SPECIFICUL NATIONALISMUL ROMANESC DUPA 1989 Orice doctrin implic un numr de probleme, asupra crora i variaz corpul spiritual

i crora le d suveran unitatea de rezolvare. Doctrina naionalismului romnesc trebuie s se ocupe de numeroase i vitale probleme, cum sunt : problema minorittilor, problema evreasc, a romnilor de peste grani, problema agriculturii, problema patronilor i a lucrtorilor, a diferitelor doctrine sociale ce se ventileaz in vremea noastr, problema filozofiei culturii romne, considerat ca o problema de filozofia istoriei i a culturii, problema mitului existentei noastre in trecut i a destinului nostru, problema colii , a sanatatii, a bisericii, a culturalizrii maselor, a sectelor religioase,a francmasoneriei, a politicianismului, a monarhismului, a democratiei, a politicii internationale, problema celei mai bune metode de educatie i autoeducaie naionalist, problema filozofiei naiunii ca atare, precum i a unei filozofii generale spiritualiste, in care s se ncadreze organic i suprem sensul existentei noastre ca neam i etica luptei naionaliste. Naionalismul ,caracteristic tarilor romne, a aprut sub forma istoric i filologic. Initial a aparut sub forma romantismul nationalist i viril al discuiilor despre originile noastre, naionalismul latin al colii ardelene i curentului latinist splendid izbucnire gospodareasc, in mijlocul unui ocean de slavism i de grecism, a instinctului de a tri al poporului nostru. A urmat naionalismul cultural al lui Eliade i Asachi, pe un plan, i, pe altul, revolutionarismul social i national al lui Vladimirescu. La scurt interval, a aprut naionalismul reprezentat de Blcescu: revolutionarism social, pe baze istorice i umanitare, pe de o parte, ideal mistic de unitate a tuturor Romnilor prin conceperea unui dinamism militar la nltimea eroismului strbun, pe de alta. In Blcescu, toate formele de nationalism de pn la el i gsesc o nobil i neadormit sintez, adugnd dela sine grija pentru religie, pentru o reprezentare cretin a vieii, ideia renfiintrii armatei naionale i insistnd vizionar asupra visului de unire a tuturor romnilor. Naionalismul lui Blcescu, inc nestudiat pe larg i nevalorificat complet , e un model viu, filozofic, istoric i patetic. Dup Blcescu, a venit Koglniceanu cu

naionalismul sau politic i armonios, a venit, adic, realizatorul, in unire cu naionalismul eroic al lui Alexandru Ioan Cuza. Cnd a aprut Eminescu, societatea romaneasca intrase pe calea constitutional i a primelor acomodri cu burghezia. Eminescu a adus o conceptie sociologic i de filozofie politic, o poezie a trecutului, o intuiie uimitor de just i de original a naturii economiei clasei de mijloc dintr-o societate, o ntelegere plin de pasiune a tranului i culturii lui, o cunoatere profund a Romnilor de peste granite, o dezinteresare de mucenic, o munc i o druire de erou, o iubire nesfrit i, cteodat, o ur sacr, o scrb imens i incisiv de tot ce era parazitism fie din partea ciocoilor proprii, fie din partea strinilor aciuai in tara noastr Nationalismul cultural i filozofic al lui Eminescu, gndit cu maximum de stringen, a constituit un corp de doctrin, de la care au plecat toi cei ce au gndit nationalist de atunci incoace. Nationalismul in Romania a atins cele mai inalte cote in perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial , prin aparitia primelor grupari nationaliste care aveau dincolo de filozofia si cultura inaintasilor lor , o docrtina clara , o organizare structurata , o strategie de dezvoltare , o strategie politica sic el mai important , aveau momentul propice de a evolua. Miscarea legionara , caci la ea am facut referire anterior , a inceput ca o miscare dornica sa propavaduieasca valorile nationale si a dus in final la extremism . Doctrina legionar nu a fost o schem rece de idei. Nu s-a creat raional i n-a existat la origine sub un sistem de gndire,care apoi, prin efectul propagandei, s cucereasc adereni i s fie adoptat ca baz ideologic a unei organizaii. n stadiul ei iniial, doctrina legionar a existat ca stare de spirit, pe care Corneliu Codreanu a fixato n cteva propoziii : credina n Dumnezeu, ncrederea n misiunea noastr, dragostea dintre legionari i folosirea cntecului ca mijloc de manifestare a noii spiritualiti. Aceast nou orientare spiritual n viaa neamului nostru, aceast nou atitudine n faa vieii, nu e creaia exclusiv a lui Corneliu Codreanu i a mnunchiului de prieteni cu care a ntemeiat Micarea .

