Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EXPUNERE DE MOTIVE
În ultimii ani, ca urmare a dezvoltării impetuoase a economiei naţionale şi a
turismului intern şi internaţional, transporturile rutiere au crescut considerabil.
Astfel, în anul 1974, volumul în tone transportate cu mijloace auto va reprezenta
peste 80% din totalul mărfurilor transportate cu toate mijloacele de transport,
faţă de numai 10% cît a reprezentat în anul 1955.
Pentru asigurarea transporturilor rutiere, ţara noastră dispune în prezent de o
reţea de drumuri de peste 135.000 km, din care 76.000 (57%) reprezintă drumurile
publice, iar restul de 59.000 km (43%) sînt drumurile de exploatare în categoria
cărora intra drumurile industriale, forestiere, agricole şi altele. Din reţeaua de
76.000 km drumuri publice, 13.000 km sînt drumuri naţionale şi 63.000 km drumuri
judeţene şi comunale.
Extinderea şi modernizarea drumurilor s-au realizat prin alocarea unor importante
fonduri financiare şi mijloace materiale. Eforturile făcute de stat pentru
realizarea unei reţele de drumuri la nivelul nevoilor economiei naţionale şi a
cerinţelor populaţiei n-au dat însă întotdeauna rezultate corespunzătoare, în
administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor manifestindu-se o serie de
neajunsuri.
Lipsurile ce se manifesta în activitatea de drumuri sînt datorate şi faptului ca
legislaţia în materie şi anume Decretul nr. 142/1953 privind construirea,
modernizarea, întreţinerea şi administrarea drumurilor publice, precum şi Decretul
nr. 335/1957 de modificare a acestui decret, a devenit necorespunzătoare şi nu
permite să se acţioneze pentru promovarea unei politici unitare şi ferme în acest
domeniu.
În scopul eliminării lipsurilor existente în domeniul drumurilor şi al
îmbunătăţirii activităţii în acest important sector al economiei, este necesar ca
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor sa devină organul unic de
autoritate, coordonare şi control pentru drumurile de toate categoriile, în aceasta
calitate urmînd a avea următoarele sarcini principale:
- să asigure şi sa răspundă de dezvoltarea unitară a întregii reţele de drumuri în
concordanta cu cerinţele economiei naţionale;
- sa acorde o grija deosebită apărării şi conservării fondurilor agricole,
evitindu-se cu ocazia lucrărilor de drumuri degradarea sau schimbarea destinaţiei
terenurilor agricole;
- sa elaboreze studii, prognoze şi programe pentru dezvoltarea şi sistematizarea
reţelei de drumuri publice şi sa avizeze programele de dezvoltare a drumurilor de
exploatare;
- sa avizeze construcţiile de noi drumuri publice şi de exploatare, aprobarea
acestora urmînd a se face centralizat, şi sa coordoneze acţiunea de modernizare a
drumurilor situate în afară localităţilor;
- sa elaboreze norme ce se aproba prin lege, privind proiectarea, construirea,
modernizarea, întreţinerea, exploatarea şi administrarea drumurilor;
- sa stabilească măsuri obligatorii pentru toate organizaţiile socialiste de stat,
cooperatiste, obşteşti şi alte persoane juridice care au în administrare sau în
proprietate drumuri de orice categorii;
- să asigure construirea, modernizarea, întreţinerea, exploatarea şi administrarea
autostrazilor şi a drumurilor naţionale prin unităţi direct subordonate.
În aplicarea acestor principii a fost adoptată alăturată lege a drumurilor, care
urmăreşte sa realizeze, prin reglementări uniforme, condiţiile necesare pentru
desfăşurarea activităţii în domeniul drumurilor, la un nivel corespunzător
cerinţelor actuale şi de perspectiva ale economiei naţionale şi ale populaţiei.
Legea cuprinde următoarele reglementări principale:
Capitolul I "Dispoziţii generale" consacra principiul potrivit căruia dezvoltarea
reţelei de drumuri, indiferent de categoria acestora, se realizează într-o
conceptie unitară, normele privind proiectarea, construirea şi modernizarea
drumurilor urmînd a fi aprobate prin lege.
