Sunteți pe pagina 1din 15

Anii 1900: Un nou secol, o noua viziune

Inceput de secol... In tot si in toate domina stilul modern. Mai intai arhitectura este luata cu asalt,
apoi literatura, grafica si bineinteles moda. Numerosii critici ai stilului imputeaza acestuia
excesul in toate resursele pe care le utilizeaza si in efectele pe care le comporta, precum si forma
perfecta in lipsa unui fond pe masura. "Frumos de dragul frumosului" ? aceasta este renumita
sintagma, pe care majoritatea criticilor o atribuie fara sovaire modernului. Totusi, depasind
obiectivitatea pedanta, nu se poate nega fideltatea cu care schitele si modelele originale si
monoton de perfecte sunt redate in realitate. Emblema modernului este irisul "cvasi - muribund",
fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile,
asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al
oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze,
iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta.

Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu
lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.

Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea
intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin sugerarea
propriei fatalitati. Pentru a-si pune in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste
carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de
aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata,
voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data,
in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense,
decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela.
Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului
feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei "S". Cu alte cuvinte, partea
superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea
inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special,
in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de
catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in
pas cu moda.
Accesorii ca evantaiul foarte decorat, umbreluta si poseta de aceeasi factura romantica nu puteau
lipsi unei cochete sau unei bune cunoscatoare a tendintelor vremii. Bijuteriile cele mai apreciate
sunt perlele, dar si brosele in forma de flori sau insecte... elemente pe care le recunoastem cu
usurinta in colectiile vestimentare si bijuteriile, care constituie si astazi slabiciunea oricareia
dintre noi!

Stil vestimentar in anii 1900

Inceput de secol… In tot si in toate domina stilul modern. Mai intai arhitectura este luata cu
asalt, apoi literatura, grafica si bineinteles moda. Numerosii critici ai stilului imputeaza acestuia
excesul in toate resursele pe care le utilizeaza si in efectele pe care le comporta, precum si forma
perfecta in lipsa unui fond pe masura. “Frumos de dragul frumosului” ? aceasta este renumita
sintagma, pe care majoritatea criticilor o atribuie fara sovaire modernului. Totusi, depasind
obiectivitatea pedanta, nu se poate nega fideltatea cu care schitele si modelele originale si
monoton de perfecte sunt redate in realitate. Emblema modernului este irisul “cvasi – muribund”,
fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile,
asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al
oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze,
iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta.
Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu
lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.

Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina


fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care
emana putere si autoritate prin sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune
in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele
prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie,
pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator
fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda
lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile.
Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense,
decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela.
Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului
feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei “S”. Cu alte cuvinte,
partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea
inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special,
in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de
catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in
pas cu moda.

Accesorii ca evantaiul foarte decorat, umbreluta si poseta de aceeasi factura romantica nu puteau
lipsi unei cochete sau unei bune cunoscatoare a tendintelor vremii. Bijuteriile cele mai apreciate
sunt perlele, dar si brosele in forma de flori sau insecte… elemente pe care le recunoastem cu
usurinta in colectiile vestimentare si bijuteriile, care constituie si astazi slabiciunea oricareia
dintre noi!
Sursa
Doamnele: parul lung - un imperativ al epocii; Domnii: parul scurt si
mustata

Inceputul secolului se caracterizeaza, din punct de vedere al coafurii, prin aceeasi complexitate
ca si creatia vestimentara. De retinut este faptul ca, in aceasta perioada, predomina in primul
rand coafurile ample, voluminoase, asezate in valuri care sa puna in evidenta trasaturile fetei.

Parul lung este un imperativ al epocii, fiind in mare masura un semn distinctiv al doamnelor si
domnisoarelor cuminti si onorabile. Aranjat in crestetul capului, in bucle inalte, coafura
delimiteaza o zona de rafinament cu mici schimbari fata de perioada anterioara. Acum ajunge la
mare moda parul usor ondulat, cu carlionti pe frunte si breton. Buclele, zulufii si onduleurile,
atat de cautate de tinerele domnisoare, erau obtinute cu ajutorul drotului (inventat de coaforul
francez Marcel Grateau in 1870), precum si al moatelor (din hartie, siret sau carpe).

