Arta textilă - tapiseria, broderia şi imprimeul textil

în Republica Moldova
Tapiseria

Tapiseria este o formă de artă textilă, care înfățișează subiecte diverse sau teme
alegorice, destinată înfrumusețării spațiilor interioare din locuințe, instituții sau săli
publice.
Tapiseria a apărut din dorința de a conferi o dimensiune estetică unui obiect
utilitar, ea având inițial menirea practică de a termoizola zidurile reci ale castelelor
medievale. Fiind folosită în evul mediu pentru a decora pereții castelelor și ai
catedralelor din Europa occidentală, dar și locurile de desfășurare ale unor festivități
publice importante, tapiseria a fost multă vreme apanajul aristocrației, al regalității și
al bisericii catolice. În secolele XIX și XX, ea intră și în casa burgheză, și mai târziu a
omului de rând, în versiuni de dimensiuni modeste sau chiar miniaturale (miniatură
textilă).
De-a lungul secolelor, meşteşugul artistic al ţesutului popular s-a afirmat la un
înalt nivel profesionist şi în Republica Moldova. Anii ’50-’60 ai secolului XX sunt
consideraţi „etapa de cristalizare” a artei textile/decorative în ţară, în domeniul
tapiseriei (ca artă autohtonă) şi în dezvoltarea industriei casnice textile. În prezent, în
Republica Moldova, tapiseria este unul dintre cele mai răspândite genuri în domeniul
artei decorative aplicate, bazat pe esenţele ornamentale tradiţionale şi estetice,
încorporând, totodată, şi noi soluţii compoziţionale, coloristice, tehnice/tehnologice.
Prin intermediul studierii tapiseriei, artiştii şi studenţii experimentează metodele de
confecţionare a graficii textile, în combinaţie cu elementele compoziţionale (punct,
pată, linie), textura, coloritul, materialele clasice naturale (lână, bumbac, mătase, sisal,
deşeuri textile, melană, sfoară) şi cele inovative moderne (tulpini de plante, fire
metalice de argint şi aur, păr de cal, lemn, bucăţi de sticlă şi chiar piatră, fibre etc.).
 Gusturile preferenţiale ale autorilor pentru covoarele româneşti (scoarţele),
simbolurile veşnice (casa, pasărea, pământul, floarea, spicul de grâu, copacul, vinul
etc.) şi modalităţile tradiţionale de lucru ne transmit ideea identității naţionale,
întoarcerii către sine. Preponderent, structurile decorative (unitare, fragmentare,
monumentale) caracteristice covoarelor transmit mesaje ideatice bine înțelese de
întreaga comunitate. Relevant în acest sens este motivul ornamental „costișăt” sau
„coasta vacii”. Mesajul ideatic invoca „ideea pământului fertilizat și a deșteptării
forțelor generatoare ale naturii”. În paralel cu motivul „costișătului”, în unele piese
figurează nourul, acesta nefiind altceva decât simbolul apelor fertile cerești. În ordine
iconografică, nourul stimulează expresivitatea decorului, iar ca expresie simbolică
sugerează ideea că pământul poate deveni fertil doar prin contactul cu apa. Pentru
transmiterea mesajelor
milenare, dar și pentru
redarea ornamentului într-un
mod spectaculos, accent
deosebit se punea pe gama
cromatică. Scoarţele lucrate
până la mijlocul secolului al
XIX-lea se disting prin
predominarea culorilor
verde-oliv și galben pentru
fondul câmpului, în care sunt
distribuite ornamentele alese

