Fișa tehnică 15 Instalarea, întreținerea și îndepărtarea unui cateter venos periferic

Puncția venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice medic, indiferent de
specialitate și orice asistent medical trebuie să și-o însușească.

Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:

▪ recoltarea de sânge
▪ administrarea de medicamente sau soluții perfuzabile.

Dacă este necesar un abord venos îndelungat acesta se va realiza prin montarea unui
cateter venos periferic (CVP) (Fig.1).
CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de grosimea

cateterului. Dimensiunea cateterului care urmează a fi montat va fi corespunzătoare calibrului

venei. Cele mai utilizate vene sunt cele de la nivelul antebrațului sau de pe fața dorsală a
mâinii..
La nou-născut abordul venos periferic se poate face ușor la nivelul venelor epicraniene. De
asemenea în urgență abordul intraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare
volemică până la montarea unui CVP.

Fig.1. Cateterul venos periferic (CVP)

Materiale necesare pentru puncția venoasă periferică:

▪ tampoane cu alcool sanitar;
▪ garou, mănuși de protecție
▪ catetere venoase periferice sterile, adaptate calibrului venei;
▪ benzi adezive pentru fixarea cateterului sau pansament transparent adeziv;
▪ ser fiziologic pentru spălarea cateterului;
▪ tăviță renală;
▪ recipient pentru colectarea materialelor folosite.
Pregătirea pacientului
• Psihică - se identifică și se informează pacientul, se obține complianța și consimțământul
• Fizică - se poziționează pacientul în decubit dorsal
Efectuarea procedurii
• Se spală mâinile și se pun mănușile nesterile
• Se alege locul inserției:
o Se evaluează venele pacientului
o Locul inserției trebuie să fie ușor de abordat, iar prezența cateterului să nu producă

disconfort pacientului, eventual se ține cont de preferința pacientului în alegerea locului

de inserție pentru a-i permite mobilizarea

o Se evită locurile iritate de injecțiile sau cateterele anterioare, echimozele, zonele infectate,
zonele de flexie care pot compromite fluxul sanguin

o în caz de intervenție chirurgicală se recomandă montarea cateterului în așa fel încât să nu

stânjenească echipa operatorie în timpul intervenției

• Se aplică garoul la 8-10 cm de locul de inserție

• Se palpează locul inserției și apoi se dezinfectează cu soluție antiseptică timp de 30 sec.
• Se pregătește cateterul prin deschiderea ambalajului în condiții de siguranță și apoi se scoate

capacul cateterului
• Se inseră cateterul:
o Se puncționează vena prin poziționarea cateterului într-un unghi de 15-30 grade în funcție

de localizarea venei, precedându-se exact ca la puncția venoasă. Dovada că cateterul este în venă
este dată de apariția sângelui în capătul distal al acestuia
o Se avansează cu cateterul tangențial în traiectul venei câțiva milimetri
o Se evită contaminarea prin atingere ținând cateterul de cele două „aripi” sau de dopul de

protecție(fig.2)
Fig.2. Tehnica montării CVP
o Se retrage parțial mandrenul din cateter, moment în care apare sângele pe tubul flexibil.
o Se înaintează cu tubul flexibil pe traiectul venei până când acesta este introdus în totalitate
o Se desface garoul și se aplică presiune pe traiectul venei deasupra locului de inserție
pentru a opri sângerarea, timp în care se retrage complet mandrenul metalic din cateter.

ATENȚIE! Niciodată nu se reintroduce mandrenul în cateter!

o Se desfiletează capacul alb al mandrenului care se înfiltrează la cateter renunțându-se la

presiunea exercitată asupra venei.

o Se igienizează locul cu tampon îmbibat în alcool la nevoie

• Se fixează cateterul, să nu afecteze circulația sângelui din zonă și să se prevină mobilizarea

lui, cu benzi adezive/pansament steril transparent pentru a vizualiza locul inserției (fig.3)

• Se notează pe pansamentul fixator data, ora inserției, inițialele asistentului medical care a
montat cateterul

• Se spală cateterul cu 2 ml de ser fiziologic prin injectare cu seringa prin supapa lui sau prin
conectorul cu port de injectare

• Se colectează materialele utilizate și se îndepărtează mănușile și se spală mâinile

Întreținerea unui cateter venos periferic
✓ Se interzice dezobstruarea cateterului prin masarea locului. În cazul în care cateterul este

nefuncțional acesta se îndepărtează

Fig.3. Fixarea CVP

✓ Evaluarea zilnică a locului de inserție a cateterului venos periferic pentru determinarea

riscului de apariție a flebitei, utilizând pentru monitorizare scorul vizual de flebită (VIP =
Visual Infusion Phlebitis Score). În cazul în care avem un scor de flebită de 2 sau mai mare
de 2 cateterul se îndepărtează (tabel 1)
✓ După terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilor perfuzabile, pe cateter se introduce

soluție salină izotonă pentru a fi spălat

✓ Un cateter nefolosit se va spăla o dată la 12 h cu soluție salină izotonă. Nu se va forța flush-ul
✓ Obligatoriu se schimbă plasturele murdar cu sânge sau ud cu soluții perfuzabile
✓ Înainte de utilizarea cateterului se curăță porturile cu clorhexidină 2%/ alcool 70% și se

așteaptă evaporării alcoolului

✓ Un cateter va fi schimbat la 72 ore sau în momentul în care se observă apariția semnelor

celsiene/ scor visual de flebită (VIP) = 2

Îndepărtarea cateterului venos periferic

• Se spală mâinile cu apă și săpun/ soluție antiseptică
• Se îmbracă mănușile nesterile
• Se îndepărtează pansamentul fixator/ leucoplastul
• Se extrage cateterul lent după acre se aplică pansament steril/tampon cu soluție antiseptică

pe locul inserției și se exercită compresie locală 3-4 minute

• Se fixează cu leucoplast pansamentul steril/tamponul cu soluție dezinfectantă
• Se verifică integritatea cateterului (ne asiguram că nu au rămas fragmente în sistemul venos)
• Se colectează materialele utilizate
• Se îndepărtează mănușile și se spală mâinile
Montarea unei truse de perfuzie (fig.4)
▪ se face în condiţii de maximă sterilitate;
▪ se desface trusa de perfuzie sterilă;
▪ se închide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare;
▪ se introduce în dopul flaconului sau în punga de perfuzie trocarul camerei de picurare.
▪ dacă flaconul este din sticlă, lângă trocarul perfuzorului se introduce și un ac pentru aer.
▪ se umple jumătate din camera de picurare prin exercitarea unei presiuni asupra acesteia;
▪ se deschide dispozitivul de reglare a vitezei de picurare și se umple perfuzorul cu soluția
perfuzabilă având grijă să se elimine tot aerul de pe tub. Se închide dispozitivul de reglare a
picăturilor, se conectează perfuzorul la cateter după care se deschide dispozitivul de reglare a
picăturilor la ritmul dorit
Fig.4. Trusa de perfuzie
.
Supravegherea, evaluarea și notarea procedurii
• Se supraveghează pacientul și se identifică semne incipiente de flebită, infecție;
• Se observă aspectul pansamentului și fixarea cateterului;
• Cateterismul venei este eficient: canula este permeabilă, nu sunt semne de inflamație locală;
• Montarea cateterului permite administrarea tratamentului conform indicației;
• Se notează în fișa pacientului modificările apărute cu privire la inserția și întreținerea

cateterului.
Complicații și riscuri

• Risc septic,
• Obstrucția cateterului prin formarea de cheaguri,
• Durere în momentul plasării cateterului și după aceea,
• Embolie gazoasă.