Imbrăcămintea şi podoabele

romanilor

Alexandra Mihai si Candet Stefania

 Vestimentatia femeilor romane:

O femeie romană măritată purta trei articole de

vestimentaţie : lenjeria subligaculum, tunica
interioară şi tunica exterioară din mătase-stola
(strânsă pe corp cu două cordoane, unul sub bust şi
altul deasupra soldurilor), purtată ca o eşarfă, plus un
şal deasupra capului.
Sub tunică interioară era purtată o curea care îi
sprijinea sânii. Femeile tinere purtau doar tunici
încinse cu curele. Purtau sandale moi şi comode.
Femeile bogate erau machiate, parfumate şi
îmbrăcate de sclave.
 Cum îşi aranjau părul?
Coafuri romane purtate de femei de rang inalt reconstituite in serialele “Spartacus”, “Rome”, “I
Claudius” si filmul Gladiator.

Părul femeilor era atractiv pentru romani. O femeie trebuia să-şi petreacă mult timp să-şi îngrijească şi să-şi
perieze părul pentru a avea un aspect cât mai impresionant. Părul indica bogăţia şi statutul social. La diferite
ocazii şi ceremonii, precum nunţile, femeile captau atenţie cu varietăţi de coafuri exotice. Mireasa îşi coafa părul
în formă de suliţă. Femeile necăsătorite purtau părul lung împletit în cascadă pe spate.

Bărbaţii romani încercau să fie în contrast cu “barbarii” (care purtau barbă şi plete lungi) şi de aceea se
tundeau scurt şi se bărbiereau . Aspectele busturilor lui Scipio Africanul, Iulius Cezar sau Octavian Augustus
erau exemple demne de urmat pentru majoritatea romanilor.Barba avea să revină la modă sub timpul domniei
împăratului Hadrian (motivul:ascunderea cicatricelor).

Femeile măritate şi respectabile purtau “palla” deasupra capului pentru a-şi exprima modestia. Multe femei
nobile şi chiar şi bărbaţii patricieni purtau peruci blonde din Germania sau peruci negre din India. Îşi colorau
podoaba capilară cu diverse vopsele din pulberi, geluri, şofran, cenuşă, grăsimi animale şi înălbitori pentru a
rezultă părul roşcat sau blond.

Cum nu exista şampon sau alte produse igienice de azi, romanii se spălau pe cap cu lapte sau bălegar de
capră pentru prevenirea păduchilor. Amestecuri din urină de taur, cenuşa organelor genitale de măgar, cenuşa
coarnelor de cerb amestecate cu vin erau utilizate pentru a preveni pierderea părului .
→
 Cum îşi ascundeau defectele?

În privinţa machiajului, femeile îşi aplicau o masca preparată din

sudoarea lânii de oaie, suc, seminţe, miere, excremente, oţet, sulf, ouă,
smirnă, tămâie, plumb, ceară, ceapă, grăsime, lapte de măgăriţă etc.

Pentru a-şi ascunde petele, ridurile şi pistruii, femeile îşi acopereau faţa
cu praf de cretă albă, marnă, bălegar de crocodil şi plumb alb sau cenuşă de
melci pentru a trata coşurile şi pistruii şi îşi lipeau pe piele peticele cu extract
din alaun. Îşi smulgeau părul de pe corp, folosind răşină sau piatră ponce.

Rujul era preparat din petale de trandafir sau mac, precum şi din cretă
roşie, pudre, alkanet şi bălegar de crocodil. Fardul de obraz era preparat din
ocru. La femei, genele lungi erau atractive . Pentru a-şi machia ochii,
foloseau amestecuri din cenuşă şi funingine, precum şi şofran. Îşi pictau
unghiile cu un colorant roşu importat din India, produs din sângele unei
insecte indiene.

Îşi puneau dinţi falşi din os sau fildeş pentru a ascunde dinţii negri şi
neregulaţi. Îşi improspateau respiraţia cu pulbere şi bicarbonat de sodiu.
Deodorantele erau realizate din alaun, iris, ierburi, ulei de măsline şi petale de
trandafir măcinate laolaltă.
→
Imbracamintea Un bărbat roman purta 2-3 articole de vestimentaţie. Cel mai

barbatilor: simplu articol de vestimentaţie era lenjeria din lână denumită

subligaculum ce le acoperea zona genitală.

Romanii au adoptat pantalonii după model galic (bracae),

purtându-i la călărie şi vânătoare şi în sezonul de iarnă.

