Moda, stilul din perioada de secesiune (de la sfârşitul

secolului al XIX-lea)
Stilul de îmbrăcăminte din perioada anilor 1890
– 1908, puternic influenţat de progresul tehnic,
de extinderea activităţilor sportive şi de aplicarea
principiilor igieniei, se caracteriza printr-o mai
mare libertate în mişcare. Îmbrăcămintea pentru
femei era mai sofisticată în ceea ce priveşte
ţesăturile utilizate şi finisarea acestora. O
schimbare substanţială a suferit rochia, a cărei
margine de jos a devenit mai largă, ca urmare a
folosirii cutelor, pliurilor şi volanelor. Corsajul
rochiei şi bluza tip cămaşă erau încheiate şi se
terminau cu un guler. Talia era strânsă într-un
corset. Linia siluetei de forma literei „S“ a fost
modificată mai târziu într-o linie dreaptă. Era la
modă şi o bluză tip cămaşă, a cărei croială era
copiată după cea a cămăşii bărbăteşti.
Îmbrăcămintea pentru bărbaţi accentua conturul
siluetei, era strânsă pe corp, iar pantalonii aveau
cute obţinute prin călcare, la care se purta o
cămăşă cu guler întărit. Această îmbrăcăminte a
înlocuit rochia de seară, iar smochingul a
devenit ţinuta de ocazie.
 Modă şi stil la sfârşit de secol XIX
Sfârşitul secolului al XIX-le reprezintă o perioadă de
occidentalizare a întregi societăţi româneşti – care se
manifesta între modelul francez şi cel german mai cu
seama, dar care prelua şi elemente din modelul englez
sau din cel italian. Bine înţeles că toată această
frământare prezentă în societatea românească se
regăseşte şi în evoluţia modei acelor vremuri.
Tot mai mulţi croitori şi coafori din occident, în special
francezi şi germani, îşi fac simţită prezenţa în marile
oraşe ale Regatului. Tonul modei era dat tot de marile
capitale europene ( Paris, Viena, Londra ) - dar
hainele erau comandate tot mai des la sucursale ale
marilor case de moda europene deschise la Bucuresti
sau la Iaşi.
Bineînţeles, că tot Parisul rămâne etalonul modei şi al
bunului gust. De fiecare data când o doamnă admira
într-un magazin o rochie sau o pălărie , negustorul
făcea precizarea că este vorba de “un model şic – din
Rue de la Paix”.
 Moda pentru doamne şi domişoare

Rochiile cu malankof (un schelet făcut din oase de balenă

purtat sub jupe cu rolul de a le ţine înfoiate) care se mai
purtau încă pe la 1870 încep să fie înlocuite de “cucoanele
mai tinere” cu fuste de pânză scrobite puse câte doua-trei,
unele peste altele. Taliile rochiilor treceau puţin peste
cingătoare şi aveau mânecile lungi şi largi, iar la gât se
încheiau până sus cu un rând de nasturi. La gât şi la mâneci
rochiile erau “chenărite cu dantelă îngustă”.
Prin 1878 aceste fuste sunt reduse la una singură, îmbrăcată
peste coapsa corsetului rigid, la care nu se renunţase încă,
iar “ jupele rochiilor au fost şi ele restrânse din croială, la atât
cât cereau deschizăturile paşilor în mersul întins. În schimb
înfoiala a fost făcută pe-afară prin două şorţuri de stofă la fel
cu a fustei, drapate în faţă şi în spate şi printr-un volan de
două palme, încreţit şi cusut peste marginea de jos a fustei.”
Tot acum creşte puţin şi “scobitura din dreptul gâtului”,
mânecile se strâmtează iar la talie se purtau “şiruri spumoase
de dantelă lată sau de mousselină plisată – podoabă ce se
numea jabot “
 Pe la 1885 dispar şi şorţurile de jupe care sunt înlocuite cu volane,
“cucoanele nevoind încă să renunţe nici la silueta înfoiată a
vremurilor de mare luxurie, nici la distanţa aceea respectuoasă pe
care forma toaletelor o impunea încă galanteriei bărbaţilor”.
Toaletele ţineau aşadar bărbaţii la o oarecare distanţă.
Peste încă vreo zece ani, volanele aplicate au rămas specifice doar
rochiilor de seară, tăietura costumului feminin “s-a lipit şi mai mult de
trup”, garniturile adăugate au dispărut şi ele, iar fustele au început să
fie croite drept şi au fost scurtate “doar până aproape de glesne”.
Talia era mereu accentuată, fiind una dintre simbolurile frumuseţii,
alături de coafură.
Lenjeria feminină era albă, din ţesături fine, împodobită cu broderii şi
dantelă lucrată la igliţă (numita frivolites) sau cu acul (points de
Venice).
 Ciorapii se purtau la început până la genunchi, apoi până
deasupra lor, şi erau susţinuţi de jartiere elastice,
fastonate în “frou-frou” şi împodobite cu ghirlande mici
de flori de câmp lucrate “ în mătăsuri colorate sau cu câte
un trandafir de catifea sau chou de panglică”.
Încălţămintea la modă erau pantofii escarpins(scobiţi) –
purtaţi la rochiile de seară – şi ghetele cu carâmb înalt, cu
16-20 de nasturi şi cu tocuri de lemn învelite în piele,
înalte de doar 5 cm.
Se poartă mânuşile lungi, iar perlele sunt în mare vogă.
Coafurile preferate de doamne seara erau cocurile
clasice, “care niciodată nu se demodează”. Ziua capul era
acoperit cu pălării mici, cu rol mai mult de accesoriu. Iar
evantaiele erau considerate încă un semn de distincţie.
 Moda pentru domni

