MATEMATICI FINANCIARE

Prof. Lupaȋcu Olimpia

Competen e specifice
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar,
a graficelor ȋi diagramelor
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru
analiza de caz
4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor
probleme practice
5. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau
probabilistice
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem
prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate.

Con inuturi
 Probleme de numărare : permutări, aranjamente, combinări
 Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
 Culegerea, clasificarea ȋi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
datelor statistice.
 Interpretarea datelor statistice prin parametrii de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie.
 Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment
compus din evenimente egal probabile. Probabilităţi condiţionate.

1
 I. Probleme de numărare
I.1 Mul imi finite ordonate. Permutările unei mul imi finite
Defini ie. O mulţime A se numeȋte finită dacă este mulţimea vidă sau dacă există un număr
natural n astfel încât elementele ei se pot numerota a1 , a2 ,..., a3 .

Numărul natural n pentru care A  a1 , a2 ,..., an  reprezintă numărul de elemente a lui A

sau cardinalul mul imii A.

Acesta se notează n  card ( A), n  A , n  A.

 Exemple card ( )  0 .
 Fie A mulţimea cifrelor din sistemul de numeraţie zecimal. Card ( A)  10.
 Mulţimea A = {x, y, z } are trei elemente, card(A) = 3.
Fie A o mulţime finită cu n elemente. Această mulţime poate fi ordonată în mai multe moduri,
obţinându-se astfel mulţimi ordonate diferite ce se deosebesc între ele doar prin ordinea
elementelor.
Defini ie. O mulţime finită se numeȋte ordonată dacă elementele sale sunt dispuse într-o ordine
bine determinată.
Defini ie. Se numeȋte permutare a mulţimii A fiecare din mulţimile ordonate ce se formează cu
cele n elemente ale mulţimii A. Se spune că este o permutare a elementelor sale sau o permutare
de n elemente.

Numărul permutărilor de n elemente se notează cu Pn ȋi se citeȋte " permutări de n" .

Se observă că:

 o mulţime cu un singur element poate fi ordonată într-un singur mod  P1  1

 o mulţime cu două elemente A  {a1 , a2 } poate fi ordonată în două moduri:

 a1; a2  ,  a2 ; a1   P2  2  1 2 .
 o mulţime cu trei elemente A  {a1 , a2 , a3} poate fi ordonată în următoarele moduri:

(a1 , a2 , a3 );(a1 , a3 , a2 );(a2 , a1 , a3 );(a2 , a3 , a1 );(a3 , a2 , a1 );(a3 , a1 , a2 )  P3  6  1 2  3 .

2
Vrem să determinăm numărul permutărilor unei mulţimi date cu n elemente, adică numărul
modurilor în care poate fi ordonată o mulţime dată cu n elemente.

Se convine că mulţimea vidă poate fi ordonată într-un singur mod P0  1 . Se defineȋte 0!  1

Se va folosi notaţia: n!  1 2 ...  n ce reprezintă produsul primelor n numere naturale nenule. Se

citeȋte “ n factorial”.

Teoremă.Oricare ar fi numărul natural n Pn  n ! .

Exemple :

1) Câte numere de trei cifre distincte pot fi formate folosind cifrele 3, 6, 8 ?

Soluţie:

Numerele ce pot fi formate cu cifrele 3, 6, 8 sunt permutările mulţimii {3, 6, 8}, adică 3!=6
numere.

2) Câte numere de patru cifre distincte pot fi formate folosind cifrele 0, 3, 6, 8 ?

Soluţie:

Din patru cifre pot fi formate 4! numere cu cifre distincte. Dacă cifra 0 este prima cifră a unui
număr, atunci numărul respectiv este număr de trei cifre. Din numerele de 4 cifre trebuie să le
scădem pe cele de 3 cifre (care au prima cifră 0), care sunt în număr de 3!

I.2 Aranjamente

Fie o mulţime A cu n elemente. Dacă k  n, k  N , atunci se pot forma diferite mulţimi

ordonate cu câte k elemente, în care intră numai elemente ale mulţimii A.

3
De exemplu, dacă mulţimea A={a, b, c } cu elementele mulţimii Ase pot forma următoarele
mulţimi ordonate de câte două elemente:

adică 6 submulţimi ordonate de căte două elemente.

Defini ie. Dacă Aeste o mulţime cu n elemente, atunci submul imile ordonate ale lui A, având
fiecare câte k elemente cu 0  k  n , se numesc aranjamente de n luate câte k. Se observă că
două aranjamente de n luate câte k se deosebesc prin 'natura' elementelor lor sau prin ordinea
elementelor.

Numărul aranjamentelor de n elemente luate câte k se notează Ank şi se citeşte

“aranjamente de n luate câte k”.

Din exemplul anterior A32  6

Se observă că An1  n, n  N  . Într-adevăr, un element din cele n elemente poate fi ales în n

moduri ȋi cu acest element ales se formează o singură mulţime ordonată.

Teoremă.Dacă n, k  N cu 0  k  n atunci,

Se va determina o altă formulă pentru calculul Ank

4
Pentru k  0  An0   1, n  N , ceea ce este adevărat deoarece orice mulţime conţine
n!
n!
mulţimea vidă despre care s-a convenit că poate fi ordonată într-un singur mod.

Pentru k  n  Ann   n!
n!
0!

Exerciţii:

A65  A64
1) Să se calculeze : a  4
A5  A53
.

Soluţie: A65   6! , A64   3  4  5  6

6! 6!
1! 2!

1 2  3  4  5  6  3  4  5  6 3  4  5  6(2  1)
a  6
1 2  3  4  5  3  4  5 3  4  5(2  1)

2) Să se determine domeniul D de definiţie pentru funcţia f : D  R, f ( x)  A7xx3 .

Soluţie: Din definiţia aranjamentelor se deduce că avem de impus condiţiile de existenţă:

5
3) Să se rezolve ecuaţia:

Soluţie:

x  N
Se impune condiţia de existenţă pentru Ax2 : 
x2
. Calculând obţinem

1 2  ...  ( x  2)  ( x  1)  x
Ax2    ( x  1)  x
x!
( x  2)! 1 2  ...  ( x  2)

( x  1)  x  12  x 2  x  12  x 2  x  12  0 . Rezolvând ecuaţia se obţine

x1  3  N ȋi x2  4  2, 4  N , deci x = 4 este soluţia ecuaţiei.

I.3 Combinări

Fie mulţimeaA = {a, b, c }. Vom scrie toate submulţimile mulţimii A (toate mulţimile ce pot fi
formate cu elemente ale mulţimii A).

Aceste submulţimi sunt:

1) mulţimea vidă : Φ

2) submulţimile care au câte un element sunt {a}; {b}; {c}.

3) submulţimile care au câte două elemente sunt {a, b }; {a, c }; {b, c}.

4) submulţimea cu trei elemente (mulţimea totală) este {a, b, c }.

Rezultă că mulţimea A = {a, b, c } are 6 submulţimi, dintre care: trei submulţimi cu câte un

6
element, trei submulţimi cu câte două elemente, o submulţime cu trei elemente ȋi mulţimea
vidă.

Generalizând, fiind dată o mulţime finită cu n elemente, atunci vrem să determinăm numărul
submulţimilor sale care conţin k elemente.

Defini ie. Dacă A este o mulţime cu n elemente, atunci submul imile lui A având câte k
elemente, k , n  N ,0  k  n , se numesc combinări de nelemente luate câte k ȋi se notează

C nk .

Din exemplul anterior C30  1, C31  3, C32  3, C33  1.

Numărul submulţimilor mulţimii A = {a, b, c } este:

Vrem să determinăm o formulă pentru calculul combinărilor de n luate câte k.

Se observă că Cn0  1 , deoarece fiecare mulţime A are doar o submulţime fără nici un element,
adică mulţimea vidă.

Cn1  n deoarece pentru o mulţime A  {a1 , a2 ,..., an } cu n elemente numărul submulţimilor cu

un element este n: {a1};{a2 };...;{an } .

Teoremă.Dacă k , n  N ,0  k  n , atunci

Demonstraţie

Fie A o mulţime cu n elemente. Fie toate submulţimile lui A care au k elemente. Dacă
ordonăm fiecare dintre aceste submulţimi în toate modurile posibile, obţinem toate

7
submulţimile ordonate ale lui A, care au k elemente. Numărul acestor submulţimi este Ank ..

Dar numărul tuturor submulţimilor lui A cu k elemente este este egal cu C nk ȋi fiecare dintre

aceste submulţimi poate fi ordonată în Pk moduri

Dar Ank  ȋi Pk  k !
n!
(n  k )!

Exemplu:

În câte moduri se poate alcătui din 9 persoane o comisie formată din 5 membri?

Soluţie:

Pentru a avea toate cazurile posibile trebuie să considerăm toate submulţimile formate din câte
6  7 89
5 elemente ale unei submulţimi cu 9 elemente C95    6  7  3  126
9!
5! 4! 1 2  3  4

Formula combinărilor complementare

Dacă k , n  N ,0  k  n atunci este adevărată egalitatea: Cnk  Cnn  k

Demonstraţie. Avem:

Sensul acestei afirmaţii este:

Dacă Aeste o mulţime cu n elemente, fiecărei submulţimi X cu k elemente a lui A îi asociem o

submulţime bine determinată cu (n – k) elemente a mulţimiiA , anume CX (complementara lui
X).

8
Prin această asociere, unei submulţimi cu n – k elemente îi corespunde o singură submulţime
cu k elemente.

Ceea ce înseamnă că numărul submulţimilor cu k elemente a unei mulţimi A este egal cu

numărul submulţimilor cu n –k elemente.

2. Pentru orice număr natural n este adevărată egalitatea:

Numărul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n.

Aplica ii

Exerci iul 1. Care este rezultatul calculului :

Soluţie: Din formula combinărilor complementare

Exerci iul 2

Care este numărul submulţimilor unei mulţimi cu 20 de elemente?

