Evul medieval a început în jurul anului 400 si a durat pana in anul

1500.

In evul mediu vietile oamenilor au fost limitate, deoarece acestia nu au putut

să se mute şi nu au putut să-si schimbe locul de muncă. Singura data cand
s-au mutat oameni a fost atunci când a existat un festival de marfuri.
Aceasta a fost atunci cand oameni au putut cumpăra bunuri diferite. A fost,
de asemenea, singurul moment in care oamenii au putut să comercializeze si
sa-si procure marufurile de care aveau nevoie.

Deoarece viaţa popoarelor sărace a fost atât de limitata, ei nu credeau

in moda imbrăcămintei. Oamenii nobili s-au gândit zi şi noapte la haine si
moda, deoarece au avut bani să-si cumpere materiale şi să croiasca haine
frumoase. Oamenii săraci au avut comerţ cu hainele lor si bunurile lor, de
care aveau nevoie. Acest mod de viaţă a fost numit societatea piramida,
deoarece grupurile de oameni au fost într-o formă ca şi în cazul în care ar f
fost o piramida de oameni.

În Evul Mediu oamenii faceau hainele acasă. Orasele au avut din ce in

ce mai multi oameni si persoane de specialitate, au început să plătească
ţesători, croitori, cizmari, şi alte persoane pentru a face haine pentru ei.
Majoritatea lucrătorilor au început să croiasca pe marimea oamenilor pentru
a se potrivi hainele intr-un mod elaborat.

Taranii purtau de obicei o formă de rochie lungă din lână. Nu a fost

aproape nici o schimbare în stilul clasei de jos. Femeile purtau o tunica, care
se transformă într-o rochie dantelată şi pentru a se potrivi în partea
superioară a corpului. Barbatii au inceput sa poarte lenjerie cu pantaloni
largi, numit în conformitate cu tunicile lor. Unii purtau, de asemenea, diferite
tipuri de jambieri.

Clasa de guvernământ s-au preocupat cu moda şi a existat o serie de

stiluri în timpul Evului Mediu. În Evul Mediu târziu, unele femei purtau
voaluri, fleuri de păr din metal, drapate şi acoperitoare pe gat numite
wimples. Oamenii care au atacat Europa a adus mai multe materiale diferite.
Moda nu sa schimbat prea mult, dar materialele folosite pentru
îmbrăcăminte a diversifcat stilul. Unele dintre materialele folosite a fost
mătasea, satin, si brocarturi.

Tunica a rămas aceiasi, dar au fost făcute mai frumoasa, cu bijuterii,

broderii, blană şi de tundere.

Datorita faptului ca in acele vremuri drumurile comerciale intre orase

erau proaste si deseori atacate de hoti, oamenii stateau mai mult in orasul
sau satul de origine si se foloseau doar de tesaturile disponibile local. Din

1
moment ce toti aveau acces la aceleasi bunuri, distinctia se facea cu ajutorul
bijuteriilor. Catre mijlocul secolului al XI-lea, cand regii si nobilii au devenit
mai puternici si isi puteau apara mai usor domeniile, rutele comerciale au
fost imbunatatite. Ca urmare, au inceput sa fe transportate tesaturi noi, mai
fne, mai costistoare, mai bogate, pe care le cumparau doar cei care si le
permiteau. Din acest moment, vestimentatia a devenit un semn al statutului
social si marimii averii – la fel ca si in ziua de azi.

Cele 30% dintre hainele care nu erau facute in casa, erau cusute de
croitori si cusatorese, de obicei pentru o clientela bogata. In anii 1500, cei
mai ceruti si ocupati croitori din Franta dadusera peste o mina de aur – o
modalitate efcienta si economica de a-si prezenta marfa: creau modele in
miniatura ale croielilor, cu care imbracau papusi! De jumatate sau o treime
din inaltime normala a unei persoane, aceste papusi purtau haine identice
pana la ultimul detaliu cu cele pe care croitorul respectiv le putea face
pentru clientele sale. Acestea puteau studia papusile si alege stilurile care le
doreau. Ulterior, hainele erau croite pe masura exacta a celui sau celei care
le platea.

Papusile imbracate si-au gasit curand drum catre alte tari si au devenit
unul dintre cele mai populare modalitati de raspandire a modei. Monarhilor si
curtierilor, in particular, le placeau sa le primeasca in dar si iti tineau croitorii
ocupati punandu-i sa copieze ultimele stiluri.

De fapt, aristocratii au fost intotdeauna consumatorii cei mai evidenti

ai modei. Se spune ca regina Elisabeta I ar f avut peste 1.000 de rochii,
multe dintre ele primite cadou.