Istoria a demonstrat ca un partid nationalist ajuns la putere a dus catre amplificarea starii de insecuritate , a dus la conflicte de neimaginat in perioade de normalitate , a dus Romania intr-o perioada tulbure a existentei ei. Rezolvarea a venit ca urmare a inlaturarii acestui partid din viata politica si decizionala a tarii . Nationalismul , pretutineni si intotdeauna , de la aparitia lui Revolutia Francezasi pana in prezent , a fost un factor e insecuritate ca urmare a aducerii in prim planul vietii sociale , economice , politice si militare a factorului etnic. Existenta tensiunilor inter-etnice, orict de problematica ar fi, nu este factorul decisiv care determina stabilitatea unui stat. Stabilitatea depinde si de modul in care autoritatile inteleg sa recurga la institutiile si procedurile democratice ale statului pentru rezolvarea chestiunilor conflictuale. Plecand de la ideea ca un partid nationalist duce catre extremism , mai devreme sau mai tarziu , mi-am propus sa analizez , cu ajutorul unei teze a domnului Valentin Stan, o alta perioada , cand la guvernarea tarii noastre a fost cooptat un alt partid nationalist PUNR. Din acest punct de vedere trebuie remarcat ca in Romnia post- revolutionara s-a desfasurat un interesant proces care a evoluat de la aparitia primelor discursuri si formatiuni extremist-nationaliste (1990) pna la cooptarea lor la guvernare (1994-1995). O asemenea evolutie nu numai caa blocat rezolvarea problemelor interetnice ci a contribuit la agravarea tensiunilor si afectarea a insusi statul de drept. Discursul de tip extremist-nationalist a fost utilizat drept instrument publicitar in competitia politica din Romnia inca din 1990, formarea si ascensiunea unor partide fiind direct legata de el. Nu voi relua aici demonstratia facuta de domnul Valentin Stan privind PUNR in studiul sau, Nationalism si securitate europeana: integrarea euroatlantica a Romniei , vom specifica insa, ca, inclusiv in ceea ce priveste crearea Partidului Romnia Mare (PRM), propaganda rasista, sovina, xenofoba si anti-europeana a fost folosita pe scara larga. La rndul sau Partidul Socialist al Muncii (PSM) a fost, in buna masura, creat pe baza unui discurs care neaga valorile europene in general, si ale Europei institutionalizate, in special.

Lideri ai acestor partide au initiat o agresiva campanie in urma careia au devenit o prezenta activa in opinia publica. Aceasta a determinat, in buna masura, rezultatele alegerilor parlamentare din 1992, cnd PRM si PSM au reusit sa obtina un numar de voturi peste pragul de 3%, ceea ce le-a permis intrarea in Parlament. Prin polarizarile politice din noiembrie 1992, PDSR impreuna cu PUNR, PRM, PSM (la care se adauga la acea data si PDAR) a realizat coalitia majoritara in urma careia a fost format guvernul Vacaroiu. Ulterior, partidele asociate PDSR au avut o evolutie constanta in sensul ascensiunii catre zona de decizie executiva. Astfel, in luna august 1994 , PUNR a obtinut doua portofolii (al Ministerului Comunicatiilor, prin Adrian Turicu si al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, prin Valeriu Tabara -tot atunci descoperindu-se ca si Ministrul Justitiei, Iosif Gavril Chiuzbaian, este membru PUNR), iar PRM si PSM au obtinut si ele pozitii in guvern, la nivel subministerial. In luna ianuarie 1995, PDSR, PUNR, PRM si PSM au semnat un protocol pentru sprijinirea guvernului Vacaroiu. Nu exista o distinctie de fond intre discursul nationalist al PUNR (analizat pe larg de catre domnul Valentin Stan) si cel al fortelor politice coagulate in PRM si PSM. Mai mult, asocierea dintre aceste ultime doua partide nu a fost numai de "spirit", ci una cu consecinte juridice, PRM si PSM formnd impreuna grupul parlamentar "Partida nationala". A existat de asemenea o coordonare a pozitiilor si actiunilor acestor partide cu PUNR in chestiuni legate de tratamentul minoritatii maghiare. Romnia este singura tara europeana unde la guvernare a participat un partid extremist. Acest statut pe care l-a avut Partidul Unitatii Nationale Romne (PUNR), de partid de guvernamnt, a creat o situatie de o gravitate practica si simbolica incomparabila cu vreun alt factor de instabilitate intern. PUNR este, in termenii lui John Mearsheimer ( analist politic international) , un partid hiper-nationalist si ca hipernationalismul acestuia nu este compatibil cu politica de securitate a Aliantei Nordatlantice. Att timp ct Partidul Democratiei Sociale din Romnia (PDSR) a asociat la guvernare PUNR, Romnia nu a avut nici o sansa sa fie cooptata in structurile euroatlantice.

