Evaluarea si masurarea pietrelor semipretioase

si pretioase

Caratul este unitatea de masura a pietrelor pretioase si semipretioase.

Denumirea carat vine din greaca veche (keration) care la randul ei vine din araba (quirat), acestea fiind
numele semintelor de roscov (ceratonia) utilizate in antichitate la cantarirea pietrelor pretioase.

Pana in secolul trecut se utilizau:

-caratul indian 0,205g
-caratul brazilian 0,192g
In 1907 Conventia Metrica Internationala a stabilit un carat unic 0,215g.
Pentru pietrele pretioase, carata este un submultiplu al gramului. In cazul pietrelor pretioase, carata exprima
cantitatea, nu calitatea.

Valoarea a doua pietre pretioase de aceeasi calitate nu este direct proportionala cu greutatea lor.
Un carat este cu atat mai scump cu cat piatra este mai mare, iar valoarea unui carat pentru o piatra mai mica
poate fi mai mare decat valoarea unui carat pentru o piatra de marime mijlocie. Aceasta diferenta de pret
este data de faptul ca pietrele mari sunt foarte greu de gasit, iar pietrele mici sunt foarte greu de prelucrat.

O piatra naturala se evalueaza prin patru caracteristici (notate prin 4C) .

1. Carat = greutatea exprimata in carate (1 ct.=0,2g);

2. Color = culoare ( claritatea, stralucirea culorii)

3. Cut = taietura (gradul de perfectiune al taieturii);
4. Clarity = reprezinta incluziuni si felul acestora.

O semnificatie interesanta o au si pietrele pretioase care compun coroanele regilor. Coroanele contin 12
pietre pretioase care seminfica dreptatea, justitia, intelepciunea si prudenta, curajul, sobrietatea, puritatea,
sinceritatea, etc.

Greutatea in carate a diamantelor

Greutatea in carate defineste marimea unui diamant. Termenul carat provine din greaca veche
unde keration era denumirea samburilor de roscova, folositi in trecut ca si greutati etalon pentru
cantarirea in balante a diferitelor marfuri de greutati relativ mici, inclusiv metalele pretioase. Aceste seminte
au rara proprietate de a avea toate aceeasi greutate si dimensiune.
La inceputul anilor 1900 caratul este standardizat ca unitate de masura internationala pentru diamante,
echivaland cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Caratul are ca subdiviziune punctele. Asfel 1 carat este
format din 100 de puncte. In 1911 Romania adopta aceasta unitate de masura.
Caratul este o masura de greutate, nu dimensiune.
Masa diamantului este exprimata in carate, 1 carat = cu 0,200 grame.
Un diamant de 100 de carate are 100 * 0,2 grame, adica 20 de grame de diamant.
Cand avem o bijuterie cu mai multe pietre, masa totala a diamantelor sau pietrelor pretioase se numeste
greutatea totala carate.

Greutatea in carate afecteaza pretul unui diamant mai mult decat orice alt 4 C. Un diamant de doua ori mai
mare, poate fi mai scump de patru ori. Diamantele mai mari sunt descoperite mai rar decat diamantele mici,
ceea ce inseamna ca au o valoare mai mare. Din acest motiv, pretul unui diamant se ridica exponential cu
dimensiunea acesteia.
Circa 250 de tone de minereu trebuie sa fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final, sa se
poata ajunge la un cristal cu taietura specifica, de un carat. Statisticile indica ca un diamant de 1 carat este
gasit in cota de la 1 milion de diamante extrase din mina, iar un diamant de 2 carate la 5 milioane de
diamante extrase.
Greutatea in Carate a diamantelor, denumite comerciale deoarece sunt cele mai cautate in general, variaza
intre 0,10 Carate (10 Puncte) pana la 0,50 Carate (50 puncte), uneori chiar pana la 1 Carat. Diamantele peste
2 si 3 Carate, avand cereri mai rare se vand de obicei pe baza de comanda ferma.
Atentie! Nu trebuie confundat Caratul, care se abreviaza ct cu unitatea de masura a puritatii aurului care
este Karat-ul, abreviat K.

Criterile de evaluare ale diamantelor

Criteriile de baza ale evaluarii diamantelor si valoarea acestora este data de urmatoarele elemente:
1.Greutate in carate (carat)
2.Culoare (color)
3.Claritate (clarity)
4.Taietura (cut)
denumite Cei 4 C (dupa intialele cuvintelor din limba engleza).

Sistemul celor 4 C a fost stabilit in anii 50 de Institutul American de Pietre Pretioase (Gemological Institute
of America GIA) si este acceptat ca atare de gemologi si oameni de afaceri.