Preferinta pentru parul natural este evidenta, exceptand cazul femeilor usoare si al actritelor
care cautau cu orice pret sa iasa in evidenta. Totusi, in epoca, tinerele folosesc solutii naturale pe
baza de frunza de nuc, ceapa sau musetel pentru a da o nuanta discreta propriului par.
Intretinerea podoabei capilare se facea, de obicei, cu apa de ploaie calda si galbenus de ou, iar in
cursul saptamanii cu amestecuri de ulei si esente. Drojdia de orez, berea, sucul din pere dulci,
uleiul de migdale sau de dovleac erau la mare pretuire in epoca pentru ca erau vazute ca fiind
excelente substante tonifiante.

Domnii poarta parul scurt si ingrijit, generatia tanara refuza barba si favoritii, elemente ale
unei generatii deja trecute. La mare pret ramane insa mustata intretinuta cu mare atentie de
barbatii epocii trecute.
joi, 4 februarie 2010
Istoria costumului 1900 - 1920 part II

Stilul de imbracaminte care a dominat primii ani ai secolului XX a fost preluat de la sfarsitul
secolului XIX-lea. Rochii lungi, care curg, cu maneci foarte decorate au fost destul de comune
pentru femei, vestimentatie care era purtata cu palarii foarte elaborate.

In timp ce detaliile acestor rochii se


schimbau de la sezon la sezon, conturul figurii feminine, sau silueta ei, a ramas tot in forma de S,
forma care era atat de la moda la sfarsitul sezonului. Corsete rigide si lenjerii intime foarte
intarite dadeau femeii o silueta foarte sculptata, ii transforma pieptul intr-unul mult mai
proeminent si ii faceau talia foarte ingusta. Aceasta silueta era foarte inconfortabila si facea
deplasarea foarte dificila. In timp ce femeile se intretineau greu la moda, imbracamintea de
barbati era schimbata mult mai putin si mai putin dramatica. Imbracamintea standard pentru
barbati, inafara de cea de lucru era costumul.

Aceste tinute nu se schimbau dupa sezon asemeni


tinutelor pentru femei, cu toate acestea totusi sa vede o schimbare in ceea ce priveste linia ce
urmarea corpul incercand alungirea lui, aceasta a aparut prin anul 1908, cam aceasi ani cand au
avut loc modificarile in tinutele femeilor. Barbatii au profitat de avantajul care l-au primit in ceea
ce priveste hainele pret a porter si special cele mai noi, avand in special forme mai lejere si mult
mai putin restrictive din toate punctele de vedere insa in special lenjeria de corp, costumul intreg,
lenjerie intima care a fost formata din camasa si pantaloni intr-o singura piesa.
Barbatii erau interesati mai mult de hainele simple
sau tinute pentru a fi folosite in sporturi sau automobilism. In timp ce la Paris este centrul modei
pentru femei, in Londra era centrul modei pentru barbati. Intre anii 1900 si 1918 au aparut mult
mai multe influente in moda care au determinat interesul mult mai accentuat pentru revistele de
moda. Tot in aceasta perioada a crescut importanta publicitatii in modelarea ideeilor oamenilor
despre imbracaminte si cresterea in statutul de designer la nivelul de trendsetter.

Eliminarea corsetului - anii 1910


Femeia puternica si doritoare de independenta pe care o cunoaste deceniul al doilea al seolului
XX isi incepe emancipare cu un deceniu in urma. Primul simbol al "eliberarii" a fost
decorsetarea sau eliminarea din vestimentatia feminina a corsetului incomod, dar obligatoriu
pentru orice doamna sau domnisoara din lumea buna.

Unul dintre motivele care a facut posibila aceasta miscare extrem de indrazneata pentru vremea
respectiva, a fost nasterea a doua stiluri vestimentare care au reusit sa se impuna, sa fie apreciate
sis a fie transpuse in moda strazii a timpului.

Astfel, motivele orientale reusesc sa se strecoare de pe scenele teatrelor si ale operelor, in


saloanele de inalta clasa ale Parisului, ca sa cucereasca mai apoi intreaga lume civilizata. Acest
stil aduce cu sine o vestimentatie lejera, culori vii, abundenta accesoriilor si a bijuteriilor, precum
si umeri dezgoliti. Cel de-al doilea stil despre care vorbeam s-a nascut tot la Paris in anii 1910.
Renasterea adoratiei pentru Antichitatea clasica a determinat transpunerea acesteia pana si in
moda. Tinutele vestimentare renunta la opulenta, devin simple si drepte, decoltate, silueta nefiind
incomodata de diversele inventii ale stilistilor vremii, menite sa subtieze talii mai putin gratioase.
Noile tendinte ale modei au determinat femeile sa atraga atentia nu numai asupra formei hainelor
dar si asupra proriilor forme. Desi corsetul a disparut, supletea ramanea in voga.

