17 SEC 15 • În secolul al XV-lea, Franţa trece printr-o perioadă mai sumbră, fiind secătuită de războiul de o sută de ani (1337-1453), fapt ce va face ca viaţa artistică să se manifeste cu predilecţie în ducatul Burgundiei (estul Franţei şi Ţările de Jos), care devine centrul eleganţei europene, oraşele Bruges, Gand şi Ypres fiind renumite şi ca mari centre comerciale. • Supremaţia Burgundiei în modă şi eleganţă a durat aproape un secol, până în anul 1477, moment în care suveranitatea ducatului a fost pierdută în urma înfrângerii suferită în bătălia de la Nancy. • Moda a mers însă mereu la braţ cu puterea politică din acele vremuri, aşa că va părăsi Burgundia, stabilindu-se în secolul al XVI-lea în Italia şi Spania. • Ţesăturile fine sunt acum fabricate în manufacturile de la Lyon sau de la Tours, înfiinţate sub Ludovic al Xl-lea (1466-1480), completate de dantelele de la Alencon, cu desene de inspiraţie orientală şi de bijuterii scumpe. Costumul feminin
• Costumul feminin este strâns pe bust şi fixat
Costumul barbatesc mai sus de talie cu o centură, de obicei ornată cu pietre scumpe, rochia are decolteuri în diferite forme. De obicei, se purtau două rochii. • Costumul bărbătesc nu înregistrează Rochia de deasupra era amplă, cu falduri largi, schimbări esenţiale în formă şi structură, cu trenă, garnisită cu blană, cu mâneci ample în păstrându-se pelerinele mai scurte (gen culori vii, din ţesături frumos decorate, inspirate capă) sau mai lungi. Tunici scurte marcate din cele ale mitraliilor sau a tapiseriilor. Pe cap, în talie cu cordon, ciorapi-pantalon din stofă purtau diferite modele de bonete, părul era sau piele şi pantofi cu vârful foarte alungit adunat în creştet. În picioare purtau pantofi (probabil de origine poloneză), pălării înalte ascuţiţi, asemănători cu cei ai bărbaţilor. şi ţuguiate. Tot în această perioadă apare vesta strânsă pe corp, încheiată cu mulţi nasturi. Costumul masculin al secolelor 16-17 este mai sobru, se diminuează aglomerările de detalii, este mai comod, dar se menţine volumul mare. Piesa principală este jacheta ajustată pe corp, lungă până la genunchi, cu deschizătura la spate. Are mâneci tubulare, manşete şi buzunare mari. Este garnisită cu galoane şi nasturi de argint. Sub jacheta deschisă se observă vesta de brocart sub care apare cămaşa cu guler bogat de dantelă, adunat în faţă ca un jabou. Gulerul este înlocuit spre sfârşitul acestei perioade cu o eşarfă care se va transforma apoi în cravată. Ideea de cravată a fost sugerată de modul în care combatanţii de la Steinkerkque (1692) au fixat eşarfa pe lângă gât, trecând capetele prin butoniera de la vestă. Costumul feminin al secolelor 16-17 îşi păstrează în mare parte particularităţile anterioare (rochii lungi, ample, cu suprapuneri, cu multă dantelă, decorate la partea inferioară). În schimb talia coboară de sub sâni mai jos. Decolteul este tăiat mai mare, în formă ovală, iar mânecile se opresc la nivelul cotului.
Lungimea trenelor la rochiile de ceremonie a fost stabilită prin lege în funcţie de
rangurile sociale. Pentru regină trena avea 11 coţi, a principeselor 9 coţi, a nepoatelor regale 7 coţi, trena prinţeselor de sânge – 5 coţi, iar a celorlalte prinţese – 3 coţi (un cot francez este egal cu 1,19 metri).