(MI) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie

Curs 12
Poliartrita reumatoidă (PR)

Definiție - poliartrita reumatoidă sau poliartrita cronică evolutivă este o inflamație

poliarticulară cronică, cu evoluție îndelungată cu pusee acute și
este localizată cu predilecție la nivelul articulațiilor mici ale
extremităților, simetrice.
Spre deosebire de RAA care ,,mușcă inima și linge
articulațiile”, PR nu interesează inima, dar ,,mușcă articulațiile
și nu le mai lasă până la distrugerea lor mai mult sau mai puțin
completă.”
Etiopatogenie
Boala afectează mai ales sexul feminin între 20-40 ani.
Un rol adjuvant îl joacă clima rece și umedă. Este considerată o boală autoimună, prin descoperirea factorului
reumatoid care este o imunoglobulina M anti-imunoglobulina G.
Simptomatologie
Boala evoluează în 4 stadii:
 stadiul I polialgic este dominat de durere. Apare discretă osteoporoza.
 stadiul II exudativ în care alături de durere apare și redoarea articulară, tumefacții și deformări
articulare. Osteoporoza este prezentă, apar leziuni distructive întinse, subluxații, dar capacitatea functională
este încă păstrată.
 stadiul III proliferativ este dominat de atrofii musculare, anchiloze și deformări articulare.
Osteoporoza este prezentă, dar capacitatea funcțională este limitată.
 stadiul IV terminal apare după 15-20 ani de la debut, bolnavul este invalid și își petrece toată viața
în pat sau în fotoliu, neputându-se îngriji singur, deoarece infirmitatea este importantă.
Diagnosticul PR.
Este ușor de pus în stadiile avansate, dar important este diagnosticul precoce. S-au elaborat criterii de
diagnostic și sunt necesare cel putin 4 criterii pentru diagnosticul probabil și 7 criterii pentru unul evident. În
practică diagnosticul de PR este sugerat,, când la o femeie se instalează insidios tumefacții dureroase ale
articulației interfalangiene proximale sau metacarpo-falangiene cu tendință de simetrie, însoțite de redoare
matinală a mâinilor, alterarea stării generale și VSH-ul este crescut, chiar dacă serologia este negativă.”
În perioada de stare, boala este dominată de manifestările articulare: dureri, tumefacții, devieri,
deformări și anchiloze. Limitarea mișcărilor este datorată atât durerilor cât și contracțiilor musculare, care
contribuie la deformări și devieri, în primul rând la nivelul articulațiilor metacarpo-falangiene. Apar și atrofii

1
 (MI) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie

musculare dureroase, modificări de tegumente care devin subțiate, netede, pigmentate, cu unghile friabile, cu
nodozități subcutanate. .La nivelul ochilor apar irite, iridociclite. În perioadele evolutive starea generală se
alterează. Apar subfebrilitățile.
Examenele paraclinice
 Hemograma arată leucocitoza discretă.
 VSH este mult accelerat 30-80 mm/h.
 Factorii antinucleari sunt pozitivi.
 Reacția Waaler-Rose și latex, care evidențiază factorul reumatoid , sunt pozitive.
 Radiografia osoasă evidențiază osteporoza, limitată la început la nivelul oaselor capului, apoi apar
microgeode, iar in fazele avansate dispar spațiile articulare, apar subluxații și anchiloze osoase.
În stadiul terminal bolnavul este un infirm total cașectic, iar procesul inflamator se stinge.
Diagnosticul diferențial
Se face cu alte afecțiuni reumatice: RAA, lupusul eritematos diseminat, guta pseudoreumatoidă,
artroze active, reumatismul psoriazic etc.
Evoluție, complicații, prognostic
Boala are o evoluție îndelungată, cronică și poate fi oprită în evoluție în orice stadiu, prin tratament,
spontan sau poate evolua spre cașecxie și exitus prin complicații intercurente. Prognosticul este rezervat
datorită caracterului invalidant al bolii și depinde de precocitatea diagnosticului și a tratamentului.
Tratament
Este complex și de lungă durată, trebuie să fie precoce, continuu și adaptat fiecărui bolnav.
1. Tratamentul profilactic constă în asanarea focarelor infecțioase, pentru evitarea complicațiilor și o
mai bună toleranță la factorii terapeutici.
1. Tratamentul curativ este:
 tratamentul igieno-dietetic  cu repaus la pat 7-8 zile, în poziție relaxată, decontracturantă. Dieta va
fi bogată în proteine, vitamine, săruri minerale.
 tratamentul medicamentos utilizează mai multe tipuri de medicamente:
 antiinflamatoare de tipul Aspirinei, care este antialgică, antipiretică, antiinflamatoare în doze
de 3-4 g/zi. Efectul este redus și există riscul de hemoragii digestive.
 Fenilbutazona (brufen și derivații Voltaren, Indometacin) - antiinflamator nesteroidian,
administrat 3-6 dg/zi a câte 200 mg sau supozitoare cu 250 mg, dă reacții adverse numeroase
(digestive, retenție salină) și sunt recomandate în doze de atac 7-10 zile.
 Antimalarice de sinteză (Clorochina 300 mg/zi si Hidroclorochina 600 mg/zi) sunt indicate,
dar dau și ele reactii adverse de tipul retinopatii, tulburări digestive și nervoase.