în nuanţe de cafeniu, alb, galben, roșu închis sau

negru. În astfel de compoziţii valoroase s-au
realizat scoarţele cu reprezentări ale pomului
vieţii sau cu alte simboluri, puternic
geometrizate, a căror valoare documentară și
estetică este bine cunoscută. A doua jumătate a
secolului al XIX-lea este marcată de decadenţa
covoristicii moldovenești – fenomen provocat de
răspândirea pe cale comercială a coloranţilor. În
consecință, coloritul pastelat al vechilor covoare,
obţinut prin vopsirea lânii cu ajutorul
coloranţilor de origine naturală, a fost înlocuit cu
unul strident, rezultat din vopsirea fi relor de lână
cu coloranţi chimici. Totodată, ca urmare a
răspândirii albumelor de modele, unde se
regăsesc scheme de execuţie preponderent
naturaliste, vechile motive geometrice sau vegetale stilizate (mai puţin cosmomorfe,
antropomorfe și zoomorfe) au fost depersonalizate și înlocuite treptat cu un decor tot
mai naturalist ca realizare.
A doua jumătate a secolului al XX-lea se remarcă printr-o schimbare alertă a
preferințelor estetice, societatea orientându-se către stilul naturalist, preponderent
floral, către motive abstracte și vegetale puternic geometrizate, o cromatica stridentă,
preferințe care, pe de o parte, nu se încadrează în tiparele tradiției-valoare, iar pe de
alta, reprezintă elemente de continuitate și acomodare a tradiției. Concomitent asistăm
la răspândirea diverselor țesături decorative: mileuri, carpete, tablouri, huse, draperii,
goblenuri ș. a. Suportul acestor piese îl constituie pânza de fabrică, iar sursa de
inspiraţie – izvoadele sau textilele vechi moștenite din generații. Ornamentul
geometric, numit tradițional în „costișăt” (pătrate alternante), este întrerupt de ritmul fi
gurilor feminine și de brâiele colorate ale lăicerului. Motivul romboidal se refl ectă
concomitent de pe păretar pe suprafața mesei și pe veșmintele tradiționale, asigurând
astfel unitatea structurală, armonios combinată cu arhitectura generală. Datorită acestei
structurări echilibrate, tapiseria denotă armonie, originalitate, expresivitate poetică și
atmosferă festivă. Din punct de vedere ornamental, remarcăm motivul romboidal care
îi atribuie tapiseriei un profund conținut simbolic, semnificând prezența unică și
incontestabilă a soarelui.

Broderia

Arta populară de înfrumuseţare a obiectelor textile are o istorie şi tradiţii seculare,

fiind prezentă în viaţa moldovenilor din mediul rural şi urban până în zilele noastre.
Arta populară de împodobire a obiectelor textile s-a dezvoltat pe parcurs de secole,
însă cea mai originală şi bogată în tehnici de lucru şi motive decorative a fost în
secolul al XVIII – prima jumătate a secolului al XIX-lea, când îndeletnicirile casnice
şi atelierele meşteşugăreşti de pe lângă mănăstiri şi casele boiereşti erau în deplină
dezvoltare, când tradiţiile ţesutului şi broderiei erau înalt apreciate ca valori al
statutului social-economic al fetelor tinere.
Analizând tehnologia şi ornamentica broderiilor prin prisma istorică atestăm urme de
influenţă orientală, europeană, slavă. Acestea se datoresc poziţiei geografice a
Moldovei şi relaţiilor ei comercial-economice cu alte state în perioadele precedente.
Totodată cusăturile moldoveneşti, broderia şi-au păstrat un stil original cu variate
procedee tehnice de realizare şi compoziţii ornamentale, cu motive şi nuanţe
cromatice diverse.
Cusăturile decorative se folosesc ca şi în trecut la înfrumuseţarea vestimentaţiei,
îndeosebi a cămaşelor femeieşti şi bărbăteşti de sărbătoare, la ţesăturile decorative din
casa mare, pe unele obiecte albe pregătite ca zestre fetelor şi pentru „legătorile de
nuntă”.
 Imprimeuri

Analizand din punct de vedere cromatic, ia romaneasca care se poarta in

Suceava se remarca prin culori sobre, dar placute, asa cum este: cafeniul, verde inchis,
brun sau negru, fiind si zone in care abunda elementele decorative cusute cu fir mai
gros si buclat.