Capitolul II "Categoriile de drumuri", mentinind actualele prevederi referitoare la
categoriile de drumuri, le completează cu autostrazile, care sînt drumuri publice
destinate exclusiv traficului autovehiculelor de mare viteza şi necesita condiţii
speciale de exploatare.
Aprobarea construirii drumurilor noi, precum şi încadrarea drumurilor, se prevede
să se facă, în funcţie de importanţa lor, prin decret prezidential, pentru
autostrăzi şi drumuri naţionale, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri pentru
drumuri judeţene, comunale şi de exploatare şi prin decizia comitetului executiv al
consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru străzi.
Capitolul III "Proiectarea, construirea modernizarea, întreţinerea, exploatarea şi
administrarea drumurilor" cuprinde, într-o formă îmbunătăţită faţă de vechile
reglementări, reguli referitoare la aceste activităţi, introducîndu-se în scopul
asigurării unei politici unitare în acest domeniu prevederea ca unităţile de
specialitate din cadrul administraţiei locale de stat avînd drept obiect
construirea, modernizarea, întreţinerea, exploatarea şi administrarea drumurilor
judeţene şi comunale să fie subordonate atît comitetelor executive ale consiliilor
populare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, cît şi Ministerului
Transporturilor şi Telecomunicatiilor, în ceea ce priveşte elaborarea sarcinilor de
plan anuale, precum şi îndrumarea tehnica şi metodologică de specialitate.
Capitolul IV "Condiţii de exploatare a drumurilor" cuprinde reglementări destinate
să asigure folosirea raţională a drumurilor, stabilind tonajele şi gabaritele
admise pe drumurile publice, precum şi prevederi menite sa determine concret
condiţiile în care, în mod excepţional, circulaţia poate fi închisă sau
restrictionata pe drumurile publice.
Capitolul V "Autorizari de construcţii şi instalaţii în zona drumurilor publice"
defineste într-o formă îmbunătăţită zonele de protecţie a drumurilor şi servituţile
în aceste zone şi reglementează autorizarea de construcţii şi instalaţii în zona
drumurilor.
Capitolul VI "Apărarea şi protecţia drumurilor" cuprinde noi prevederi care să
asigure în mod eficient conservarea drumurilor publice şi stabileşte norme de
exploatare, apărare şi protecţie în acest domeniu.
Capitolul VII "Conducerea, coordonarea şi controlul activităţii de drumuri" prevede
atribuţiile Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor ca organ unic de
autoritate în problemele de drumuri, precum şi înfiinţarea în cadrul acestui
minister a unui Consiliu al drumurilor - organ deliberativ - pentru aplicarea
unitară a sarcinilor ce revin Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor în
domeniul drumurilor. Componenta Consiliului drumurilor urmează a se stabili de
Consiliul de Miniştri.
Capitolul VIII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" conţine unele măsuri tranzitorii
în legătură cu aplicarea legii. Astfel, se prevede că în termen de 2 ani de la
intrarea în vigoare a legii să fie prezentate propuneri pentru sistematizarea
drumurilor de interes local şi de exploatare în scopul restringerii lor la maximum,
iar în termen de un an de la aceeaşi dată să fie revizuite intersectiile şi
accesele la drumurile publice existente. Totodată se dispune abrogarea Decretului
nr. 142/1953, modificat prin Decretul nr. 335/1957 şi a altor dispoziţii contrare
urmînd ca noua lege să între în vigoare în termen de 90 de zile de la publicare.
În scopul dezvoltării unitare a întregii reţele de drumuri şi al asigurării
construirii, modernizării, întreţinerii, exploatării şi administrării drumurilor,
pentru satisfacerea nevoilor de transport rutier ale economiei şi ale populaţiei,
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Articolul 1
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 5
Articolul 6
Articolul 7
Articolul 8
Articolul 9
Articolul 10
Drumurile publice îşi păstrează categoria din care fac parte, considerindu-se fără
întrerupere şi în traversarea localităţilor. Portiunile de drum în traversare
servesc ca străzi.
Articolul 11
Articolul 12
Încadrarea sau trecerea unui drum dintr-o categorie în alta se face astfel:
a) autostrazile şi drumurile naţionale, prin decret prezidential;
b) drumurile judeţene, comunale şi de exploatare, prin hotărîre a Consiliului de
Miniştri;
c) strazile, prin decizia comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau
al municipiului Bucureşti.