Soluţie:

Numărul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este de 2n  că numărul submulţimilor

9
unei mulţimi cu 20 de elemente este de 220.

Cnk  Cnk11  Cnk1 , n, k  N k  n. Formula poartă numele de formula de recurenţă în calculul

combinărilor ȋi permite calculul combinărilor de n elemente cu ajutorul combinărilor de n – 1

elemente.

Exerci ii propuse

1. Fie � = � ∈ �| � < 10, � . Câte mulţimi ordonate se pot obţine din

mulţimea �?

123! 2753! (n  1)! (n  3)!

n !(n  3)
2. Să se simplifice fracţiile: a) ; b) ; c) ; d) .
121! 2752! n!

3. Rezolvaţi în N ecuaţia 5 ∙ ��3 = ��+2

4
.

4. Câte numere pare diferite se pot obţine schimbând ordinea cifrelor lui 1235479?

5. Sunt 11 voleibaliȋti, din care 4 au înălţimea sub 1,80 m. În câte moduri poate fi formată o
echipă de 6 jucători, dacă cel puţin 5 trebuie să aibă 1,80 m sau mai mult?

6. Formulaţi un exemplu de utilizare a elementelor de combinatorică în viaţa cotidiană.

7. Într-o clasa sunt 22 de elevi din care 12 sunt fete. În cate moduri se poate alege un comitet
reprezentativ al clasei format din 3 fete ȋi 2 băieţi?
8. Rezolvaţi ecuaţia Cn3  An2
9. Elevii unei clase trebuie să dea într-o saptămână 4 teste la materii diferite. În câte moduri se
poate face programarea testelor, dacă unul trebuie dat obligatoriu joi?
10. Rezolvaţi ecuaţia 24  An2  Pn
11.Un grup de 5 tineri, din care 2 băieţi, merg la film. În câte moduri se pot aranja pe scaune
pe un rând, dacă în mijloc trebuie obligatoriu să stea una din fete?
12. Rezolvaţi ecuaţia Cn2  12n .

13. Rezolvaţi ecuaţia Pn  6  Cnn1

10
 II.ELEMENTE DE CALCUL FINANCIAR
II.1 Calcul procentual
Deseori n practica cotidiană se foloseȋte termenul de “ procent” pentru a exprima
modificările survenite n evoluţia unui fenomen.
De exemplu se spune că producţia unei fabrici a crescut cu 5 procente , preţul unui obiect
s-a micȋorat cu 10 procente etc.
Observa ie
n fiecare din aceste afirmaţii se realizează o comparaţie ntre două valori ale aceleiaȋi
mărimi.
Valoarea la care se face raportarea procentuală se numeȋte valoare de bază- notată a
Valoarea care se compară cu valoarea de bază se numeȋte valoare procentuală- notată b.
n general valoarea de bază (a) se asociază cu 100, iar valoarea procentuală (b) se asociază cu
“p”. Astfel, avemurmatoarea aȋezare a datelor:
a 100
b p (∗)

Rezultă că = sau
100
ă
= (1)
�ă 100

Defini ii.1. Un raport de forma , ≥ 0 se numeȋte raport procentual.

100
1
2. se numeȋte procent, reprezintă p procente se notează p% ȋi se citeȋte “ p la sută”.
100 100

Relaţia (1) rezultată din compararea valorii de bază cu valoarea procentuala dă posibilitatea
aflării uneia din valorile a, b, p dacă se cunosc două dintre ele.
Aflarea a p% dintr-un număr din salariul de 754 lei, un angajat contribuie la fondul de asigurări
sociale ȋi de sănătate cu 7%. Cu ce sumă contribuie salariatul?
Soluţie
a)Se foloseȋte regula de trei simpă aȋezând datele astfel:

11
 754 100
b 7

7
Rezultă că b =754 ∙ = 52,78 lei.
100
7 7
b) Se determină cât reprezintă din 754 lei efectuând produsul ∙ 754 = 52,78 lei.
100 100

De re inut!
Pentru a calcula p% dintr-un număr a se procedează astfel:
Se aplică regula de trei simplă problemei: “ dacă a corespunde lui 100, atunci cât este b care
corespunde numărului p” ?
Datele se aranjează astfel:
a 100
b p

�
Se obţine b = ∙

Aflarea numărului când se cunoaşte p% din el

După o reducere de 20% preţul unui tricou este de 36 lei. Care a fost preţul nainte de
reducere?
Soluţie
Fie a preţul iniţial al tricoului. Atunci noul preţ reprezintă 80% din preţul iniţial.
80 100
Aȋadar, 36 = ∙ , de unde se pobţikne a= 36 ∙ = 45 lei.
100 80

b)Folosim reguila de trei simplă. Avem următoarea aȋezare a datelor:

a 100
36 80

100
Se obţine a= 36 ∙ = 45 lei.
80

De re inut!
Pentru a afla numărul a când se cunoaȋte p % din el , adică b, se procedează astfel:
100
∙ = ↔ = ∙
100

12
Se aplică regula de trei simplă problemei “ dacă lui p i corespunde b, atunci lui 100 cât i
cirespunde?”
p b

100
a

a= ∙ .
�

Aflarea raportului procentual

La o expertiză a calităţii produselor, dintr-un lot de 2425 de produse au fost admise 2328.
Cât la sută din numărul produselor expertizate au fost admise?
Solu ie
2328
Raportul = 100 dat de formula (1) se scrie 2425 = 100 . Se obţine p = 0,96 sau

p% = 96%.
Cu regula de trei simplă după schema (∗) avem:
2425 100
2328 p

2328 ∙100
P= = 96 ȋi p% = 96%.
2425

De re inut!
Pentru a determina cât la sută din a reprezintă b se procedează prin una din modalităţile:

Se scrie
100
∙ = ȋi se calculează = .
100

Se află p din proporţia =

100

Se aplică regula de trei simplă problemei “ dacă a corespunde lui 100, atunci cât corespunde lui
b?”
a 100
b p

Rezultă

13
 �
= .
n practică, n afară de procente se mai folosesc ȋi alte rapoarte remarcabile, cum ar fi
rapoartele cu numitorul 1000. Un raport de forma
1000
notat p‰ se numeȋte promilă.

Probleme rezolvate
1.Cât reprezintă 40% din suma de 12000 lei?
Solu ie
40
∙ 12000 = 4800 �.
100

2. 24% dintr-o sumă de bani este suma de 1440 lei. Care este acea sumă?
Solu ie
24 100
Notăm cu s suma de bani. Avem ∙ = 1440. rezultă că s= 1440∙ .
100 24

Se obţine s = 6000 lei.

3. O fermă agricolă are de arat 800 ha. ntr-o prima etapă s-au arat 64 ha. Câte procente din
ntreaga suprafaţă au fost arate?
Solu ie
Se cunoaȋte valoarea de bază a= 800 ha ȋi valoarea procentuala b = 64 ha. Rezultă conform
64 8
relaţiei (1) că = ↔ = . Aȋadar 64 de ha reprezintă 8% din 800 de ha.
800 100 100 100

5. 4% din preţul unei mărfi , adică 25,4 lei, reprezintă cheltuieli de transport. Care este preţul
mărfii?
Solu ie
4 100
Fie x preţul acestei mărfi. Avem că ∙ � = 25,4. se obtine x = 25,4∙ , adică x = 635 lei.
100 4

Exerci ii si probleme propuse

1. Să se determine 25% din 96000 lei, 12% din 450 kg, 18,5% din 120 de litri, 5% din 4250 de
hn, 24% din 35,5 km.
2. O fermă agricilă are 540 de ha. ntr-o primă etapa s-au arat 81 ha. Căte procente din ntreaga
suprafaţă au fost arate?
3. ntr-o bibliotecă sunt 20000 de cărţi din care 16000 sunt cărţi de literatură, iar 15,2% din rest
sunt de tehnică.
a) Cât la sută din numărul total de cărţi reprezintă cărţile de literatură?
b) Căte ărţi de tehnică sunt?

14
c) Căt la sută din totalul cărţilor din bibliotecă reprezintă alte specialităţi decât cele menţionate?
4. 4256250 lei reprezintă 25 dintr-o sumă. Să se afle suma.
5. 4% din capital;ul unei firme, adică 21000 lei, sunt folosiţi pentru cheltuieli de transport. Ce
capital are firma?
6. Din beneficiul de 49475 lei se alocă pentru salarii suma de 19790 lei, iar 24737,5 lei se alocă
pentru sponsorizări. Ce procent din beneficiu reprezintă fondul de salarii ȋ ice procent este alocat
pentru sponsorizări?
7.Lasfârȋitul unui an ȋcolar 35% din numărul de elevi ai unei ȋcoli sunt absolvenţi. Câţi elevi a
avut ȋcoala dacă au mai rămas 520 de elevi.

II.2 Dobânda simplă

n circulaţia valorilor băneȋti se obiȋnuieȋte ca o suma de bani depusă sau mprumutată să
se plătească la termenul scadent o sumă majorată ca urmare a serviciului adus de această sumă.
Suma S depusă sau mprumutată iniţial se numeȋte capital ȋni ial.
Suma Sn restituită după o perioadă de timp n, se numeȋte capital final.
Diferenţa Sn-S dintre capitalul final ȋi cel iniţial se numeȋte dobândă.
Dobânda depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: mărimea capitalului, perioada de timp
cât capitalul a fost folosit, procentul de majorare convenit la nceputul perioadei ȋi alti factori.
Procentul de majorare sau rata dobânzii arată câţi lei( sau câte unităţi monetare) din 100 se
accordă ca majorare pentru serviciile aduse de suma depusă sau mprumutată pe o perioadă de un
an. Acesta se notează r%.
Dacă dobânda oferită este direct propr ională cu suma niţială S ȋi cu durata
opera iunii, atunci această dobândă se numeȋte dobăndă simplă ȋi se noteză cu Ds.
Pentru calculul dobânzii simple generată de un capital iniţial S pe durata de un an se poate aplica
regula de trei simplă pentru un enunţ de forma “ Dacă pentru 100 de unităţi monetare (u.m.) se
acordă o majorare de r unităţi monetare pe an, câte unităţi monetare se acordă pentru o sumăS?’
Avem următoarea aȋezare a datelor:
100(u.m.) r
S(u.m.) Ds

Rezultă că

15
 �
Ds=� ∙ (1) ( dobânda simplă generată de suma S ȋntr-un an, cu rata dobânzii r%).