Un alt aspect ce tine de fizicul feminin si care delimiteaza trecerea dintre epoci este machiajul si
coafura. Astfel, privirea este puternic accentuata, iar parul este ondulat si tuns cu grija. Tunsorile
nu sunt inca foarte scurte, asemeni celor specifice deceniului al doilea al aceluiasi secol, totusi
acestea dezgolesc umerii si gatul. Iar decolteul lasat la vedere trebuia sa fie splendid!
Toaletele de dama sunt fie drepte, fie ovale. Mai mult chiar, rochiile si fustele se scurteaza, iar
doamnele isi pot etala cu mandrie diversele modele ale cizmulitelor cu toc "Louis" (dupa numele
lui Ludovic al XV care obisnuia sa poarte pantofi cu toc). Geanta imensa de "voiaj", atat de
populara astazi, era accesoriul preferat al doamnelor la moda, ea asortandu-se de minune cu
fustele drepte.

Brusc, insa, intregul fast al Orientului, pene si evantaiuri, dantela si bijuterii au disparut, iar anul
1914 a adus cu sine primul razboi mondial. Femeile au trebuit sa inlocuiasca barbatii, obligati de
circumstante sa-si paraseasca locurile de munca. Acum nu mai exista timp pentru ritualuri
complexe de imbracare, aparand necesitatea unor haine practice si simple. Acesta este momentul
in care Coco Chanel daruieste femeilor, care muncesc, un nou tip de eleganta, cea practica:
tricotaj, accesorii pentru cap barbatesti si genti - curele. Cat de diferita era aceasta noua imagine
a asa-numitei "business-lady" de fiinta semi-efemera a inceputului de secol.

Frmusetea in anii 1910


Anii 1910 au constituit un elan extraordinar in domeniul cosmeticii, al machiajului si al
produselor de ingrijire. De asemenea, aceasta perioada a descorsetat la propriu talia femeilor.

Tensiunile razboiului din acea perioada nu au zguduit evolutia iminenta a industriei frumusetii,
ce era sub magia Orientului. Vogue sublinia in 1911 fascinatia pentru culturile indepartate:
"Turcoaicele folosesc henna pentru a-si mari si accentua ochii".
Cinematografia muta exploata cu succes resursele de romantism si exotism. Frumoasele
desertului aveau imaginea de vampa (diminutiv de la cuvantul vampir), de seducatoare narcisista
si irezistibila.
Astfel s-a nascut conceptul de stea de cinema, iar revistele epocii le publicau poze si biografii
pentru a fi idolatrizate dar accesibile.

Femeile si-au eliberat corpul de corsete, dupa moda lui Chanel si Vionnet "pentru a pastra linia
naturala a corpului."
In Hamburg, un farmacist a inventat o crema pe care a botezat-o Nivea (in latina - alba ca
zapada), ce era primul produs de acest gen accesibil femeilor din toate paturile sociale. Nivea
este si prima crema ce se ghida pe pricipiul de "apa in ulei", si astfel s-a nascut conceptul de
"hidratare".

Tot in acesta epoca a debutat si chirurgia estetica. Se practica "pelajul", stramosul peelingului,
gratie unei combinatii de acizi si curent electric ce elimina cicatricile si oferea tenului un plus de
prospetime. Actorii si actritele de la acea vreme frecventau cu regularitate cabinetele cosmetice,
atesta jurnalul britanic "Ladies Home Journal". O alta tehnica era injectarea cu parafina pentru a-
ti accentua pometii, iar chirurgia propriu-zisa facea mari progrese. Cu ajutorul ei se putea
indrepta nasul sau se puteau corecta ridurile.

Insa igiena si tratamentele de infrumusetare naturiste primau in viata femeilor, lucru deloc
neglijabil. La asta se adaugau si toate parfumurile, sapunurile si pudrele ce ajutau la
infrumusetarea femeii de pretutindeni.

Mutilari de dragul frumusetii: corsetul

Daca astazi face parte din arsenalul de seductie al unei femei, acum cateva sute de ani, nu putea
sa lipseasca din garderoba nimanui. Nu era un simplu obiect de lenjerie sexy, ci o modalitate de a
te incadra in tiparele vremii. Este vorba despre corset, un obiect vestimentar care a aparut acum
400 de ani si a suferit multe modificari de-a lungul timpului.

