ACADEMIA MILITARĂ ALEXANDRU CE BUN

Tema :SURSELE PRIMARE ALE DOCTRINELOR

DE SECURITATE

Ungheni 2020
SURSELE PRIMARE ALE DOCTRINELOR DE SECURITATE

1. Panidelile ca sursă a doctrinelor de securitate (eurocentrismul;

panslavismul; pan-germanismul; sionismul; paniranismul;
panfinismul; turanismul; panturcismul; pan-arabismul;
panamericanismul; panafricanismul; panasianismul;
paneuropeismul; panislamismul).
2. Suportul politico-militar şi confesional al doctrinelor de
securitate.
3.Pricipalele doctrine politico-militare în dinamica evoluției
comparative.
Karl Haushofer, inițiator al conceptului de panidee a constituit
unul dintre fundamentele pe care s-a dezvoltat şcoala
geopolitică germană din prima jumătate a secolului al XX-lea.
 Ideile din care s-au născut, în anumite spaţii şi
contexte geopolitice, marile doctrine de securitate sunt
cunoscute sub numele de pan-idei sau panisme, având ca
fundamente conexiunile dintre securitatea proprie și
comunitatea de sânge, unitatea civilizaţional-geografică
sau confesională, afirmate prin raporturi de putere.
Panideile au fundamentat, teoretic, o anumită ordine
globală, generând marile proiecte geopolitice și marile
doctrine de securitate, însă preluarea de către ideologi a
unor panidei a dus la apariţia unor centre de putere și a
unor imperii.
 ÎN FUNCŢIE DE FACTORUL UNIFICATOR, CU TIMPUL S-AU
INDIVIDUALIZAT MAI MULTE TIPURI DE PANIDEI:
- panidei etnice, considerate ca expresia spirituală a unei etnii,
naţionalismul având în acest caz rolul de forţă motrice (panslavismul,
pangermanismul, panelenismul, panturcismul, panarabismul,
panhungarismul etc.);
- panidei religioase, dezvoltate prin forţa unificatoare a religiei
(panislamismul, panortodoxismul etc.);
- panidei continentale, ce atribuie spaţiilor continentale caracteristica
unei omogenităţi supranaţionale (panideea asiatică, panideea
americană etc.).
 PANIDEI ETNICE
PANGERMANISMUL a vizat mai întâi dezvoltarea legăturilor de cooperare între toate
populaţiile de limbă şi cultură germanică, cooperare considerată ca o premiză esenţială pentru
gruparea lor într-un ansamblu teritorial unic.
PANELENISMUL se diferenţiază în reprezentările panideatice europene în primul rând prin
dimensiunile sale istorice, făcându-se referire fie la ortodoxismul elenistic, fie la Imperiul
Bizantin, considerat ca un „părinte” a statului grec modern;
PANTURCISMUL militează pentru reunirea tuturor popoarelor de origine turcă
într-un stat unic.
PANARABISMUL. Ideea că toţi arabii formează o naţiune care ar trebui să
împartă acelaşi stat, nu este nouă
SIONISMUL este un curent de gândire şi mişcare politică în sânul poporului evreu,care
afirmă că acesta reprezintă o națiune şi trebuie să aibă un stat național propriu. Naşterea
sionismului a fost legată, în mare parte, de valul de antisemitism care cuprinsese
unele țări din Europa, cu o importantă populație evreiască, în primul rând, Rusia.
 PANIDEI RELIGIOASE
PANISLAMISMUL islamiştii militează pentru realizarea unităţii politice a
tuturor musulmanilor (umma) şi pentru unificarea tuturor statelor musulmane
sub o autoritate unică.
PANORTODOXISMUL aduce în discuţie unificarea tuturor naţiunilor de
religie ortodoxă pe baza afinităţilor culturale, istorice şi spirituale, fiind
considerat, în multe cazuri, o componentă a panslavismului.
 PANIDEI CONTINENTALE
PANAFRICANISMUL - mişcare ce are scopul de a asigura egalitatea în
drepturi, autoguvernarea, independenţa popoarelor africane sau de origine
africană prezintă două dimensini spaţiale (mondială şi africană) şi trei
dimensiuni teoretice (culturală,economică şi politică) a căror importanţă a
variat de la apariţia conceptului, în 1900, prin William Edward Burghardt du
Bois, un negru din S.U.A., fondator al Asociaţieinaţionale pentru promovarea
oamenilor de culoare.
PANEUROPENISMUL - integrarea vest-europeană a constituit principala
consecinţă a panideii europene, manifestată prin reafirmarea identităţii Europei
ca partener de prim rang al S.U.A. în contextul „noii ordini mondiale”.
PANAMERICANISMUL - a apărut şi s-a dezvoltat în America Latină la
începutul secolului al XIX-lea, constituind baza ideologică a mişcărilor de
eliberare naţională şi socială pentru popoarele din America Centrală şi de Sud.
 SUPORTUL POLITICO-MILITAR ŞI CONFESIONAL AL
DOCTRINELOR DE SECURITATE.

