Sunteți pe pagina 1din 23

Diamanutul

-duritate si puritate-

Introducere

Semn al bogatiei, simbol al iubirii ori termen de


comparatie folosit adesea pentru a descrie perfectiunea, pietrele
pretioase au avut dintotdeauna o fascinatie aparte, multi fiind
gata sa-si vinda sufletul si trupul pentru a pune mina pe o
nestemata.

Pe vremea lui Platon se credea ca pietrele pretioase


contin forta vitala a spiritelor cosmice incatusate in custile
translucide. In Evul Mediu, se credea ca diamantele au puterea de
a feri de boala, cosmaruri, trasnete ori pur si simplu de ghinion.

Caracteristici

Masa diamantului este exprimat n carate, un carat


corespunznd cu 0,200 grame.

Pe lng cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se


pot ntlni diamante cu cristale hexagonale, aceste diamante sau format n medii nefavorabile.

Duritatea extrem a diamantului este explicat prin


legtura stabil simetric dintre atomii de carbon.

Diamantul arde ntr-un mediu cu oxigen pur la o


temperatur de 720C, iar n aer la peste 800C cu
formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil n
unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platin,
paladium i alte metale asemntoare. Pe motivul
reactivitii reduse (datorat structurii stabile)
suprafeei cristalului, prin iradiere cu neutroni crete
gradul lui de duritate.

Structura cristalina

Fiecare atom de carbon dezvolta 4


valente identice, dirijate uniform in spatiu
dupa schema tetraedrica. Unghiul dintre 2
valente este de 109 28'. Prin cele 4
valente ale sale, fiecare atom de carbon
este legat covalent de alti 4 atomi C,
formnd astfel o retea tridimensionala
infinita. ntreg cristalul constituie de fapt o
singura molecula.

Proprietati

Structura cristalina a diamantului este alcatuita


din compusi de carbon.

Temperatura nalta de vaporizare, este de


aproape 4000C si datorita lipsei unei faze lichide se
explica faptul ca, la trecerea din starea cristalina in
starea de vapori trebuiesc rupte covalentele.

Tot la temperatura nalta la care are loc


vaporizarea, vaporii de carbon sunt compusi din
atomi liberi. In cristalul de diamant, atomii sunt
mentinuti in pozitiile lor de echilibru prin forte mult
mai puternice decat in metale sau in cristalele ionice.

Formarea
Diamantele iau natere la adncimi mari
(150 km), unde sunt temperaturi (12001400C) i presiuni ridicate.
Rocile mam (de nsoire) a diamantului
sunt Peridotit i Eklogit sau in vulcani,
acestea sunt roci bogate n gaze Kimberlite
i Lamproite; ele transport la erupia
vulcanului diamant (topit) sau fragmente
din mantaua scoarei pmntului

Di a

ma

nte

art

ific

iale

Transformarea diamantului in grafit, la temperatura


joasa, fiind exoterma, transformarea inversa trebuie sa fie
favorizata, conform principiului Le Chatelier, la
temperatura inalta.
Principiul lui Le Chatelier se refera la un ansamblu de
substane chimice care sunt la echilibru dac
temperatura, presiunea i compoziia chimic a speciilor
sunt constante.
Tot conform acestui principiu, transformarea grafitului
in diamnat trebuie sa fie favorizata de presiune, deoarece
diamantul are o densitate mai mare (deci un volum mai mic
la masa egala) decat grafitul.

Procedeul transformarii

Se fabrica industrial diamante sintetice, prin incalzirea


grafitului la cca. 3000C si 125 000 atm.
Viteza transformarii este marita prin mici adaosuri de Cr, Fe
sau Pt. Rolul catalizatorului consta, in formarea unui film din metal
topit pe suprafata grafitului.
In aceste conditii metalul dizolva carbon si il precipita ca
diamant, mai putin solubil. Se obtin diamante negre de 0,020,05 g, care se utilizeaza in scopuri industriale
Un procedeu pentru obtinerea diamantelor se bazeaza pe un
principiu diferit : se trece metan, la o presiune mai joasa decat cea
atmosferica peste pulbere de diamant cu dimensiunea de 1
micron, incalzita la 1000C. Micile cristale de diamant servesc ca
centre de cristalizare ; O parte din carbonul rezultat prin
descompunerea metanului se depune pe suprafata acestor
cristale; o alta parte din carbon se depune ca grafit

Criterii de evaluare
(Cei 4 C)

1. Greutatea
in carate

2. Culoarea

3. Claritatea

4. Taietura

Greutatea in carate

E important de stiut si ca dintr-o tona de


extras de minereu se obtine abia o jumatate
de carat de diamante (0,50 carate),
ramanand si mai putin de atat dupa taiere si
slefuire, indicand de ce si cat de pretioase
sunt diamantele - cea mai rara, dar si cea
mai tanjita piatra din lume.

"Caratul" este standardizat ca unitate de


masura internationala pentru diamante,
echivaland cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20
grame. Romania a adoptat de asemenea
aceasta masura metrica imediat in
1911.Asadar, 5 carate sunt egale cu 1,00
gram. Caratul are ca subdiviziune

Greutatea in Carate a diamantelor


comune, denumite si comerciale, variaza
intre 0,10 Carate (10 Puncte) pana la 1 Carat
(100 puncte), uneori chiar pana la 2 sau chiar
3 Carate. Caratul este abreviat ca si "ct" si nu
trebuie confundat cu unitatea de masura a
puritatii aurului, care este Karat-ul, cu K, si
care se abreviaza in mod oficial ca si "K".

Deoarece prin natura lui, un diamant de 2


carate este mult mai greu de gasit, valoarea
lui este cam de 3 ori mai mare decat un
diamant de 1 carat de calitate comparabila.
Statistic vorbind, un diamant de 1 carat
apare la 1 milion de diamante extrase din
mina, iar un diamant de 2 carate la 5
milioane de diamante extrase.

Culoarea

Culorile diamantelor sunt gradate intr-o scara similara


alfabetului, diferenta fiind aceea ca lipsesc literele A, B si C,
incepand de la D si continuand pana la Z. Logica nefolosirii
literelor A,B,C este aceea ca atunci cand GIA a creat
aceasta scara doreau sa se disocieze de unele magazine de
bijuterii cu diamante care foloseau propriul lor sistem de
gradare, dar si sa evite confuzia cu alfabetul
In cadrul acestui sistem de gradare culorile D, E, si F
sunt singurele considerate a fi complet incolore, sau cum
unii le mai numesc, nu foarte corect, "albe". D este
bineinteles cea mai buna, cea mai rara si, bineinteles, cea
mai scumpa culoare. Unele diamante intra in zona de sfarsit
a scarii culorilor, catre Z (de culoare galben deschis),
nefiind insa culori speciale Dintre culorile cele mai
disponibile, cei mai multi cumparatori opteaza pentru
culorile de la D la J, dupa sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt
gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore".

Pe de alta parte, diamantele sunt cautate de unii


colectionari dupa raritatea culorilor fanteziste. Aceste
diamante, ce sunt extrem de rare si foarte scumpe, reflecta
culoarea curcubeului in "focul"lor, sclipind insa in combinatii
de rosu, roz, albastru, galben, oranj, verde, maro si chiar
negru. Dintre toate acestea, diamantele galbene au devenit
cele mai cunoscute, in timp ce rosu, roz, albastru si verde sunt
foarte rare. De asemenea, marimea diamantelor colorate
descoperite este in general mai mica decat a altor diamante si
de aceea taiarera lor se face avand la baza maximizarea
culorii, nu a claritatii, cum e in cazul celorlalte diamante.

CA SI EXEMPLU, SCARA GRADELOR DE CULOARE PENTRU


DIAMANTELE MARO, NUMITE SI "CHAMPAGNE", IN 7 GRADE
DIFERITE DE MARO, FARA CULORI INTERMEDIARE:

Claritatea

Deoarece Natura nu poate filtra procesele


acestea, cele mai multe dintre diamantele extrase
contin mici imperfectiuni, denumite si incluziuni.
Aceste imperfectiuni naturale trebuie considerate insa
ca si certificate originale date de Natura, intrucat
incluziunile nu pot fi replicate pe cale artificiala. In
mod normal invizibile cu ochiul liber sau abia
perceptibile ochiului neantrenat in acest sens, aceste
urme naturale de nastere lasate de Natura sunt de
doua feluri: incluziuni (interne) si zgarieturi
(externe).

Claritatea unui diamant se determina


efectiv folosind lupa care mareste de 10 ori,
sub lumina controlata. Adorri foloseste tot
scara de gradare a GIA, fiind vorba de 11
grade
de
claritate:

"Flawless, Internally Flawless" (Fara


incluziuni, Fara incluziuni interne);
VVS (Very-Very Small 1 and 2 /
Incluziuni foarte-foarte mici, nivelul 1
si 2);
SI (Slightly Included 1 and 2 /
Incluziuni perceptibile, nivelul 1 si 2);
I (Included 1, 2 and 3 / Incluziuni
vizibile, nivelurile 1, 2 si 3).