1.Greutate in carate (carat)

Greutatea in carate defineste marimea unui diamant. Termenul carat provine din greaca veche unde
keration era denumirea samburilor de roscova, folositi in trecut ca si greutati etalon pentru cantarirea in
balante a diferitelor marfuri de greutati relativ mici, inclusiv metalele pretioase. Aceste seminte au rara
proprietate de a avea toate aceeasi greutate si dimensiune.
La inceputul anilor 1900 caratul este standardizat ca unitate de masura internationala pentru diamante,
echivaland cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Caratul are ca subdiviziune punctele. Asfel 1 carat este
format din 100 de puncte. In 1911 si Romania adopta aceasta unitate de masura.
2.Culoare
(color)
In functie de culoare diamantele sunt impartite in doua grupe principale: colorless (incolore) si fancy. Cele
mai des folosite in bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuante incepand cu D care este cel
mai putin colorat dintre toate pana la Z care este cel mai galben sau maroniu. Orice diamant care are o
nuanta mai inchisa decat Z este considerat ca fiind de tipul fancy. Diamantele incolore sunt mai rare in
natura si din acest motiv sunt mai valoroase.
Clasificarea culorii conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America) incepe cu litera D,
urmand valorile descrescatoare din alfabet. Dupa litera J, diamantul capata o nuanta galbuie. Diferentele
intre fiecare litera este foarte mica, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumina speciala. Atunci
cand sunt privite frontal, orice persoana tinde sa clasifice diamantele ca fiind intre I si J.
3.Claritate
(clarity)
Claritatea unui diamant face referire la gradul de impuritati pe care il poate avea un diamant studiat cu
ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care mareste de 10 ori. Doar aprox. 5% din diamantele naturale gasite
sunt pure si au totodata o marime corespunzatoare unei foarte bune valorificari. Specialistii denumesc aceste
impuritati, incluziuni. Tipul, numarul si locatia incluziunilor poate deseori identifica individual
diamantele. Cu cat are mai putine impuritati cu atat diamantul este mai valoros.
4.Taietura
(cut)
Taietura indica modul cum este taiat diamantul si ii confera acestuia stralucire. Se refera la proportiile si
finisajul diamantului. Dintre cei 4 C, taietura este singura contributie adusa de mana omului, transformand
o piatra pretioasa bruta, neslefuita intr-un diamant fatetat si slefuit in diverse forme. Dupa mii de
experimente de-a lungul anilor, folosind formule matematice precise, taietorul-slefuitorul de diamante
transforma in ziua de azi un diamant brut intr-o piatra stralucitoare care reflecta si refracta lumina.
In 1919 Marcel Tolkowsky este cel care descopera cel mai bun compromis teoretic datorita caruia modul de
taiere al unui diamant ii poate conferi acestuia stralucire deosebita.

Scurta istorie a diamantului

800 i.Hr. descoperirea primelor diamante.
320-296 i.Hr. Cea mai veche marturie scrisa asupra diamantului ce face parte dintr-o insemnare budista,
numita Anguttara Nikaya (un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor pretioase). Cam tot in aceasta
perioada diamantul este cunoscut si de greci, de la care ne-a ramas o statueta de bronz care are, incrustate,

in chip de ochi, doua diamante neslefuite, obiectul putind fi admirat astazi in vitrina de la British Museum
din Londra. In aceasta perioada diamantele erau folosite ca si talismane.
327 i.Hr. Alexandru Macedon aduce primele diamante in Europa din India.
1074 Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare.
1456 Lodewyk van Berken, un taietor de diamante din Anvers, creeaza primul diamant taiat in fatete.
1477 Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, incepand astfel traditia
inelului de logodna.
1642 reapare in Europa diamantul Hope, adus de un negustor francez, Jean-Baptiste Tavernier.
1726 Diamantul este descoperit in Brazilia, ce devine principalul producator de diamante din lume.
1797 Chimistul englez Smithson Tennant descopera ca diamantul este format din carbon, arzand un
diamant intr-un mediu de oxigen si gasind doar resturi de dioxid de carbon.
1867 Depozite de diamant sunt descoperite la Kimberly in Africa de Sud.
martie 1888 South Africas Kimberley Central Mining Company si De Beers Mining Company se unesc
si formeaza De Beers Consolidated Mines Limited.
26 ianuarie1905 Se descopera in Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. In stare bruta
cantarea 3.025 carate.
1958 diamantul Hope este donat Institutului Smithsonian din Washingtonde catre Harry Winston.
Valoarea actuala a acestui diamant, considerat ca fiind un purtator de ghinion, este estimata in jurul cifrei de
250 milioane de dolari
1958 Diamantul se descopera in Siberia.
1967 Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare rosie ce cantarea intre 175-195 carate este purtat de
ultimul sah al Iranului la incoronarea sa.
1990 Numeroase depozite de diamant sunt descoperite in nord-vestul Canadaei.
mai 2000 Dupa o serie de reuniuni interguvernative, guvernul din Africa de Sud creeaza Kimberley
Process pentru a discuta si a infrunta problema diamantelor de conflict (numite si diamante de sange)
5 iulie 2000 Consiliul de Siguranta al Natiunilor Unite voteaza pentru a impune un control riguros al
comertului cu diamante provenite din Sierra Leone, cu scopul de a reduce utilizarea diamantelor in
sustinerea razboaielor din zona.