In conditiile in care integrarea in aceste structuri a constituit prioritatea absoluta a politicii externe romnesti, strategia de aliante politice a PDSR a afectat Romnia. Ceea ce trebuie insa remarcat, este faptul ca perceptia analistilor occidentali, cum ca in Romnia exista tensiuni inter-etnice care nu-i permit integrarea in structurile euroatlantice s-a format inainte de intrarea PUNR in guvern. Citatele din textul domnului Valentin Stan dateaza din 1990 (John Mearsheimer) 1992 (Huberte Hanquet si Javier Ruperez), 1993 (Raport SIPRI nr. 5, Raport UNIDIR nr. 21; Michael E. Brown) si inceputul anului 1994 (Lothar Ruehl; Hans-Joachim Hoppe). Alianta la guvernare a PDSR cu partide de tip hiper-nationalist a depasit domeniul discursului politic. Un guvern este rezultatul delegarii vointei politice a unei coalitii majoritare. Ca urmare, indiferent daca pactul politic dintre partidele care formeaza coalitia majoritara are la baza un document ce "formalizeaza" o astfel de alianta, sau din contra, partidele prefera sa eludeze orice aranjament scris, efectele aliantei asupra politicii guvernamentale nu pot fi trecute cu vederea. Intrarea unor membri PUNR, PRM si PSM in structurile decizionale s-a putut observa imediat dupa alegerile din 1992 iar in timp s-a facut remarcata si influenta constanta a acestui fenomen asupra activitatii ministerelor ori a altor institutii. Problema nationalismului in primii ani de dupa 1989 a fost,se pare o conjuncture politica in continuare, care la acel moment parea, sa erodeze fundamentele democratice ale statului. In ansamblul structurilor de stat, institutiile care privesc siguranta nationala joaca un rol hotartor pentru sustinerea intereselor Romniei pe termen lung si la nivel global. Prin insasi natura atributiilor lor ele sunt chemate sa functioneze indepedent fata de conjuncturile politice. Comportamentul lor este definitoriu pentru capacitatea statului de a prezerva stabilitatea interna si credibilitatea internationala. Aceste structuri sunt deci printre primele ce au fost evaluate din punctul de vedere al cerintelor integrarii Romniei in structurile de securitate ale Europei. Democratia romna era insuficient consolidata, in primii ani de la prabusirea regimului comunist. Spre deosebire de statele occidentale, care au construit, in timp, un sistem democratic bazat pe existenta unor institutii independente solide, capabile sa se controleze reciproc, Romnia se afla abia in faza de consolidare a acestor institutii.

