Costumul în Egiptul antic

Veşmintele vechilor egipteni s-au adaptat climei calde din

ţările lor. Ca si coafura sau bijuteriile, ele reflectau condiţia celui
care le poarta: ţăran, funcţionar, persoana de vază…
Ţesătura cea mai folosită la început a fost inul. Bumbacul a
fost cultivat numai începând cu sec. Al III –lea d.H. toate
ţesăturile aveau culoarea albă, albul având caracter sacru,
simbolizând puritatea şi curăţenia. Îmbrăcămintea principală era
un şal îngust înfăşurat în jurul coapselor ca un fel de fustă scurtă
drapată sau plisată, numit senti. Acesta se fixa în talie cu o
centură din pânză sau din piele cu plăci din metal.
Caracteristic pentru egipteni era faptul că aveau aproape tot
timpul pieptul descoperit. Parul barbatilor este mai mult sau mai
putin scurt, dar intotdeauna ingrijit taiat.
Faraonul avea un senti ornamentat cu raze dispuse
orizontal, de culori galben, bleu şi verde. Mai avea în plus un
triunghi brodat ori ţesut în aur, plasat în faţă. Pentru a se putea
distinge, faraonul purta pe cap o mitră (o basma de pânză
vărgată ) şi o diademă pe frunte cu semnul soarelui sau al
şoimului. Faraonii egipteni erau renumiţi prin luxul lor
exorbitant, ce a durat secole de-a rândul. Ei erau imbracaţi cu
o tunică largă si aproape transparentă, in partea dreapta
purtand o tiara. In picioare purtau sandale. Coafura lor,
numita neme , se ridica mereu deasupra unei cobre aşezată pe
frunte.
Femeile purtau părul împletit, rochia foarte
strânsă pe trup, care-i lasa sânii goi. Chiar si
marile doamne purtau rochii cu bretele care lăsau sânii
descoperiţi. Colierul lat este un pieptar. Coafura femeilor era din
par lung – impletit sau strans intr-o
legatura in jurul fruntii. Femeilor le
place parul lung. Multe dintre persoanele
de vaza poarta peruca împletita din in
negru sau din par natural.

Prof. Buzilă Delia

Rochii egiptene Tunica egipteană

Prof. Buzilă Delia