Corsetul a aparut in secolul XVI, dar in acel moment scopul lui era acela de a impinge sanii in
sus si a crea un contrast intre abdomenul rigid si curbele sanilor. Nu se punea un accent foarte
mare pe talie. La jumatatea secolului XVI, corsetul devenise nelipsit din garderoba unei femei. In
secolul XVIII, functiile corsetului erau aceleasi. Era menit sa ridice si sa dea o forma frumoasa
sanilor, sa sustina spatele, sa imbunatateasca tinuta, pastrand umeri lasati si trasi spre spate. Talia
se strangea foarte usor, cat sa se creeze acea forma de V a trunchiului. In jurul anilor 1790, era la
moda silueta imperiala, cu talia foarte inalta, putin mai jos de sani. Corsetul s-a pastrat, dar a
devenit mult mai scurt, singurul sau scop lui fiind acela de a sustine sanii.
Zilele de glorie ale corsetului au venit in perioada victoriana cand se punea mare pret pe silueta
in forma de clepsidra, cu talia foarte subtire. Se intampla in anii 1840-1850. Sireturile se
strangeau pana la limita, iar ca intarituri, se foloseau bucati de otel sau oase de balena. Pe sub
corset, se purta camisola, o bluzita foarte subtire menita sa absoarba transpiratia si sa pastreze
corsetul curat.

In perioada edwardiana, se purta "corsetul sanatos


", creat de o femeie medic
care dadea siluetei un aspect de S, cu bustul inainte si sezutul inapoi. In anii 1910, moda cerea ca
fustele sa fie tot mai stramte, asa ca un corset bun trebuie sa acopere si coapsele, nu numai talia.
Dupa primul razboi mondial, femeile erau tot mai independente, otelul era mai scump si se
produceau deja benzi elastice. Asa se face ca s-a renuntat la corset in favoarea brasierei si a
chilotului cu talie inalta.

Corsetul victorian nu strange doar talia, ci intregul trunchi. La primul semn de pericol sau in
situatii emotionante, femeile lesinau, motiv pentru care erau considerate sensibile si slabe de
inger. De fapt, nu trasaturile de caracter erau de vina, ci corsetul. Cu plamanii stransi sub
greutatea corsetului, corpul femeii nu primea suficient oxigen. Drept urmare, lesinul era la
ordinea zilei, iar sarurile parfumate care le trezeau nu lipseau din nicio casa. Sistemul imunitar,
organele interne si toate functiile organismului
, chiar si curajul, eroismul, necesitau o cantitate suficienta de oxigen. Fara ea, femeile se
imbolnaveau mai repede.

Pentru ca talia sa devina atat de subtire pe cat o cerea moda vremii, in interiorul corpului se
produceau schimbari importante si periculoase. Coastele inferioare se apropiau, iar organele erau
micsorate si impinse in jos sau in sus, in functie de modelul corsetului. Stomacul se micsora atat
de mult incat o masa normala era de ajuns ca sa provoace indigestie si arsuri. Vezica urinara se
micsora si ea, dobandind o capacitatea redusa. Toate organele interne importante erau afectate,
iar functiile lor erau tot mai reduse pe masura ce corsetul se strangea. Muschii abdomenului si ai
spatelui, sustinuti ani de-a randul de catre corset se atrofiau cu timpul si nu mai puteau face fata
miscarilor zilnice.

Efectul era o senzatie generala de disconfort si o sanatate


subreda. Pentru a nu fi nevoite sa renunte la corset, femeile cereau ajutorul medicilor
. Asa ca, la efectele corsetului se adaugau cele ale medicamentelor luate in cantitati mari pentru a
usura durerile.
Corsetul a supravietuit pana astazi, insa nu mai seamana nici pe departe cu cele victoriene sau
edwardiene. Il gasim cel mai adesea pe podiumurile de prezentare sau in magazinele de lenjerie.
Insa, oricat de incredibil ar parea, exista inca femei care aleg sa poarte corsete victoriene, cu
sireturile stranse, de dragul unei talii anormal de subtiri. Recordul celei mai subtiri talii din lume
ii apartine lui Ethel Granger cu o talie de 32,5 cm. Dupa moartea ei, recordul de cea mai subtire
talie a unei femei in viata
i-a revenit lui Cathie Jung cu 37,5 cm.