2
 1.1. ROCHIA DE MIREASA

Istoaia rochiei d emireasa

incepe cam in Evul Mediu,
vesmantul de rochiei de mireasa
avea culorile curcubeului, idee ce isi
avea originile in culturile egiptene si
in credinta in zeul soare Ra. Cele
mai predominante culori erau cele
in nuante de galben, portocaliu si
rosu.

Regina Victoria a impus rochia alba.

In istoria rochiei de mireasa
exista 2 momente importante:
Primul moment important al istoriei
rochiei de mireasa a fost in 1499,
cand Anna de Britania impune stilul
alb la rochia de mireasa si ideea de
puritate, simbol al castitatii, si cel
de-al doilea, in 1840, cand Regina
Victoria a Angliei poarta la nunta sa
o rochie de «printesa» alba.

Intre 1499 si 1840, ideea de rochie de mireasa incepea sa prinda

contur, nu ca si termenul in sine, dar ca si vesmant pentru acel eveniment.
Majoritatea cuplurilor adoptau acelasi stil, tinandu-se cont de clasa sociala
din care proveneau.

In principiu, la 1499 se porneste de la ideea de alb al rochiei de

mireasa, insa nu se declanseaza un stil exact si propriu de urmat

1.2.IMBRACAMINTEA MEDIEVALA

Ceea ce purtau depindea de cine ai fost în perioada medievală. Dacă

ai fost bogat, probabil, ar deţine o varietate de haine, în cele mai noi stiluri si
culori. Dacă aţi fost un taran sarac, poate avea un singur costum barbatesc.
Deşi a fost posibil să se obţină mătăsuri şi alte materiale de lux din
străinătate, au fost foarte scumpe. Cele mai multe haine, prin urmare, a fost

3
făcută din lână. Aceasta a însemnat că îmbrăcăminte în perioada medievală
a fost însoţită de mâncărime, greu să se spele şi uscat şi foarte cald, vara.

Nobili şi femei

Acest portret a fost pictat de

celebrul Jan van Eyck, în 1435 (faţă
de sfârşitul perioadei medievale).
Acesta arată un nobil bogat şi soţia
sa îmbrăcat în mod tipic de zile.
Omul poartă o blana- rochii
impodobite cu catifea peste un
tricou negru, căptuşit lung, care are
broderia de aur în jurul marginilor.
El are ciorapi negru pentru a acoperi
picioarele. Pălărie mare este un
semn de averea sa.
Soţia omului se poartă o
rochie verde, din lână, bordurate cu
blana de culoare crem, care este cu
manta foarte mare. Sub rochie are o
altă rochie făcută din material
albastru. Acoperamantul ei este
făcută din pânză fnă scumpe.

Ţăranii
Perioada medievală timpurie
Îmbrăcăminte de ţărani a fost
de bază, practic, şi nu
decorate. Omul poartă o
tunică scurtă de lână cu curea
la nivelul taliei de peste
pantaloni scurţi de lână. El
poartă o pălărie mică peste o
glugă de lână şi cizme în
picioare.
Soţia omului se poartă o
rochie de lână peste un jupon
de lână. Ea are o glugă de
lână pentru a proteja capul şi
umerii şi cizme în picioare.

Aceasta imagine, de la un
tablou de Bruegel, arata medievale
târzii ţăranii se bucură de o nunta.

4
Ele sunt, prin urmare, purtând cele mai bune haine ale acestora, inclusiv
încălţăminte şi pălării.
Omul se poartă un sacou scurt de lână peste o tunică de lână. El se
poartă ciorapi şi pantof în picioare şi are un capac mic de pe capul lui.
Partenerul omului se poartă o rochie de lână peste un jupon de lână. Ea
poartă o diademă, de asemenea, lenjerie.

1.2. MODA IN EVUL MEDIU

Aici, omenirea cunoaste unul dintre marile momente propulsoare de

cultura si civilizatie, datorat Renasterii italiene. Renasterea va f momentul,
iar Italia va f locul unde vor aparea primele manifestari ale modei. Acest
privilegiu este revendicat in acelasi timp de Franta, Spania si Anglia, fecare
pretinzandu-si intaietatea.
Unii autori considera ca momentul aparitiei modei a fost declansat de
prima diferentiere a vesmantului barbatilor fata de cel al femeilor.
Este vorba de secolul al XIV-lea, cand costumul barbatilor a devenit
mai scurt decat cel al femeilor.
In Europa Evului Mediu au fost la moda tot felul de podoabe pentru
cap, ciudate si minunate. Femeile incepusera sa poarte niste palarii inalte,
numite "hennin", care semanau cu turlele de biserica. Probabil ca era destul
de greu sa intre pe usi, deoarece unele palarii aveau aproape un metru
inaltime. Alte palarii aveau forma de coarne de animale. Altele erau ca niste
aripi de fluture.
Palarii.
In jurul anului 1700 erau la moda perucile pudrate, alunitele false si
rochiile cu crinolina, acestea din urma uneori incredibil de largi

