TUBUL DE DREN

Drenajul se referă la o măsură pentru instalarea unui tub gol într-o rană
postoperatorie, celălalt capăt al căruia este scos afară. Scopul acestui
proiect este de a asigura evacuarea (eliminarea) conținuturilor patologice
la exterior pentru a accelera vindecarea rănilor interne și a împiedica
dezvoltarea unui abces recurent.

Se poate apela la tehnica drenajului fie în scop curativ, fie în cel

preventiv. Scopul curativ permite evacuarea puroiului sau sângelui care
s-au format deja într-o anumită zonă din organism, iar scopul preventiv
urmăreşte evacuarea unor secreţii ce pot apărea imediat după o
intervenţie chirurgicală, înlăturând astfel riscul infectării zonei
respective şi favorizând astfel procesul de vindecare.

Asigură, de asemenea, evacuarea unor secreţii fiziologice în cazul

fistulelor sau în cazul unor intervenţii pe organe cavitare. Indicaţiile
drenajului chirurgical s-au restrâns datorită, în primul rând, a respectării
regulilor de asepsie. Tuburile de dren nu trebuie însă utilizate în
detrimentul meticulozităţii actului chirurgical şi a hemostazei. Pentru ca
un drenaj să funcţioneze trebuie să respecte anumite reguli: să fie decliv -
adică să fie situat în locul în care, datorită gravitaţiei, se adună secreţiile,
ţinând seama de poziţia corpului; să fie direct - adică să se exteriorizeze
pe calea cea mai scurtă, pentru a evita cudarea. De asemenea, de regulă,
drenajul se exteriorizează prin contraincizie, pentru a facilita vindecarea
plăgii operatorii. La nivelul locului de exteriorizare al tubului de dren,
acesta se fixează de tegument cu aţă, pentru al putea menţine pe loc.
După mobilizare (secţionarea firului care-l fixează la tegument şi
extragerea parţială a tubului de dren), acesta se fixează cu ace de
siguranţă pentru a nu fi împins sub tegument, după aplicarea
pansamentului; să fie eficace - ceea ce presupune un calibru adecvat şi o
permeabilitate permanentă. La fixarea tubului de dren acesta nu trebuie să
fie strangulat cu firul de aţă. De asemenea, în timpul aplicării
pansamentelor trebuie ca tubul să nu fie cudat de acestea. Dacă tuburile
de dren nu sunt eficiente, atunci secreţiile se vor exterioriza pe lângă
tuburi, nu vor putea fi monitorizate, pansamentul va trebui schimbat
permanent, vor apărea reacţii la nivelul tegumentului. Tuburile de dren se
racordează la pungi de colectare sau sisteme de aspiraţie continuă.
Racordarea se realizează respectând regulile de asepsie şi antisepsie.
Secreţiile din sistemul de colectare (pungi, borcane) sunt monitorizate,
cantitatea şi aspectul sunt notate în foaia de observaţie, iar, dacă este
cazul, se recoltează pentru determinări specifice (examen bacetriologic,
amilaze). Durata drenajului este variabilă, în funcţie de scopul drenajului.
Factorii care contribuie la decizia de suprimare a drenajului sunt
numeroşi, specifici scopului drenajului: lipsa secreţiilor pe tubul de dren,
depăşirea perioadei de risc în cazul suturilor digestive, reluarea tranzitului
digestiv, lipsa semnelor de infecţie, examinările de laborator şi imagistice
(ecografie, examen radiologic). 

Algoritmul de îngrijire a tubului de drenaj

Deoarece drenajul este stabilit pentru un pacient care tocmai a suferit o
operație, întreaga responsabilitate pentru îngrijirea sistemului se
încadrează pe umerii personalului medical. De la pacient este necesar
doar pentru a monitoriza poziția corpului, astfel încât tuburile să nu se
îndoaie sau să se prindă.
Este important! Nici tubul de drenaj și nici rana nu pot fi atinse! Acest
lucru poate provoca o infecție, poate provoca sângerări sau poate
întrerupe instalarea corespunzătoare. Dacă trebuie să corectați scurgerea,
trebuie să sunați la asistenta medicală.
Schimbarea vasului sau a sacului în care este colectat conținutul se
efectuează în momentul în care acesta este umplut. Înainte de golirea și
golirea rezervorului, asistentul îl arată medicului pentru a evalua calitatea
sistemului de drenaj și necesitatea extinderii acestuia. În timp ce
recipientul este înlocuit, capătul inferior al tubului este prins pentru a
preveni infecția în cavitatea plăgii. Clema poate fi îndepărtată numai după
instalarea unui recipient steril gol.

Suprimarea tubului de dren

1. Se dezinfecteaza cu betadina

2. Se ia o lama si se taie ata pe de-o parte si de alta a tubului

3. Se prinde cu clema la jumate

4. Se roteste 180/360 de grade

5. Pacientul trebuie sa inspire in momentul scoaterii tubului pentru a atenua durerea

6. Dezinfectie cu betadina

7. Pansament
-