Suportul ideatic al fundamentării doctrinelor de securitate este constituit

din ideile, tezele şi învățămintele furnizate de doctrinele politice

DOCTRINELE POLITICE exprimă un sistem închegat de principii care

interpretează în mod coerent realitatea politică şi recomandă o modalitate de
acțiune în funcție de anumite opțiuni ideologice şi scopuri.
 DOCTRINELE POLITICE
DOCTRINA LIBERAL a fost configurată în secolele XVII-XVIII şi
fundamentată pe spiritualitatea politică a societății moderne bazată pe
capital.
DOCTRINA SOCIALISTĂ născută în faza timpurie a societății moderne,
s-a coalizat prin interpretarea dintr-o perspectivă specifică a economiei şi
civilizației capitaliste.
DOCTRINA MARXISTĂ s-a născut din reconstrucția doctrinară a
socialismului.
DOCTRINA COMUNISTĂ s-a născut la începutului secolului XX din
doctrina şi mişcarea socialistă, îndeosebi după primul război mondial, care a
adus mişcării socialiste rupturi de ordin ideologic, politic şi organizaŃional.
SOCIAL-DEMOCRAȚIA respinge revoluția bolşevică, adepții ei
declarându-se continuatorii principiilor lui Marx.

CONSERVATORISMUL este, în primul rând, o atitudine, un comportament

specific al individului, la fel ca liberalismul.

FASCISMELE sunt născute din radicalismele şi agresivitatea unor mişcări

politice şi doctrinare apărute în anii *20 ai secolului XX.
 DOCTRINELE MILITARE
Pentru elaborarea doctrinelor de securitate, un rol deosebit îl au ideile, tezele şi
învățămintele furnizate de doctrinele militare.
Ideile cuprinse în doctrinele militare ale unor „actori” care şi-au arogat dreptul de
a fi „Mari Puteri” s-au exprimat prin aşa-numitul „militarism” (precum cel german,rusesc,
japonez etc.). Acestea au generat tendințe expansioniste, în detrimentul organizărilor
sociale, respectiv a națiunilor. Pe cale de consecință, națiunile şi statele naționale au opus
acestor tendințe doctrinele „războiul întregului popor” şi „apărarea pe frontiere”, ca forme
de participare a întregii națiuni la apărarea spațiului de viețuire
 DOCTRINELE RELIGIOASE

Pentru susținerea unor doctrine de securitate, sunt preluate idei, teze şi învățăminte din
doctrinele religioase (confesionale). Pe suportul integrat al doctrinelor politice, militare şi
religioase se construiesc apoi doctrinele relațiilor internaționale.
Pe fundamentul ideilor confesionale (religioase) se pot construi regimuri teocratice sau
institui legi speciale. Acestea generează intoleranța religioasă şi prozelitismul agresiv, conflicte
justificate de revendicări religioase, individualizarea grupurilor etnoculturale care-şi declară
apartenența la o religie sau alta şi îşi dispută controlul asupra unor,,locuri sfinte”. Cu toate că
majoritatea marilor doctrine spirituale promovează pacea, religia rămâne pe mai departe un suport
ideologic al unor conflicte armate.
 CONCLUZIE:

Doctrinele de securitate semnifică totalitatea principiilor, tezelor şi

învăţăturilor emanate din panidei, elaborate de că tre „actori” ai mediului
de securitate pe fundamentul unor valori de securitate cu suport ideologic şi
promovate în anumite spaţii geografice şi geopolitice în funcţie de cerinţele
doctrinelor politicee, militare şi confesionale pe care şi le asumă , în scopul
declarat al protejării, apărării şi afirmării spaţiului, etniculuişi religiei într-
un sistem de securitate construit şi între ţinut prin raporturi de putere.
Mulțumesc pentru atenție