MI-I) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie - Intervenții specifice în

reumatologie

Curs 6
Artrografie
Artrografia reprezintă examinarea radiologică a interiorului unei articulații.
Deși este folosită mai frecvent pentru examinarea articulației genunchiului sau umărului,
artrografia poate fi utilizată și în cazul altor articulații, precum articulația încheieturii, gleznei,
coapsei, cotului sau articulația temporomandibulară.
Artrografia necesită o puncţie articulară şi injectarea unui produs de contrast, care poate
fi aerul (artrografie gazoasă), un produs de contrast iodat (artrografie opacă sau iodată) sau un
amestec al acestor două metode (artrografia în dublu contrast).
Indicații: Artrografia este utilizată, în principal, pentru stabilirea unui diagnostic sau
pentru a realiza clişee preoperatorii. La genunchi, ea permite detectarea unei leziuni a unui
menise sau a unui ligament răsucit care provoacă dureri, blocaje, instabilitate sau umflare. La
umăr, examenul poate confirma ruptura musculară şi complicaţiile prin unele tendinite care
generează dureri şi impotenţă funcţională. Pentru toate articulaţiile, arteriografia realizează o
explorare de fineţe a suprafeţei articulaţiilor, a învelişului lor cartilaginos, sau căutarea unui corp
străin intraarticular, adesea de natură cartilaginoasă şi care ar fi invizibil la o radiografie simplă. 
Desfășurare - O arteriografie nu necesită spitalizare si dureaza în jur de 30 minute. După
examen, pacientul poate să-și reia activitatea totusi, fără să solicite prea curând articulația
examinată.
Efecte secundare - Acestea sunt rare si, in general, benigne: greturi, indispozitie, hemoragie
locala de mica intensitate. Injectarea produsului de contrast iodat poate provoca o reactie
alergica. Medicul trebuie deci sa se asigure ca bolnavul n-a prezentat
vreodată simptomele unei alergii sau, dacă da, să îi prescrie în prealabil un tratament antialergic.

Rolul artrografiei prin rezonanța magnetică (artro-RM) în investigația musculo-scheletală

Investigația artro-RM sau artrografia prin rezonanța magnetică este cea mai complexă
investigație prin rezonanță magnetică a unei articulații. Investigația presupune introducerea în
articulație a unei substanțe de contrast, care să permită vizualizarea mai bună a structurilor
intraarticulare, prin creșterea contrastului dintre lichid și restul structurilor (cartilaj, ligamente,
tendoane). Complexitatea acestui tip de investigație derivă din felul în care administrăm această
substanță intraarticular dar și din protocolul mai complex de explorare IRM. Având în vedere
complexitatea și aspectul potențial invaziv al metodei, decizia de a efectua artro-RM aparține
întotdeauna echipei medicale (ortoped și radiolog).
Există doua mari categorii de artro-RM:
1
MI-I) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie - Intervenții specifice în
reumatologie

1. Artrografia-RM directă
Substanța de contrast este injectată direct intraarticular, prin abord cutant (printr-o
“injecție”).
Injectarea directă în articulație a substanței de contrast se poate face în mai multe moduri:
 De către medicul ortoped/radiolog pe criterii clinice (repere anatomice).
 De către medicul ortoped/ radiolog cu ajutorul fluoroscopiei (radioscopiei) – deci
utilizând razele X pentru detecția spatiului articular și ghidarea injectiei în acest mod.
 De ăatre medicul radiolog sub ghidaj ecografic.
Fiecare dintre aceste metode are avantaje și dezavantaje, majoritatea de ordin logistic, prin
faptul că de obicei injectarea se produce în altă locație deâat sala de rezonanță magnetică.
În toate situatiile trebuie respectate măsuri stricte de asepsie și antisepsie, pentru evitarea
infecțiilor intraarticulare.
Avantaje și dezavantaje ale artrografiei directe:
Avantaje:
 Distensia bună a cavității articulare. De obicei se injectează o cantitate de substanță de
contrast care sa umple cavitatea, să destindă sinoviala/capsula articulară, în așa fel încât
structurile din interior să se separe și să poată fi vizualizate separat (o mare parte din
ligamente sunt îngroșări ale capsulei articulare și distensia acesteia ajută vizualizarea)
 Controlul exact al cantității de substanță de contrast injectată. De obicei cantitatea
injectată este foarte mică (substanța de contrast este foarte diluată)
Dezavantaje:
 Este o metodă invazivă. Riscul de infecție, deși mic, există. Riscurile sunt minimizate
prin utilizarea unei metode imagistice de ghidare (fluroscopie, radiografie) și sunt diferite
de la articulație la articulație.
 Poate transforma o metodă ne-iradiantă (RMN) într-una iradiantă (RMN + raze X) prin
utilizarea ghidajului fluroscopic. Din acest motiv se renunțătreptat la acest tip de ghidaj.
 Potențialul eșec al injectării, chiar și utilizand metode imagistice de ghidare.
 Crește timpul pre-examinarii și timpul examinării RM.
 Vizualizarea unei singure articulații. Pentru vizualizarea bilaterală (șold spre exemplu) e
nevoie de două injectări.
Nu aduce avantaje decât pentru structurile intraarticulare. Pentru cele extraarticulare nu
există beneficii.