Barbaţii , atunci ca şi acum, erau mai conservatori. Stilul vestimentar al îmbrăcăminţii pentru bărbaţi
a rămas unul sobru şi demn. Fracurile sau regingotele şi pantalonii bine croiţi caracterizau ţinuta
oricărui domn la modă. Iar cele mai întâlnite accesorii erau bastoanele subtiri din lemn şi pălăriile.
Bărbaţii îşi lăsau de regulă mustaţă şi purtau favoriţi.
Moda masculină impunea purtarea redingotei negre sau albastre chiar şi în zilele de lucru precum şi
a pantalonului negru sau de culoarea oului de raţa. Pe cap se purta jobenul (țilindrul) sau melonul
(cipagul) . La gât se putau cravatele din mătase neagră, fără lustru, înnodate “cu nod de fundă , de
plastron sau de regată”. Artiştii şi intelectualii purtau “La Valliere, pe care le înnodau în fundă mare
şi moale, în jurul gulerelor albe, tari şi inalte, nerăsfrânte nici la colţuri şi care le ţineau gâtul
înţepenit”. Se purtau doar cămăşi albe, cu “pieptul şi mânecuţele cămeşei întărite în scobeală şi
lustruite”. Ciorapii, ca şi mânuşile, erau în zilele obişnuite de culoare gălbuie, iar la ţinutele de gală
negre. Mânuşile purtate erau albe ca zăpada (glaceẻ).
“Din ţinuta domnilor mai făceau parte: ceasornicul cu capace care se purta în buzunarul vestei şi cu
lănţişor petrecut prin chiotoarea nasturilor de pe piept, până la buzunarul opus unde la capătul
lanţului se punea un creion mecanic, un medalion cu vreo fotografie dragă şi uneori cutiuţa cu tabac
de tras pe nas; - apoi tabachera de tutun şi ţigaretul de fildeş, de chihlimbar, de abanos sau de sidef;
în sfârsşt, bastonul, neîncovoiat şi cu mâner de aur, de argint, de fildes, de baga ori de sidef, dacă
nu chiar de vreun crâmpeiu de corn de cerb.” Uneori mânerul bastonului era detaşabil şi avea
ataşată o lamă de stilet, fiind folosit pentru autoapărare (baston cu şiş).
 Secolul XIX
Este o perioadă din istoria omenirii caracterizată prin importante fenomene
politice, ideologice și culturale. În timp ce portughezii, spaniolii și Sfântul Imperiu
Roman se prăbușeau,Imperiul Britanic, cel German și America au cunoscut o
dezvoltare rapidă. Conflictele militare au răvășit Europa, dar au și încurajat
cercetarea științifică și explorarea.
După războaiele napoleniene, Marea Britanie a devenit cea mai importantă
putere mondială, controlând un sfert din populația globului și o treime din
suprafața teritoriilor de pe uscat. “Pax Britanica” a condus la un comerț mai
eficient și a diminuat pirateria.
 Secolul al XIX-lea : A fost o perioadă a inovației și a
descoperirilor, cu rezultate notabile în matematică, fizică, chimie,
biologie, electricitate și metalurgie, ce au constituit baza evoluției
tehnologice din secolul XX. De asemenea, a începutRevoluția
Tehnologică în Europa și Era Victoriană, ce a fost cunoscută
pentru angajarea copiilor în fabrici și mine.
Avansul în medicină, mai buna înțelegere a anatomiei umane, dar
și a bolilor au fost parțial responsabile pentru creșterea rapidă a
populației în lumea vestică. Populația Europei s-a dublat în
secolul al XIX-lea, de la 200 de milioane până la aproape 400.
Introducerea căilor ferate a fost o schimbare majoră în modul în
care oameni trăiau și obțineau bunuri, alimentând mișcări de
urbanizare majore în diferite locuri de pe glob. Londra a devenit
cel mai populat oraș din lume, mărindu-și populația de la 1 milion,
în 1800, până la 6.7 milioane, un secol mai târziu. Ultimele teritorii
din centrulAfricii și Asiei au fost descoperite, iar cu excepția
zonelor extreme – artice șiantartice, au fost realizate cartografieri
detaliate și exacte ale globului. În acelasi timp, liberalismul a
devenit principala mișcare de reformă în Europa.
Sclavia a fost redusă considerabil pe glob: Urmând o revoltă
încheiată cu succes a sclavilor din Haiti, Marea Britanie a obligat
pirații conduși de Barbarossa să oprească răpirile și
transformarea europenilor în sclavi, punând astfel capăt
comerțului global cu oameni. Marea Britanie a abolit sclavia în
1843. Cel de-al 13 lea amendament al Americii ce a urmat
razboiului civil a pus capăt sclaviei în 1865. În Brazilia sclavia a
fost abolită în 1888. Similar, iobagia a luat sfârșit în Rusia.
Secolul XIX a fost remarcabil prin larga răspândire și formarea a noi
fundații de așezari care în particular au fost creeate în
America de Nord și Australia. În această perioadă 70 de milioane de
europeni au părăsit continentul. În același timp și organizațiile
sportive au cunoscut o perioadă înfloritoare în Anglia și America:
Comitetul Olimpic Central și federațiile de fotbal, basket, rugby,
baseball și volei au fost fondate. Imperialismul și “la Belle Époque”
sunt și ele importante pentru bătrânul continent.
Personalități notabile ale secolului au fost Abraham Lincoln, cel de-al
16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, filantropul și omul de
afaceri John D. Rockefeller, Geronimo, liderul apașilor, dar și
infamul Jack Spintecatorul .
 Muzica

Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice

pentru a deveni principala formă de compoziție
instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O
mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost
menționată ca fiind in stil romantic. Multi mari compozitori
au trăit in această epoca;ii putem enumera pe
Ludwig van Beethoven(Germania,Clasic,Romantic),
Georges Bizet(Franta,romantic), Brahms
(Germania,romantic), Frédéric Chopin (Polonia,
romantic) Franz Liszt(Ungaria), Niccolò Paganini(Italian),
Franz Schubert(Austria) Piotr Ilyich Tchaikovsky (Rusia,
romantic)Giuseppe Verdi(Italia,romantic) Richard Wagner
(Germania,clasic).LOL
 Arta franceză
Fusese îngreunată de războaiele napoleoniene, dar ulterior s-a dezvoltat rapid,
începând modernismul. Frații Goncourts și Emile Zola în Franța și Giovanni
Verga în Italia, produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste. Romanele
naturalistului italian sunt importante îndeosebi deoarece dau o hartă socială a
Italiei unificate pentru un popor care, până atunci, fusese abia conștient de
diversitatea etnică și culturală. Pe 21 februarie, 1848, Karl Marx și
Friedrich Engels publică Manifestul Comunist.
 Literatura

Pe frontul literar, noul secol este

deschis deromantism, o mișcare care s-
a răspândit în Europaca reacție a
raționalismului din secolul al XVIII-lea și
se dezvoltă, mai mult sau mai puțin, de-
a lungul liniilor revoluției industriale, cu
tendința de a reacționa împotriva
schimbărilor dramatice asupra naturii
cauzate de motorul cu aburi și de calea
ferată. William Wordsworth șiSamuel
Taylor Coleridge sunt considerați
inițiatorii noii școli din Anglia, în timp ce
pe continent curentul german
Sturm und Drang (Furtună și Stres) își
răspândește influența până în Italia și
Spania.
Literatura a prosperat în secolul al XIX-lea.
Unii dintre cele mai renumiți scriitori îi includ
pe rușii Lev Tolstoi, Anton Cehov șiFiodor
Dostoievski; englezii Charles Dickens,
John Keats, și Jane Austen; scoțianul
Sir Walter Scott; irlandezul Oscar Wilde;
americanii Edgar Allan Poe,
Ralph Waldo Emerson și Mark Twain, și
francezii Victor Hugo, Honoré de Balzac, Jules
Verne șiCharles Baudelaire.