Presiunea constanta a fortelor nationaliste din zona guvernarii politice asupra unor institutii democratice, insuficient consolidate, ar fi putut duce la compromiterea viitorului democratic al tarii si la anularea sansei de integrare euro-atlantica. Iata de ce a fost necesara analiza vulnerabilitatii acestor institutii la presiunea nationalista din zona guvernarii. Dependenta functionarii institutiilor de fortele politice implicate in actul guvernarii a trebuit analizata prin prisma cadrului constitutional, si a celui legislativ in general. Evident, Constitutia Romniei este reperul cel mai important, cu att mai mult cu ct democratia romneasca are un caracter incipient. Trebuie precizat ca, desi imperfecta, legea fundamentala de la momentul analizat , transforma in drept intern tratatele ratificate de Parlament (art. 11 alin. 2), iar in materia drepturilor omului le da prioritate fata de legile interne (art. 20 alin. 2). Aceasta din urma prevedere este de maxima importanta, in conditiile in care doua din legile de baza privind siguranta nationala erau la vremaea aceea anterioare Constitutiei: Legea nr. 39 din 13 decembrie 1990, privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si Legea nr. 51 din 29 iulie 1991, privind siguranta nationala a Romniei. Desi ambele contineau prevederi incompatibile cu statul de drept si care aduceau grave atingeri drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului , tocmai pentru ca au fost adoptate anterior legii fundamentale, nu exista posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale, pentru a se pronunta asupra neconstitutionalitatii lor, dect pe cale de exceptie (deci intr-un caz individual, care trebuie sa existe in fata unei instante de judecata, si cu privire la un anume articol, iar nu la lege in ansamblul ei); pe de alta parte, Consiliul Legislativ, a carui sarcina era examinarea compatibilitatii legislatiei anterioare cu Constitutia, continua sa fie, la 3 ani de la adoptarea acesteia din urma, una din institutiile, esentiale pentru regimul democratic din Romnia, care nu functiona. Chiar intr-o societate cu o democratie stabilizata, existenta unor structuri si proceduri precum cele instituite prin legile mentionate mai sus ar fi ridicat serioase semne de intrebare. Esential pentru functionalitatea unei societati democratice este controlul institutiilor de stat. Atunci cnd unele din ele scapa acestui control societatea devine

permeabila la incercarile unor forte de a impune un eventual sistem autoritar. Ce se poate intmpla intr-o societate in care la guvernare exista o coalitie cu unul sau mai multe partide extremiste? In ce masura matricea legislativa si institutionala poate sa reziste unei asemenea tendinte de subminare a statului democratic, sau dimpotriva, va fi folosita tocmai pentru impunerea unei forme de guvernare extremiste? Contrar a ceea ce afirmau, de regula, oficialitatile romnesti, ca Romnia ar fi o "insula de stabilitate", analizele expertilor occidentali aratau la vremea respectiva ca tensiunile de natura etnica din tara au atins un nivel incompatibil cu integrarea in structurile de securitate euro-atlantice. In acelasi timp, discursul hiper-nationalist in zona guvernarii politice demonstrau ca Romnia se confrunta efectiv cu o problema etnocratica. Institutii importante ale statului romn, precum Consiliul Suprem de Aparare a tarii, ori Serviciul Romn de Informatii, au relevat, prin tendintele nationaliste manifestate in activitatea lor, ca se aflau sub presiunea exercitata din partea unor factori politici cu orientare nationalist-extremista. In perioada urmatoare cooptarii , preocuparea analistilor a fost atrasa de participarea PUNR la guvernare, Romnia devenind astfel singura tara din Europa unde s-a realizat o astfel de asociere politica. Dar amenintarea echilibrului intern si extern al tarii, ca urmare a ascensiunii extremismului nationalist, nu provenea in principal de la aceasta decizie de cooptare la guvernare a PUNR, din august 1994. Fundamentul politic al pericolului extremist era formarea unei coalitii parlamentare majoritare care cuprindea, pe lnga PUNR, si alte partide care isi bazau actiunea politica pe un discurs nationalist agresiv: PRM si PSM. Ultimele doua partide nu au intrat in guvern - ele primind totusi pozitii pna la nivel subministerial in structurile de decizie insa acestea determinau, prin insusi actul politic al aliantei - consfintit in ianuarie 1995 printr-un protocol - deciziile legislativului si executivului. Aparea evident ca intrarea in guvern a unui partid dintre cele care participau la coalitie era numai ultima consecinta, cea mai radicala, a vointei de colaborare politica a PDSR cu partidele extremiste. In consecinta, promovarea principiilor statului de drept si asumarea de catre Romnia a cerintelor la care o obliga integrarea euro-atlantica nu se putea realiza printr-