2
MI-I) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie - Intervenții specifice în
reumatologie

2. Artro-RM indirecta
Substanța de contrast se injectează intravenos și se evidențiaza ulterior în articulaîie. După
injectarea intravenoasă a substanței de contrast, pacientul efectuează timp de 15-30 de minute
exerciții fizice moderate centrate pe articulația respectivă, stimuland în felul acesta circulația
sangvină în regiunea respectivă. Astfel,  substanța de contrast va difuza din sinovială articulară
bine vascularizată în lichidul articular.
Avantaje și dezavantaje ale artrografiei indirecte:
Avantaje:
 Mai puțin invazivă decât artrografia directă – se puncționeaza doar o venă, nu o
articulație
 Disconfortul mai mic al pacientului
 Timpul pre-examinării mai redus și mai predictibil (puncție venoasă plus exerciții ~30 de
minute)
 Opacifierea egală a tuturor compartimentelor articulare (șold bilateral spre exemplu)
 Nu există riscuri de iradiere sau de infecție intraarticulară
 Informații și despre structurile extraarticulare prin priza de contrast extraarticulară
(inflamație/ tumori)
Dezavantaje:
 Lipsa distensiei capsulare (cantitatea de fluid din articulatie nu va fi mai mare ca de
obicei)
 Impredictibilitatea cantitatii de contrast din articulatie – aceasta variaza mult cu starea
articulatiei (inflamatie, fluid intraarticular, permeabilitate sinoviala, timp scurs de la
injectare)
 Cantitate mai mare de substanta de contrast
Având în vedere ca această investigație este dedicată unor patologii complexe, și că efortul
pre-examinare este substanțial, protocolul de investigație IRM trebuie să fie și el adecvat. Este
necesar ca secvențele utilizate să producă imagini de mare rezoluție, care să poată evidenția cele
mai fine leziuni de cartilaj spre exemplu. De asemenea, protocolul se centrează asupra
secvențelor care evidențiază substanța de contrast, fără însă a neglija secvențele care detectează
patologii extraarticulare asociate (rupturi musculare, traumatism osos). Din aceste motive,
examinarea atro-RM are o durată mai mare decât investigațiile obisnuite.

3
MI-I) Modulul 20 Reumatologie și nursing în reumatologie - Intervenții specifice în
reumatologie

Indicațiile investigației artro-RM, atât directă cât și indirectă

Examinarea artro-RM se utilizează de obicei pentru elucidarea unor probleme de patologie
care nu au putut fi elucidate prin alte metode imagistice. Nu este deci o metodă de primă intenție
decât în anumite cazuri foarte specifice (leziunile labrumului, leziunile SLAP la umar, leziuni
labrumului acetabular cu condropatie asociata, leziunile fibrocartilajului triunghiular la mana,
leziuni osteocondrale talus/genunchi).
Pacientul care necesită examinarea artro-RM are de obicei alte examinări precedente, care nu
au evidențiat problema acestuia și se apelează la această investigație pentru a obține informații
suplimentare. Nu este deci necesară utilizarea de rutină, la fiecare articulație și la fiecare pacient,
ar însemna un exces nejustificat prin prisma cost-discomfort-informații obținute.
Decizia de efectua o astfel de investigație aparține întotdeauna echipei medic ortoped-medic
radiolog, în funcîie de patologia suspectă a pacientului și în funcție de investigațiile precedente.
Ca orice alt test, artro-RM trebuie efectuat NUMAI când informațiile pe care le aduce în plus pot
determina schimbarea tratamentului sau schimbarea prognosticului unei afecțiuni,
comparativ cu alte investigații (ecografia spre exemplu).

Discografie

Examen radiologic care permite observarea discurilor intervertebrale. O discografie este

practicata, in principal, in caz de lombalgie rebela la tratament.
Tehnica și desfasurare - Examenul necesită o spitalizare și se desfașoară în sala de radiologie.
După anestezie locală, medicul injectează produsul iodat de contrast în centrul discului.
Injectarea poate provoca o durere pacientului, ceea ce permite detectarea discului lezat. Medicul
realizează atunci clișee radiografice ale rachisului lombar, sub diferite unghiuri. Examenul
durează aproximativ 30 de minute. Este recomandabil ca bolnavul să rămână așezat la orizontală
timp de 24 de ore, pentru a evita cât mai mult posibil revenirea lombalgiei.
Efecte secundare - Discografia nu provoacă nici un efect secundar, dacă nu redeșteaptă o
durere lombară sau o alergie la iod.