2
 (MI) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie

 Sărurile de aur  – Alocrizina, Solganal B, Mioral, Aurul etc. dau reacții adverse de tipul
prurit, eritrodermie, stomatită, diaree, nefroză, aplazie medulară. Se administrează 0,5-1 g aur
metalic/săptămână fără a depași 3-5 cg.
 Imunosupresoarele se bazează pe patologia autoimună. Se utilizează Clorambucil 6 tb a 2 mg/zi,
Ciclofosfamidă 50-150 mg/zi, Methotrexat, Natulan.
 Corticoterapie se recomandă când tratamentele precedente nu dau rezultate. Se utilizează
Prednison tab 5 mg pe cale orală sau injecții intraarticulare cu Hidrocortizon, Volon. Se recomandă numai
când este vorba de cazuri cu febră mare, anemie severă, deficit ponderal, forme hiperalgice. Administrarea
intraarticulară se indică în forme severe care au contraindicație calea generală, adjuvant al terapiei de fond, în
proceduri ortopedice, pentru reabilitarea și prevenirea deformărilor osoase și articulare. Dozele se scad
progresiv pentru a nu duce la corticodependență. Tratamentul va dura 4-8 săptătâmini și pot apărea reacții
adverse de tip osteoporoză, retenție de sare, diabet, HTA tromboflebite, tuberculoză, ulcer gastric,
complicații psihice.
Tratament chirurgical se recomandă sinovectomie, adica curățarea articulației de mugurii sinoviali
și sinoviorteză, adică distrugerea sinovialei inflamate, prin injectarea în articulație a unor substanțe.
Tratament ortopedic este mai mult un tratament corectiv indicat pentru corectarea pozițiilor
vicioase.
Recuperarea: PR este o boală invalidantă, care poate face ca bolnavul să devină un dependent social.
Recuperarea urmărește prevenirea invalidității sau refacerea funcțională. Prima etapă constă în
determinarea bilanțului articular și muscular.
Bilanțul articular se referă la testarea mobilității articulare. Mișcarea dintr-o articulație este ca o
pârghie și respectiv mobilitatea se va măsura în grade.
Bilanțul muscular se apreciază clinic, dianometric și electromiografic. În faza exudativă, pe lângă
tratamentul medicamentos se indică aparate gipsate ,,de postură” cu efect decontracturant, relaxant și
antalgic. Repausul articular se face pe plan tare. Imobilizarea treebuie alternată cu mișcări izometrice chiar
sub aparatul gipsat. Astfel se combate tendința la atrofii musculare. Pentru prevenirea anchilozei și redoarii
musculare la genunchi se aplică saci de nisip deasupra . Medicul fixează articulația în poziții funcționale si
antalgice.
Balneofizioterapia cuprinde un complex de metode cum ar fi electroterapia, hidroterapia,
hidrokinetoterapia, termoterapia, masaj, balneoterapia și cura balneară.
Electroterapia se aplică bolnavului chiar la pat (diadinamice, ionizări, ultraviolete). Progresiv
se adaugă solux, masaj cu mișcări active făcute la pat. Pe măsură ce bolnavul se va mobilize, se mai
adaugă hidrokinetoterapia, băi medicamentoase cu sare sau plante care au efect relaxant, antialgic și
neurosedativ. În faza stabilizată se indică cure balneare la Băile Felix, Govora, Herculane, Bazna.

3
 (MI) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie

Kineziterapia este terapia prin ,,mișcare”, fie prin mișcări active, active-pasive (mișcări ajutate
sau asistate) și cu opunere de rezistență. Totdeauna se încep cu mișcări active și nu pasive, care forțează
articulația și activează inflamația. Mișcările active fac apel la starea reală a articulațiilor, la fel și
hidrokinetoterapia, care au efect pozitiv asupra psihicului. Se pot utiliza unele aparate ca bicicleta
ergonomică, planșeta cu rotile, talpa cu arc, scripeții etc. Mișcările cu rezistență - se indică încălzirea
musculară, care se poate face și prin termoterapie (solux, parafină). Mișcarea izometrică întreține forța
musculară, iar cea izotonică amplitudinea de contracție, mobilitatea și finețea. 
Ergoterapia sau terapia ocupațională constituie anticamera reintegrării bolnavului în muncă.
Se indică diverse meserii: legatul cărților, cartonajul, țesutul covoarelor, împletitul, munca de artizanat. Tot
în această perioadă se realizează readaptarea la deprinderi și gesturi uzuale și profesionale (toaleta zilnică,
mersul, scrisul, desenul). Reintegrarea în muncă se face în același loc de muncă sau altă muncă mai ușoară,
adecvat stadiului în care boala a putut fi stabilizată.

 
https://youtu.be/L5nHRVftrOY
https://youtu.be/MIEj-zddQjw

4
(MI) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie