Viaţa cotidiana la geto-daci

Înfăţişarea

 Bărbaţii aveau pielea de culoare

deschisă,părul blond sau roşcat .
Oamenii de rând purtau părul retezat
pe frunte şi lăsat în plete destul de
lungi pe umeri, ceea ce le-a şi atras
numele de  comati-pletoşi.Toţi
purtau mustăţi şi barbă bogată.
 Femeile aveau o frumuseta
expresiva,erau zvelte,inalte.Purtau
părul peptanatcu cărare la mijloc si
prins in coc .
Vestimentaţia

Bărbaţii purtau pantaloni.Cămaşa, despicată în

părţi, o purtau pe deasupra iţarilor incingându-
se cu un brâu lat.O haină cu mâneci, o mantie
scurtă, fără mâneci sau o şubă cu blană pe
dinăuntru, nu prea lungă, constituiau veşmintele
de deasupra. Mantia, prinsă cu o agrafă.
   Femeile purtau o cămaşă încreţită, cu mâneci
scurte, şi o fustă,  purtând uneori şi o manta
lungă, bogat drapată. O basma, probabil
colorată, le acoperea părul.

Şi nobilii, şi oamenii de rând, bărbaţi şi femei,

purtau în picioare călţuni de pâslă sau opinci de
piele, dar nu încape îndoială că vara cei de la
ţară umblau desculţi.
Alimentaţia
Era bazata, in special, pe cereale si legume. Graul, meiul
secara, ovazul si orzul erau cultivate si utilizate in intreg
spatiul geto dac.
Meiul, fiert in apa sau lapte, uneori baza unui terci in care
mai erau folosite spanacul si loboda sau in combinatie cu
lintea si mazarea, reprezenta cea mai raspandita hrana in
lumea dacica.
Dintre legume, cele mai apreciate de catre daci se pare ca au
fost mazarea, lintea, bobul si usturoiul, consumate, de
multe ori, in amestec cu unele cereale.
 Locuinţa
 Erau de dimensiuni relativ mici, cu
arhitectura simpla, formate dintr-o
singura incapere ce avea rol
multiplu, fiind atat spatiu pentru
gatit, servit masa, cat si pentru
odihna. Un design mai complex si
o tehnica de constructie mai
elaborata exista in cazul
constructiilor de dimensiuni mari.
Locuintele dacilor erau construite
din lemn, lut si piatra, folosindu-
se un material sau altul in cantitate
mai mare in functie de
pozitionarea geografica .
Viaţa de familie
Geto-dacii îşi luau nevestele de la târguri. Un
bărbat putea să aibă de la 1 la 30 de soţii, în
funcţie de starea materială.
Soţiile erau cumpărate de la familiile lor, fie
direct din casă, fie de la târgul. Şi femeile puteau
să îşi cumpere soţii tot de la târguri. 
Geto-dacii făceau mulţi copii, cu toate soţiile,
scopul fiind asigurarea puterii şi trăiniciei familiei
şi în special a clanului din care făceau parte. 

Cel mai ciudat pare însă să fie ritualul de

înmormântare. Când un bărbat geto-dac murea,
cea mai iubitoare dintre soţii era omorâtă şi
înmormântat alături de acesta.    Femeile erau
înjunghiate de una dintre cele mai apropiate rude
deasupra trupului neînsufleţit al bărbatului.
Ulterior, cei doi erau înmormântaţi împreună.