Cu ajutorul formulei (1) se deduce modul de calcul al dobânzii simple generate de capitalul S pe
o perioadă de n ani cu rata dobânzii de r%.
�
Ds=� ∙ ∙ �. (2)

Exemplu.
Dobânda simplă generată de un capital de 5000000 de lei pe o durată de 2 ani cu o rată a
18
dobânzii de 18% este Ds=5000000 ∙ ∙ 2=1800000 lei.
100

Observa ii
Formula dobânzii simple (2) conţine 4 elemente: Ds, S, r ȋi n. Cunoscând trei dintre ele se poate
calcula al patrulea element.
Dacă S este capitalul iniţial, Ds este dobânda simplă generată de acest capital pe durata a n ani cu
rata dobânzii r%, atunci capitalul final Sn va fi
�
Sn=S + Ds= � ∙ + ∙ � .(3)

Dacă anul este mpărţit n k părţi egale ca durată ȋi tk este un număr de astfel de părţi pentru care
se calculează dobânda simplă, atunci formula (2) devine:
� ��
Ds= � ∙ ∙ �
(4).

Astfel, pentru k = 2 se obţine dobânda pe t2 semestre, pentru k = 3 se obtine dobânda pe t3

trimestre, pentru k = 12 se obţine dobânda pe t12 luni, pentru k = 360 se obţine dobânda pe t360

zile, adică: Ds  S   ; Ds  S   ; Ds  S   ; Ds  S  
r t2 r t3 r t12 r t360
.
100 2 100 3 100 12 100 360
Problemă rezolvată
Un capital de 25 de milioane de lei este plasat n regim de dobândâ simplă pe o perioadă de 3 ani
cu rata dobânzii de 20%.
Ce dobândâ generează acest capital pe perioada plasamentului?
Cât ar trebui să fie rata dobânzii pentru ca acest capital să aducă n doi ani o dobândă egală cu
cea obţinută după 3 ani?
Soluţie
Elementele cunoscute din formula dobânzii simple sunt:
S = 25000000 lei, r% = 20%, n = 3 ani. Rezultă că dobânda simplă este

16
Ds  S   n  25000000   3  15000000 lei.
r 20
100 100
n acest cazse cunoaȋte S = 25000000 lei, n = 2 ani, Ds  15000000 lei. Din formula dopbânzii
simple se obţine procentul de dobândă:

 s  
r D 15000 000 30
100 S  n 25000 000 100
. Aȋadar, r% = 30%.

Probleme propuse
1. Ce dobândă simplă adduce un credit de 36 de milioane de lei pe o perioadă de un an, dacă rata
dobânzii este de 24%?
2. Care este rata dobânzii dacă un capital de 30 de miloane u.m. generează în doi ani o dobândă
simplă de 10 800 000 u.m.?
3. a)Ce dobândă se acumulează la o depunere de 18 milioane de lei n regim de dobândă simplă
pe o perioadă se 7 luni, dacă rata dobânzii este de 15%?
b) Cât ar trebui să fie procentul de majorare pentru ca suma de 18 milioane de lei să aducă n 5
luni o dobândă egală cu cea obtinută n 7 luni?
4. Ce procent de dobândă are o operaţiune bancară dacă un capital iniţial de 40 de milioane de lei
va determina un capital final de 44 800 000 lei după un an?
5. se plasează un capital de 250 de milioane de lei pe o durată de 150 de zile cu o rată a dobânzii
de 17,4% n regim de dobândă simplă.
a) Ce capital final va înregistra la termenul scadent? ( se va considera anul format din 360 zile)
b)Câte zile trebuie să dureze plasamentul astfel ncât să se obţină o dobândă de 3 625 000 lei?
6. Cât este capitalul iniţial al unei operaţiuni bancare dacă după plasarea acestuia în regim de
dobândă simplă pe termen de 8 luni cu rata dobânzii de 3,8% s-a obţinut un capital final de 418
336 u.m.?
7. Creditul de 100 de milioane de lei este plasat n regim de dobândă simplă, cu o rată a dobânzii
de 10%. Pe ce perioadă de timp este făcut plasamentul dacă la termenul scadent se obţine o
dobândă de 5 milioane de lei?
8. O bancă comerciala are afiȋată oferta de dobânzi la expirarea termenului n tabelul următor:

17
 monedă USD Euro Lei Lei, sume >
Timp 25 000 000

1 lună 2,25 3,25 13,50 14,00

3 luni 2,30 3,30 14,50 15,00
6 luni 2,50 3,50 14,50 15,00
1 an 2,75 4,00 14,75 15,25

Să se calculeze dobănzile aferente sumelor: 2500 $, 5000 €, 3000 miliane lei pe termenele: 11,
31, 61,luni, 1 an, 50 de zile, 250 de zile, 400 de zile.

II. 3 Dobânda compusă

Să presupunem că suma de 5 milioane de lei este depusă ntr-o bancă pe o perioadă de 2
ani cu un procent de majorare anuală de 15%. Dacă pentru calculul dobânzii n al doilea an se ia
n considerare nu numai suma iniţială ȋi dobânda generată de aceasta n primul an, adică suma
totală de 5 000 000 + 750 000 lei, se spune că operaţiunea bancară se desfăȋoară n regim de
dobândă compusă.
n cazul de faţă, la sfârȋitul celor doi anicapitalul final va fi
15
5 750 000 + 5 750 000∙ = 6 612 500 lei.
100

Se observă că această manieră de calcul a dobânzii este mai avantajoasă pentru deponent decât
dobânda simplă.
Aȋadar, spunem că o sumă de bani este plasată ȋn regim de dobândă compusă atunci
când la sfârȋitul oricărei perioade a plasamentului, dobânda simplă generată de sumă este
adăugată la suma de la sfârȋitul perioadei precedente pentru a genera la rândul ei dobândă n
perioada următoare. ntr-o astfel de operaţiune se spune că dobânda a fost capitalizată.
Pentru determinarea dobânzii compuse generată de o sumă, să analizăm următoarea
situaţie:
“ În ce sumă se va transforma n timp de n ani un capital S, dacă se ȋtie că acesta generează
dobânda compusă cu rata dobânzii de r%?”
Soluţie

18
Capitalul S produce n primul an o dobăndă egală cu ∙ 100 .

n al doilea an suma generatoare de dobândă este

S1 = S + ∙ = 1+ = ∙ , =1+ .
100 100 100

După ncă un an, suma S1 se majorează cu dobânda simplă S1∙ ȋi devine

100

 r 
S2= S1  S1   S1  1    S1  R  S  R .
r
 100 
2

100
Repetând raţionamentul după trei ani se obţine suma
S3=  S  R3 ȋ. a. m. d.
După n ani suma va fi
Sn  S  R n .
Este evident că suma finală Sn reprezintă suma dintre capitalul iniţial S ȋi dobânda
compusă Dc, generată de ea. Aȋadar, Sn = S + Dc ȋi ca urmare

Dc= Sn – S = SR n  S  S ( R n  1), unde R  1 

r
(1).
100
Observa ie
Șirul S, S1, S2, S3, ……., Sn, …. formează o progresie geometrică cu raţia R.
Probleme rezolvate
Se plasează n regim de dobândă ompusă suma de 12 milioane de lei cu o rată a dobânzii de
10%. Să se calculeze dobânda rezultată după cinci ani.
Solu ie
Aplicând formula (1) se obţine :
 r    1  
Dc  S ( R  1)  S 1           
5 5

 100    100  

5
1 12000000 1 1

115  105
 12 106   120  61051  7326120 lei.
105
Care este rata dobânzii pentru ca o suma plasată n regim de dobânda compusă să crească cu
44% n doi ani?
Solu ie

Dacă suma iniţiala este S ȋi S2 este suma finală, atunci S2  S  S  S .

44 36
100 25

19
  r 
Totodată avem S2  S 1   ȋi ca urmare se stabileȋte egalitatea
2

 100 

 r 
 S = S 1   din care se obţine r%=20%.
2
36
25  100 

Exerci ii propuse
1.Se constituie un depozit bancar de 100 de milioane de lei pe termen de 3 ani n regim de
dobândă compusă cu o rată a dobânzii de 20 5. Care va fi masa depozitului la termenul scadent?
Ce dobândă va generat acest depozit?
2. O persoană fizică ȋi propune ca peste 4 ani să dispună de un depozit de 810 milioane de lei.
Ce depunere trebuie să facă n prezent pentru ca n condiţiile unei dobânzi compuse cu rata de 20
% să dispună peste patru ani de suma dorită?
3. Unei firme i se acordă un credit de 20 de milioane de u.m. pe termen de doi ani n regim de
dobândă compusă. Creditul ȋi dobânda totalizează la sfârȋitul celor doi ani 23 328 000 u.m. Ce
procent de dobândă s-a aplicat.
4.Se împrumută suma de 100 de milioane de u.m. în regim de dobândă compusă cu rata dobânzii
de 10 % . La termenul scadent trebuie restituită suma de 214 358 881 u.m. Pe ce perioadă de
timp a fost făcut mprumutul?

