GONARTROZA

Ce este gonartroza?

Gonartroza reprezinta degradarea lenta, progresiva a cartilajului articular de la nivelul

genunchiului. Boala afecteaza mai frecvent femeile (potrivit cercetarilor, la persoanele de 65-
74 de ani, radiografia genunchiului a aratat leziuni osteoartritice in cazul a 35% dintre femei
si 21% dintre barbati), persoanele supraponderale si varstnicii. Afectiunea se produce frecvent
bilateral (afecteaza ambii genunchi). De cele mai multe ori, acesta degradare este ireversibila,
dar, in anumite conditii, prin interventia medicului ortoped, aceasta poate fi incetinita si,
uneori, chiar oprita. Principalele simptome sunt reprezentate de durerea articulatiei in timpul
mersului, deformarea acesteia si pierderea mobilitatii genunchiului. In cazuri avansate,
pacientul remarca modificarea formei genunchilor care intial au fost drepti si ulterior au
devenit curbati.

Gonartroza – tratament non-invaziv vs chirurgical (artroplastie)

Tratamentul gonartrozei este ales in functie de stadiul de evolutie al bolii. Astfel, in stadiile
incipiente, in care cartilajul genunchiului nu sufera modificari structurale importante si
depistarea afectiunii este timpurie, se poate opta pentru optiunile terapeutice non-invazive
(ex: fizioterapie gonartroza, gimnastica medicala, hidroterapie, injectii gonartroza).

Cea mai folosita metoda chirurgicala in tratamentul gonartrozei este artroplastia (protezarea
genunchiului). Interventia chirurgicala este urmata de un proces de recuperare medicala
pentru reechilibrare musculara, refacere a tonusului muscular, recuperare a mobilitatii
articulare si revenire la un regim de viata normal.

Etape preoperatorii

Inainte de operatie, medicul poate solicita diverse controale de specialitate si analize, precum
cele de sange si de urina, pentru a determina starea de sanatate a pacientului.
Este important si ca pacientul sa informeze medicul ortoped in privinta medicamentatiei pe
care o urmeaza. Uneori, va fi necesara intreruperea adiministrarii unor medicamente inainte
de operatie.
De asemenea, va fi realizat un consult preanestezic, unde medicul anestezist va determina
daca va face o anestezie totala sau doar una rahidiana (de la brau in jos).
Nu in ultimul rand, pacientul va trebui sa nu manance nimic cu opt ore inainte de operatie.
Interventia chirurgicala

Iinterventia chirurgicala dureaza aproximativ doua ore. Genunchiul pacientului va fi

pozitionat astfel incat medicul sa poata ajunge cu usurinta la toate ligamentele. Va fi efectuata
o incizie de 15-25 cm, iar dupa ce ligamentele si cartilajul articular deteriorat sunt indepartate,
proteza este implantata.
Inainte de a coase incizia, medicul va misca genunchiul pacientului pentru a testa mobilitatea
noii proteze.
Recuperare postoperatorie
Dupa operatie, pacientului ii vor fi administrate medicamente antialgice pentru reducerea
durerii, medicamente anticoagulante, dar si un antibiotic intravenos timp de 24 de ore.
La doua zile dupa operatie, pacientul va fi incurajat sa faca primii pasi, asistat de un cadru si
sub supravegherea unui medic kinetoterapeut. Spitalizarea dureaza intre trei si cinci zile, insa
perioada de recuperare va dura aproximativ doua luni. La finalul acesteia, pacientul isi va
recapata complet mobilitatea genunchiului.
Posibile complicatii posoperatorii

Printre complicatiile postoperatorii se numara:

 infectia - in ciuda administrarii antibioticelor intravenoase, infectia poate aparea in

timpul spitalizarii, dar chiar si la un an dupa operatie.
 rigiditatea - unii pacienti pot simti o rigiditate a genunchiului chiar si dupa operatie,
motiv pentru care recuperarea prin kinetoterapie trebuie urmata cu strictete.
 cheagurile de sange - cea mai comuna complicatie a protezarii genunchiului este
aparitia cheagurilor de sange in venele piciorului; acestea sunt periculoase deoarece
pot urca spre plamani, fenomen ce poarta numele de trombembolism pulmonar.
 amorteala - din cauza unor leziuni nervoase, pacientii pot simti o amorteala la nivelul
genunchiului, timp de cateva luni dupa operatie; amorteala nu provoaca durere sau
disconfort.
 fracturi - chiar si la ani dupa operatie, pot aparea fracturi la nivelul femurului, tibiei
sau rotulei, caz in care este nevoie de o noua interventie chirurgicala.

Pentru a preveni aceste complicatii, este important ca pacientul sa respecte programul de

consultatii postoperatorii. Prima consultatie are loc la 14 zile dupa operatie, a doua la 45 de
zile, apoi la trei luni, la sase luni, un an, dupa care consultatiile se fac o data pe an. Orice
semn de infectie sau disconfort trebuie raportat medicului ortoped.