un simplu act de renuntare, de catre PDSR, la asocierea PUNR la guvernare. Era obligatorie, in acest sens, suspendarea de catre PDSR a aliantelor sale politice cu toate partidele hiper- nationaliste si totodata, eliminarea curentului nationalist care se manifesta chiar in interiorul sau. Evident, astfel de evolutii au presupus "un contract" asupra prioritatilor nationale, intre principalele forte politice responsabile. In Romnia, intre partidele de opozitie si PDSR se manifestau numeroase deosebiri radicale. Dar nici una dintre aceste diferente nu se compara cu responsabilitatea tuturor de a oferi Romniei participarii sale la constructia europeana si implicit, sansa reconstructiei sale sansa interne in spiritul valorilor democratice ale Uniunii Europene catre care se tindea. Din punct de vedere ideologic, naionalismul preamrete i exalteaz naiunea sau naionalitatea pe plan politic, economic, moral i cultural pe deasupra intereselor de clas sau de grup social, la originile sale regsindu-se inegalitatea dintre state i naiuni n sistemul internaional, diferenele dintre state la nivel de mrime, putere, bogie sau dezvoltare. Naionalismul are la baz concepia faptului c popoarele lumii se ncadreaz mai mult sau mai puin firesc n grupuri distincte sau naiuni, naionalitatea unei persoane fiind ceva dobndit prin natere. Secolul extremelor aa cum este cunoscut n istorie secolul al XX-lea a fost secolul feei negre a naionalismului. i totui, n aceeai manier n care a distrus visul pcii mondiale, nlocuindu-l cu denigrare uman, rasism, ovinism, etnocentrism statal, n aceeai msur a reuit desctuarea naiunilor odat cu 1989 din ghearele imperiului cu picioare de lut URSS. Globalizarea, pe de alt parte, a fost privit ntotdeauna ca o ameninare la adresa statului naional i a ideilor naionaliste. Asociat de cele mai multe ori cu noiuni precum imperialism, cosmopolitanism, anarhism, internaionalizare, mondializare, etc., globalizarea reprezint noul, tehnologicul, viteza, comunicarea eficient i mai presus de toate, economia eficient, prin dezvoltarea pieelor la nivel mondial i dinamica fluxurilor de capital. Avantajul cel mai mare al globalizrii este ntr-adevr aa cum ne arat George Soros faptul c aceasta ofer un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-l poate asigura. Globalizarea prezint, ns, i un mare dezavantaj: produce inegaliti la nivel mondial ntre state. Fiind n cea mai mare parte un fenomen economic, aceasta

produce prosperitate n rile globalizate, adic n acele ri n care pieele se dezvolt sntos i srcie n statele marginalizate de ctre pieele globale. Este laudabil ca in final ,guvernarile ulterioare anului 1995 au inteles importanta intrarii Romaniei in Uniunea Europeana , au ales calea globalizarii , stiut fiind ca orice societate moderna si dezvoltata prefera importul de cultura , de spritualitate , de fundamente politice pentru dezvoltarea economica. si este adepta globalizarii. Nu este lipsita de importanta nici asigurarea securitatii nationale prin introducerea ei in structurile globale de securitate , structurile europene si euroatlantice.Episodul nationalismului romanesc de tip PUNR , sper sa fie un exeplu pentru viitor , astfel incat sa putem evita orice forma de extremism de orice natura.

BIBLIOGRAFIE: 1. Valentin Stan , Nationalism si securitate europeana: integrarea euro-atlantica a Romniei, ,1995 2. Vasile Bncil, Naionalismul i misiunea romneasc,1937 Editura Micrii Legionare Madrid, 1980 4. Marcela Salagean, Istoria contemporana a Romaniei , Editura Cartea Azi, 2001 5. Mihai Manea , Bogdan Teodorescu , Istoria romanilor , manual clasa a XII-a , Editura Didactica si Pedagogica , 2005 6. Corneliu Zelea Codreanu , Carticica sefului de cuib , Bucuresti , 1940 7. Arhiva Romania Libera , 1994, 1995 8. Arhiva Adevarul 1995 9. Pompiliu Nicolau, Naionalismul constructiv, Editura Cugetarea, Bucureti, 1936 10. Silviu Brucan, ndreptar-dicionar de politologie, ed. Nemira, Bucureti, 1993 11. George Soros, Despre globalizare, ed. Polirom, Iai, 2002 3. Horia Sima ,Doctrina Legoinara,