II. 4 Taxa pe valoare adăugată(TVA)

Taxa pe valoare adăugată (TVA) este un impozit indirect, exprimat n procente,stabilit
ȋi perceput de stat asupra valorii adăugate n fiecare stadiu al producţie ȋi al distribuţiei bunurilor
economice. Mărimea taxei pe valoare adăugată depinde de baza de calcul ȋi de cotele de
impozitare.
Cota de impozitare (procentul TVA) este fixă pe o anumită perioadă ȋi stabilită de stat.
Valoarea adăugată de agenţii economici participanţila procesul de producţie ȋi de
circulaţie a unui produs se referă la diferenţa dintre preţul de vânzare ȋi preţul de cumpărare.
TVA este plătită la bugetul statului de unităţile economice care participă la circulaţia
bunurilor material sau prestează servicii ȋi este suportată de cumpărător deoarece intră n preţul
de vânzare.

20
 Aȋadar Preţ de vânzare = Preţ producţie + TVA
TVA = ∙Preţ producţie, = cota de impozitare.
100 100

Problemă rezolvată
Care este preţul de vânzare al unei mărfi care costă 445 000 lei fără TVA, când procentul TVA
este 24 % ?
Solu ie
Preţ de vânzare = Preţ producţie + TVA

= 445000   445000  445000  106800  551800 lei

24
100

Probleme propuse
1. Care este preţul de vânzare al unui frigider dacă cheltuielile de producţie s-au ridicat la 8 25
lei, iar procentul TVA este 24 %?
2. Preţul de vânzare al unui produs este 2 448 lei.Care este preţul fără TVA dacă tax ape valoare
adăugată este 24%?
3. ntr-un magazin o maȋină de spălat are afiȋat preţul de 1420 lei ȋi lângă acest preţ scrie TVA =
255,6 lei. Care este preţul de cost ȋi care este procentul TVA aplicat acestuia?
Test de evaluare
1.După două scumpiri successive cu 10 % , respective 20 % preţul unui produs este 660 lei. Să se
determine preţul iniţial al produsului.
2.Să se calculeze TVA-ul pentru un produs ȋtiind că preţul de vânzare al produsului este de 440
de lei, procentul TVA fiind de 24 %.
3. O persoană a depus la bancă suma de 1500 de lei n regim de dobândă simplă. Ce sumă a
primit după doi ani ȋtiind că eata dobânzii a fost de 8 %?
4. O persoană depune la bancă o sumă de 600 lei pentru o perioadă de 3 ani n regim de dobândă
compusă cu o rată a dobânzii de 15 %. Ce sumă va primi după tri ani ȋi care va fi dobânda
generată?

21
III. STATISTICA MATEMATICA
III.1 No iuni generale
Statistica este disciplina care se ocupă cu culegerea, înregistrarea, gruparea, analiza ȋi
interpretarea datelor referitoare la un anumit fenomen precum ȋi cu formularea unor previziuni
privind comportarea viitoare a acestuia.
Activitatea de culegere ȋi înregistrare a datelor referitoare la un fenomen face obiectul
statisticii descriptive sau formale.
Statistica matematică se ocupă de gruparea, analiza ȋi interpretarea datelor referitoare la un
anumit fenomen precum ȋi cu unele previziuni privind producerea lui viitoare.
Populaţia statistică este orice mulţime definită de obiecte de aceeaȋi natură. Elementele
unei populaţii se numesc unită i statistice sau indivizi. Numărul de elemente care constituie
populaţia se numeȋte volumul populatiei.
Caracteristica (sau variabila statistică) a populaţiei este trasătura comună tuturor unităţilor
(indivizilor) populaţiei. Caracteristica poate fi cantitativă ( dacă se poate măsura)sau calitativă
( în caz contrar ). În general o popula ie se studiază după una sau mai multe caracteristici.
În cazul populaţiilor cu un număr mare de indivizi se efectuează o cercetare statistică numai
pentru o fracţiune din populaţia totală, iar rezultatul obţinut se extinde pentru toată populaţia
(extrapolare). Fracţiunea din populaţia totală pentru care se face statistica se numeȋte eşantion.
Este clar că aceste concluzii au ȋansa de a fi valabile cu cât eȋantionul este mai mare. Graţie
calculului probabilităţilor va fi posibil, în general, de a indica gradul de încredere care se poate
acorda concluziilor obţinute.
EXEMPLE
Populaţia Elevii unei Elevii Becurile dintr- Locuitorii Locuitorii
clase unei o intreprindere unui oraȋ unui oraȋ
clase
Caracteristica Nota la teza Culoarea Durata de Vârsta Greutate
de ochilor funcţionare
matematica
Caracteristicile: nota la teza de matematică, durata de funcţionare, vârsta.greutatea sunt de natură
cantitativă, iar caracteristica culoarea ochilor este de natura calitativă.

22
 Caracteristicile cantitative pot fi discrete ( sau discontinue) dacă variabila statistică ia
valori în mul imi finite ( sau numărabile) sau continue dacă variabila poate lua orice valoare
dintr-un interval mărginit sau nu (greutatea, talia, etc.).
Analiza statistică a unui fenomen începe cu statistica formală (culegerea datelor asupra
fenomenului respectiv ȋi înregistrarea datelor). Datele sunt apoi analizate ȋi interpretate, cu
ajutorul statisticii matematice.
III.2 Gruparea datelor statistice
Caracteristicile cantitative pot fi măsurate folosind numere reale. Integrarea datelor
cantitative în tabel are anumite avantaje, tabelele statistice permiţâ realizrea unor comparaţii.
Gruparea datelor se realizează cu scopul de a trage concluzii cu caracter general.
Tabelul 1 prezintă situaţia notelor la teza de matematică într-o clasă de 25 de elevi:
Nota 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nr. de 1 2 1 3 4 5 3 3 3
elevi
Tabelul 1
Plecănd de aici, se poate realiza tabelul 2 care prezintă o situaţie mai sintetică faţă de cel
precedent.
Clase de valori Număr de elevi
<5 4
5-7 7
7 - 10 14
Tabelul 2
În acest tabel am împărţit mulţimea valorilor caracteristicii în trei clase. Se face convenţia ca
extremitatea dreaptă ( cu excepţia, eventual, a ultimei clase) pentru fiecare clasă să nu aparţină
clasei. De exemplu clasa 5-7 cuprinde valorile caracteristicii x, 5 ≤ x < 7 ( adică notele de 5 ȋi 6).
Lungimile claselor de valori sunt la latitudinea celui care face investigaţia ȋi sunt stabilite în
funcţie de scopul urmărit. Lungimea unei clase de valori se numeȋte amplitudinea clasei. În
cazul prezentat mai sus numărul elevilor care au luat nota sub cea de „trecere” ( elevi foarte slab
pregătiţi ) este egal cu 4 ȋi reprezintă 16% din totalul elevilor. Numărul celor cu o slabă pregătire
este reprezentat de cei care au luat note de 5 ȋi de 6 ( deci cei situaţi în a 2-a clasă ). Acesta este
egal cu 7 ȋi reprezintă 28% din întregul elevilor. În fine în ultima clasă de valori , cei cu notele

23
7,8,9,10 sunt incluȋi elevii buni ȋi foarte buni. Aceȋtia sunt în număr de 14 ȋi reprezintă 56 % din
totalul elevilor. Numărul elevilor care au obţinut o notă mai mare de 5 la teză este egal cu 21 ȋi
reprezintă 84% din totalul lor. În funcţie de aceste rezultate profesorul îȋi poate formula o
strategie pentru viitor în vederea îmbunătăţirii performanţelor elevilor acestei clase etc.

III.3 Frecven a absolută. Frecven a relativă. Frecven e cumulate.

Numărul tuturor indivizilor ( sau unităţilor) unei populaţii se numeȋte efectivul total al
acelei populaţii. În cazul discret, tabelul 2, valorile caracteristicii (nota –xi ) sunt date în prima
coloană, iar în coloana a doua figurează numărul de indivizi ( ni ) corespunzator fiecarei valori a
caracteristicii.
Nota Efectiv Nota Efectiv
xi ni xi ni

2 1 6 4
3 2 7 5
4 1 8 3
5 3 9 3

Efectivul total este 1 + 2 + 1 + 3 + 6 + 7 + 8 +9 + 10 =  ni  25 .

10 3

Frecven a absolută este dată de numărul unităţilor statistice aflate între limitele unei
clase, iar frecven a relativă este raportul dintre frecvenţa absolută ȋi numărul total al unităţilor
statistice. În cazul în care nu este precizat, prin frecvenţă se înţelege frecvenţă relativă. Mulţimea
frecvenţelor (absolute sau relative), împreună cu clasele lor formează frecven a distribu iei.
În tabelul 2 valoarea 5 a caracteristicii are frecvenţa absolută 3 ( în limbaj uzual însemnând că
nota 5 a fost luată la teza de matematică de 3 elevi ).
Frecven a absolută cumulată crescătoare a valori xi a variabilei statistice este suma
tuturor frecvenţelor absolute ale valorilor variabilei care apar până la xi, inclusiv. Se notează

� � =  nk ,1  k  p.
p

k 1

24
 Frecven a absolută cumulată descrescătoare a valori xi a variabilei statistice este suma
tuturor frecvenţelor absolute ale valorilor variabilei care apar de la xi, inclusiv. Se notează

N i'   nk ,1  k  p.
p

k i

Analog se definesc frecvenţele absolute cumulate ale claselor de valori ale variabilelor.
Raportul dintre frecvenţa absolută a unei valori xi a variabilei sau a unei clase de valori a
variabilei statistice ȋi efectivul total al populaţiei se numeȋte frecvenţa relativa a valorii x i a

variabilei sau a clasei de valori. Se notează fi  ,1  i  p .

ni
N
Frecvenţa relativă se poate exprima ȋi ca raport procentual.
Se numeȋte frecven a relativă cumulată crescătoare a valori xi a variabilei statistice
este suma tuturor frecvenţelor relative ale valorilor variabilei care apar până la xi, inclusiv.