Articolul 13
Articolul 14
Articolul 15
Articolul 16
Drumurile publice modernizate vor fi prevăzute cu platforme pentru staţiile de
transport în comun şi locuri de stationare sau parcare, în afară părţii carosabile
a drumului, potrivit normelor şi normativelor în vigoare.
În oraşe se pot prevedea platforme pentru staţiile de tramvai şi pe partea
carosabilă a strazii.
Articolul 17
Articolul 18
Articolul 19
Intersectiile drumurilor, între ele sau cu calea ferată, prin pasaje denivelate se
construiesc sau se modifica potrivit normelor stabilite prin lege, de către:
a) organele care administrează drumul de categorie superioară, atunci cînd
denivelarea este impusa de creşterea normală a traficului pe acest drum, sau de
organul care administrează calea ferată, atunci cînd denivelarea este impusa de
traficul feroviar;
b) organele care, prin amplasarea unor obiective noi sau dezvoltarea celor
existente, generează în intersectie un trafic intens care impune denivelarea.
Întreţinerea pasajelor superioare este în sarcina organului care administrează
calea de comunicaţie situata pe pasaj, iar căile de acces şi instalaţiile aferente
de la nodurile rutiere se întreţin de către organele care le au în administrare.
Articolul 20
Articolul 21
Articolul 22
Proiectarea, execuţia sau contractarea în ţara sau din import de utilaje, agregate
şi instalaţii, precum şi de vehicule cu gabarite şi tonaje ce depăşesc limitele
prevăzute în art. 21, se fac cu avizul prealabil al Ministerului Transporturilor şi
Telecomunicatiilor în ceea ce priveşte posibilitatea de transport şi condiţiile de
circulaţie pe drumurile publice.
Articolul 23
Articolul 24
Articolul 25
Articolul 26
Zona drumului este constituită din ampriza şi doua fisii laterale denumite zone de
siguranţă şi cuprinde zonele de teren ocupate de drum şi de lucrările arătate la
art. 2 alin. 2. Lăţimea zonei drumului diferă în funcţie de terenul în care se
desfăşoară drumul şi se stabileşte prin planurile de situaţie sau proiectele de
construire, modernizare ori modificare a drumurilor, întocmite potrivit normelor
stabilite prin lege.
Zonele de siguranţă sînt destinate pentru semnalizare sau alte scopuri legate de
exploatarea drumurilor şi de siguranţă circulaţiei, precum şi pentru plantaţii
rutiere executate potrivit normativelor în vigoare.
Zonele de protecţie ale drumurilor publice, din afară localităţilor, sînt fîşiile
de teren situate de o parte şi de alta a zonei drumului, între marginile exterioare
ale acesteia şi pînă la 22 m de la ax, în cazul drumurilor naţionale, pînă la 20 m
de la ax, în cazul drumurilor judeţene şi pînă la 18 m de la ax, în cazul
drumurilor comunale.
Zonele de protecţie se stabilesc în limitele de mai sus de către organele care
administrează drumurile, în funcţie de cerinţele de dezvoltare a drumurilor.
Terenurile care alcătuiesc zonele de protecţie rămîn în gospodărirea acelora care
le au în administrare sau proprietate, cu folosinţă respectiva, agricolă sau
silvică, după caz. În dreptul obiectivelor militare, lăţimea zonelor de protecţie a
drumurilor publice se stabileşte cu acordul Ministerului Apărării Naţionale.
Pentru drumurile de exploatare nu se prevăd zone de protecţie.
Lăţimea zonei strazilor, în care se includ trotuarele şi suprafeţele de teren
necesare amplasarii lucrărilor anexe ale acestora, se stabileşte prin
documentaţiile de sistematizare a localităţilor respective.
Articolul 27
Articolul 28
Articolul 29
Articolul 30
Articolul 31
Articolul 32
Articolul 33
Articolul 34
Articolul 35
Articolul 36
Articolul 37
Articolul 38
Articolul 39
Articolul 40
Articolul 41
Articolul 42
Articolul 43
Articolul 44
Articolul 45
Articolul 46
Articolul 47
Articolul 48
Articolul 49
Articolul 50
Articolul 51
Articolul 52