensa a perucilor si rochiilor rigide in forma
de clopot, din matasuri si catifele scumpe.

Si la celelalte curti europene se imbracau costume de tip spaniol de o bogatie imensa,

brodate cu perle si pietre pretioase.
Costumul barbatesc a suferit insa in mare masura influenta modei burgheze olandeze.

9
Costumul burghez olandez

A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii

naturale.Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia
determinanta fiind curba larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice,seci,
triunghiulare ale costumului spaniol.
Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari.

Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline.Costumul punea in valoare
virtutile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-
pelerinaacoperind decolteul, sortul indicand activitatea domestica.

Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand
fruntea degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.

Camasa era vizibila la guler si mansete,gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie
ca o pelerina plata din panza transparenta..

Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la
cot cu doyua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura
mainii.
Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de
dedesupt era imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda
jachetei scurte pentru purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase
marginita cu blana.

In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti.

Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

Costumul in stilul classic francez

Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca

si a aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si
mai confortabile.
Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale
salilor, era obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase,
marcand gesturi largi-cu mana eventual sprijinita de baston.Eleganta liniilor usor curbate

10
ale siluetei era realizata prin croiala.Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele
dobandind stralucire prin tesaturile lucioase, matase si fir.
Materialele folosite areu catifeaua si dantela in mop special.

Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca
enorma, leonine, din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era
inlocuitra cu un turban sau cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand
tricorn si era impodobita cu pana mica de strut.

Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela.Spre a nu fi acoperit de peruca,

gulerul a fost adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o
bijuterie.Cravata a aparut la sfarsitul secolului al XVII lea.

In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura
montanta, tocuri,trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei
sferturi.Atitudinea obisnuita era usor aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune.

Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa
atarne.Caracteristic era un pliseu din panza si dantela apretata asezat vertical pe
crestet, prins de boneta.Camasa se vedea marginind decolteul. Corsetul strangea doar
talia,, decolteul era oval, manecile trei sferturi, fusta in doua straturi, deseori cu volane
orizontale deschise in fata, lasand sa se vada fusta de dedesupt sau ridicate bufant
accentuand soldurile.

Pantofii aveau tocul ceva mai inalt decat al celor barbatesti.Accesoriile erau aceleasi:
gulerul si mansonul de blana, manusile si bastonul pentru plimbare,bijuteriile masive.

11