Moduri de taieturi ale diamantelor

Cand diamante sunt extrase din pamant, nu arata nicidecum ca niste pietre pretioase taiate si slefuite in
bijuteriile fine. Transformarea acestor diamante brute in niste lucrari perfecte necesita multa munca.
Taietura diamantului indica modul cum este taiat diamantul si ii confera acestuia stralucirea. Dintre cei 4
C, taietura este singura contributie adusa de mana omului, transformand piatra pretioasa bruta, neslefuita
intr-un diamant fatetat si slefuit in diverse forme.
Dupa mii de ani de experimente, folosing formule matematice precise, taietorul-slefuitorul de diamante
transforma in ziua de azi un diamant brut intr-o piatra stralucitoare care reflecta si refracta lumina. Cand
termenul taietura este prima data auzit la diamante, cei mai multi cred ca este vorba de forma lui.
Taietura se refera la proportiile si finisajul diamantului, in timp ce Forma este rezultatul in final, dupa ce
procesul de taiere si slefuire a fost finalizat. Primul obiectiv al taietorului-slefuitorului de diamante este sa
scoata cel mai mare posibil diamant din piatra bruta si apoi sa atinga frumuseata optica maxima printr-o
forma potrivita.
Exista multe tipuri de taieturi ale diamantelor. Toate in mod normal au 57 de fatete. Taierea in fatete este un
procedeu prin care o parte din lumina cazuta pe suprafata plana a unei fatete foarte bine lustruite, este
reflectata ca de o oglinda, punand in evidenta stralucirea pietrei. O alta parte din lumina care patrunde in
diamant este refractata si reflectata de fatetele din partea sa inferioara, dand nastere asa numitelor focuri
ale pietrei.
Practic nu exista o limita in ceea ce priveste posibilitatile de taiere in diverse forme si numar de fatete ale
diamantelor, existand in prezent in jur de 255 de moduri de taiere inregistrate. Atunci cand un diamant este
taiat in proportii corecte si apoi este finisat, slefuit bine, lumina se refracta in interiorul sau, fiind reflectata
in interior dintr-o fateta intr-alta si iesind prin partea superioara a pietrei, creand un foc de lumina
stralucitoare (denumita lumina alba), lumina dispersata (in culorile curcubeului), lumina scintilata (da
stralucire in orice moment de miscare a diamantului) si luciu (straluciri luminoase din suprafata). Taierea
corecta este cheia in obtinerea frumusetii si valorii diamantelor, dar din nou, cu cat sunt mai bine taiate
diamantele, cu atat si pretul lor creste in final.
In multe dintre cazuri diferentele vizuale pot fi greu de stabilit cu ochiul liber.
Parametri ideali ai inclinatiilor unghiurilor si ai proportiilor aferente taieturii ideale au fost stabiliti de
Marcel Tolkowsky dupa calcule si verificari foarte minutioase si exacte facute de-a lungul catorva ani de
cercetari doar cu instrumente specifice anilor 20 dar sunt folositi si in prezent, cand verificarile facute cu
instrumente moderne si extrem de precise au demonstrat ca el facuse perfect calculele.
Anatomia si denumirile partilor diamantului taiat si slefuit in forma de briliant rotund dupa proportiile
ideale Tolkowsky arata in felul urmator, indicand si numarul de fatete aferente fiecarei sectiuni.

Fiecare parte a diamantului are o functie precisa:

- Blatul lasa lumina sa intre si sa iasa din diamantul taiat
- Coroana da echilibru, stralucire, dispersie si scintilatie
- Marginea (Rondista) confera o margine de prindere in bijuterii
- Pavilionul reflecta lumina inapoi prin coroana
- Coletul previne spargerea (ciupirea) varfului

Modurile de taieturi ale diamantelor sunt:

ideal
- optim
- bun
- adanc
- lat

Taietura Ideala si cea Buna

Diamantul este corect taiat, lumina reflectandu-se dintr-o fateta intr-alta si apoi fiind dispersata prin partea
superioara a pietrei, inapoi catre ochi.

Taietura
Adanca
Diamantul este taiat prea adanc, o parte din lumina scapand in lateral prin pavilion. Diamantul apare
intunecat.
Taietura
Lata
Diamantul este taiat prea lat, lumina iesind prin pavilion inainte de a putea fi reflectata. Diamantul apare
apos, spalacit, iar marginea putand apare reflectata in fatete.
Cea mai cunoscuta si mai raspandita taietura a diamantului este briliantul rotund.

Forma este rezultatul final al procesului de taiere si slefuire a diamantului. Pe langa Briliantul Rotund
mai sunt insa si alte variante derivate originar aceasta:
- Oval
- Para
- Inima
- Triunghi
- Ascher
- Cushion
- Radiant
- Bagheta
- Princess (patrat)
- Marchiz (sau spit, ori suveica)
- Smarald (derivata din faptul ca este cea mai comuna taietura pentru smaralde indeosebi)

Forma este in cele din urma o chestiune de gusturi. Cea mai preferata, mai des intalnita si mai bine vanduta
este cum precizam anterior briliantul, celelalte forme fiind considerate forme fanteziste.
Ca si moda, forma diamantelor poate exprima personalitatea sau individualitatea cuiva.