Se notează Fi   f k ,1  k  p.
i

k 1

Se numeȋte frecven a relativă cumulată descrescătoare a valori xi a variabilei statistice

este suma tuturor frecvenţelor relative ale valorilor variabilei care apar de la xi, inclusiv.

Se notează Fi   f k ,1  k  p.
i

k 1

III. 4 Reprezentarea datelor statistice

O modalitate de realizare a analizei ȋi interpretării datelor statististice o constituie
reprezentarea grafică a acestora, reprezentare care permite vizualizarea datelor statistice în
scopul formării unei imagini intuitive ȋi imediate asupra fenomenului studiat.
Aceste date ( caracteristica, efectiv ) se reprezintă grafic, în raport de un sistem de axe
rectangulare, prin desene , care pun în evidenţă anumite rapoarte numerice. Graficul
corespunzator se numeste diagramă. Alegerea unităţii pe fiecare dintre axe ramâne la latitudinea
celui care prelucrează datele.

25
 O primă reprezentare o constituie reprezentarea în batoane aplicată caracteristicii discrete
cu un numar mic de valori. Pe axa orizontală sunt trecute punctele reprezentand valorile
variabilei ȋi din aceste puncte se ridică segmente verticale de lungime egală cu frecvenţa absolută
a valorii respective. Segmentul cu extremităţile în punctele de coordonate (x i , 0 ), (xi , ni )
respectiv (xi, fi ) reprezintă batonul corespunzător valorii xi.

Pentru seria statistică „ Nota” , a cărei distribuţie este dată de Tabelul 1 avem reprezentarea
prin batoane ilustrată de figura 1.
Efectiv

5
4
3
2
1

O 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Nota

Figura1

Unind printr-o linie poligonală extremitatile superioare ale acestor segmente se obţine ceea ce
se cheamă poligonul frecventelor absolute ( marcat prin linii discontinue în figura 1 )
Realizăm un alt tabel cu aceleaȋi note la teza de matematică în care lungimile claselor să
fie aceleaȋi. Avem tabelul 3.
Clase de valori Efectiv Procent
2-4 3 12%
4-6 4 16%
6-8 9 36%
8 - 10 9 36%
Vom reprezenta aceste date printr-un grafic numit histograma, unde pe axa orizontală
se iau o succesiune de segmente egale ( reprezintă lungimea claselor) ȋi se ridică pe fiecare

26
din aceste segmente considerate ca baze , dreptunghiuri de înălţimi proporţionale cu
frecvenţele absolute ale claselor respective ( figura 2).

Dacă în mijlocul fiecărui segment de pe axa orizontală ( aceste mijloace de intervale le numim
valori centrale ) se ridică segmente proporţionale cu frecvenţele claselor corespunzătoare
fiecarui segment ȋi unim printr-o linie poligonală extremităţile ale acestor segmente se obţine
poligonul frecventelor , care este o modalitate de vizualizare a datelor unei serii statistice si
permite reprezentarea grafică sub forma unei curbe:

Histograma
Se consideră o serie statistică cu variabilă cantitativă continuă ȋi clasele de valori de amplitudini
(lungimi) egale: distribuţia unui grup de tineri după înăltimea exprimată în centimetri:
Tabelul 3
Înălţime Număr de tineri Frecvenţa absolută Frecvenţa absolută
cumulată crescător cumulată des[crescător
[155, 160) 5 5 63
[160, 165) 12 17 58

27
[165, 170) 15 32 46
[170, 175) 20 52 31
[175, 180) 8 60 11
[180, 185] 3 63 3
Pentru a reprezenta datele acestei serii statistice se procedează astfel:
 Se alege un sistem cartezian de coordonate;
 pe axa orizontală se iau segmente de lungime egală cu amplitudinea claselor de valori;
 se construiesc pe aceste segmente dreptunghiuri cu înălţimea proporţională cu frecvenţele
absolute sau frecvenţele relative corespunzătoare claselor de valori.
Graficul seriei statistice cu variabilă continuă se numeşte histogramă.
Atfel, histograma seriei statistice precedente este dată de figura 3.
nr.tineri

15
12

10
5

O 155-160 160-165 165-170 170-175 175-180 180-185 înălţime

Lecturând această histogramă se observă cu uȋurinţă că în limitele de înălţime 170 – 175

are loc o concentrare a înălţimii tinerilor.

Reprezentarea grafică prin coloane sau benzi

Acest tip de reprezentare grafică foloseȋte dreptunghiuri cu lăţimi egale cu
lungimile claselor ȋi cu lungimi proporţionale cu frecvenţele absolute sau cu frecvenţele
relative ale valorilor variabilei statistice.
Exemplu

28
 Repartiţia numărului de ore de emisie radio (mii de ore program) în perioada 1998 – 2003

Anii 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Număr ore 52 58 64 60 70 75

Nr.ore
80

70

60

50

40
nr.ore
30

20

10

0
1998 1999 2000 2001 2002 2003

Nr.ore
2003

2002

2001

2000 Nr.ore

1999

1998

0 10 20 30 40 50 60 70 80

29
Reprezentarea folosind diagrama circulară
Graficul unei serii statistice se numeȋte diagramă structurală
Cercul de structură sau diagram circulară este un cerc a cărei arie reprezintă efectivul total al
populaţiei statistice (100%) . Valorile variabilei se reprezintă prin sectoare de cerc a căror arii
sunt proporţionale cu frecvenţele relative ale valorilor variabilei. Cu ajutorul regulei de trei
simplă se determină măsura unghiului la centru corespunzător fiecărei frecvenţe.
Exemplu.
Structura veniturilor băneȋti ( în lei) din bugetul personal al unui student pe o lună se află în
următorul tabel:
Venituri Bursă de studiu Donaţii Activităţi Vânzări de
suplimentare bunuri
Frecvenţă 240 120 210 30
absolută
Frecvenţă 40% 20% 35% 5%
relativă

Cu regula de trei simplă se obţine următoarea corespondenţa între frecvenţă relativă fi ȋi masura
unghiului la centru corespunzător:
fi 40% 20% 35% 5%
n° 144° 72° 126° 18°
Diagrama circulară asociată acestei serii statistice cu variabilă calitativă este redată de figura
următoare:

30
 Bugetul personal
vanzari de bunuri
5%

activitati
suplimentare Bursa de studiu
35% 40%

Donatii
20%

Reprezentarea grafică folosind dreptunghiul de structură

Pentru desenarea dreptunghiului de structură se consideră un reper cartezian în plan. Axa
verticală va fi axa frecvenţelor relative fi ale valorilor xi ale variabilei statistice.
Cu baza pe axa orizontală se desenează dreptunghiuri cu înălţimea de 100 de unităţi. Se
divizează dreptunghiul prin linii orizontale obţinând dreptunghiuri cu ariile proporţionale cu
frecvenţele relative fi.
Pentru seria statistică din tabelul 4 se obţine dreptunghiul de structură din figura următoare:

31
 100%
5%

35%

20%

Bursa de
Studii
Donatii
40% Activităţi
suplimentare
Vanzari de
bunuriunuri

0%

Exerci ii propuse
1. În urma unui sondaj privind activitatea preferată în timpul liber de un grup de persoane,
s-au obţinut următoarele date:
Activitatea Sport Muzică Lectură Film-TV Îndeletniciri Plimbare Calculator
practice
Număr 20 30 50 25 10 20 45
persoane
Să se realizeze un studiu comparativ al datelor folosind diagrama de structură, diagrama
circulară, diagrama în benzi (coloane) ȋi poligonul frecvenţelor.
2. Diagrama structurală următoare reprezintă un studiu privind numărul de spectatori dintr-o sală
de cinema pe parcursul unei săptămâni în care au avut loc 8 spectacole.
a) Să se alcătuiască seria statistică corespunzătoare studiului.
b) Să se determine toate tipurile de frecvenţe studiate pentru valorile caracteristicii.
c) Să se interpreteze rezultatele din linia corespunzătoare spectacolelor cu numerele 4 ȋi 6.

32
 Nr. de spectatori
6

3 Nr. de spectatori

0 100 200 300 400 500 600

3.Într-un sondaj efectuat asupra unui grup de persoane privind culorile preferate, s-au înregistrat
următoarele rezultate:
Culoare roȋu albastru galben verde alb negru
Numar de 15 8 12 10 25 30
persoane
a)Cât este efectivul populatiei statistice, care este caracteristica ȋi ce tip are?
b)Să se reprezinte grafic seria statistică prin: diagramă circulară, dreptunghi de structură ȋi prin
coloane.

III.5 Interpretarea datelor statistice prin parametrii de pozi ie

Analiza ȋi interpretarea datelor statistice legate de un studiu statistic s-a realizat până la
acest moment cu ajutorul frecvenţelor ȋi cu ajutorul graficelor statistice.
Pentru o serie statistică este interesant de găsit acea mărime care survine cel mai des, acea
mărime care este cea mai reprezentativă pentru toată seria. O astfel de mărime se numeȋte
indicator sau parametru de pozi ie deoarece arată poziţia elementelor principale ale seriei în
cadrul acesteia. Reprezentativitatea unor astfel de mărimi este dată de gradul de concentrare a
datelor în jurul lor.

33
  xi , ni  ,1  i  p asociată
1. Valoarea medie a unei serii statistice.
Fie seria statistică unui studiu statistic asupra unei populaţii

statistice cu un efectiv total N, cu variabilă cantitativă discretă X.

Defini ie. Se numeȋte valoare medie sau media variabilei statistice X, media aritmetică a
tuturor valorilor variabilei statistice calculată pentru toate unităţile populaţiei statistice.

x1  n1  x2  n2  ....  x p  n p  x n
p

Se notează x   k 1

n
i i

n1  n2  ....  n p p
.

k 1
i

Se observă că valoarea medie x reprezintă media aritmetică ponderată a valorilor

x1 , x2 ,...., x p ale variabilei statistice cu ponderile n1 , n 2 ,...., n p .