PALARIILE SI REVOLUTIA COCO


CHANEL

Palaria a aparut in secolul al XIII-lea, ca accesoriu din fetru, destinat exclusiv barbatilor.
De-a lungul istoriei, ea a devenit un simbol al statutului social pentru cel care o poarta. In timp,
palaria a intrat si in garderoba femeilor, care a transformat-o intr-un simplu ornament
vestimentar. Palariile de dama au avut diverse forme, marimi si garnituri. Unele modele au
revenit dupa o bucata de timp, altele au ramas in muzee. Mici, purtate pe varful capului sau trase
intr-o parte si impodobite cu pene de strut, margele, margele de sticla ori panglici, palaria a
suportat multiple transformari. Prima revolutie a fost facuta de Coco Chanel, care si-a taiat parul
si a desenat tot felul de palarii, care mai de care mai interesante. Dar cel mai important lucru care
se poate spune despre ea este ca a schimbat intreaga lume, dupa propriul ei ritm de viata. Dupa
paroximativ un secol de la revolutia Coco Chanel un barbat imbracat in rochie si o femeie in
pantaloni, nu mai surprind pe nimeni... Daca femeile pot sa poarte azi orice vor, se datoreaza in
mare parte lui Coco. Intr-un top al personalitatilor secolului XX, la capitolul haute-couture,
aparea doar un nume: Coco Chanel. Arta ei este unica prin simplitatea in lux si inspiratie
masculina, doua dimensiuni care i-au conferit unicitate si glorie. In anii 1910, pe Rue Cambon
din Paris, Mademoiselle isi lansa primele palarii... In secolul XXI, palariile unisex din bumbac,
din pai de orez impletit si pictat manual au devenit foarte apreciate. In Romania, inainte de 1989,
palariile erau preferate de femeile si barbatii, trecuti de prima tinerete. Astazi, tot mai putine
femei mai poarta palarie. Si asta din cauza ritmului trepidant al vietii cotidiane, in care stilul
causel a castigat tot mai mult teren in fata clasicismului sau a liniilor sofisticate. Totusi, creatorii
anticipeaza ca in anii urmatori se prefigureaza o revenire in forta a acestui accesoriu. Barbatii
poarta palariile clasice mai mult din necesitate, in anotimpurile friguroase, iar femeile pe cele cu
boruri medii si largi cu diverse garnituri. Daca ar fi sa privim in urma la casatoria printului
Charles cu celebra Camila, o sa ne amintim ca la curtea regala capetele incoronate au defilat cu
tot felul de palarii impodobite cu pene, care mai de care mai exotice. Doar ca vantul le-a cam
ciufulit... La alegerea unei palarii doua sunt criteriile de care trebuie sa tinem seama: inaltimea
corpului si forma fetei. Pentru o fata ovala este potrivita orice palarie: cu boruri largi, medii sau
inguste. Daca persoana este mai scunda de inaltime, se recomanda palaria cu boruri mici sau
toca. In cazul tocilor parul trebuie obligatoriu strans in coc. Pentru fetele rotunde sunt
recomandate palariile cu boruri largi si calote taiate, nu rotunde. La o rochie vaporoasa puteti
asorta o palarie cu boruri medii, iar la rochia stransa pe corp se impune o palarie cu boruri largi.
Batranul joben nu mai apartine doar reflectoarelor. Mirele poate adauga acest accesoriu la fracul
sau. Chiar si mireasa poate asorta la rochia ei stramta un joben din satin alb... Palaria-tilindru,
neagra si lucioasa a fost lansata la sfaraitul secolului al XIX-lea de reprezentantii tinerei
industrii, inclusiv ai industriei de palarii. La noi, acest model este strans legat de negustorul
francez, Jobin, care a comercializat-o pentru prima data la Bucureati. Asa a inceput epoca in care
micile ateliere de palarii erau inghitite de marile fabrici, capabile sa adopte tehnici moderne de
productie si cu putere financiara mare in domeniul comertului. In 2001 in Harghita, la 15 km de
Sangiorgiu de Mures, a fost infiintat primul muzeu de palarii din Romania. Cornelia Dimofte,
redactia studentie.ro

Masti Venetiene
O alta mare pasiune MASCA VENETIANA!
Mastile Venetiene iau nastere in jurul anilor 1500 ca fenomen folcloristic local. Erau utilizate, in
timpul perioadei Carnavalului, de catre nobili si nu numai, de catre barbati si femei, pentru a se
putea misca in anonimat in cautarea de aventuri sau pur si simplu pentru a nu fi recunoscuti de
catre creditori. Subiectii alesi pentru aceasta gama de masti apartineau figurilor celor mai
cunoscute ale comediei artei venetiene, cunoscuta in toata lumea