In diagrama alaturata se poate vedea gradul de claritate si


prezentarea simulata a incluziunilor intr-un diamant taiat in
forma
de
briliant
rotund:

Taietura

Taietura indica modul cum este taiat diamantul si ii confera acestuia


stralucirea;
Dintre cei 4 C, Taietura este singura contributie adusa de mana
omului, transformand piatra pretioasa bruta, neslefuita intr-un
diamant fatetat si slefuit in diverse forme;
"Taietura" se refera la proportiile si finisajul diamantului, in timp ce
"Forma" este rezultatul in final, dupa ce procesul de taiere si slefuire
a fost finalizat. Primul obiectiv al taietorului-slefuitorului de diamante
este sa scoata cel mai mare posibil diamant din piatra bruta si apoi
sa atinga frumuseata optica maxima printr-o forma potrivita;
Exista multe tipuri de taieturi ale diamantelor. Toate in mod normal
au 57 de fatete. Practic nu exista o limita in ceea ce priveste
posibilitatile de taiere in diverse forme si numar de fatete ale
diamantelor, existand in prezent in jur de 255 de moduri de taiere
inregistrate.

Fiecare parte a diamantului are o functie precisa:

Blatul lasa lumina sa intre si sa


iasa din diamantul taiat;

Coroana da echilibru, stralucire,


dispersie si scintilatie;

Marginea (Rondista) confera o


margine de prindere in bijuterii;

Pavilionul reflecta lumina


inapoi prin coroana;

Coletul previne spargerea


(ciupirea) varfului.

Tipuri de taieturi

Taietura Ideala si cea Buna


Diamantul este corect taiat, lumina reflectandu-se dintr-o
fateta intr-alta si apoi fiind dispersata prin partea
superioara a pietrei, inapoi catre ochi.
Taietura Adinca
Diamantul este taiat prea adanc, o parte din lumina
scapand in lateral prin pavilion. Diamantul apare intunecat.
Taietura Lata
Diamantul este taiat prea lat, lumina iesind prin pavilion
inainte de a putea fi reflectata. Diamantul apare "apos",
"spalacit";, iar marginea putand apare reflectata in fatete.

Tipuri de diamante

In tabelul alaturat, se poate observa cateva tipurin de


diamante. Cel mai cunoscut si bine vandut dintre aceastea
este Briliantul.

Briliantul
Are 57 de fatete, care sunt in mod general valabil
acceptate. Mai sunt insa si alte variante derivate
originar din taietura briliant: taietura in forma
oval, apoi taietura in forma marchiz (sau spit, ori
suveica), para, inima, princess cut (patrat),
radiant, bagheta-taietura smarald (derivata din
faptul ca este cea mai comuna taietura pentru
smaralde indeosebi), triunghi, ascher si cushion.
Forma este in cele din urma o chestiune de
gusturi. Cea mai preferata, mai des intalnita si
mai bine vanduta este cum precizam anterior
briliantul, celelalte forme fiind considerate forme
fanteziste.

Diamantul neslefuit
Criteriile stabilirii valorii unui diamant sunt: densitatea - duritatea - dispersia i refracia luminii conductivitatea termic - strlucirea - puritatea.
Spectroscopia (absorbia unor radiaii) poate stabili
dac culoarea diamantului este natural sau realizat
ulterior.
Diamantul care va fi lefuit cu faete multe se numete
briliant (Brillant) (care are mai multe variante).
Producia diamantelor naturale pe glob a atins
cantitatea de 20 de tone anual. La aceast cantitate se
adaug diamantele sintetice care se fabric din grafit
pur supus la presiuni de peste 100.000 de bari (pentru
prima oar fabricate din 1955) i care n cea mai mare
parte au utilizare n industrie.

Concluzie

Denumirea de diamant provine din limba


greac "adamas" , ce se traduce
prin:"de nenvins", "indestructibil". n latina
clasic
Plinius
atribuie
o
denumire
asemntoare
safirului.
Denumirea
diamantului
era
bine
cunoscut
n
antichitate. n India se numea "irra", iar in
limba sanscrit i se spunea "vajira", cuvnt
ce definea tot ceea ce era dur. Arabii i
spuneau "al-mas" - adic "cel mai dur", de