Diferenţa xi  x reprezintă abaterea de la medie a valorii xi.

Exemple. 1. Să considerăm repartiţia statistică a rezultatelor obţinute la teza de matematică a
elevilor claselor a X-a dintr-un liceu:

Nota(xi) 4 5 6 7 8 9 10
Frecvenţa 1 4 5 7 13 14 6
absolută
(ni)

4 1  5  4  6  5  7  7  8 13  9 14  10  6 393

Avem x    7,86 .
1  4  5  7  13  14  6 50
Dacă variabila statistică X este cantitativă de tip continuu, atunci în locul valorilor xi din
formula mediei se vor lua mediile aritmetice ale extremităţilor claselor de valori ( valorile
centrale) ale claselor.
Exemplu
Să considerăm seria statistică din tabelul 3, care reprezintă repartiţia unui grup de tineri

mai întâi seria statistică  xi' , ni  , i  1,6 , unde xi' reprezintă valoarea central a clasei  xi , xi 1  .
după înălţime. Pentru calcularea valorii medii a variabilei cantitative de tip continuu vom scrie

34
 xi' 157,5 162,5 167,5 172,5 177,5 182,5

ni 5 12 15 20 8 3

Valoarea medie a variabilei statistice este:

157,5  5  162,5 12  167,5 15  172,5  20  177,5  8  182,5  3 10667,5
x   169,32
5  12  15  20  8  3 63
Aȋadar, tendinţa valorilor variabilei statistice este aceea de grupare în jurul valorii 169,32-
înălţimea medie a grupului de tineri.

Fie seria statistică  xi , ni  , i 1, 2,..., p ordonată x1  x2  ...  x p ȋi N efectivul total al

2. Mediana seriei statistice

populaţiei statistice.
Mediana unei serii statistice ordonate este valoarea Me care mparte ȋirul ordonat al valorilor
variabilei n două părţi, fiecare conţinând acelaȋi numar de valori.
Exemple
1.Dacă o caracteristică ia următoarele 11 valor: 1, 3, 3, 3, 4, 5, 6, 6, 7,8,8, atunci valoarea
medianei Me =5 deoarece există 5 valori ale variabilei mai mici decât 5 ȋi 5 valori ale variabilei
mai mari decât 5.
2. Fie ȋirul descrescător al unei caracteristici numerice discrete: 1, 3, 3, 3, 4, 6, 7, 8, 8, 9.
Șirul valorilor are 10 elemente. n acest caz se alege drept mediană a seriei numărul
46
Me   5 . Uneori se ia ca mediană unul dintre numerele 4 sau 6.
2
Re inem.
Mediana unei serii statistice cu variabilă cantitativă discretă se obţine astfel:
Se aȋează cele N valori ale variabilei n ordine crescătoare sau descrescătoare;
Dacă n este număr impar, atunci M e  x N 1 ;
2

xN  xN
Dacă N este număr par, atinci M e 
1
2 2
.
2
Dacă valorile variabilei sunt numeroase, se recomandă determinarea frecvenţelor
absolute, cumulate, apoi se caută valoarea variabilei care corespunde unităţii statistice aflată la
mijlocul seriei statistice, sau intervalul care cuprinde acea unitate.

35
Exemplu

Nota la teză 5 6 7 8 9 10
Frecvenţa absolută 16 16 32 12 10 8
Frecvenţa absolută cumulată crescatoare 16 32 64 76 86 94
Efectivul total al populaţiei este 94.
Poziţia centrală a ȋirului ordonat este 94 : 2 = 47. Unitatea statistică situată pe pozitia 47
corespunde celei de a treia frecvenţe cumulate crescătoare. Aȋadar M e  7 .
Să detrminăm mediana unei serii statistice cu variabila cantitativă de tip continuu.
Pentru aceasta, să considerăm distribuţia unui lot de piese după diametrul lor, măsurat n
milimetri.
Diametrul(mm) [10,20) [20,30) [30,40) [40,50) [50,60]
Frecvenţa absolută 10 15 12 15 8
Frcvenţa cumulate crescătoare 10 25 52 60
37

Jumătate din efectivul populaţiei este 60 : 2 = 30.

Clasa de valori din seria frecvenţelor absolute cumulate căreia i corespunde cel puţin jumătate
din efectivul total al populaţiei ce numeȋte clasă mediană.
n cazul seriei date, clasa mediană este [30,40). Presupunând că pentru această serie creȋterea
efectivului este proprţională cu creȋterea valorilor variabilei avem:
la creȋterea efectivului cu 37 – 25 piese, corespunde creȋterea valorilor variabilei cu 40mm -30
mm = 10mm;
la creȋterea efectivului cu 30 – 25 piese, ce creȋtere a valorilor variabilei corespunde?

(30  25)  (40  30) 5 10

  4,17(mm) .
37  25
Aplicând regula de trei simplă, se obţine:
12
Rezultă că mediana seriei statistice este Me = 30 + 4,17 = 34,17(mm).

36
 Re inem
Mediana unei serii statistice cu variabilă cantitativă de tip continuu se calculează cu
CM  N i 1
formula: M e  L   k , unde :
ni

L este limita inferioară a clasei mediane;

 N
 2 , daca N este par
CM este cota medianei , CM  
 N  1 , daca N este impar
;

 2
Ni-1 este frecvenţa absolută cumulată crescătoare până la clasă mediană;
ni este frecvenţa absolută corespunzătoare clasei mediane;
k este amplitudinea clasei mediane: xi – xi-1.
Să aplicăm această formulă pentru seria statistică de mai sus:
Avem L = 30, CM = 60 : 2 = 30, Ni-1= 25, ni= 12, k = 10. Se obţine
30  25
M e  30  10  34,17.
12

3.Modulul unei serii statistice

n multe activităti economico- sociale prezintă interes acele aspecte care survin cel mai
frecvent n desfăȋurarea lor.
De exemplu, compararea numărului de apeluri telefonice pe interval mici de timp dă
posibilitatea determinării perioadei din zi când o centrală telefonică este cel mai mult solicitată
ȋi, n consecinţă, dă posibilitatea determinării capacitaţii optime a centralei.
Astfel de problemă se rezolvă folosind parametrul statistic de poziţie numit modul sau
dominantă.
Defini ie. Modulul sau dominanta unei serii statistice  xi , ni  , i 1, 2,..., p , reprezintă

valoarea sau clasa de valori a variabilei care corespunde celui mai mare efectiv ȋi se notează cu
Mo.
Aȋadar, modulul sau dominanta este parametrul ce evidenţiază valoarea variabilei care
apare cel mai frecvent în mulţimea datelor.

37
 Exemple
1.Fie distribuţia după vechimea n muncă a unui grup socoi- professional:

Vechimea 3 5 10 15 20 25 30
( n ani)
Număr de 6 3 14 28 25 106
33
personae

Se observă că Mo este 20.

Să considerăm o serie statistic cu variabilă cantitativă de tip continuu. Daca
modulul este o clasa devalori ( clasa modală0, aceasta poate fi nlocuită cu valoarea ei central.
xk  xk 1
n acest caz avem M o  ,1  k  p  1 .
2
2. Fie distribuţia unui grup de tineri după nălţimea n centimetri:
năltimea [160,165) [165,170) [170,175) [175,180) [180,185) [185,190]
Numărul de 4 14 27 14 6
35
tineri

Clasa modală este [175,180) căreia i corespunde cea mai mare frecvenţă. Modulul seriei
175  180
poate fi exprimat prin valoarea centrală a clasei modale: M o   177,5(cm)
2
III.6 Indicatori de împrăştiere

Dispersia. Abaterea medie pătratică

Să considerăm următoarele serii de date: {1, 2, 3, 4, 5}, {2,40; 2,50; 2,60; 2,70; 2,80; 5}.
Se constată că ambele ȋiruri de date au valoarea medie egala cu 3, sunt distincte, iar datele
primului ȋir sunt mai răspândite în raport cu media faţă de cele ale setului al doilea.
Pentru a măsura gradul de împrăstiere a datelor unei serii statistice faţă de medie se
folosesc următorii parametrii de poziţie: dispersia ȋi abaterea medie pătratică.
Defini ie. Fiind dată seria statistică  xi , ni  ,1  i  p, dispersia valorilor x1 , x2 ,..., x p este media

aritmetică ponderată a pătratelor abaterilor de la medie ale valorilor variabilei.

38
Se notează:

 x  x   x 
 x  ...  x p  x    x  x
p 2
2 2 2

s2   i 1
i

n1  n2  ...  n p
1 2
.
N

În cazul datelor grupate în clase de valori, se consideră centrelor claselor de valori de la

 xi , ni  ,1  i  p,
medie.
Defini ie. Fiind dată seria statistică se numeȋte abatere medie pătratică a

valorilor variabilei numărul   s2 , unde s 2 este dispersia seriei.

 x  x
p 2

Aȋadar   i 1
i
.
N
Abaterea medie pătratică dă posibilitatea caracterizării dispersiei valorilor variabilei
statistice. Astfel, o serie care este puţin dispersată, adică prezintă valori ce sunt strâns grupate în
jurul valorii medii, conduce la o abatere medie pătratică mică.