5
 1.3

COSTUMUL MEDIEVAL

Costumul medieval era caracterizat prin linie lunga, plisat frumos si

ajustat pe gat si la maneci, In functie de zona geografca, se foloseau
materiale groase pentru regiunile cu clima rece si materiale subtiri din
canepa, in sau matase pentru zonele cu clima calda.

(a-5) Costumul pentru femei era construit dintr-un corsaj ce se ajusta

lateral sau spate si o fusta impodobita cu broderii pretioase. In anotimpurile
reci se adauga dubleuri formate din jachete sau scurte avand linie dreapta
sau ajustate pe corp cu nasturi sau cu agrafe

(a-6) Costumul pentru barbati avea forma dreapta, cu lungime

prelungita pana la genunchi si cu maneci largi dar ajustate la terminatie. In
anotimpurile reci, se mai foloseau pelerine drepte confectionate din tesuaturi
groase sau dublate cu blanuri. La partea superioara se foloseau palarii
potrivite oricarei marimi.Pentru inalta societate, costumatia pastra oarecum
linia, dar se deosebea prin bogatia si broderiile cu care erau impodobit
costumu

(a-5)(a-6)

6
 1.4Costumul medieval romanesc

Spre sfarsitul secolului XVI, apar cateva elemente noi in vestimentatia

conducatorilor; este vorba despre caftan si surgic. Costumul de curte, purtat
de catre voievozi si marii dregatori, a capatat influente orientale, caftanul
devenind, dintr-un vesmant comun, unul de aparat. In Imperiul Bizantin,
caftanul era purtat de inaltii demnitari.

Vesmantul are un croi amplu, cu maneci lungi, nefunctionale. De

regula caftanele erau croite din brocarturi (tesaturi scumpe, italienesti) sau
din catifea brosata cu fr de aur si argint aurit. Aceste vesminte aveau o
valoare foarte mare si aratau statutul celui care le purta. Caftanul de la
Bistrita, prezent in galerie, a apartinut lui Neagoe Basarab si dateaza de la
sfarsitul secolului al XV-lea.

Este confectionat din catifea bleumarin si brodat exceptional cu fr de

argint aurit. Se poate observa truda celor care au brodat aceasta piesa
vestimentara, care a rezistat atat de mult in timp. In cursul secolului XVI,
influenta acentuata a Orientului se reflecta si in materialele din care sunt
confectionate costumele boierilor, dupa cum arata caftanul de la Cozia,
lucrat in catifea tunsa (ceatma) si contesul de jupanita, lucrat din seraser
(tesatura din fr de argint si argint aurit).

Constituire Tarii Romanesti si a Moldovei ca state independente (la

inceputul si mijlocul secolului al XIV lea), a oferit cadrul unei costumatii in
ritmul celei europene contemporane.

Costumatia populara ca si cea curteana se caracterizeaza prin

armonie, lipsa de ostentatie, fara supradimensionarile pe verticala urmarite
de aristocratia apuseana (prin alungirea exagerata a bonetelor, trenelor sau
varfurilor pantoflor) si fara amplifcarile de volume realizate prin vatuiri sau
suprapuneri de straturi.

Sculpural, costumele, fe ele inspirate de modele rasarite bizantine fe

de cele apusene gotice sau renascentiste, se asterneau pe trup in suprafete
netede, linistite.

Pictural, acordurile cromaticeerau restranse la cateva culori de obicei

calde (galben, rosu) plus alb si negru. Compozitia era bazata pe un ritm
regulat, decorul alternand cu pauze.

Materialele pentru vesmintele de curte erau matasuri si catifele

scumpe italiene sau turcesti, ca si stofe flamande, germane, cehe, blanuri
muscovite sau unguresti, pe cand poporul de rand isi producea in casa

7
panzeturile sau stofele necesare.In croiala, structura era evidentiata in toate
cazurile, cusaturile find subliniate prin tivuri sau broderii.

Prof.Violeta Varga Elev.Zaharie-Butucel

Roxana

IBpl