Tunica era specifică vremii şi climatului mediteranean. Era o

cămaşă de lână albă (colorată după preferinţe), alcătuită din două
bucăţi, din spate şi din faţă, cusute împreună pe lateral şi pe umeri,
cu deschideri pentru braţe şi cap. Mânecile erau deseori scurte.
Tunicile erau încinse cu curele .

Bărbaţii purtau de obicei tunici scurte căci cele lungi erau

specifice femeilor. Se purtau două tunici:"tunica interior" şi "tunica
exterior".

Doar călăreţii şi senatorii aveau tunici desenate cu dungi purpurii.

Călăreţii aveau tunici numite clavi angusti (cu bandă îngustă), iar
senatorii aveau tunici denumite lati clavi (cu bandă largă).

→
 Toga

Toga, un articol vestimentar ce era compus dintr-o pânză, drapată peste umeri şi în jurul
corpului, era ţesută din lână albă şi se purta peste tunică. Erau mai multe tipuri de togă purtate
de bărbaţi în funcţie de ierarhia socială sau festival.

Toga candidoza era toga purtată de candidaţi pentru funcţii publice.

Virlis toga era toga bărbăţiei era albă, purtată doar la ocazii oficiale de către senatori.

Toga praetexta era toga albă cu dungă purpurie purtată de tineri, magistraţi, preoţi,
auguri, flamini, pontifi.

Toga neagră era purtată în perioadele de doliu sau vremuri de restrişte.

Toga picta era toga brodată cu aur, vopsită purpuriu şi decorată, purtată de consuli,
magistraţi şi împăraţi doar la festivităţi triumfale sau jocuri publice.Toga trabea era purtată de
cetăţenii de rang ecvestru, cu dungi verticale purpurii .

Laena consta doar dintr-o mantie lungă purtată de preoţi. Era interzisă purtarea togei de
către străini, liberţi, proscrişi şi sclavi. Doar prostituatele şi femeile acuzate de adulter mai
purtau toga.

În privinţa încălţămintei, bărbaţii romani purtau sandale sau papuci produse din piese de
piele, plate şi cu şnururi şi curele, fiin de patru tipuri:“solea”, “soccus”, “calcea” şi “caliga”.
→
 Vestimentatia copiilor:

Vestimentatia copiilor era

similara cu ceea a parintiilor.

Baietii purtau togi si

sandale,iar fetele tunici incinse
cu curele.
Podoabele romaniilor :
Deși crearea de bijuterii a fost extrem de diversă în vremurile
anterioare, mai ales în rândul triburilor barbare, cum ar fi cel ții, când
romanii au cucerit cea mai mare parte a Europei, bijuteriile au fost
schimbate, încetul cu încetul cu bijuterii având desene romane. Cel mai
obișnuit artefact al Romei timpurii a fost brosa, care a fost folosită pentru
a fixa îmbrăcămintea.

Romanii au folosit o gamă variată de materiale pentru bijuteriile lor

din resursele lor extinse de pe întreg continentul. De și au folosit aur cel
mai mult, uneori apelau la bronz sau oase, iar în vremurile anterioare,
margele de sticlă și perle.

Încă din urmă cu 2000 de ani, au importat safirele și diamantele

indiene din Sri Lanka și au folosit smaralde și chihlimbar în bijuteriile lor.
În Anglia aflată sub jurisdicția romană, lemnul fosilizat numit jet din
nordul Angliei era adesea sculptat în bucă ți de bijuterii.

Italienii timpurii au lucrat în aur brut și au creat coliere, cercei și

brățări. De asemenea, au produs pandantive mai mari care ar putea fi
umplute cu parfum.
 Bijuteriile romaniilor :

La fel ca grecii, deseoriscopul bijuteriilor

romane era de a evita „Evil Eye”, dat de alte
persoane. Deși femeile purtau o gamă largă
de bijuterii, bărbații purtau doar un inel pe
deget.

Era de așteptat să poarte un singur inel, dar

unii oameni romani purtau un inel pe fiecare
deget, în timp ce alții nu purtau nimic. După
căderea Imperiului Roman, modelele
de bijuterii au fost absorbite de țările vecine și de
triburi.
Bijuterii :
 Bibliografie:

Site-uriweb:
Bijuteriileromane- DANA.RO
RomaAntică– Wikipedia
Vestimentatie si cosmetica in Roma antică (historia.ro)
Vă mulțumim!