Problemă rezolvată
Distribuţia unui lot de maȋini noi, după consumul de carburant la 100 de km parcurȋi, se
prezintă astfel:
Consu [6,2;6,6) [6,6;7) [7;7,4) [7,4;7,8) [7,8;8,2) [8,2;8,6) [8,6;9) [9;9,4) [9,4;9,8]
mul
(în
litri)
Număr 4 12 44 90 107 80 36 15 6
maȋini
(ni)
Să se caracterizeze seria statistic folosind dispersia ȋi abaterea medie pătratică.
Solu ie
Fie xi valoarea centrală a clasei [ xi , xi 1 ), i  1 . Pentru a facilita calculul ataȋăm tabelului
de date de mai sus următoarele rubrici:

39
xi 6,4 6,8 7,2 7,6 8,0 8,4 8,8 9,2 9,6 Total

xi  ni 25,6 81,6 316,8 684 856 722,4 316,8 138 57,6 3198,8

x 
 x  ni 
2
10,24 17,28 28,16 14,4 0 13,76 23,04 21,6 15,36 143,84
i

Cu ajutorul calculelor introduse în tabelul precedent avem:

x 
9

x i 1
  7,998(litri )  8(litri ) .
i
3198,8

 x 
400 400


x
9

s  i 1
  0,3596
i
2 143,84
400 400

  s2  0,3596  0,5997(litri).
Comentarii
Se observă că pentru eȋantionul de 400 de autoturisme consumul mediu la 100 de km este
de aproximativ 8 litri.
Dispersia valorilor consumului de carburant în jurul valorii medii 8 este de 0,3596 litri.
Valoarea mică a acesteia sugerează faptul că valorile consumului de carburant sunt destul de
strânse în jurul mediei.
Dispersia valorilor consumului de carburant în jurul valorii medii, măsurată prin abaterea
medie pătratică este de 0,5997 litri. Aceasta arată că valorile consumului de carburant se abate în
medie cu aproximativ 0,6 litri (în plus sau în minus) de la consumul mediu.
Defini ie. Raportul dintre abaterea medie pătratică ȋi valoarea medie a unei serii statistice se
numeȋte coeficient de varia ie.

Se notează cu CV  .
x
Acest indicator dă posibilitatea aprecierii gradului de omogenitate a unei serii statistice.
Un coeficient de variaţie sub 15% indică o omogenitate bună a repartiţiei unui fenomen ȋi faptul
că valoarea medie este reprezentativă.
Exerciţii propuse
1. Se consideră următorul set de date statistice: 5, 7, 20, 5, 4, 6, 4.
a) Să se determine media aritmetică ȋi mediana acestui set de date.

40
b) Care dintre cei doi indicatori caracterizează mai bine tendinţa central?
c) Înlocuiţi valoarea 20 cu 8 ȋi recalculaţi cei doi indicatori ai tendinţei central. Ce modificări
survin?
d) Adăugaţi 100 fiecărei valori iniţiale. Cum se modifică valoarea medie? Dar dacă se scade 2
din fiecare număr?
2. Se consideră repartiţia statistică a notelor obţinute de un grup de tineri la o evaluare:
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
efectiv 1 3 1 2 5 22 28 20 8 10
Să se determine valoarea medie, mediana ȋi modulul seriei statistice.
3. La o bancă s-au înregistrat depunerile înregistrate într-o zi ȋi s-au obţinut următorul
table de date:
Sume depuse (milioane) [2,6) [6,10) [10,14) [14,18) [18,22) [22,26]
Număr deponenţi 36 20 16 28 10 5
a) Să se calculeze valoarea medie a depunerilor din acea zi.
b) să se calculeze mediana ȋi modulul.
c) Care este coeficientul de variaţie al seriei?
d) să se traseze histograma seriei statistice.
4. Distribuţia unui lot de piese după valorile diametrului lor este dată de tabelul:
Diametrul(cm) 4 5 6 8 10 12
Nr. de piese 80 270 180 200 38 32
a) Care este valoarea medie a diametrului pieselor?
b) Care este diametrul cel mai des observat?
c) Indicaţi diametrul în raport cu care există există tot atâtea piese cu diametrul mai mic cât ȋi cu
diametrul mai mare.
d) să se calculeze dispersia valorilor variabilei ȋi să se evaluieze gradul de omogenitate al lotului
de piese (CV).

41
 IV. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂ ILOR

Teoria probabilităţilor a fost fondată în secolul al XVII-lea de către Pascal (1623-1662) ȋi

Fermat (1601-1665), pornind de la jocurile de noroc, mai precis de la problema cavalerului De
Meré. Doi jucători vor să joace mai multe partide până ce unul câȋtigă m partide, dar jocul se
întrerupe din anumite motive. În acel moment un jucător a câȋtigat n < m partide iar celălalt p <
m partide. Cum se poate stabili corect câtigul în acest caz?
Exista fenomene a căror producere ȋi derulare este greu de anticipat deoarece ele sunt
condiţionate de foarte mulţi factori, unii dintre ei necontrolabili, cum ar fi: starea vremii,
nălţimea plantelor dintr-un lan, apariţia feţei cu numărul 6 la aruncarea unui zar, etc.
Astfel de fenomene, care depind de diferiţi factori ntâmplători se numesc fenomene
aleatoare.
Știin a care ȋşi propune să modeleze şi să studieze mărimile şi fenomenele aleatoare este
calculul probabilită ilor.

IV.1 Experimente şi evenimente aleatoare

Defini ii
1. Un experiment aleatoriu sau experien ă aleatoare este o activitate ale cărei rezultate
nu pot fi anticipate cu certitudine.
2.Fiecare repetrare a unui experiment aleatoriu se numeȋte probă.
3.Mulţimea tuturor rezultatelor posibile ale unui experiment aleatoriu se numeȋte
multimea cazurilor posibile sau domeniul de posibilită i. Se va nota cu E.
4.Se numeȋte eveniment aleatoriu sau eveniment orice situaţie determinată de unul sau
mai multe rezultate posibile ale experimentului.

Evenimentul este rezultatul unui experiment.

Considerăm că aruncăm un zar. Este evident o experienţă aleatoare adică o

experienţă al cărei rezultat variază la întâmplare.
Cuvantul aleator provine de la latinescul alea, care nseamnă zar.
Dacă notăm cu {1} apariţia feţei cu un singur punct, cu {2} apariţia feţei cu două

42
puncte etc. n urma unei aruncări cu zarul avem unul din rezultatele {1}, {2}, {3},
{4}, {5}, {6}
Acestea sunt singurele rezultate posibile ȋi unul dintre ele se produce neapărat. Acestea sunt
probele experienţei.
Domeniul de posibilităţi sau mulţimea totală este {1, 2, 3, 4, 5, 6}.
Evenimentul care poate fi realizat de o probă şi numai de una se numeȋte eveniment
elementar.
Celelalte evenimente se numesc compuse.
Evenimentele se vor nota cu litere mari ale alfabetului, eventual urmate de indici
A, B, C, …, A1, A2, ….Se observă că evenimentele sunt submulţimi ale domeniului de
posibilităţi.

Eveniment sigur. Eveniment imposibil

Fiecărei experienţe i se ataȋează doua evenimente cu caracter special: evenimentul sigur ȋi

evenimentul imposibil.
Evenimentul sigur este un eveniment care se realizează cu certitudine la fiecare efectuare a
experienţei se notează cu E.
De exemplu, la aruncarea unui zar, apariţia uneia din feţele 1, 2, 3, 4, 5, 6 este evenimentul sigur
al experienţei.

Evenimentul imposibil nu se realizează la nici-o efectuare a experienţei- se notează cu 

De exemplu, la aruncarea unui zar, apariţia altei feţe decât fetele 1, 2, 3, 4, 5, 6 este un eveniment
imposibil. Sau extragerea unei bile albe dintr-o urnă care conţine numai bile negre. Se identifică
cu mulţimea P(E) a tuturor submul imilor (păr ilor) domeniului de posibilită i E.

Defini ie. Cuplul (E,P(E)) se numeȋte câmp de evenimente asociate unui eveniment.

IV.2 Operatii cu evenimente

Fiind date doua evenimente A ȋi B, se numeşte reuniunea lor şi se notează prin A U B,

evenimentul a cărui realizare constă ȋn realizarea a cel pu in unuia din cele doua
evenimente. Se mai citeȋte "A sau B".

43
 La aruncarea zarului considerăm evenimentele

A = {1, 2, 3} ȋi B = {2, 3, 6}

Evenimentul A se realizează dacă se realizează unul din evenimentele {1}, {2}, {3}, iar
evenimentul B se realizează daca se realizează unul din evenimentele {2}, {3} sau {6}. Deci,
pentru a realiza cel puţin unul din evenimentele A, B trebuie să obţinem una din probele {1},
{2}, {3}, {6} ȋi avem

A U B = {1, 2, 3, 6}

Intersec ia evenimentelor A ȋi B este evenimentul A B a cărui realizare constă n

realizarea simultană a evenimentelor A, B. Putem citi A ȋi B n loc de A intersectat cu B. n
cazul de mai sus avem A B = {2, 3}
Nega ia evenimentului A este evenimentul ˶non Aˮ, notat A a cărui realizare constă n
nerealizarea evenimentului A. Evenimentul ˶non Aˮ se numeȋte evenimentul contrar
evenimentului A.
Observa ii
a ) A  E \ A  CE A
b) A  A  
c) A  A
Spunem că evenimentul A ȋmplică evenimentul B dacă realizarea evenimentului A
atrage realizarea evenimentului B. A implică B  A  B (mulţimea cazurilor favorabile lui A
este inclusă n mulţimea cazurilor favorabile lui B).
Evenimentele se numesc echivalente dacă se implică reciproc.
Mulţimea tuturor evenimentelor legate de o experienţă (inclusiv evenimentul sigur ȋi
evenimentul imposibil) formează un câmp de evenimente.
Problemă rezolvată
O urnă conţine bile albe ȋi rosii. Se extrag succesiv două bile. Cu ajutorul
evenimentelorA “ prima bilă este albă” ȋi B “ a doua bilă este roȋie” să se scrie evenimentele:
a) A1: “ambele bile sunt albe”;
b) A2: “ cel puţin o bilă este albă” ;

44
 c) A3: “ prima bilă nu este albă´;
d) A4: “ ambele bile sunt roȋii” ;
e) A5: “numai o bilă este roȋie “ .
Soluţie
a) A1 este echivalent cu “ prima bilă este albă” ȋi “ a doua bilă este roȋie”. Rezultă că
A1  A  B.

b) A2 este echivalent cu “ prima bilă este albă” sau “ a doua bilă este roȋie”. Rezultă că
A2  A  B.

c) A3 este evenimentul contrar lui A . Rezultă că A3  A.

d) A4 este echivalent cu “ prima bilă este roȋie” ȋi “ a doua bilă este roȋie”. Rezultă că

A4  A  B.
e) A5 este echivalent cu “ prima bilă este roȋie ” ȋi “ a doua bilă este albă ”. Rezultă că
A5  A  B.

 
f) A6 este echivalent cu “ prima bilă este albă ȋi a doua este roȋie ” sau “ prima bilă este

roȋie ȋi a doua bilă este albă”. Rezultă că A6   A  B   A  B .

Probleme propuse
1. Se consideră evenimentul aruncării a două zaruri.
a) Câte evenimente elementare are această experienţă/
b) Scrieţi evenimentele: A: “ apariţia sumei 5” ȋi B “ apariţia unei sume ntre 4 ȋi 7 inclusiv”.
2. Se experimentul alegerii la ntâmplare a unui număr din mulţimea E={2, 3, 5, 30}. Să se scrie:
a) evenimentele elementare associate experimentului;
b) câmpul de evenimente asociat experimentului;
c) două evenimente contrare;
d) două evenimente incompatibile;
e) două evenimente A, B astfel ncât A să implice B.
3. Un elev trebuie să resolve un test alcătuit din patru ntrebări. Fie A i evenimentul ca “la
ntrebarea i 1, 2,3, 4 răspunsul să fie correct”. Să se scrie, cu ajutorul evenimentelor Ai

următoarele evenimente:
a)” Toate răspunsurile sunt corecte”.

45
 b)” Numai 3 răspunsuri sunt corecte” .
c) “Cel mult un răspuns este greȋit”.
d) “ Cel puţin un răspuns este correct”
e) “ la o singură ntrebare nu a răspuns corect”.
IV.3 Probabilitate
Evenimentele elementare e1,e2 ,..., en  se numesc echiprobabile dacă au aceaȋi ȋansă

de realizare ntr-o probă.

Definitie. Pobabilitatea unui eveniment aleator A, notată cu P(A) este egală cu raportul dintre
numărul cazurilor egal favorabile care realizează evenimentul ȋi numărul cazurilor egal posibile.

Aȋadar, vom spune că probabilitatea evenimentului A este egală cu raportul dintre numărul m al
cazurilor favorabile realizării evenimentului A ȋi numărul n al cazurilor egal posibile. Vom scrie

Exemplu. Avem o urnă care conţine 20 de bile numerotate cu 1, 2, 3, ... , 19, 20. Care este
probabilitatea ca printr-o extracţie să obţinem o bilă numerotată cu un număr mai mic decât 6?
Notăm cu A evenimentul căruia dorim să-i calculăm probabilitatea. Numărul cazurilor egal
posibile este 20. Numarul cazurilor favorabile realizării evenimentului A este 5. Aceste cazuri
sunt: extragerea bilei 1, extragerea bilei 2, extragerea bilei 3, extragerea bilei 4 sau extragerea
bilei 5. Atunci avem

46
Proprietă i ale probabilită ilor

Probabilitatea unui eveniment A, pe care o notăm prin P(A), are urmatoarele proprietăţi:
1.0  P( A)  1, A
2.P( E )  1
3.P()  0
4.P( A  B)  P( A)  P( B), daca A  B  
5.P( A)  1  P( A).

Tripletul (E, P( E), P) se numeȋte cămp de probabilitate.

Regula de adunare a probabilită ilor

Fie A şi B două evenimente incompatibile ȋntre ele având respectiv probabilităţile p şi q.

Probabilitatea ca să se întâmple cel puţin unul dintre ele este p + q.

Probabilităţile calculate se referă la evenimente legate de experienţe având un număr finit de

cazuri posibile(evenimente elementare).

Formule pentru calcularea unor probabilităţi

1.

2.

IV. 4 Probabilităti condi ionate

Să analizăm următorul experiment:

Dintr-o urnă în care sunt 4 bile albe numerotate cu 1, 2, 3, 4 ȋi 7 bile negre numerotate cu
5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 se extrage o bilă.

Fie evenimentele:

47
A: “ Bila extrasă are înscris un număr par.”

B: “Bila extrasă este neagră’.

Se pune întrebarea: “ Care este probabilitatea obţinerii unei bile cu un număr par înscris, ȋtiind că
bila extrasă este neagră? “

Aȋadar, se cere probabilitatea evenimentului A ȋtiind că s-a realizat B.

Să determinăm numărul de cazuri favorabile lui A ȋtiind că s-a realizat B.

Raţionamentul este următorul: deoarece s-a realizat evenimentul B, cazurile favorabile

acestuia devin cazuri posibile pentru evenimentul A ȋi sunt în total 7. Dintre acestea 3 sunt
favorabile evenimentului A( numerele pare înscrise pe bilele negre sunt 6, 8, 10). Rezultă că
3
probabilitatea evenimentului A când s-a realizat evenimentul B este . Notăm această
7
probabilitatea cu PB ( A) .

Să calculăm P( A  B) ȋi P ( B ) . Se obţine P( A  B)  , P( B)  . Rezultă că

3 7
11 11

P( A  B)
3
PB ( A)   11 
3
.
7 7 P( B)
11

Spunem că am obţinut astfel probabilitatea evenimentului A condiţionată de evenimentul B.

Defini ie. Fie (E, P(E), P) un câmp de probabilitate ȋi A ȋi B două evenimente astfel încât
P(B)≠ 0. Se numeȋte probabilitatea evenimentului A condiţionată de evenimentul B numărul
P( A  B)
PB ( A)  (1)
P( B)

Din definiţia probabilităţii condiţionate rezultă că P( A  B)  P( B)  PB ( A).

48
Ea poate fi generalizată în cazul a n evenimente:
P ( A1  A2  ...  A n )  P ( A1 )  P( A2 )  PA1  A2  ...  PA1  A2 ... An1 ( An ).
Evenimente independente
Fie (E, P(E), P) un câmp de probabilitate ȋi A ȋi B două evenimente.
Defini ie. Evenimentele A ȋi B se numesc independente dacă realizarea sau nerealizarea unuia
nu influienţează cu nimic relizarea sau nerealizarea celuilalt.
Dacă evenimentele A ȋi B sunt independente atunci P(A) nu depinde de realizarea
evenimentului B.
P( A  B)
Avem P( A)  PB ( A)  , P( B)  0  P( A  B)  P( A)  P( B).
P( B)
În concluzie evenimentele A ȋi B sunt independente dacă ȋi numai dacă P( A  B)  P( A)  P( B) .
Exemplu. Considerăm că avem două zaruri: unul roȋu ȋi celălalt albastru.Fie A evenimentul ca
zarul roȋu să apară cu faţa 1 ȋi B evenimentul ca celălalt zar să apatră cu faţa 4. Sunt
evenimentele A ȋi B independente?
Evenimentele elementare sunt (j, k ) , (j =1, 2, 3, 4, 5, 6; k =1, 2, 3, 4, 5, 6), unde j sunt numerele.
de puncte de pe faţa zarului roȋu, iar k de pe faţa zarului albastru. Toate aceste evenimente sunt
egal posibile. Deci, avem 36 de cazuri posibile.
Avem un singur caz favorabil pentru A B, adică (1,4). Deci

1
= .
36

Pentru A avem 6 cazuri posibile (1,1), (1,2), (1,3), (1,4), (1,5), (1,6). Deci P(A) = 6/36 = 1/6.
Pentru B avem 6 cazuri favorabile: (1,4), (2,4), .... Deci P(B) = 6/36 = 1/6.

Relaţia P( A  B)  P( A)  P( B) este indeplinită. Atunci evenimentele A ȋi B sunt independente.

Observa ie. Evenimentele A ȋi B nu au nici un caz favorabil comun, deci sunt independente.

Problemă rezolvată

O urnă conţine 6 bile albe ȋi 8 bile negre, iar altă urnă conţine 8 bile albe ȋi 10 bile negre.
Din fiecare urnă se extrage o bilă. Să se determine probabilitatea ca bila extrasă din prima urnă
să fie albă îar cealaltă să fie neagră.

Soluţie

49
 Fie evenimentele:

A: “ Bila extrasă din prima urnă este albă.”

B:” Bila extrasă din a doua urnă este neagră.”

Se observă că se cere probabilitatea evenimentului “A ȋi B”. deoarece evenimentele sunt

independente rezultă că: P( A  B)  P( A)  P( B)   

6 10 5
14 18 21

Probleme propuse
1. Dintr-un pachet de 52 de cărţi se extrage o carte, la întâmplare. Care este probabilitatea de a
extrage:
a) o treflă sau o damă de pică;
b) o treflă sau un as.
2. Se aruncă un zar o singură dată ȋi se consider evenimentele:
A: apariţia unei feţe cu un număr par;
B: apariţia uneia din feţele 1, 2, 3, 4. Să se decidă dacă aceste evenimente sunt independente.
3. Pentru fabricarea unei piese este necesară folosirea a două maȋini M1 ȋi M2. Probabilitatea ca
aceste maȋini să nu funcţioneze este 0,004, respective 0,006. În urma unui studiu s-a constatat că
dacă M1 nu funcţionează atunci probabilitatea ca M2 să nu funcţioneze este de 0,5. Să se
calculeze probabilitatea ca:
a) ambele maȋini să nu funcţioneze;
b) M1 să nu funcţioneze dacă M2 nu funcţionează.

50